Genul Corynebacterium

Bacili Gram + receptorul toxinei

heparin--- factor de
> 100 specii, subspecii crestere epidermica
Str. perete bacterian: suprafata celulelor
arabinoza,galactoza, acid mezo-diaminopimelic (meso-DAP) miocardice si SNC
(la multe specii)- lanturi scurte de acizi micolici (22 - 36 atomi C)
microorganismele cu lanturi medii sau lungi de acizi micolici coloratie Z N
Corynebacterium sp - nu sunt BAAR

Caractere generale
aerob, facultativ anaerob, imobil catalazo+
forma neregulata
termenul coryneform (de la club-shaped) forma de bata
multe specii fermenteaza carbohidratii- prroducere de acid lactic
Corynebacteriile - colonizeaza tegumentul, tractul respirator TGI, urogenital uman
toate speciile pot actiona ca patogeni oportunisti
cateva specii asociate cu patologia umana
tesuturile tinta ale toxinei sunt bine determinate si limitate
tintele biochimice ale A- B: ribozomii, mecanismele de transport si semnalele intracelulare (
productia de ciclic adenozin monofosfat (cAMP )
Microorganism Boli

C. diphtheriae Diftheria (respiratorie cutanata sp. toxigene); faringita,

endocardita-speciile netoxigene

C. jeikeium Septicemie, endocardita, infectii leziuni, dispozitive

artificiale (catetere, proteze)

C. urealyticum ITU (pielonefrita), septicemiae, endocardita, , infectii

leziuni
C. pseudotuberculosis Limfadenita, limfangita ulcerativa, abcese

C. ulcerans Difterie respiratorie

C. ovis, C. ulcerans, C.murium Patologie animala

difteromorfi (C. hofmanni, C xerosis, nepatogene

C. cutis).
 receptorul toxinei Toxina- 3 regiuni functionale
heparin--- factor de crestere
epidermica suprafata celulelor de legare la receptor
miocardice si SNC translocare pe subunitatea B
regiune catalitica pe subunitatea A.

regiunea de translocare este inserata in membrana endozomala

regiunea catalitica patrunde in citoplasma
subunitatea A inactiveaza factorul de elongatie 2 (EF-2) necesar miscarii peptidei
nascande in ribozomi terminand astfel sinteza proteica celulara
o molecula de exotoxina poate inactiva intregul continut de EF-2 al unei celule
sinteza toxinei- reglata de un element codificat cromozomial, represorul toxinei
difterice (aceasta poteina activata in prezenta unei concentratii crescute de Fe,
poate lega operatorul genei tox, impiedicand producerea de toxina)
Epidemiologie

Distributie la nivelul purtatorilor asimptomatici si pacientilor

infectati
Omul- singurul rezervor cunoscut
Transmitere interumana picaturi respiratorii, contact cutanat
Bola persoane nevaccinate in arii aglomerate, copii adulti cu
imunitate redusa

Manifestari clinice

Determinate de;
(1) locul infectiei
(2) statusul imun al pacientului
(3) virulenta microorganismului
 Difteria respiratorie: Recuperare 1 sapt- membrana este eliminata
Perioada de incubatie 2- 4 zile prin expectoratie
Debut brusc cu faringita exudativa
durere in gat
subfebrilitate
Indispozitie
Psudomembrana groasa- adera ferm de tesuturile amigdaliene, uvula, extindere in nazofaringe , laringe-
sufocare sangerare la detasare
Complicatii cardiace si neurologice la pacientii in stare critica

Miocardita- apare in 1-2 sapt, cand simptomatologia faringeana este in crestere

Simptomele apar acut sau gradual, progreseaza la forma severa- afectare cardiaca congestiva,
aritmie si moarte
Neurotoxicitatea- proportionala cu severitatea bolii si imunitatea pacientului
Majoritatea pacientilor cu afectare primara dezvolta neuropatii, initial la nivelul palatului moale si
faringelui, apoi paralizie oculomotorie si progresand spre cea periferica.

DIFTERIA CUTANATA
contact tegumentar cu o persoana infectata
leziune tegumentara- colonizare- patrundere in tesuturile subcutanate
Initial o papula care evolueaza in ulceratie cronica care nu se vindeca, uneori acoperit de o
membrana gri
S. aureus , S. pyogenes frecvent prezenti in leziune
afectare sistemica poate sa apara
 DIAGNOSTIC DE LABORATOR 1 saptamana
Recoltare: detaarea falselor membrane cu tampoane de exudat, recoltare din poriunea de sub
membran (dimineaa pe nemncate, fr gargar sau tratament local);
- n cazul oricrei localizari n afara celei amigdaliene este obligatorie investigarea cavitii nazale i
faringiene, n total 3 tampoane, 1 de la nivelul leziunii +1 nazal +1 faringean

Microscopie granule metacromatice AM, Dell Vechio litere chinezesti,

Caractere metabolice:
-se dezvolt pe medii simple, creterea este favorizat pe medii mbogite cu proteine animale
(ser de bou/ou)
-toate tulpinile necesit acid pimelic, acid nicotinic, alanina, Fier anorganic 0,5g/ml-esenial
pentru cretere i producerea cantitii maxime de toxin (concentraiile mari au efect inhibitor)
-producerea de toxina condiionat de aerare, t=35C, pH=7,8-8,1

nsmnarea pe TINSDALE, LOEFFLER, m. selectivo diferentiale, diferentiale, electiv, geloz snge;

bulion, colistin, nalidixix agar (CNA)

Caractere de patogenitate: testarea producerii de toxina - testul Eleck Ouchterlony imunodifuzie, PCR (
determinarea genei tox)
 Caractere de cultur

geloz-snge: colonii alb gri perlat, aspect similar ca pe m. Gundel-Tietz/hemoliza variabil nu poate fi
folosita pentru diferentiere

m.Tinsdale: mediu selectivo-diferential (geloz, ser, cisteina, telurit thiosulfat); H2S reacioneaz cu
srurile de telur, colonii negre (nedifereniate ca morfologie pentru cele 3 tipuri) nconjurate de halou
cafeniu brun

m. Pisu (geloza, ser cisteina, acetat de plumb); H2S+acetat de Pb=SPb ce determin apariia unui halou
cafeniu n jurul coloniilor

M. lichide: bulion
gravis - mediul rmne limpede cu pelicula la suprafa i depozit la fundul eprubetei,
mitis - tulbur uniform bulionul, produce depozit la fundul eprubetei,
intermedius - formeaz inel la suprafa, tulbur uor mediul, produce depozit

Identificare: din cultura stoc de pe m. Loeffler, C.diphteriae produce cistinaz, nu produce

piraminamidaza, ureaza i fosfataz
 Difteromorfi C. diphteriae Gravis Mitis Intermedius

Zaharoza+ Glucoza+ Dextrina + Dextrina+ Dextrina+/-

Cistinaza- Cistinaza+ Glicogen+

Ureaza+ Ureaza-

Identificare serologic, aglutinare pe lama cu ser polivalent antidifteric

Tratamentul
antitoxina difterica nainte ca toxina s se fixeze la receptori.
antitoxina este obinut pe cal se testeaz n prealabil posibila hipersensibilitate
penicilin i eritromicin este utilizat pentru distrugerea bacteriei
dup vindecare se administraz toxoid deoarece muli dintre pacieni nu dezvolt anticorpi
protectori dup infecia natural.

Preventie

vaccinare DTP la 2, 4, 6, 15, 18,luni i la 4 i 6 ani

se recomand apoi administrarea combinaiei DT (toxoid difteric i tetanic) la fiecare 10 ani
testarea nivelului de protecie (anticorpi anti toxin) se poate face printr-un test de neutralizare
cutanat sau pe culturi celulare Vero
persoanele care vin in contact cu pacieni cu difterie vor fi investigai i tratai profilactic cu
penicilin sau eritromicin.