CURS NR.

3
SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ – PARTEA I
PROCESELE DE CUNOAȘTERE
SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ
I. ATENTIA
Def.= funcția psihică prin care se realizează orientarea și
concentrarea electivă a activității psihice asupra unui grup
limitat de obiecte, fenomene și acțiuni definite.
In mod clasic se distinge:
-Atentia involuntară: determinata de stimuli senzoriali ce
apar brusc, în stare de nepregătire a organismului sau care
poartă o noutate informațională;
-Atentia voluntară: deliberată și susținută de un efort
volitional; are nevoie de motivație, are durată limitată, în
medie 20 minute.
-Atentie postvoluntară (habituală): care se caracterizează
prin stare de pregătire, de așteptare în vederea recepției mai
corecte a stimulilor;
SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ
Disprosexiile (tulburări de atenție):
1. Hiperprosexia= caracterizată prin exagerarea
orientării selective a activității de cunoaștere, se
manifestă selectiv, cu predilecție într-un anumit sector al
vieții psihice sau pe un anumit conținut ideativ. La
bolnavii fobici și obsesionali este accentuată și orientată
pe fobiile și obsesiile lor.
2. Hipoprosexia= reprezintă scăderea orientării
selective a activității de cunoaștere; se întâlnește în:
surmenaj, irascibilitate, anxietate, oligofrenii, și in toate
stările confuzionale.
3. Aprosexia= dispariția oricăror posibilități prosexice
și care apare în stări confuzionale grave.
SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ
II. SENZAȚIA ȘI PERCEPȚIA
SENZAȚIA = proces psihic elementar prin acțiunea obiectelor și
fenomenelor lumii materiale asupra organelor de simț.
PERCEPȚIA = procesul psihic de proiecție în conștiința a unei
imagini unice, sintetice și integrale, realizată prin analizarea,
compararea și sintetizarea senzației.
Modificari cantitative ale senzațiilor:
1. Hiperestezia= coborârea pragului senzorial, tradusă prin
impresia de creștere a intensității senzațiilor și percepțiilor.
Persoanele respective suportă greu atingerile cutanate, zgomotele,
lumina, etc.;
2. Cenestopatiile= reprezintă o formă aparte de hiperestezie,
caracterizată printr-o tulburare conștientă a senzației și percepției.
Cenestopatiile ,,pure’’, funcționale se întâlnesc în majoritatea
sindroamelor nevrotice.
SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ
3. Hipoestezia= apare drept consecință a creșterii pragului
senzorial și se caracterizează prin scăderea acuității senzoriale.
(isterie, tulburări de conștiință, oligofrenii, schizofrenie, etc.)

Modificări calitative ale senzorialității:

1. Iluziile= percepții deformate ale obiectelor și fenomenelor
existente în realitate.
Pot fi : fiziologice (se produc prin modificarea condițiilor
obiective ale mediului perceptiv) iar persoanele corectează ușor
eroarea (bățul introdus în apă pare frânt) și patologice
(bolnavul nu corijează erorile, ci le consideră veridice, fiind
însoțite de interpretare delirantă și de modificarea lucidității).
Iluziile, ca reflectare denaturată a obiectelor și fenomenelor, se
caracterizează prin obiectualitate, - sunt generate întotdeauna de
un excitant real.
SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ
După modalitățile senzoriale, iluziile se împart în: exteroceptive
(vizuale, auditive, olfactive, gustative, haptice), proprioceptive și
interoceptive.
a)Iluziile vizuale, cele mai frecvente, constau în impresia de
deformare a obiectelor și a spațiului perceput (metamorfopsii).
Pareidolia = formă de iluzie vizuală în care pacientul ia desenele
unui covor, norii de pe cer , drept chipuri de persoane).
Dintre iluziile vizuale fac parte : falsele recunoașteri = constau
în identificarea greșită a diverselor persoane; O variantă mai
aparte a falselor recunoașteri este fenomenul de ,,déjà vu’’,
bazat pe tulburarea fazei de recunoaștere a memoriei.
.A treia variantă a iluziilor patologice, este iluzia sosiilor -
(persoana cunoscută nu este identificată ca atare , ci doar având
o asemănare cu aceasta).
SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ
b)Iluziile auditive constau în impresia că diferite
sunete sau zgomote sunt mai apropiate, mai puternice,
mai distincte, sau dimpotrivă, mai îndepărtate, mai
discrete, mai estompate. Alteori, diferite sunete sunt
percepute de bolnav sub forma unor cuvinte
injurioase, etc., identificarea lor (excitantul),
realizându-se în mod eronat, în funcție de
interpretarea delirantă.
c)Iluzii gustative și olfactive : constau în perceperea
eronată a gustului sau mirosului normal al diferitelor
substanțe (parosmie).
SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ
d)Iluzii viscerale sau interoceptive: perceperea
eronată a funcționării unor organe sau aparate.
e)Iluzii de modificare a schemei corporale sau
proprioceptive: perceperea denaturată a formei,
mărimii, greutății și poziției propriului corp. Ele se
pot exprima ca senzație de mărire sau micșorare a
dimensiunilor și greutății corpului (tulburare
totală de schemă corporală), Ele mai pot fi întâlnite
în patologia cu conținut obsesivo - fobic, sub forma
dismorfofobiei (fața este strâmbă, asimetrică,
etc.).
SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ
2.AGNOZII = deficite psihosenzoriale de recunoaștere a
parametrilor obiectelor și fenomenelor din realitate. În
funcție de modalitățile senzoriale, aceste tulburări pot fi
sistematizate astfel:
a)Vizuale (cecitate psihică) constă în tulburarea
recunoașterii semnificației obiectelor, imaginilor sau
persoanelor cu ajutorul analizatorului vizual, deși
vederea este intactă și conștiința clară. ( Bolnavul nu
poate recunoaște obiecte și imagini până atunci
familiare – leziuni de lob occipital stâng).
b)Agnozia obiectelor animate (Agnozia fizionomiei):
bolnavul nu recunoaște persoane cunoscute sau nu se
recunoaște în oglindă (leziuni de emisfer drept);
SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ
c)Agnozia culorilor: tulburarea clasificarii culorilor, însoțită de amnezia
numelui acestora;
d)Agnozia simbolurilor grafice (cecitatea verbală): constă în
imposibilitatea întelegerii limbajului scris (alexie), imposibilitatea scrierii
cuvintelor (agrafie), sau în sesizarea doar a primelor cuvinte din frază
(dislexie). Pierderea capacității de recunoaștere a cifrelor - acalculie.
e)Agnozia spațială = constă în tulburarea percepției spațiale .
f)Agnozia tactilă = incapacitatea de a recunoaște forma și volumul obiectelor
(amorfognozie) sau a obiectelor insăși (astereognozie) prin explorare tactilă;
g)Agnoziile schemei corporale sunt asociate cu hemiplegie stîngă.
h)Asomatognozia = nerecunoașterea unuia sau a mai multor segmente ale
corpului sau a corpului în întregime;
-hemisomatognozia = negarea jumătății corpului;
-anosodiaforia = indiferență față de boală;
-anosognozia = nerecunoașterea bolii proprii.
i) Agnozia auditivă (surditatea psihică) – imposibilitatea identificării
sunetelor sau cuvintelor.
SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ
3.HALUCINAȚIILE = percepții false fără obiect de
perceput
a.Halucinațiile funcționale apar într-un context de
asociere cu o percepție fiziologică . Excitanți obiectivi
(ex. apa care curge la robinet) determină apariția unor
percepții false, de tip halucinator (ex. bolnavul poate
să audă voci care-l injuriază). Altă caracteristică a
acestor halucinații constă în perceperea lor atât timp
cât există excitantul real.
b.Halucinoidele= forme prehalucinatorii situate
între reprezentări vii și halucinații vagi. (apar în
perioada de apariţie/dispariție a halucinațiilor).
SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ
c.Imaginile eidetice = reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte, ființe, care au o forță receptivă
foarte vie. La subiecții normali înaintea instalării
somnului sau la trezire (reprezintă figuri, acțiuni,
scene petrecute în timpul zilei); au durată scurtă.
d.Halucinoze = halucinații a căror semnificație
patologică este recunoscută de bolnav ce adoptă o
atitudine critică față de ele, le verifică autenticitatea.
Apar mai ales vesperal, durează câteva minute/ore și
uneori 1-2 zile. Termenul de ,,halucinoză’’se aplică în
toate cazurile în care este vorba de psihoze delirant-
halucinatorii.
SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ
e.Halucinații propriu-zise = tulburări de percepție
fără obiect de perceput, la care se adaugă caracterul de
senzorialitate, lipsa excitantului real, iar bolnavul nu
are atitudine critică față de imaginea formată.
Se caracterizează prin: proiecție spațială (în spațiul
perceptiv al bolnavului sau dincolo de limitele lui),
convingerea bolnavului asupra realității lor, se percep
prin modalități senzoriale obișnuite, au grade variate
de intensitate, claritate diferită, complexitate variabilă,
durată și rezonanță afectivă (anxiogene).
SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ
Halucinaţii exteroceptive :
Auditive = se situează pe primul loc ca frecvență la adult; pot fi
sistematizate în:
-elementare (acoasme, foneme) percepute ca foșnete,
pocnete,bubuituri,etc.
–comune (lătrat, pași, sunete muzicale)
etc.
-verbale (complexe) : bolnavul percepe cuvinte, fraze, ,,voci’’, pe care
le aude și le înțelege sau le aude distinct fără să le poată înțelege
(verbigerație halucinatorie);
Ca durată, pot fi episodice sau aproape continui (împiedicând bolnavul
să se odihnească).
Sub aspectul răsunetului afectiv, halucinaţiile sunt de cele mai multe ori
defavorabile. Pot fi singulare sau multiple, uneori pot fi imperative,
bolnavul executând anumite acte periculoase, fapt ce le conferă caracter
de mare urgență psihiatrică.
SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ
Vizuale = percepții vizuale ale unor obiecte, fenomene
sau imagini inexistente în acel moment în realitate; sunt
trăite cu un intens dramatism și au caracter terifiant;
sunt mono- și policromatice. Ca proiecție spațiala, pot fi
situate într-un singur plan, sau în relief. Sub aspectul
clarității, ele pot fi distincte sau estompate; sub aspectul
complexității pot fi : elementare (fosfene, fotopsii),
complexe (fantasmoscopii), scenice (statice sau în
mișcare). Halucinaţiile vizuale antrenează
subiectivitatea insului, conferindu-i o tonalitate afectivă
pozitivă sau negativă. Condiții de apariție a
halucinaţiilor vizuale: la oameni normali în momentul
trecerii de la somn la veghe sau invers, stări de surmenaj
intens, delirul alcoolic acut și în psihoze;
SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ
Autoscopice = realizează imaginea dublă, prin care
subiectul își percepe vizual propriul corp, părți din corp,
sau unele organe (de obicei proiectate în afara sa).
Fenomenul este acompaniat afectiv (groază/surpriză),
sau poate fi trăit ,,detașat’’.
Olfactive și gustative: au caracter secundar
survenind după alte modalități halucinatorii.
Tactile: constau în impresia de atingere a suprafeței
cutanate (senzație de arsură, înțepătură, fierbinte,
etc.), bolnavul le poate percepe la suprafața corpului
(halucinaţii epidermice) sau profund (halucinaţii
hipodermice), când dau impresia unor insecte ce merg
pe sub piele (parazitoze halucinatorii).
SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ
Halucinații interoceptive(viscerale): senzația existenței
unor ființe în corp sau schimbării poziției unor organe, a
obstruării sau perforării lor, transformării organismului lor
în animale. Frecvent aceste halucinații sunt localizate
genital și trăite ca senzații de orgasm sau violuri;
Halucinații proprioceptive:
Halucinaţii motorii sunt percepute ca impresii de mișcare
a unor segmente ale corpului sau în întregime.
f) Pseudohalucinații se deosebesc de halucinaţiile propriu-
zise prin aceea că: nu se confundă în totalitate cu
reprezentarea imaginilor reale; nu se proiectează în afară, ci
se petrec în minte și nu sunt percepute pe căile senzoriale
obișnuite; bolnavii sunt convinși de realitatea existenței lor,
dar afirmă că acestea sunt ,,provocate’’ de cineva.
SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ
Se împart în :
-pseudohalucinații auditive: se manifestă sub formă de
voci interioare ,,sonorizarea gândirii’’;
-vizuale: bolnavii văd cu ,,ochii minții’’;
-gustative și olfactive: își păstrează caracterul
particular;
-tactile: apar sub forma unor senzaţii provocate de la
distanță, frecvent în zona genitală, realizând senzaţia de
viol de la distanță;
-interoceptive: senzații corporale cu convingerea că sunt
posedați de animale, de spirite, etc;
-motorii: se exprimă clinic în perceperea executării unor
mișcări impuse.