GENETICA BACTERIANĂ

Ereditatea: însuşirea tuturor vieţuitoarelor de a

transmite caracterele specifice speciei la urmaşi

Variabilitatea: apariţia unor caractere diferite

de cele ale genitorilor.

Suportul material al eredităţii: ADN.

Structura şi replicarea acestuia este similiară cu
cea de la celulele eucariote.
Organizarea materialului genetic la
bacterii
Repliconi = formaţiuni genetice ce se replică independent.
 cromozomul bacterian

 elementele genetice extracromozomiale

 plasmidele
 genomul bacteriofagilor

 elementele genetice transpozabile

 fragmentele de inserţie
 transpozonii).
 Cromozomul bacterian haploid =
echivalent nuclear

codifică informaţiile absolut necesare

supravieţuirii speciei în condiţii normale

 Molecula circulara de AND dublu spiralat,

în jurul unui miez de ARN

Depozitarul informaţiei genetice necesară

autoreplicării
 Formaţiunile genetice
extracromozomiale

RTF
Plasmidele : molecule circulare de ADN autonome, libere în
citoplasmă care se replică independent de cromozom

 conjugative - se pot transfera singure la alte bacterii

(plasmidele R)

 neconjugative - care nu pot părăsi ele însăşi bacteria de

origine, ci numai prin intermediul unui alt plasmid conjugativ sau
a unui bacteriofag
 episomi, care se pot integra prin recombinare în cromozomul
bacterian, pierzându-şi autonomia deR determinant
replicare (plasmidul F sau
factorul de fertilitate).
 Plasmide de interes medical
 Plasmidele de virulenţă poartă determinanţii
genetici ai unor factori de virulenţă
 secreţia de enterotoxina (termolabilă şi
termostabilă)
 factorul de colonizare la Escherichia coli,
 hemolizina la Staphylococcus aureus, şi E.coli
 exfoliantina la S. aureus
 gena de invazivitate la Shigella
Plasmidele R -de rezistenţă (Factorul R) sunt molecule
circulare de ADN care constau în esenţă din două regiuni
genetice:

 genele care codifică rezistenţa la antibiotice “R”,

unice sau multiple
 genele care conferă plasmidului capacitatea de a se
transfera “FTR”.

Ex: -familia Enterobacteriaceae, genurile: Escherichia,

Salmonella, Shigella, Proteus, Klebsiella,
-genurile Pseudomonas, Vibrio, Yersinia, Neisseria,
Staphylococcus, Streptococcus, Bacillus, Clostridium, şi
Corynebacterium

Plasmidele prezente la bacilii gram-negativi sunt mai

mari decât cele evidenţiate la bacteriile gram-pozitive.
Plasmidul F = plasmid de sex, sau factor de fertilitate
Se pot integra în cromozomul bacterian putând
media transferul de gene cromozomiale de la o celulă
bacteriană donor la cea receptor

 bacterii F- lipsite de factorul F, denumite celule

femele şi care sunt receptoare de material genetic,
 bacterii F+, masculine, care au factorul F+,
autonom, ca plasmid în citoplasmă şi care sunt celule
donoare,
 bacterii Hfr care au factorul F+ integrat în
cromozom, de asemenea masculine,
 bacterii F ‘ care au factorul F+ ca plasmid
autonom, după ce acesta a fost integrat în cromozom şi l-a
părăsit rupând un fragment ADN din cromozom.
 Bacteriofagii
Def.= virusuri care pazaritează bacteriile

Morfologie

 un cap hexagonal alcătuit dintr-un înveliş proteic

caracteristic virusurilor (capsida) şi adăposteşte ADN
 un gât
 o prelungire numită picior (coadă). Coada este un
cilindru rigid învelit într-un manşon proteic asemănător
miozinei şi se termină cu o placă hexagonală ce conţine o
enzimă de tipul lizozimului. De placa bazală se aprind 6
fibre cu rol în fixarea bacteriofagului pe suprafaţa
bacteriei.
 Structura Cap, capsidă
bacteriofagului

Manşon Coa
contractil dă

Fibrele

Placa
bazală
 Infecţia celulei gazdă cu bacteriofag

• Adsorbţia fagului

 Ataşarea
ireverrsibilă
 Contracţia
manşonului
 Injectarea acidului
nucleic
 Tipuri de bacteriofagi

 Litici sau virulenţi – fagi care se

multiplică în interiorul celulei gazdă,
lizează celula şi eliberează fagii progeni
 Lizogeni sau temperaţi: fagi care se
integrează în cromozomul celulei gazdă
si pot iniţia oricand un ciclu litic =
profagi sau fagi lizogeni
 Variabilitatea la bacterii
 Mutaţia
 Adausul de material
genetic
 Transformare
 Transducţie
 Conjugare
 Transpoziţie
 Mutaţia

 Modificări spontane ale genomului

 rezistenţa la chimioterapice,
 structură antigenică modificată,
 pierderea unor receptori specifici
pentru bacteriofagi,
 pierderea capacităţii de sinteză a unui
metabolit
 Transferul de material
genetic
 Transformarea
 Reprezintă transferul de
material genetic de la o
celulă donor la una
receptor sub forma de
ADN pur, eliberat fie prin
liza celulei donor, fie prin
extracţie chimică
 1928 - Fred Griffith.
 Streptococcus, Haemophilus, Bacillus,
Neisseria, Salmonella
 se petrece nu numai între tulpiile aceleiaşi
specii, ci şi între specii diferite
 stare de competenţă - se modifică
structura peretelui celular, care devine mai
poros, încărcat electropozitiv, favorizând
legarea ADN-lui străin
Transducţia:transfer de gene
cromozomiale de la o bacterie la alta,
mediat de bacteriofagi
Transducţia generalizată
 este mediată de fagii virulenţi,
litici, care după pătrunderea în celula
bacteriană se multiplică şi determină
liza celulei gazdă.
 aceşti fagi pot pătrunde în alte
celule bacteriene injectîndu-le ADN-
ul, ce provine din genomul celulei
donoare. ADN-ul se va integra în
cromozomul celulei receptoare prin
recombinare, conferindu-i acesteia
caractere noi:
 rezistenţa la chimioterapice,
proprietăţi ce ţin de patogenitatea
Transducţia specializată: mediată de fagii temperaţi.

 După pătrunderea în celula bacteriană a ADN-lui

bacteriofagului temperat, acesta se inseră în cromozom
prin recombinare sub forma de profag
- părăseşte cromozomul bacterian devenind din nou
autonom si iniţiază un ciclu litic (când părăseşte
cromozomul bacterian poate detaşa din acesta un fragment
de ADN care va rămâne legat de genomul bacteriofagic )

- bacteriofagul va putea intra în altă celulă

integrându-se în cromozomul acesteia tot sub forma de
profag. Fragmentul provenit de la prima celulă bacteriană
poate să codifice diferite caractere (rezistenţa la
antibiotice, secreţia unor enzime, toxine etc.), ce se vor
manifesta fenotipic la noua bacterie gazdă.
 Conjugarea
 transferul de material genetic de la o
bacterie donoare la una receptoare printr-un
proces de împerechere, ce se realizează prin
contactul direct dintre cele două celule.

Prin conjugare se pot transmite:

- plasmide şi
- gene cromozomiale (prin intermediul
factorului F+)
. Conjugarea la bacterii gram-pozitive

• procese de împerechere şi la bacteriile gram-pozitive

• Streptococcus, Streptomyces, Clostridium
• celula receptoare produce un peptid cu mol. mică (GM=1000
daltoni) care determină sinteza unor substanţe proteice de
agregare de către celula donoare cu afinitate pentru unele
substanţe adezive de pe suprafaţa receptorului
• se produce astfel o legătură strînsă între receptor şi donor
cu formarea unei punţi intercelulare care permite transferul
de material genetic.
Transpoziţia
-integrarea într-un genom al unui element genetic
transpozabil din aceeaşi moleculă de ADN sau din alta
prezentă în aceeaşi celulă
- se pot produce deleţii, inversii, transpuneri de
determinanţi genetici de pe un plasmid pe altul sau
chiar fuzionarea stabilă a unor repliconi compleţi, de
pildă a două plasmide.
Evoluţia rezistenţei la antibiotice a bacteriilor nu
poate fi concepută fără fenomenul de transpoziţie.
Mecanismele transpoziţiei sunt responsabile de
formarea plasmidelor cu multirezistenţă, prin
inserarea succesivă pe un plasmid a determinanţilor
genetici de rezistenţă situaţi între două elemente
transpozabile de pe alte plasmide
VA MULTUMESC!!