Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii

Impactul particularităţilor
psihologice de vârstă ale copiilor
asupra procedurii de
examinare legală

Training “Audierea legală a copiilor victime/potenţiale

victime sau martori ai traficului de persoane”
Chişinău
7-8 mai 2012
 Copilărie precoce (1-3 ani):
• Dobândirea de către copil a unor deprinderi de autodeservire.

• Dezvoltarea vorbirii. Fenomenul “suprageneralizării” conceptelor.

• Copiii se folosesc de propoziţii simple formate din două cuvinte.

• Dezvoltarea socială. Se formează sentimentul de identitate şi cel de

diferenţiere de alte persoane.

• Sursa emoţională – relaţia cu părinţii / îngrijitorii.

• Copiii învaţă să - şi exprime emoţiile proprii şi să le înţeleagă pe

cele ale adulţilor.

• Mecanismul de bază al dezvoltării armonioase este formarea

ataşamentului – legătura emoţională cu mama sau cu o altă
persoană care se ocupă de îngrijirea copilului.
 Recomandări
• înţelegerea faptului – cum copilul percepe şi înţelege
cuvintele maturului;

• copilul se simte în siguranţă doar cu

părintele/îngrijitorul;

• interacţiunea cu un adult străin poate să-i provoace

copilului nu doar teamă, ci şi dorinţa de a se
conforma acestui adult, prin urmare este de acord cu
tot ceea ce spune maturul.
 Vârsta preşcolară (4 – 6/7 ani):

• Dezvoltarea intensă a motricităţii şi a cunoaşterii

mediului.
• Concentrarea atenţiei asupra unei activităţi este de obicei
de scurtă durată.
• Copilul oboseşte repede şi are nevoie să-şi schimbe mai
des tipul de ocupaţie.
• Dezvoltarea rapidă a proceselor cognitive.
• Copilul începe să facă diferenţă între propria percepţie a
realităţii şi realitatea în sine.
• El începe să înţeleagă că oamenii pot evalua aceleaşi
evenimente în mod diferit (corect sau greșit).
• Se modifică şi capacitatea de orientare în timp şi spaţiu a
copilului.
 Vârsta preşcolară (4 – 6/7 ani):
• Copiii construiesc în mod adecvat evenimentele în
ordine cronologică, dar aceasta nu înseamnă că ei pot
evalua cu exactitate timpul lor real.
• Dezvoltarea capacităţilor mentale ale copilului la
această vârstă îi permite să sistematizeze şi să clasifice.
• Copiii pot să povestească despre sentimentele pe care le
trăiesc.
• Datorită experienţei sociale încep să controleze
manifestările de furie, frică şi mânie.
• Au o atitudine grijulie şi înţelegătoare faţă de
sentimentele şi senzaţiile altor oameni. Datorită acestui
fapt cu ei se poate manipula apelând la bunătatea lor şi
la compasiune.
 Recomandări
• aranjarea evenimentelor în aşa fel, încât acestea să fie în
limitele temporare cunoscute de copil (timpul mesei, a
activităţilor obişnuite ca – somnul, vizionarea unor
emisiuni TV preferate, etc.);

• nu se va întreba preşcolarul de câte ori a avut loc un

oarecare eveniment, deoarece copiii la această vîrstă, chiar
dacă pot număra, nu sunt capabili să determine frecvenţa
întâmplărilor; ei pot deosebi doar conceptele de „mult” şi
„puţin”;

• Se va lua în consideraţie că preşcolarii deseori nu pot

separa evenimentele reale de cele imaginare - creşte
probabilitatea ca copilul preşcolar să vorbească despre un
caz imaginar ca despre unul real, cu atât mai mult dacă,
între timp, i se vor sugera careva idei.
 Vârsta şcolară mică /
preadolescenţa (7 - 13 ani):
• Activitatea cognitivă a copilului are caracter
selectiv, sistematic şi voluntar.

• Copilul poate memoriza evenimentele în mod

spontan.

• Este caracteristică capacitatea de a evalua

comportamentele în baza unor categorii morale.

• Baza normativă principală este impusă copilului

de cerinţele şi interdicţiile externe, atât din partea
părinţilor, cât şi a semenilor.
Vârsta şcolară mică / preadolescenţa
(7 - 13 ani):
• Poate percepe şi accepta punctele de vedere ale altora, poate
evalua acţiunile persoanelor în dependenţă de intenţiile
acestora.

• Relaţiile cu semenii, comunicarea cu adulţii, experienţa

succesului şi eşecului în cadrul şcolii, formează la copil
propria imagine de sine.

• Structura de personalitate formată influenţează semnificativ

modul în care copilul depune mărturiile.

• Experienţa traumatică prin care a trecut copilul afectează

semnificativ perceperea rolului său în cadrul incidentului.
 Recomandări
• Copilul este capabil să înţeleagă afirmaţii şi întrebări mai
complexe; cu toate acestea, este mai bine să nu fie
folosită terminologia juridică, care poate să nu fie
înţeleasă de copil, sau poate fi înţeleasă incorect, de
asemenea ar putea speria copilul sau exagera
sentimentul de vinovăţie acestuia;

• Este posibil să determinăm care este motivaţia copilului

– martor, deoarece copilul este capabil să evalueze
comportamentul propriu şi al celor din jur în baza
categoriilor morale. Determinarea motivelor mărturiei
ne permit să identificăm atitudinea copilului faţă de
incident şi faţă de abuzator.
 Adolescenţa (13-18 ani):
• În procesul de maturizare adolescentul se confruntă cu o
adevărată criză, ce se manifestă prin stres, insecuritate,
ambivalenţă atitudinală şi labilitate comportamentală.
• Negarea identităţii de a fi copil şi revendicarea unei noi
identităţi care să-i plaseze în lumea adulţilor.
• Adolescenţii pledează pentru obţinerea unei independenţe
emoţionale faţă de adulţi.
• Dezvoltarea sferei cognitive deseori depăşeşte dezvoltarea
emoţională şi socială.
• Cele mai importante schimbări în sfera socială - formarea
personalităţii, tendinţa spre independenţă şi autonomie faţă
de părinţi, precum şi importanţa crescândă a grupului de
semeni.
• Nevoia de originalitate este foarte mare, cu manifestări dese
de rigiditate intelectuală.
 Recomandări
• Să se ia în consideraţie faptul că factorii
emotivi, precum: frica în faţa confruntării,
sentimentul de ruşine cauzat de expunerea în
public a emoţiilor intime, personale,
sentimentul vinovăţiei - pot perturba
stabilirea contactului pozitiv cu persoana care
realizează audierea;

• se recomandă evaluarea motivelor

psihologice ale participării adolescentului la
proces şi la depunerea mărturiilor.
 Particularitățile cognitive
ale copiilor abuzați
Memoria (i)
• Volumul, durata de păstrare şi precizia memoriei
copiilor este mai mică decât cea a adulţilor -
copilul de 2 luni ține minte 1 zi din viața lui;
copilul de 3 luni – 1 săptămână; copilul de 6 luni
– 2 săptămâni.

• Specificul memorării: copilul memorizează

ceea ce s-a întâmplat; adultul memorizează ceea
ce s-a întâmplat și sensul celor întâmplate.
 Particularitățile cognitive
ale copiilor abuzați
Memoria (ii)
• Specificul reactualizării:

- după 7 zile după incident copiii reproduc, ca și maturii –

93% din cele întâmplate;
- după 6-12 luni după evenimentul traumatic scade calitatea
reproducerii atât la adulți, cât și la copii;
- peste 2 ani, copiii reproduc 80%, iar adulții - 90%

 Copiii țin minte, dar le este complicat să

verbalizeze!
 Particularitățile cognitive
ale copiilor abuzați
Memoria (iii)
Reevocarea amintirilor traumatice se produce într-o
manieră cu totul diferită, decât a evenimentelor obişnuite
din viaţa persoanei:
• Reproducerea evenimentului traumatic este NELINIARĂ,
haotică, pot fi momente voalate, pe care conștiința le
blochează (mecanism de apărare).
• Persistă emoții (plâns, surâs, râs paradoxal) care
influențează vorbirea (se produc pauze, pot refuza să
vorbească).
Este important să atragem atenția la limbajul
non-verbal!
 Particularitățile cognitive
ale copiilor abuzați
Memoria (iv)
 Fantezia copilului mai mare de 6-7 ani practic nu se
deosebeşte de fantezia adultului. Prin urmare, prezenţa
fanteziilor şi a raportărilor false nu are nici o legătură cu
abilitatea copilului de a discrimina între imaginar şi real;

De regulă, când copilul reclamă abuzul sau

neglijarea, acestea sunt reale!
 Particularitățile cognitive
ale copiilor abuzați
Limbajul
 Limbajul fiecărui copil este individual şi, respectiv,
solicită o abordare individuală;

 Vocabularul preşcolarilor şi al şcolarilor mici este sărac

în adjective şi adverbe;

 Specialistul trebuie să fie sigur că copilul înţelege

semnificaţia cuvintelor utilizate, iar intervievatorul
înţelege termenii enunţaţi de copil;

 Profesionistul va utiliza în cadrul interviului un limbaj

asemănător cu cel al copilului victimă.
 Particularitățile cognitive
ale copiilor abuzați
Sugestibilitatea
 Nu este o relaţie directă între vârsta copilului şi
sugestibilitate;

 Sugestibilitatea depinde de interacţiunea unui şir de

factori cognitivi, emoţionali, situaţionali;

 Abuzul sexual reprezintă un eveniment extrem de

marcant în viaţa persoanei, prin urmare, copiii vor fi
mai puţin sugestibili în raport cu aceste acţiuni.
 CN PAC

www.cnpac.org.md

Tel: 373 22 758806

373 22 748378

E-mail: office@cnpac.org.md
ajutauncopil@cnpac.org.md