1.

OBIECTUL ŞI IMPORTANŢA PSIHOLOGIEI EDUCAŢIEI

Obiectul psihologiei

- procesele subiective interne şi manifestările comportamentale

externe, motorii sau verbale
- între activitatea subiectivă internă şi cea obiectivă externă există
raporturi de interdependenţă si interacţiune
-ele se manifestă relativ stabil în acţiunile şi reacţiile fiecărei persoane
-la om, comportamentul extern observabil ia forma activităţii psihice
prin care işi exprimă personalitatea

-psihologia a fost definită ca ştiinţa despre activitatea umană, privită in

toate ipostazele sale- subiectivă şi obiectivă, psihică şi comportament..

-sistemul psihocomportamental vizează variate tipuri de legi mecanice,

fizice, chimice, biologice şi sociale.

-există si legi specifice psihologiei care au un caracter statistic: legi

funcţionale, genetice, structurale, teleologice (finaliste), dialectice;

-ele se încadrează în mică măsură în modelul cauzalităţii;

• 1.2. Conceptele fundamentale ale psihologiei
• Activitatea psihică
– în sens larg - un raport, o relaţie între organism şi mediu, în care are loc un
consum energetic, cu o finalitate adaptativă
– în sens restrâns - ansamblul manifestărilor de conduită exterioară sau
mintală care duc la rezultate adaptative
– dispune de o serie de elemente structurale: mişcări, operaţii, acţiuni;
• Acţiunea (materială, mentală)
– o modalitate de modelare de către subiect a materiei externe lui
– modelarea lui psihofizică de către sine sau de către un altul
– coordonarea şi construcţia mintală
– în plan psihologic, se caracterizează prin necoincidenţa scopului şi
motivului
– dispun de un scop propriu, dar motivaţia este “împrumutată” de la
activitate.
• Operaţiile
– sunt subordonate acţiunilor şi reprezintă mijloace de realizare a acestora

– din punct de vedere psihologic, operaţiile nu dispun nici de scop, nici de

motivaţie proprie

– reprezintă o modalitate de lucru neuropsihică, o dispoziţie sau structură

instrumentală rezultată din interiorizarea acţiunilor, din asimilări şi
acomodări.
• Fenomen psihic - totalitatea elementelor componente ale psihicului uman
• Procesul psihic - activitatea psihică informaţional- operaţională subiectivă
• - are o desfăşurare plurifazică şi discursivă
• - funcţionează pe baza unei zestre ereditare şi a unor achiziţii
dobândite prin învăţare şi educaţie
• Însuşirile psihice - formaţiuni sintetice ce implică mai multe procese psih.
• - se manifestă relativ constant în structurile de
personalitate ale omului.

• Starea psihică -o caracteristică dominantă, cu o existenţă episodică în

cursul desfăşurărilor psihice, care îşi pune pecetea specifică asupra
comportamentului omului, influenţându-i direct conduita (stări de
entuziasm, tristeţe, anxietate, îndoială).

• Structura psihică - un mod de organizare/construcţie în care părţile sunt

dependente de întreg şi solidare unele cu altele.

• Sistemul psihic uman (S.P.U.):

• - o organizare ierarhică de funcţii, procese, însuşiri, implicând legături şi
interacţiuni energetice şi informaţionale între elemente şi cu mediul
– un sistem energetic-informaţional de mare complexitate
– prezentă cele mai perfecţionate mecanisme de autoorganizare şi
autoreglaj.
Clasificarea fenomenelor psihice
Psihologia studiază:
a. Procese psihice – cognitive (senzoriale şi logice);
• - afective (emoţii, sentimente)
• - volitive (voinţa)

b. Activităţi psihice: comunicarea, jocul, învăţarea,munca,

creaţia
c. Condiţii care stimulează şi facilitează procesele,
activităţile şi însuşirile psihice: motivaţia, atenţia,
deprinderile
d. Însuşiri psihice: temperament, aptitudini, caracter
• 1.3. Problematica psihologiei educaţiei
• Psihologia educaţiei (şcolară) studiază din punct de
vedere psihologic procesul instructiv-educativ desfăşurat
în şcoală, cu scopul de a spori eficienţa acestuia.
• Psihologia educaţiei studiază geneza, structura şi
procesualitatea fenomenelor psihice umane în condiţiile
specifice ale activităţii de instruire şi de educaţie, în
scopul creşterii eficienţei acesteia şi dezvoltării
personalităţii elevului.
• Specificul său:
• ca ramură a psihologiei, centrată pe cunoaşterea,
înţelegerea şi modelarea personalităţii elevului;
• ca ştiinţă intradisciplinară, aflată în interacţiune, coerenţă
şi rezonanţă cu celelalte discipline aplicative ale
psihologiei;
• ca ştiinţă interdisciplinară, care valorifică, din perspectiva
modelării personalităţii, rezultatele cunoaşterii ştiinţifice
din diferite domenii;
• Obiectul său de studiu îl constituie:
– educatorul şi educatul ca actori principali ai procesului instructiv-
educativ;
• - comunicarea didactică modalităţile de eficientizare a
acesteia;
– strategiile şi tehnicile de învăţare eficientă;
– mecanismele şi legile învăţării, condiţiile interne şi externe ale
învăţării
– cunoaşterea teoretică a modelelor învăţării, aplicaţiile acestora
în domeniul educaţional;
• - elemente de psihosociologie a grupurilor şcolare etc.
– stimularea şi valorificarea potenţialului intelectual şi creativ al
elevilor;
– competenţele şi aptitudinea pedagogică a educatorului etc.
• 1. o direcţie constructivă, experimentală
• 2. o direcţie corectivă
• 3. o orientarea prospectivă
 Metode de cercetare ale psihologiei educaţiei
• Observaţia - urmărirea atentă, intenţionată şi
înregistrarea obiectivă a faptelor psihice, a
comportamentul individului/grupului;
• - forme: observaţia curentă, observaţia
sistematică,integrală, parţială, directă,
participativă etc
• - conţinutul: procese, însuşiri psihice,
personalitatea elevului etc.
• - condiţii: scopul; utilizarea reperelor,
resurselor, mijloacelor; condiţii variate de obs;
repetarea obs.; consemnarea datelor;
discreţia; interpretarea etc.
• - avantaje, limite;
• Experimentul - cea mai riguroasă metodă de
investigare, de verificare a ipotezei unei cercetări
• - posibilitatea obţinerii de informaţii relevante şi
obiective
• - verificarea, testarea ipotezei(lor) într-o situaţie
controlată
• - investighează factorii, condiţiile care influenţează,
produc sau determină anumite efecte (rezultate,
comportamente, performanţe)
• - două tipuri de variabile: independente-sunt factorii
manipulaţi şi controlaţi de experimentatorşi dependente-
sunt efecte, transformări măsurabile ( modificări produse
în comportamentul sau performanţele elevilor) apărute
sub acţiunea ori influenţa variabilei independente.
• - două grupuri de subiecţi (elevi): experimental şi martor
(de control).
• - avantaje, limite.
 Chestionarele şi interviurile

• - colectarea informaţiilor despre atitudinile,

opiniile, aspiraţiile, interesele, motivele,
dorinţele, sentimentele, preferinţele subiecţilor
investigaţi
• - o populaţie extinsă de subiecţi, într-un timp
relativ scurt, cât mai multe date asupra
fenomenelor cercetate;
• - după conţinutul întrebărilor: chestionare de
opinii şi atitudini; de motivaţie şi interese; de
cunoştinţe; de identificare ş.a.
• -după tipul întrebărilor : chestionare cu
răspunsuri deschise sau libere; cu răspunsuri
închise, precodificate; cu răspunsuri în evantai
ori la alegere
• - interviul este o interacţiune verbală directă, faţă
în faţă, între cercetător şi subiect pe o temă sau
o problemă specifică.
• - tipuri de interviuri: dintre care cele individuale
şi de grup, directive si non-directive, focalizate
pe o temă de studiu sau centrate pe persoana
subiectului
• - respectarea anumitor condiţii metodologice şi
etice cu privire la redactarea întrebărilor, la
administrarea lor, la câştigarea încrederii
subiecţilor, la sinceritatea răspunsurilor, la
prelucrarea şi interpretarea rezultatelor şi la
decodificarea semnificaţiei lor psihologice.
• Metoda cazului- pentru a realiza cercetări intensive, de
profunzime, care presupun studierea detaliată a unor
situaţii, fapte, evenimente, rezultate, conduite, persoane
• - un caz poate fi / deveni orice situaţie din viaţa
individuală şi socială în care sunt implicate persoane,
fapte obiective, evenimente reale, relaţii interpersonale,
opinii, atitudini
• - ele generează o situaţie - problemă ce se cere a fi
analizată, diagnosticată, decodificată şi rezolvată
oportun
• - o metodă activă de investigare, analiză, dezbatere şi
de învăţare, stimulează motivaţia
• - situaţia trebuie să îndeplinească unele condiţii:
• să fie autentică;
• să presupună o intervenţie urgentă;
• să fie completă;
• să fie focalizată pe preocupările subiecţilor.
• 1.5. Importanţa studierii psihologiei educaţiei
• - formarea şi dezvoltarea competenţelor cognitive,
metodologice, psihopedagogice şi psihosociale
• -fundamentarea teoretică a problemelor cu care se vor
confrunta în practica educaţională
• - rezolvarea adecvată a unor probleme din practica
educaţională:
• a) care ţin de însuşi conţinutul obiectului de studiu ;
• b) care ţin de modul de organizare a procesului de
predare-învăţare;
• c) probleme ce provin din particularităţile potenţialului
uman cu care lucrează: motivaţie, inteligenţă, th. de
învăţare etc;
• d) cazurile de inadaptare şcolară, de rămânere în urmă
la învăţătură, indisciplină, absenteism, abandon şcolar,
comportament deviant .
• 1.6. Raporturile psihologiei educaţiei cu alte ştiinţe
• Raporturi de interdependenţă cu:
• -psihologiei generală
• - psihologia dezvoltării, psihologia genetică, psihologia
personalităţii, psihologia sociale
• - neuropsihologia, biologia, fiziologia, pedagogiei etc.
• Psihologia educaţională / şcolară ca acea ramură
aplicativă a psihologiei care studiază :
• a) legităţile activităţii psihice şi psihosociale a elevilor şi
dezvoltarea acesteia de-a lungul vârstei şcolare ;
• b) bazele psihologice ale instruirii şi educării elevilor ;
• c) fundamentarea psihologică a metodelor de
instruire, de acţiune şi intervenţie asupra dezvoltării
psihice a elevilor;
• d) relaţiile dintre profesor - elevi şi multitudinea
variabileleor educaţionale ce intervin în cadrul grupului
şcolar/clasa şcolară.