 ART 218– VIOLUL

 ART 220 – ACTUL SEXUAL CU UN MINOR

ELEMENTE NOVATORII
-reprezintă o încălcare gravă, directă şi brutală a libertăţii
sexuale a persoanei. Fapta aduce atingere în mod indirect şi
altor valori importante ocrotite de legea penală: dreptul la
viaţă, la integritate corporală şi sănătate, la libertate fizică şi
psihică a persoanei, dreptul la demnitate şi onoare.
-În varianta iniţială a vechiului cod, violul era definit ca
raportul sexual cu o persoană de sex feminin , prin
constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a
se apăra ori de a-şi exprima voinţa. ULTERIOR Au avut loc
modificări succesive, atât prin prisma elementului material
(act sexual de orice natură), cât şi prin prisma subiecţilor (care
nu mai erau circumstanţiaţi în funcţie de sex)
-Noţiunea de act sexual de orice natură a iscat controverse,
incriminarea fiind ambiguă prin raportare la alte incriminări
din capitol. Aşadar în NCP legiuitorul optează pentru o
indicare foarte clară a actelor sexuale ce pot reprezenta
elementul material al infracţiunii: raport sexual, act sexual
oral şi act sexual anal
-NCP adaugă o variantă asimilată (alin 2) orice acte
de penetrare vaginală sau anală
-De asemenea, violul incestuos din vecha
reglementare (victima este membru de familie),
devine varianta agravata de la alin 3 lit b), subiectul
pasiv fiind ruda în linie directă, fratele sau sora
- Vârsta până la care se acordă o protecţie specială
minorului prin aplicarea agravantei de la alin 3 lit c)
a fost ridicată de la 15 ani ( în vechea reglementare) la
16 ani, în formularea iniţială a NCP. Ulterior, prin
OUG 18/2016 s-a prevăzut ca variantă agravată fapta
comisă asupra minorului pur şi simplu, deci persoana
care nu a împlinit 18 ani
- Fapta este incriminată într-o variantă tip la alin 1, o
variantă asimilată la alin 2 şi două variante agravate
la alin 3 şi alin 4
OBIECTUL JURIDIC – în cele mai multe ipoteze,
are un caracter complex
- Obiect juridic principal – libertatea sexuală

- Atunci când violul se realizează prin

constrângere, adică prin violenţe fizice sau
psihice există şi un obiect juridic secundar –
relaţiile privind libertatea fizică sau psihică a
persoanei, viaţa, integritatea fizică şi sănătatea
acesteia.
OBIECTUL MATERIAL – în doctrină se consideră
că violul are ca obiect material corpul persoanei,
fiind exprimate şi unele rezerve în acest fel.
Indiscutabil, însă, se poate vorbi de corpul
persoanei ca obiect material atunci când se exercită
violenţe asupra acestuia
În varianta tip: subiecţii nu mai sunt circumstanţiaţi, spre
deosebire de reglementarea inițială din vechiului cod unde
subiect activ era bărbatul (cu capacitate fiziologică necesară
realizării unui raport sexual), iar subiect pasiv femeia. Potivit cu
actuala configuraţie a elementului material şi cu varianta
asimilată – condiţia cu privire la capacitatea fiziologică nu mai
este valabilă
În doctrină, sub imperiul vechiului cod, s-a subliniat
imposibilitatea existenţei coautoratului la viol, pe considerentul
că o pluralitate de raporturi sexuale simultane asupra aceleiaşi
victime nu este posibilă, fiind o infracţiune cu autor unic; ceilalţi
participanţi – instigatori, complici. Sub imperiul NCP, deşi în
actuala configuraţie a elementului material este posibil ca victima
să fie supusă unor acte sexuale diferite, în mod simultan, totuşi
susţinem aceeaşi poziţie a imposibilităţii coautoratului. Astfel,
fiecare participant care a realizat un act sexual asupra victimei va
răspunde ca autor al infracţiunii de viol în varianta agravată de
la alin 3 lit f.
La unele variante agravate, există o circumstanţiere a subiecţilor,
fie a celui activ fie a celui pasiv
ELEMENTUL MATERIAL
–constă într-o acţiune ce se poate realiza în mai multe modalităţi: raport
sexual, act sexual oral, act sexual anal, orice alte acte de penetrare vaginală sau
anală
- Elementul material a evoluat în timp, astfel, în textul iniţial din vechea
reglementare elementul material era limitat la raportul sexual (conjuncţia
organului sexual bărbătesc cu cel femeiesc) , ulterior elementul material a
fost modificat – act sexual de orice natură cu o persoană de sex diferit sau
de acelaşi sex – noţiune care a iscat controverse . NCP a rezolvat problema
(acţiune ce se poate realiza în 3 modalităţi: raport sexual – conjuncţia între
organul sexual masculin şi cel feminin, deci subiecţii sunt de sex diferit,
iar fapta poate fi comisă atât de bărbat cât şi de femeie; act sexual –
conjuncţia dintre un organ sexual şi cavitatea orală sau anală a unei alte
persoane, indiferent de sex, deci subiecţii pot fi de sex diferit sau de
acelaşi sex)
În varianta asimilată - elementul material constă în orice acte de penetrare
realizate cu ajutorul unor segmente corporale sau cu diferite obiecte.
- atât pentru varianta tip cât şi pentru varianta asimilată – fapta să se realizeze
fără consimţământul victimei într-una din cele 3 modalităţi alternative:
- fie prin constrângerea victimei – constrângere fizică sau psihică
(morală)
- fie prin punerea victimei în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima
voinţa. Imposibilitatea de a se apăra indică o stare de vulnerabilitate fizică a
victimei care din diverse motive (infirmitate, epuizare, imobilizare corporală)
nu poate opune rezistenţă sau nu poate reacţiona. Imposibilitatea de a-şi exprima
voinţa – vulnerabilitate psihică a victimei care din diverse motive (maladie
psihică, stare de beţie sau de intoxicare, hipnoză, somn profund) nu are
reprezentarea axactă a ceea ce i se întâmplă
- fie profitând de această stare (de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi
exprima voinţa)- presupune ca făptuitorul să sî se folosească în mod conştient
de starea de vulnerabilitate a victimei, o stare preexistentă pe care nu el a
provocat-o dar pe care o exploatează, o valorifică

URMAREA IMEDIATĂ- lezarea libertăţii sexuale a persoanei; urmarea

imediată secundară în cazul variantelor agravate – vătămarea corporală sau
decesul victimei
LEGĂTURA DE CAUZALITATE – pentru varianta tip rezultă ex re, în
variantele agravate trebuie dovedită.
Forma de vinovăţie este Intenţia
În doctrină se consideră de regulă că este necesară intenţia directă care
rezultă ex re în toate modalităţile. Apreciem această opinie a fi greşită,
întrucât având în vedere urmarea imediată a infracţiunii, intenţia directă
presupune ca făptuitorul să urmărească lezarea libertăţii sexuale a
victimei, iar intenţia indirectă presupune ca făptuitorul să accepte doar
acest rezultat, fără să-l urmărească.
ASTFEL:
- În cazul constrângerii, când suntem în prezenţa unei împotriviri
explicite a victimei, este evident că făptuitorul urmăreşte implicit lezarea
libertăţii sexuale a acesteia
- în schimb, atunci când victima se află într-o stare de
imposibilitate de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, deci nu există o
împotrivire manifestă din partea acesteia, nu rezultă în mod automat că
făptuitorul a urmărit să îi înfrângă libertatea sexuală, însă se poate
afirma că acesta a acceptat că îi poate leza libertatea exuală

DECI, violul se poate comite atât cu intenţie directă, cât şi cu intenţie

indirectă.
EXISTĂ intenţie depăsită – la varianta agravată de la alin 3 lit e) şi alin 4.
În cazul alin 3 lit c) subiectul activ trebuie să cunoască starea de
minoritate a victimei.
TENTATIVA la infracţiunea de viol în variantele
alin 1-3 se pedepseşte; există tentativă atunci când
autorul exercită acte de constrângere fizică sau
morală sau când făptuitorul desfăşoară unele
activităţi prin care încearcă să profite de
imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-şi
exprima voinţa în scopul de a realiza actul sexual,
dar, în final, din motive ce nu ţin de făptuitor actul
nu se realizează
CONSUMAREA – în momentul realizării actului
sexual; infracţiunea este susceptibilă de formă
continuă– atunci când în baza aceleiaşi rezoluţii
infracţionale, au loc acte sexuale repetate cu victima
a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea etc.- raţiunea agravantei – relaţia
dintre autor şi victimă, o relaţie de dominare ce conferă făptuitorului
o anumită putere sau influenţă asupra victimei. Poate fi vorba fie de
unele relaţii de serviciu, fie unele raporturi contractuale în care făptuitorul
are faţă de victimă obligaţia de a o îngriji, ocroti, păzi, educa, trata. Se
reţine agravanta atât când persoana respectivă acţionează ca autor,
dar şi ca complice sau instigator.Circumstanţa este personală şi nu se
răsfrânge asupra participanţilor. Nu se reţine agravanta dacă victima
este fiica fostei soţii a inculpatului, dar nu se află în îngrijirea acestuia

b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră – corespunde parţial
vechii reglementări (când victima era un membru de familie). Astfel,
atunci când fapta se realizează prin raport sexual, violul incestuos
devine, pur si simplu, o variantă agravată a violului, fără a se mai
pune problema absorbţiei sau a concursului cu infracţiunea de incest ,
în contextul în care aceasta din urmă a fost redefinită ca „raport
sexual consimţit”. Deci , în atare situaţie se va reţine infracţiunea de
viol în formă agravată, nu şi infracţiunea de incest. De asemenea, prin
această modificare cu privire la noţiunea de membru de familie, soţia
nu se mai regăseşte printre subiecţii pasivi, atrăgând forma agravată,
ceea ce era o anomalie.
c)Victima este un minor. Prin OUG 18/2016 varianta agravată se reţine
dacă victima nu a împlinit 18 ani. Practic, sfera de aplicare a elementului
material s-a lărgit, ceea ce este de natură să ofere o protecţie sporită
minorilor victime ale violului. Această ridicare a pragului de protecţie
nu se corelează cu dispoziţiile privind actul sexual cu un minor care,
indirect, admit că în principiu, dincolo de vârsta de 15 ani minorul are
maturitatea necesară pentru a întreţine acte sexuale liber consimţite.
Pentru reţinerea agravantei este necesar ca făptuitorul să cunoască
vârsta victimei sau să fi existat suficiente elemente care să îi permită să o
aprecieze corect. În cazul în care vârsta minorului este foarte mică,
există viol şi nu act sexual cu un minor, chiar dacă nu a fost folosită
constrângerea întrucât vârsta victimei o face în imposibilitate de a se
apăra ori de a-şi exprima voinţa.
d) Fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice. Este o
reglementare nou prevăzută în cadrul violului, în vechea reglementare
se regăsea ca variantă agravată la infracţiunea de act sexual cu un
minor. Legiuitorul a păstrat, însă, această variantă şi în reglementarea
actului sexual cu un minor din noul Cod penal. Elementul
circumstanţial se caracterizează prin existenţa unui scop determinat,
scopul producerii de materiale pornografice. Sensul expresiei de
materiale pornografice rezultă din interpretarea dispoziţiilor legii
196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei (acte cu
catacter obscen, precum şi materiale care reproduc sau difuzează
asemenea acte)
e) Fapta a avut ca urmare vătămarea corporală. Consecinţele cerute pentru existenţa
variantei agravate în această modalitate coincid cu cele prevăzute la infracţiunea
de vătămare corporală. Violul în varianta tip absoarbe lovirea sau alte violenţe
(art 193).Dacă în cursul unui viol se produc consecinţele de la art 194, vătămarea
corporală este absorbită de violul în varianta agravată de la alin 3 lit e).
Absorbţia funcţionează doar în ipoteza în care făptuitorul lucrează cu
preaeterintenţie (violenţele sunt intenţionate, dar rezultatul mai grav, respectiv
consecinţele de la art 194 se produc din culpă). Dacă în mod intenţionat, cu
ocazia violului, făptuitorul cauzează victimei o vătămare corporală se va reţine
un concurs de infracţiuni între un viol în variantă tip şi o vătămare corporală.
f) Fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună. Considerăm, având
în vedere particularităţile violului, că această infracţiune este defectivă de
coautorat. Libertatea sexuală a unei persoane se manifestă în raport cu fiecare
altă persoană. Fiecare autor al violului comite o faptă unică pentru că lezează
individual şi separat de alt autor libertatea sexuală a victimei. Astfel, în ipoteza
în care două sau mai multe persoane, prin constrângere , comit acte sexuale
asupra victimei, chiar dacă aceste acte diferite se comit simultan, fiecare
participant va răspunde ca autor al infracţiunii de viol în varianta agravată.
Astfel, actele de complicitate reciprocă ale făptuitorilor vor fi absorbite în cele de
autorat. Aceeaşi soluţie şi în situaţia în care făptuitorii realizeză succesiv actele
sexuale asupra victimei, sprijinindu-se reciproc.
Agravanta nu presupune ca toate persoanele care au participat să fi realizat un
act sexual asupra victimei, deci se va reţine şi atunci când, pe lângă autorul
faptei participă o altă persoană care imobilizează victima. În acest caz autorul va
răspunde pentru viol în varianta agravată, iar participantul pentru complicitate
la viol în varianta agravată
- Se referă la fapta care a avut ca urmare
moartea victimei (urmare imediată adiacentă)
- Caracteristica variantei este dată de vorma de
vinovăţie cu care se comite – praeterintenţia
- Făptuitorul exercită violenţele în intenţia de a
realiza actul sexual dar nu intenţionează
uciderea victimei , decesul fiind urmarea
culpei făptuitorului. Atunci când făptuitorul
urmăreşte sau acceptă rezultatul mai grav
(moartea victimei), se va reţine un concurs de
infracţiuni între viol şi omor calificat comis
pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei
infracţiuni
OBIECTUL JURIDIC PRINCIPAL
– libertatea şi inviolabilitatea sexuală a minorului
- Este ocrotit minorul de orice sex, în timp ce în vechea reglementare este
protejată numai minora
OBIECTUL MATERIAL
-în doctrină se apreciază că obiectul material este corpul minorului, însă
este discutabil, întrucât, spre deosebire de viol, la infracţiunea de act
sexual cu un minor constrângerea, inclusiv cea fizică este exclusă.

SUBIECŢII INFRACŢIUNII
Subiectul activ
– poate fi orice persoană, indiferent de sex (în vechea reglementare –
subiect activ era doar o persoană de sex bărbătesc)
- La varianta tip, precum şi la varianta agravată de la alin 2 – există o
circumstanţiere a subiectului activ legată de vârstă: diferenţa de vârstă
între subiectul activ şi minorul cu care se realizează actul sexual trebuie să
fie mai mare de 3 ani. Raţiunea are în vedere a proteja minorul de unele
abuzuri ale persoanelor majore sau mature şi nu de un minor de vârstă
apropiată. În lipsa acestei diferenţe, va opera cauza de nepedepsire care
se aplică autorului nevârstnic, dar ea nu exclude existenţa infracţiunii,
astfel încât eventualii participanţi ce îndeplinesc condiţia de vârstă
vor fi traşi la răspundere.
- La varianta asimilată (alin 3)- subiectul activ este o
persoană majoră
- La varianta agravată (alin 4), întrucât aceasta face trimitere
la alin 1 si alin 2 , subiectul activ va împrumuta
circumstanţierea de la aceste variante
Subiectul pasiv
– poate fi orice minor, indiferent de sex
- În varianta tip – subiectul pasiv trebuie să aibă vârsta între
13 şi 15 ani
-la varianta agravată (alin 2) – minorul are vârsta sub 13 ani
-la varianta specială – vârsta minorului este cuprinsă între
15 şi 18 ani
-la varianta agravată (alin 4)- subiectul pasiv este minorul la
care face referire varianta tip, respectiv varianta agravată de
la alin 2
O PROBLEMĂ DISCUTABILĂ – o reprezintă limita de
vârstă sub 13 ani până la care se poate vorbi de act sexual cu
un minor şi nu de viol. Într-o primă opinie sub imperiul
vechiului cod – se făcea referire la ajungerea subiectului
pasiv (minora) la pubertatea sexuală, adică imediat după
prima menstruaţie; într-o a doua opinie , la care ne raliem –
trebuie să se ţină seama în mod concret, de la caz la caz, de
capacitatea minorei de a-şi exprima voinţa, de a consimţi la
participarea la raport sexual. Astfel, nu este importantă
starea fiziologică, ci starea psiho-morală a minorei,
respectiv trebuie să se verifice dacă întreaga ei dezvoltare îi
permite sau nu să îşi exprime voinţa.
În concluzie, pornind de la acest punct de vedere, în actuala
circumstanţiere a subiectului pasiv, care face trimitere la
minor indiferent de sex, este evident că nu criteriul
fiziologic trebuie avut în vedere, ci dezvoltarea psiho
morală a victimei.
Elementul material – raport sexual, act sexual oral sau
anal, orice acte de penetrare vaginală sau anală
Se pun aceleaşi probleme ca la infracţiunea de viol.
DIFERENŢA – este dată de faptul că la actul sexual cu
un minor nu se exercită constrângere asupra victimei
şi nici nu se profită de o eventuală imposibilitate a
acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa
URMAREA IMEDIATĂ –lezarea libertăţii sexuale a
minorului. Există şi o urmare imediată secundară – în
cazul variantelor agravate care se referă la fapta care
pune în pericol viaţa minorului
LEGĂTURA DE CAUZALITATE – rezultă din
materialitatea faptei. În cazul urmării secundare,
legătura de cauzalitate trebuie dovedită.
-Fapta se comite cu intenţie. Este necesar ca
făptuitorul să fi cunoscut starea de minoritate a
victimei sau să fi avut suficiente pentru a
presupune că este vorba de un minor
- în ipoteza de la alin 3 şi alin 4 lit d) – existenţa
laturii subiective este condiţionată de un scop
- în ipoteza de la alin 3 şi alin 4 lit c)- intenţia
depăşită
- CONSUMAREA – în momentul realizării elementului
material
- în noul Cod penal, deşi în textul iniţial al acestuia tentativa nu
era incriminată, la fel ca în vechea reglementare, ulterior, prin
OUG 18/2016, legiuitorul reincriminează tentativa, deşi, în mod
practic, spre deosebire de viol, unde tentativa poate fi, de
regulă conturată prin realizarea activităţilor de constrângere, la
actul sexual cu un minor este mult mai dificil de a se face
distincţia între eventualele acte premergătoare care nu sunt
incriminate şi tentativă. Mai mult decât atât, în cazul minorilor
sub 13 ani orice început de executare ar fi reprezentat oricum
elementele constitutive ale infracţiunii de corupere sexuală a
minorilor, putând fi sancţionate ca atare.De asemenea, lipsa
tentativei ar fi putut fi suplinită prin reţinerea infracţiunii de
racolare a minorilor în scopuri sexuale Însă legiuitorul ignoră
aceste raţionamente şi procedează la reţinerea tentativei
VARIANTA AGRAVATĂ – alin 2 – prezintă particularitatea subiectului pasiv
– minorul care nu a împlinit 13 ani (vârsta fragedă)
VARIANTA ASIMILATĂ – alin 3- se referă la fapta comisă de un major cu un
minor cu vârsta între 15 şi 18 ani în 4 ipoteze:
- minorul este membru de familie – considerăm că o astfel de lărgire este
fie inutilă, fie absurdă. Este inutilă întrucât pe lângă ascendenţi, descendenţi,
fraţi şi surori, (în reglementarea anterioară – rude în linie directă, frate sau
soră), restul celor care intră în noţiunea de membru de familie se află oricum
într-o poziţie „recunoscută de încredere sau autoritate asupra minorului”şi ar
intra sub incidenţa variantei agravate de la lit b). Este absurdă prin raportare
la persoana soţului care face parte din categoria membru de familie, întrucât
pornind de la dispoziţiile codului civil , în anumite condiţii, minorul care a
împlinit 16 ani se poate căsători. Deci vechea reglementare era corectă şi
suficientă, absorbind incestul. În noua regementare, în cazul în care este vorba
de un raport sexual între rude în linie directă ori fraţi şi surori va trebui să se
reţină un concurs de infracţiuni între act sexual cu un minor şi incest.
- minorul se află în îngrijirea, ocrotirea.....Sintagma „situaţia deosebit de
vulnerabilă...ca urmare a unui handicap...” corespunde circumstanţei agravante
de la art 77 lit e şi putea fi suplinită de aceasta. Restul împrejurărilor de la
aceasta agravantă sunt redundante, legiuitorul putându-se rezuma la vechea
formulare din reglementarea anterioară respectiv majorul „a abuzat de
autoritatea ori influenţa sa asupra victimei”
 - fapta a pus în pericol viaţa minorului – Apare aici o situaţie absurdă
atunci când se produce totuşi una dintre consecinţele art 194 . Deci,
dacă actul sexual a pus în pericol viaţa minorului se va reţine act
sexual cu un minor în varianta agravată, iar dacă se produce orice
altă consecinţă de la vătămarea corporală, se va reţine concurs de
infracţiuniîntre act sexual cu un minor şi vătămare corporală
 - fapta a fost comisă în scopu producerii de materiale pornografice. Pentru
reținerea acestei variante, la fel ca a viol, este necesar să se
demonstreze doar existența scopului, nu și realizarea acestuia.
Pentru dovedirea scopului, este necesar ca actul sexual să fi fost
fixat pe un suport oarecare (înregistrat) sau să fi existat cel puțin
condițiile tehnice necesare unei astfel de fixări în momentul
realizării actului sexual. Această variantă agravată a actului sexual
cu un minor nu este absorbită în infracțiunea de pornografie
infantilă prin sisteme informatice care nu presupune în mod
necesar un act sexual.

 VARIANTA DE LA ALIN 4 (oug 18/2016)

 -sunt preluate identic ipotezele de la alin 3 cu o excepție – situația
deosebit de vulnerabilă a minorului, pe considerentul că vârsta
fragedă a minorului implică în mod natural o astfel de situație.
 ART 224– VIOLAREA DE DOMICILIU
 ART 225 – VIOLAREA SEDIULUI
PROFESIONAL
- același conținut ca în vechea reglementare
- NCP elimină de la varianta agravată ipoteza pluralității de
infractori, urmând a se aplica circumstanța agravantă din partea
generală (art 77 lit a – comiterea faptei de 3 sau mai multe
persoane împreună)
- Infracțiunea cuprinde o variantă tip și o variantă agravată

OBIECTUL JURIDIC – inviolabilitatea spațiului locuit de o persoană,

deci un drept subiectiv nepatrimonial al persoanei, iar nu domiciliul
ca imobil, în materialitatea lui

OBIECTUL MATERIAL – fiind vorba de un drept subiectiv care nu se

poate materializa , nu are obiect material
 SUBIECTUL ACTIV– nu este circumstanțiat
 -toate formele de participație
 Poate fi subiect activ inclusiv proprietarul locuinței dacă
pătrunde în locuința închiriată fără consimțământul
chiriașului. Există infracțiune chiar dacă proprietarul
obținuse o hotărâre judecătorească definitivă de evacuare,
dar a pătruns în locuință fără consimțământul chiriașului
mai înainte ca hotărârea să fi fost pusă în executare.
 Subiect activ poate fi și soțul care despărțit în fapt și locuind
în altă parte pătrunde în fosta locuință comună fără
consimțământul soției

 SUBIECTUL PASIV – nu este circumstanțiat, fiind orice

persoană care are în folosință o locuință. Nu este nevoie să
fie proprietarul acesteia sau să dețină un titlu formal în baza
căruia să locuiască în imobil.
-preexistența unui domiciliu, în sens larg dat de legea penală,
respectiv: locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit.
Noțiunea de domiciliu în sens penal nu coincide cu cea din
Codul civil sau din vorbirea curentă, în sensul de locuință
statornică.
În sens penal, domiciliu – spațiu unde subiectul pasiv locuiește,
fără a avea în mod formal (legal)domiciliul acolo. Poate fi un
spațiu temporar, inclusiv o cameră de hotel sau la cămin.
Locuința- spațiu în care locuiește efectiv o persoană, chiar dacă
este un loc destinat în mod obișnuit altui scop (magazie garaj);
inclusiv adăpostul temporar sau mobil (rulotă, cort)
Încăperea – spațiu delimitat, destinat locuirii, cum ar fi camera
dintr-un apartament locuit de mai multe persoane
Dependințele – prelungiri ale spațiului locuit (pivniță, pod,
magazie, garaj, boxă)
Loc împrejmuit – curtea și grădina din jurul casei, în măsura în
care spațiul este delimitat
Elementul material : 2 modalități
– fie acțiune – respectiv, pătrunderea în domiciliu: se adaugă
condiția ca pătrunderea să se facă fără consimțământul
persoanei care locuiește în domiciliul respectiv
- fie inacțiune –respectiv, refuzul de a părăsi locuința: se
adaugă condiția de a exista, în prealabil, o cerere de părăsire a
domiciliului din partea persoanei care îl folosește
CONDIȚIA necesară în ambele modalități este ca
acțiunea/inacțiunea să se facă fără drept. Cele două modalități
de săvârșire au caracter alternativ, deci dacă făptuitorul, după
pătrunderea fără drept și fără consimțământ, refuză să îl
părăsească, nu există concurs.
URMAREA IMEDIATĂ – îngrădirea libertății individuale,
încălcarea dreptului la inviolabilitatea domiciliului
LEGĂTURA DE CAUZALITATE – rezultă din materialitatea
faptei
- intenție directă sau indirectă
- nu se cere existența unui mobil sau scop particular, însă acestea pot
avea relevanță la stabilirea vinovăției
În practică s-a stabilit că nu există intenția de violare de domiciliu
atunci când făptuitorul a pătruns în curtea unei persoane cunoscute
cu scopul de a-i cere restituirea unor bunuri împrumutate chiar dacă
pătrunderea s-a făcut fără consimțământul respectivei persoane și, în
plus, făptuitorul a refuzat cererea de a părăsi curtea.

 FORMELE
TENTATIVA este posibilă doar în modalitatea pătrunderii fără drept
în domiciliu, dar nu se sancționează
CONSUMAREA – în momentul producerii urmării periculoase : fie în
momentul pătrunderii în locuință, fie în momentul refuzului de a
părăi locuința la cererea celuii îndreptățit
FORMA CONTINUĂ – când prezența făptuitorului în domiciliul
violat se prelungește în timp. EPUIZAREA – în momentul părăsirii
domiciliului.
Fapta săvârșită de o persoană înarmată, în timpul nopții sau prin folosirea de
calități mincinoase
- fapta săvârșită de o persoană înarmată – se înțelege fapta săvârșită de o
persoană care are asupra ei o armă în sensul art 179 corelat cu art 2 din
Legea 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor. Intră în
categoria armelor nu numai armele de foc, ci și armele albe (briceag,
cuțit).
Dacă este vorba de o armă propriu zisă este suficient ca făptuitorul să
o aibă asupra sa, dacă este un obiect asimilat armei este necesar să fie
întrebuințat efectiv pt a se reține agravanta.
În practică s-a decis că nu se reține agravanta dacă făptuitorul are
asupra sa o bucată de lemn cu care a spart geamurile și unele obiecte
din locuința victimei în care pătrunsese fără drept, deoarece lemnul nu
este o armă special confecționată spre a servi la atac sau apărare și nici nu
poate fi asimilat cu o armă întrucât nu a fost folosit efectiv pentru atac
împotriva părții vătămate.
Arma sau obiectele asimilate trebuie să se afle asupra făptuitorului în
momentul în care acesta trece la comiterea faptei. Deci, nu se reține
agravanta dacă făptuitorul după ce a pătruns fără drept în locuință a
luat un cuțit aflat întâmplător pe masă și a lovit –o pe partea vătămată
care o alunga din locuință.
- în timpul nopții - presupune perioada de după
instalarea întunericului , deci intervalul de timp
în care întunericul a luat locul lumiii naturale a
zilei.Este o împrejurare variabilă în funcție de
anotimp, condiții atmosferice, forma de relief etc.
Se apreciază de la caz la caz
- prin folosire de calități mincinoase – se referă la o
arie largă de false însușiri personale pe care
făptuitorul le invocă pentru a crea aparența unui
temei justificat de a pătrunde în domiciliu sau de
a refuza părăsirea ; pot fi invocate fie atribuții
profesionale, fie relații de rudenie cu victima, fie
alte însușiri
Reprezintă o incriminare geamănă cu violarea de domiciliu, presupunând aceeași
analiză;
Se impune doar o examinare a raportului dintre cele două infracțiuni
- Elementul material este identic
- Variantele agravate sunt și ele identice
- Singura diferență se referă la SITUAȚIA PREMISĂ, respectiv spațiul protejat –
existența unui sediu unde o persoană juridică sau fizică își desfășoară
activitatea
Sediu unde o persoană juridică își desfățoară activitatea – trebuie să ne raportăm la
dispozițiile codului cvil:
-persoana juridică este orice formă de organizare care întrunind condițiile cerute
de lege este titulară de drepturi și obligații civile (art 25)
-elementele constitutive ale persoanei juridice sunt stabilite de art 187 C civ. care
prevede că orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare și
un patrimoniu propriu afectat unui scop licit și moral, în acord cu interesul
general
- Calitatea de persoană juridică este reglementată prin art 188: sunt persoane
juridice entitățile prevăzute de lege precum și orice alte organizații legal înființate
care, deși nu sunt declarate de lege persoane juridice, îndeplinesc toate condițiile
prev de art 187 C civ
- persoanele juridice pot fi de drept public și de drept privat (art 189)
- Sediul persoanei juridice este reglementat de art 227 C civ și se
stabilește potrivit actului de constituire sau statutului . În funcție de
obiectul de activitate peraoana juridică poate avea mai multe sedii cu
caracter secundar (...)
Sediul persoanei de drept public - sediul unui organ al statului,
al unei autorități, al unei instituții publice, al unei unități
administrativ teritoriale
Sediul unei persoane de drept privat – al unei societăți , al unei
organizații cooperatiste, al unui grup de interes economic, al
unei asociații, fundații, sindicat etc
Sediu unde o persoană fizică își desfășoară activitatea – trebuie să ne
raportăm la exercitarea profesiilor liberale.
Profesia liberală este acea ocupație exercitată pe cont propriu de
o persoană care face parte dintr-un ordin profesional și care a
primit o autorizare, abilitare sau licențiere pentru a practica în
domeniul profesional respectiv. Profesiile liberale se exercită în
baza unor legi speciale și privesc domenii diverse. Este vorba
de avocați, notari, experți etc. Toate aceste persoane au nevoie
pentru a-și exercita profesia de un spațiu de lucru, respectiv
sediu.