HEMATOPOIEZA TUMORALĂ

HEMATOPATIILE MALIGNE –
I
LEUCEMII
 In cadrul ONCOPATIILOR la animale din punct de vedere al frecvenței acestora,
sunt dominate de HEMOPATIILE MALIGNE, atât pentru animalele de fermă (bovine şi
păsări ), cât şi pentru animalele de companie (canide şi feline).
În acest capitol vom prezenta patologia tumorală din teritoriul hematopoiezei,
încercând să facem o prezentare cât mai actualizată, rod al cercetărilor aprofundate
realizate sub conducerea Acad. Prof. Nicolae Manolescu întemeietorul Scolii Româneşti
de Oncohematologie.
Hematopoieza tumorală se dezvoltă în două locaţii primare, care sunt :
1.Teritoriul medular al hematopoiezei
şi
2.Teritoriul limfopoietic al hematopoiezei.
 Teritoriul medular al hematopoiezei

În acest teritoriu se pot dezvolta urmatoarele două procese:

A. Multiplicarea uniclonală a unei linii celulare, care va avea ca finalitate
apariţia anatomo-clinică a LEUCEMIEI manifestată clinic, acut sau
cronic.

B. Invazia metastatică a măduvei hematopoietice, fie cu celule limfomatoase

maligne de tip B, T, sau NK , în cadrul limfoamelor nonhodgkiniene, fie cu
invazia metastatică a limfomului malign Hodgkinian – forma sarcomatoasă
a acestuia.
În ambele situaţii ( leucemie sau invazie limfomatoasă) se va
ajunge inexorabil la deversarea celulelor proliferate din
maduva hematoformatoare în ţesutul sanguin, determinând în
cazul limfoamelor maligne caracterul „citemic” al
metastazelor în teritoriul medular al hematopoiezei (mult mai
rar întâlnit în situația limfomului malign Hodgkinian).
 LEUCEMIILE

Leucemiile sunt imunohemopatii maligne frecvente la animalele domestice

cauzand importante pierderi atat printre animalele de exploatare cat si printre
animalele de companie. In ordine descrescatoare frecventa bolii e prezenta la:
pasari ,bovine, caine si pisica.

Etiologie- in timp ce leucemiile pasarilor, bovinelor si pisicilor au o

etiologie bine precizata, fiind vorba de diferite tipuri de virusuri (retrovirusuri),
leucemia canina nu are pana in acest moment precizata etiologia.
 Patogenie - agentul viral leucogen dupa parazitarea celulei specifice in care se
multiplica, determina fenomene de citoproliferare cu un grad mai mare sau mai mic de
citodiferentiere care se poate acompania sau nu de maturarea liniei respective celulare. Din
“jocul” nivelelor de maturare, clinc vom diferentia leucemii cu evolutie acuta sau cu evolutie
cronica. Pe de alta parte din “jocul” de diferentiere a tipurilor de citohemoblasti, anatomo-clinic
vom distinge Leucemii nonlimfoide acute (de tip Stem-cells, mieloblastice, promielocitare,
monocitare, mielomonocitare, megacariocitare si eritroide), cat si Leucemii limfoide acute
(LLA”T”,LLA “B”, LLA “non T”- ”non B”(NK). Deasemenea vom intalnii formele cronice ale
leucemiilor (LMC si LLC T sau B celulare, NK, Hary-cell, plasmocitare).
 Anatomie patologica - leucemiile in prima etapa de evolutie nu
prezinta modificari, decat la nivelul maduvei hematopoitice si a sangelui
periferic. Aceste modificari sunt specifice si in concordanta atat cu forma celulara
proliferata, cat si cu evolutia anatomo-clinica a unei leucemii acute sau cronice.
Aceasta faza se mai numeste si “faza nonviscerala” pentru ca intro etapa
ulterioara se va ajunge la “faza de visceralizare” metastatica a leucemiilor cu
cointeresarea unor tesuturi si viscere (cord, pulmon, ficat, splina, limfonoduri,
rinichi, SNC, tesut muscular striat, etc.)
 Aceste organe, ulterior isi maresc volumul macroscopic, iar
microscopic se identifica infiltrate cu celule blastice si/ sau mature
corespunzatoare formei anatomice celulare a leucemiei cu aspect difuz
sau nodular.
 Anatomo-clinic

Leucemiile au o exprimare nespecifică din punct de vedere

anatomo-clinic, deoarece doar unele manifestări clinice fac ca
medicul clinician să suspicioneze o hemopatie malign de tipul
leucemiei. Ea va fi confirmată sau nu, de către medicul specialist
hematolog prin examenul morfocitologic sanguin.
Dintre semnele clinice ce determină o suspicionare a
unei leucemii putem exemplifica :
- adinamie;
- inapetenţă;
- febră sau stare de subfebrilitate;
- anemia, vizibilă pe mucoasele aparente
- gingivoragia, sau semnele unui sindrom
hemoragipar;
- cahexia (în formele cronice ale leucemiilor);
- micropoliadenopatiile neaderente la tegument şi la
planurile profunde subdiacente;
- hepato şi/sau splenomegalii;
- alte afecţiuni viscerale;
- infectii oportuniste.
 Dupa suspicionarea bolii se va trece la
efectuarea examenului de laborator (cantitativ)
hematologic şi (calitativ) citomorfologic, care vor
furniza date suficiente atât pentru un diagnostic pozitiv
de leucemie, cât şi diferenţial faţă de alte aspecte
celulare cum ar fi reacţiile leucemoide sau leucemic-
like, sau faţă de un limfom malign în faza de
”citemie”.
 Examenul cantitativ al sângelui periferic obţinut cu ajutorul aparatului de hematologie, va
arăta:
- o anemie care de regulă, hematologic, se exprimă prin scăderea numărului total al hematiilor (RBC),
scăderea hematocritului (Hct) şi a hemoglobinei (Hgb);
- o trombocitopenie, adică scăderea numărului total al trombocitelor (PLT);
- o leucocitoză prin creşterea numărului total de leucocite (WBC), care de cele mai multe ori va avea
valori foarte mari. În unele situaţii diagnosticul unei leucemii se poate pune şi în cazul unor valori
hematologice normale sau chiar reduse în funcţie de linia celulară proliferată. Deci, cu toate acestea nu se
poate stabili o regulă în acest sens.
La examenul calitativ (citomorfologic) al frotiului de sânge se va observa ca celulele liniei
leucocitare proliferate prezintă foarte multe atipii, cu apariţia blaştilor şi a diviziunilor celulare mitotice
sau amitotice.
 În cazul unei leucopenii, în frotiul de sânge se
vor distinge mult mai puţine celule ale liniei celulare
proliferate, astfel încât nu va fi posibilă elaborarea
diagnosticului pozitiv, motiv pentru care examenul
citomorfologic al sângelui integral se va completa cu
examenul leucocitoconcentratului (LCT).
 În cazul în care, în sângele periferic apar totuşi câteva
celule blastice dar nu sunt elocvente pentru diagnostic se va
apela la alte investigaţii citomorfologice, cum ar fi:
- examenul puncţiei limfonodale (adenogramă) realizată
dintr-un limfonod (când animalul prezintă poliadenopatie).
- examenul puncţiei splenice (splenograma), în cazul
prezenţei unei splenomegalii.
-examenul măduvei hematopoietice (medulograma), în cazul
unei pancitopenii.
 Pentru obţinerea unui diagnostic diferenţial, dar şi pentru
confirmarea şi aprofundarea analizei celulelor proliferate aceste
examene vor putea fi completate cu alte investigaţii obţinute prin
tehnici precum:
- flow-citometrie;
- imunomorfologice;
- citochimice şi enzimatice;
 După confirmarea unei leucemii se va face diagnosticul
diferenţial al acesteia după următoarea clasificare, la baza căreia
va stabili forma citomorfologică proliferate.
 BAZA CELULARA A LEUCEMIILOR
(CLASIFICAREA LEUCEMIILOR)

Intr-un concept modern leucemiile sunt considerate ca afectiuni ale

HEMOCITOBLASTULUI ( celula Stem diferentiata pentru o anumita
linie celulara uni suau bipotenta)
Leucemiile acute:
1. Limfoblastice (LLA):
- „T” celulare
- „B” celulare
- leucemia cu celule NK
1.Nonlimfoblastice:
-leucemia eritroidă
-leucemia monocitară
-leucemia histiomonocitară
-leucemia mieloblastică: » micromieloblastică
» macromieloblastică
» megacariocitară
-leucemia promielocitară
2. Cronice:
1.2.1 Limfocitare (LLC)
- „T” celulare
- „B” celulare
- cu celule păroase (Hairy cell- Leukemia)
- leucemia cu celule NK
1.2.2 Mieloidă cronica (LMC)
- neutrofilică
- eozinofilică
- bazofilică
- mastocitară