Mai de mult ,o randunica

Avea-n cuibu-i sase pui

Si privea la ei, sarmana ,
Ca la chipul soarelui
 Cautand pe deal, pe vai,
Hrana pentru puii ei.
Si-n iubirea- i ,nu o data
S-a culcat ea nemancata
Dar, destul de fericita
Ca nu s-a-ntamplat nicicand
Dintre pui s-adoarma vreunul,
Ars de sete sau flamand.
Nici n-a fost mai mandra mama,
Decat ea-ntre randunici
Cand vazu-ntr-o zi ca puii
Se facusera voinici.
Si n-a mai avut odihna
Nici cat ai clipi, sub soare
Pana cand pe fiecare pui
Nu l-a invatat sa zboare.
Si cand toti puteau sa plece
Incotro voiau, sub slava
Randunica, istovita
A cazut, in cuib, bolnava
Si cu ochii plini de lacrimi,
Tinta-n ochii fiecarui,
Zise celor sase pui:
Dragii mamei, se cuvine
Mari cum v-a facut maicuta
Sa-ngrijiti si voi de mine.
Si ca nimeni dintre voi
Sa nu creada ca mi-i rob
Fiecare sa-mi aduca , zilnic
Numai cate-un bob.
Ale voastre sase boabe milostive,
Ma vor tine
Pana cand o sa vrea Domnul
Sa ma faca iarasi bine.
Ascultand cuvantul mamei
Au zburat cei sase pui
Si-au adus vreo sase zile
Fiecare, bobul lui.
Mai departe ,insa puii
Beti de-al slavilor inalt
Fiecare avand nadejdea
Ca- i va duce celalalt,
N-a mai dus niciunul bobul
Si uitata mucenica
A murit ,atunci, de foame
Cea mai sfanta randunica.
Si-a ramas de atunci povestea
Trista, orisicui s-o spui:
Ca o mama isi hraneste,
Sase, opt sau zece pui.
Insa zece pui, bag seama,
Nu pot toti hrani o mama.
 Versuri mama
• Despre ea
• Virgil Carianopol
•
• Mama scutură prin casă,
• Mătură, aşază, pune,
• Pentru mama toate-acestea
• Sunt o mare slăbiciune.
•
• Seara, cade ca o piatră,
• Nici mâncare nu mai vrea,
• Somnul vine ca un fluviu
• Şi pe apa lui o ia.
•
• - Mamă-i, spun, nu te mai zbate,
• Ai şi-aşa de dus poveri.
• Nu-mi mai scutura din perne
• Visele avute ieri.
•
• Lasă-le să stea acolo,
• Poate că-mi mai trebuiesc.
• Nu se ştie la ce cânturi
• Am să le mai folosesc.
•
• Însă ea nu vrea s-asculte,
• Ştie din al vieţii rost
• Cum că visele de mâine
• Nu-mi vor fi cum au mai fost.
• FAPTURA MAMEI
•
Usoara, maica, usoara,
C-ai putea sa mergi calcand
Pe semintele ce zboara
Intre ceruri si pamant.
In priviri c-un fel de teama,
Fericita totusi esti
Iarba stie cum te cheama,
Steaua stie ce gandesti.

Autor: Grigore Vieru

Mamei mele

Au trecut ani peste bratele tale

Ce m-au purtat cu drag
Si-ti vad privirea mama
Ce ma asteapta-n prag.
Se vad atatea temeri si sperante
In ochii tai senini ca zarea
Dar mai ales vad mama
Rabdare...adanca cum e marea...
De-a lungul anilor sa te inteleg
Mereu, am incercat...
Dar in locul tau, niciodata ,
Nu m-am asezat !
Si incercand sa te inteleg
Eu am uitat ceva !
Am uitat sa te pretuiesc...
Asa... cum se merita...
Ne-fiind copil cuminte si timid
Pe fata ta mamico am pus rid dupa rid.
Si am brazdat asa nu numai fata
...chiar si inima...
Acum cand ai trecut prin
ceea ce numim noi viata,
Imi vad capodopera trista
De pe frumoasa ta fata...
• Sfaturi de la mama
• Virgil Carianopol
•
• Mâna celei care ţi-a dat viaţă,
• Te-a crescut frumos, te-a
făcut trunchi,
• Mâna ce te-a legănat, copile,
• N-o uita, sărut-o în genunchi.
•
• Mâna bună care-ţi pune
masa,
• Ce te spală, aşteaptă s-o
cinsteşti,
• Să-ţi ajuţi măicuţa la nevoie,
• Este mâna sfântă, s-o
iubeşti.
•