Diabetul este o boala cronica caracterizata prin secretia si
eliberarea insuficienta a insulinei de catre pancreas sau utilizarea insuficienta a insulinei de catre tesuturi. In Diabetul zaharat tip I sau insulinodependent, pancreasul nu mai secreta insulina sau secreta o cantitate foarte mica, insuficienta pentru a mentine glicemia in limitele normale, fiind necesara injectarea de insulina. Acest tip de diabet debuteaza de obicei la tineri. In tipul II sau non-insulinodependent, secretia de insulina este scazuta sau exista o rezistenta periferica (a tesuturilor) la actiunea insulinei. Acest tip de diabet debuteaza la varste mai inaintate, de obicei dupa 50 ani, putand fi echilibrat prin dieta si/sau medicamente antidiabetice orale. Pe parcursul evolutiei, diabetul zaharat non-insulinodependent poate deveni insulino- necesitant, cand tratamentul medicamentos nu mai reuseste mentinerea glicemiei in limite normale, fiind necesara administrarea de insulina. Odata instalata boala, dureaza toata viata, nedescoperindu-se inca un tratament pentru vindecarea ei. SIMPTOME
Manifestarile diabetului difera in functie de tipul acestuia.
Diabetul de tip I (pancreasul functioneaza partial sau deloc, iar insulina necesara este introdusa prin injectare in organism): - polifagie (senzatie accentuata foame, consumul excesiv de alimente) - poliurie (urinare in cantitate crescuta) - polidipsie (senzatie de gura uscata, sete intensa, consumul excesiv de lichide) - slabiciune - pierderea cunostintei - pierdere inexplicabila in greutate - vedere neclara. Diabetul de tip II (pancreasul functioneaza dar nu produce suficienta insulina, fiind necesara dieta si/sau tratament cu medicamente antidiabetice orale): la simptomele care se manifesta mai lent de la diabetul de tip I, se adauga: - infectii cutanate, prurit (mancarimi ale pielii) - vindecarea inceata a plagilor. FACTORI DE RISC
- ereditatea (antecedente familiale de diabet
zaharat) - rasa (e mai intalnit la afroamericani, asiatici, americanii nativi decat la alte rase) - utilizarea alcoolului si fumatul - hipertensiunea arteriala - greutatea in exces - nivelul crescut al colesterolului - varsta -virusuri etc. INSULINA Hormon hipoglicemiant micsoreaza nivelul glucozei in sange, secretat de pancreas si a carui insuficienta provoaca diabetul. Insulina este produsa in pancreas de catre celulele beta ale insulelor lui Langerhans sub forma de proinsulina, o forma inactiva de inmagazinare; dupa nevoile organismului, proinsulina se imparte in doua parti: peptidul C si insulina. Insulina, eliberata in sange, se fixeaza pe receptorii specifici situati pe membranele celulelor, in ficat, in muschi si in tesutul adipos. Insulina este singurul hormon al organismului cu actiune hipoglicemianta: el face ca glucoza din sange sa intre in celule, care o folosesc pentru producerea de energie. Totusi, atunci cand ea se fixeaza in ficat, insulina favorizeaza constituirea rezervei de glucoza sub forma de glicogen. De altfel, acest hormon favorizeaza sinteza proteinelor si impiedica distrugerea lipidelor. Reglarea secretiei de insulina este directa: o hiperglicemie (cresterea nivelului sangvin al glucozei) stimuleaza sintetizarea sa. Tulburari ale metabolismului insulinei - O insuficienta absoluta sau relativa a secretiei de insulina provoaca un diabet zaharat. Acesta se manifesta in principal printr-o hiperglicemie. Utilizare terapeutica - Insulina este obtinuta in mod traditional prin purificarea extractelor de pancreas de porc sau de vita. De mai multi ani se dispune de insulina fabricata prin inginerie genetica, insulina care are exact aceeasi compozitie cu insulina umana. Dupa durata ei de actiune, se deosebesc trei forme de insulina: obisnuita (4 ore), intermediara (12 ore), lenta (mai mult de 24 ore). Insulina este prescrisa in caz de diabet, mai ales de diabet insulinodependent. Bolnavul invata sa- si faca singur injectiile pe cale subcutanata, una pana la trei pe zi. In plus medicul poate sa foloseasca insulina obisnuita pe cale subcutanata sau intravenoasa (la nevoie cu ajutorul unei pompe electrice care asigura o perfuzie intravenoasa continua) pentru urgente (hiperglicemie majora, acidocetoza diabetica). In viitor, administrarea de insulina pe cale nazala, deja in testare, ar putea sa se dezvolte si sa inlocuiasca administrarea pe cale subcutanata, mai constrangatoare. Nicolae Constantin Paulescu Nicolae Constantin Paulescu (n. 8 noiembrie 1869, Bucureşti; d. 19 iulie 1931, Bucureşti), om de ştiinţă român, medic şi fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti, a descoperit hormonul antidiabetic elaborat de pancreas, numit mai târziu Insulină. Încă din anii liceului, a dovedit o deosebită înclinare pentru ştiinţele naturale, pentru fizică şi chimie, precum şi pentru limbile străine, clasice şi moderne. Nicolae Paulescu a studiat medicina la Paris, începând cu anul 1888, obţinând în 1897 titlul de Doctor în Medicină cu teza "Recherches sur la structure de la rate" ("Cercetări asupra structurii splinei"). A lucrat în spitalele din Paris, mai întâi ca extern (1891-1894), apoi ca intern (1894-1897) şi ca medic secundar la spitalul Notre Dame du Perpétuel-Secours (1897-1900). În anii 1897- 1898 a urmat şi cursurile de chimie biologică şi fiziologie generală la Facultatea de Ştiinţe din Paris, obţinând în 1899 titlul de Doctor în Ştiinţe cu lucrările "Cercetări experimentale asupra modificărilor ritmului mişcărilor respiratorii şi cardiace sub influenţa diverselor poziţii ale corpului" şi "Cauzele determinante şi mecanismul morţii rapide consecutivă trecerii de la poziţia orizontală la cea verticală". În anul 1901, obţine la Universitatea din Paris al doilea doctorat în ştiinţe cu dizertaţia "Étude comparative de l'action des chlorures alcalines sur la matière vivante" ("Studiu comparativ asupra acţiunii clorurilor alcaline asupra materiei vii"). În anul 1900 se reîntoarce în ţară şi este numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicină şi Director al Clinicii de Medicină internă de la spitalul St. Vincent de Paul din Bucureşti. Nicolae Paulescu a desfăşurat o remarcabilă activitate de cercetare ştiinţifică în domeniul fiziologiei, privind în special metabolismul glucidelor, patogeneza diabetului zaharat, rolul pancreasului în asimiliţia nutritivă, coagularea sângelui, mecanismul morţii subite ş.a. În 1906 a elaborat o metodă originală de extirpare a hipofizei la câine pe cale trans- temporală, care ulterior va fi aplicată în chirurgia hipofizei la om. NICOLAE PAULESCU AMELIORAREA CONDITIILOR DE VIATA
Imbunatatirea calitatii vietii a celor care au diabet se poate face prin:
- respectarea cu strictete a tratamentului medicamentos prescris de medic - realizarea unui program de exercitii fizice sub indrumarea medicului - stabilirea unei diete potrivite pentru aceasta afectiune - verificarea periodica a glucozei din sange si a hemoglobinei glicozilate - mentinerea glucozei din sange in limite normale - realizarea consultatiilor medicale preventive (analiza microalbuminei din urina, consult oftalmologic, consult stomatologic, determinarea colesterolului - suplimentarea glucidelor si restrictia grasimilor - evitarea situatiilor stresante, a fumatului etc. Importanta dietei in diabetul zaharat a fost dovedita. Instituirea unei diete speciale pentru aceasta afectiune, presupune luarea in calcul a unei alimentatii bogate in fibre, evitarea supraalimentatiei si introducerea restrictiei calorice in alimentatie, restrictii in folosirea de glucide, cereale, legume si fructe, ritm regulat de mese zilnic si consumarea micului dejun cat mai devreme, limitarea cantitatii de sare folosita in mancare, consumarea de glucide nerafinate. Sunt interzise zaharul, preparatele si sucurile cu continut ridicat de zahar, mierea si alcoolul. Prevenirea si tratarea diabetului Persoanele suferinde de diabet sunt de 6 ori mai expuse unui prim atac de cord, iar probabilitatea de a muri de boli de inima este de 3 pana la 8 ori mai mare decat cei fara diabet. Din acest motiv, tratamentul diabetului se concentreaza spre controlul nivelurilor de glucoza si de insulina si pe prevenirea bolilor de inima. Exista multe medicamente eficiente folosite pentru reducerea zaharului sanguin, imbunatatirea actiunii insulinei, scaderea lipidelor sangvine si a presiunii sangvine si imbunatatirea circulatiei. Unele medicatii, ca inhibitorii ACE folositi pentru scaderea presiunii sangvine, reduc riscul bolilor de inima mai mult decat doar prin scaderea presiunii sangvine. Dieta poate uneori creste eficacitatea medicatiei si reduce dozele necesare. SO REMEMBER… DON’TEAT LIKE A PIG,YOU IDIOT!!!