Studenţi: Hancu Petrut

Ciobotaru George (ROSCATU’)

 Cuprins:
1. POLUAREA APEI
1.1. POLUAREA APELOR – DEFINIŢII
2. AGENŢII POLUANŢI AI APEI
2.1. Clasificarea poluanţilor apei după tipul şi natura lor
3. Epurarea chimica
3.1. CLASIFICAREA METODELOR CHIMICE DE
EPURARE A APEI
3.1.1. Epurarea apelor industriale uzate prin adsorbție
3.1.2. Epurarea apelor industriale uzate prin distilare
3.1.3. Epurarea apelor industriale uzate prin înghețare
3.1.4. Epurarea apelor industriale uzate prin spumare
3.1.5. Epurarea apelor industriale uzate prin schimb
 I. POLUAREA APEI
1.1. POLUAREA APELOR – DEFINIŢII

Apa înseamnă viaţă şi din această cauză puritatea ei este un

indicator esenţial al calităţii şi existenţei ei pe acest pământ.
Managementul şi protecţia mediului acvatic trebuie să constituie
una din preocupările de bază ale umanităţii, fiind o condiţie
esenţială a vieţii. Apa este un factor important în echilibrele
ecologice, iar poluarea acesteia este o problemă actuală cu
consecinţe mai mult sau mai puţin grave asupra populaţiei. Atât
definiţiile poluării, cât şi subiectele încadrate în sintagma
poluarea apelor au cunoscut o dinamică remarcabilă, în special
în ultimii 50-70 de ani.
2. AGENŢII POLUANŢI AI APEI
Clasificarea poluanţilor apei după tipul şi natura lor
Categoria de poluanţi Poluanţii
- hidrocarburi
Substanţe organice - pesticide
- detergenţi
- metale grele
Substanţe anorganice - fosfor
- azot
- material steril din mine
sau din cariere
Suspensii - fibre de celuloză şi
lemn
- diverse deşeuri
- hidrocarburi din
rafinării
- foraj- extracţie
Produse petroliere -combinate
petrochimice
- transport auto, naval şi
prin conducte
 - substanţe radioactive
Poluanţi fizici - ape termale

- plumb
- mercur
- azot şi fosfor
Natura poluanţilor Poluanţi chimici - hidrocarburi
- detergenţi
- pesticide

Poluanţi biologici - microorganisme

3. Epurarea chimica
 *Epurarea apelor-
proces complex de reţinere şi neutralizare a
substanţelor nocive dizolvate,în stare coloidală
sau de suspensii, prezente în apele uzate
industriale şi orăşeneşti, care nu sunt acceptate
în mediul acvatic în care se face deversarea
apelor tratate şi care permit refacerea
proprietăţilor fizico-chimice ale apei înainte de
utilizare.
Epurarea chimica are un rol bine determinat in
procesul tehnologic, prin care se indeparteaza o
parte din continutul impurificator al apelor
reziduale.
Epurarea apelor uzate cuprinde două mari
categorii de operaţii succesive şi anume:
- reţinerea sau neutralizarea substanţelor nocive
sau valorificabile prezente în apele uzate;
- prelucrarea materialului rezultat din prima
operaţie;
Astfel, epurarea are ca rezultate finale ape
epurate, în diferite grade, vărsate în emisar sau
care pot fi valorificate în irigaţii sau alte scopuri
şi nămoluri, care sunt prelucrate, depozitate,
descompuse sau valorificate. Metodele principale
de epuarare a apelor reziduale diferă în funcţie de
poluanţii prezenţi.
 3.1. CLASIFICAREA
METODELOR CHIMICE DE
EPURARE A APEI
 Epurarea apelor industriale uzate prin adsorbție;
 Epurarea apelor industriale uzate prin distilare;
 Epurarea apelor industriale uzate prin înghețare;
 Epurarea apelor industriale uzate prin spumare;
 Epurarea apelor industriale uzate prin schimb;
3.1.1. Epurarea apelor industriale
uzate prin adsorbție
Adsorbţia este procesul de epurare care are la
bază fenomenul de reţinere pe suprafaţa unui
corp a moleculelor unei substanţe dizolvate în
apă. Materialul care realizează adsorbţia poate fi
un solid sau lichid şi poartă denumirea de
adsorbant, iar substanţa care este reţinută din
apa uzată senumeşte adsorbat. Procedeul este
utilizat pentru purificarea unor produse sau
pentru reţinerea unor substanţe dintr-un lichid.
După reţinerea substanţelor, de regulă prin
încălzire în cazul substanţelor solide sau prin
extracţie în cazul substanţelor lichide,
adsorbantul îşi recapătă aproape integral
proprietăţile şi deci poate fi folosit din nou.
 3.1.2. Epurarea apelor
industriale uzate prin distilare
Procedeul este cunoscut de mult timp şi constă în
transformarea prin încălzire a apei învapori şi apoi
condensarea vaporilor. Datorită faptului că, în general,
impurităţile dizolvate în apă, de natură minerală sau
organică au o volatilitate mult mai redusă decât a apei se
obţine o apă de bună calitate, dar cu costuri mai ridicate.
Dacă în viitor se vor găsi surse de energie ieftine sau
regenerabile atunci probabil că procedeul va lua o mare
amploare. Prin distilare se îndepărtează, totodată şi
microorganismele din apa uzată. În zonele globului unde
este lipsă de apă procedeul se aplică la obţinerea apei
potabile din apa mărilor, dar cu costuri încă ridicate. Dacă se
fac eforturi pentru recuperarea căldurii din vapori în faza de
condensare se pot reduce mult costurile energetice cu acest
procedeu. Deocamdată procedeul se aplica doar în zonele
cu mare deficit de apă şi unde apa este extrem de scumpă.
 3.1.3. Epurarea apelor
industriale uzate prin înghețare
* Procedeul se bazează pe faptul că la
îngheţarea apei, impurităţile se separă
într-o soluţie reziduală, iar cristalele de
gheaţă formate sunt constituite din apă
aproape pură. Fazele procesului sunt
prezentate în figura de mai jos.
Fazele
procesului de
epurare prin
îngheţare
 3.1.4. Epurarea apelor
industriale uzate prin spumare
Este o metodă relativ simplă pentru epurarea
apelor uzate şi constă în insuflarea de aer
comprimat în apa uzată şi formarea de spumă în
care se acumulează o serie de impurităţi. Procesul
este influenţat pozitiv de introducerea în apă a unor
substanţe tensoactive, care asigură formarea uşoară
a spumei şi menţinerea un timp mai îndelungat.
Dacă apele conţin aceste substanţe tensoactive,
cum sunt detergenţii sau proteinele în
descompunere, atunci procesul se desfăşoară fără a
necesita adaosuri suplimentare. După separarea
spumei aceasta conţine cantităţi însemnate de
impurităţi. Consumul de aer comprimat este de circa
3,7 – 7,5 l / litru de apă uzată. Se remarcă faptul că,
în urma spumării concentraţia în substanţe minerale
a rămas nemodificată.
 3.1.5. Epurarea apelor
industriale uzate prin schimb
Acest procedeu de epurare se bazează pe
proprietăţile unor materiale care puse în contact cu o
apa mineralizată, ce conţine săruri sub forma de ioni
sunt capabile să schimbe ionii aflaţi în apă cu ioni
proveniţi din materialul din care este confecţionat. În
industrie se utilizează schimbători de ioni de două
tipuri:
 schimbători de cationi numiţi cationiţi;
 schimbători de anioni numiţi anioniţi.
În practică cei mai utilizaţi schimbători de ioni sunt
cei în stare solidă.
 Bibliografie
O https://www.scribd.com/doc/49658198/Tehnogii-
de-Tratare-si-Epurare-a-Apei
O http://www.upg-
ploiesti.ro/fisiere/1669/apa_poluare_depoluare.pdf
O http://www.aquamundus.ro/epurarea%20chimica.ph
p
O https://www.google.ro/search?q=poluarea+apei&so
urce=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjn5Y7zjv
TSAhXMBiwKHdn3CT0Q_AUIBigB&biw=1680&bih=8
71#imgrc=zD_HPiHXD2IktM
O https://www.scribd.com/doc/114104703/METODE-
DE-EPURARE-A-APELOR-INDUSTRIALE-UZATE