Risk of diabetes mellitus associated

with DMARDs and statins in

rheumatoid arthritis
Gulsen Ozen, Sofia Pedro, Marie E Holmqvist, Michael Avery, Frederick Wolfe, Kaleb
Michaud, Ann Rheum Dis 11 November 2016

Dr. Irina-Elena Dumitrescu, rezident Reumatologie an II

Medic coordonator: Dr Grigorie Balosin
Introducere
 Pacientii cu PR prezinta un risc crescut de a dezvolta DZ
tip 2.

 TNFα si IL-6 sunt asociate cu adipozitate crescuta si

insulinorezistenta.

 Glucocorticoizii conduc la hiperglicemie si

insulinorezistenta dependent de doza si de durata
administrarii.

 Studii precedente au aratat ca MTX, HCQ si inhibitorii

TNF altereaza favorabil metabolismul glucozei.

 Scopul studiului este de a investiga asocierea dintre

administrarea DMARDs, GC si statinelor si incidenta DZ
la pacientii cu PR intr-o cohorta observationala din SUA.
Metode

 S-au recrutat pacienti cu diagnosticul de PR

confirmat dintr-o cohorta observationala
longitudinala extinsa US – National Data Bank
for Rheumatic Diseases

 Perioada de desfasurare: ian 2000 – decembrie

2014

 Rezultatul final urmarit: DZ nou diagnosticat sau

initierea unui medicament antidiabetic
 A fost masurata expunerea la medicamente si
efectul lor asupra riscului DZ in randul pacientilor
la inrolare si la fiecare 6 luni cu ajutorul
chestionarelor.
 efectul DMARDs individual vs non-DMARDs :
- monoterapie cu MTX (referinta)
- Abatacept independent de alte DMARDs
- alte biologice sau alte DMARDs + MTX
- altele sau fara DMARDs

 -HCQ, GC, statinele si AINS au fost evaluate

separat, inclusiv asocierea GC + MTX si GC +
statine
Rezultate

 Studiul a inrolat 13 669 pacienti cu o varsta

medie de 58 ani si cu o durata a bolii de ~14.4
ani

 In cursul unei perioade de urmarire de ~4.6 ani

s-au inregistrat 1139 cazuri noi de DZ

 Rata incidentei DZ la pacientii cu PR a fost

crescuta comparativ cu populatia generala a
SUA
Discutii

 Riscul de DZ scade in trat cu HCQ si ABA

creste in trat cu statine si GC

 Reducerea riscului DZ se mentine pe o durata de pana

la 6 luni dupa intreruperea HCQ

 MTX nu reduce riscul DZ, dar a fost asociat cu o

scadere a HbA1c la pacientii diabetici cu PR

 Dintre TNFi doar ABA a produs scaderea riscului DZ

comparativ cu MTX in monoterapie

 Studiul a aratat o crestere a riscului DZ cu 55% la

pacientii tratati cu statine, risc comparabil cu cel indus
de GC
Limitele studiului
 Administrarea de HCQ si statine si starea
generala de sanatate a pacientilor pretratament

 Statusul serologic, NAT, NAD si reactantii de

faza acuta nu au fost disponibili

 Activitatea PR a fost determinata doar pe baza

HAQ

 Glicemia si HbA1c nu au fost disponibile

Concluzii
 Incidenta DZ este crescuta la pacientii cu PR

 HCQ si ABA sunt asociate cu scaderea riscului

DZ

 GC si statinele cresc riscul DZ

 HCQ are efect durabil de scadere a riscului DZ

si anuleaza cresterea riscului indusa de GC si
statine
Va multumesc!