Egalitatea liberală

John Rawls
 Critica utilitarismului
• Limita trasată sacrificiilor legitime
• Egalitatea indivizilor reclamă necesitatea
partajării unui nr. de drepturi şi libertăţi
• 1971 A Theory of Justice
• Ideea fundamentală implicată în conceptul
de dreptate este echitatea (prezentă în
contractualism)
• Dreptatea ca însuşire a instituţiilor sociale
(practici)
 Critica utilitarismului
• Pt. utilitarism:
• dreptatea derivă din eficienţă (vezi respingerea
sclaviei);
• bunăstarea generală – suma utilităţilor
individuale, care au ponderi egale (nu contează
diferenţele de educaţie, origine…);
• valoarea atribuirii resurselor depinde de
interesele indivizilor;
• satisfacerea dorinţelor are o valoare ce nu
depinde de raporturile morale dintre persoane, ci
doar de utilitatea generală
 Principiile dreptăţii
• “Toate bunurile sociale – libertatea şi
oportunităţile, veniturile şi bogăţia,
respectul de sine – trebuie distribuite de
manieră egală, cu excepţia cazului în care
distribuim mai mult celor defavorizaţi” (p.
303)
• 1) formulează restricţii cu privire la modul
în care practicile pot defini poziţii şi funcţii
sociale
 Principiile dreptăţii
• 2) sunt sursa anumitor drepturi şi datorii
• Dreptatea:
• doar una din virtuţile instituţiilor sociale;
• nu oferă o perspectivă atotcuprinzătoare asupra
unei societăţi bune
• Distincţia între sensul egalităţii ca aspect al
conceptului de dreptate şi ca ideal social mai
vast
 Principiile dreptăţii
• Pt. a aborda problema principiilor, Rawls,
imaginează o societate în care există un
sistem de practici bine stabilit:
• 1) Persoanele sînt responsabile, îşi
urmăresc interesul propriu;
• 2) Persoanele sunt raţionale (“simpla
cunoaştere şi percepere a diferenţei dintre
condiţia lor şi a altora nu este, în anumite
limite, sursa unei mari nemulţumiri”)
 Principiile dreptăţii
• Persoanele au nevoi şi interese similare
(cooperarea este posibilă);
• Discută între ele atunci cînd apar
nemulţumiri legate de practică
• Consecinţă: necesitatea principiilor cu
ajutorul cărora să poată judeca
nemulţumirile (implicit practica). Odată
stabilite, principiile devin obligatorii pt.
orice situaţie viitoare
 Primul principiu
• Egala libertate: fiecare individ care
participă la o practică are un drept egal la
libertate cu celelalte persoane participante
• Limita libertăţii = o altă libertate
• Vizează cea mai mare libertate egală
posibilă
 Al doilea principiu
• Admiterea inegalităţilor: inegalităţile sunt arbitrare
dacă nu conduc la avantajul tuturor şi dacă nu permit
accesul egal al tuturor la anumite posturi şi funcţii
• Dreptatea = libertate, egalitate, recompensă
• Inegalităţile = acele diferenţe între poziţii sociale şi funcţii
care vizează distribuirea beneficiilor şi obligaţiilor ataşate
lor (prestigiul, averea, obligaţia de a plăti impozite)
• (Inegalităţile au în atenţie modul în care se împart
recompensele – privilegiile şi salariile funcţionarilor
publici, distribuţia puterii, concentrarea averilor)
 P.A.I.
• Inegalitatea este permisă doar dacă:
• accesul la funcţii e deschis
• meritul este criteriul de acces
• acţionează în avantajul fiecărui
participant la practică – principala
modificare adusă utilitarismului:
dezavantajele celor aflaţi într-o poziţie nu
sunt contrabalansate de avantajele mai
mari ale celor aflaţi în altă poziţie
 P.A.I.
• Existenţa inegalităţilor face posibilă
existenţa dreptăţii
• Obiecţie: posibilitatea apariţiei conflictelor
între distribuirea anumitor bunuri (ex:
venit/libertate)
 P.D. – observaţii
• Anumite bunuri sociale au prioritate (egalitatea
libertăţii/ a şanselor/ a resurselor)
• Libertate = libertăţi fundamentale (drepturi civice
şi politice)
• P.L. necontroversat
• P.A.I. – problema justei distribuiri a resurselor,
de maximă importanţă pt. trecerea de la
utilitarism la celelalte teorii ale dreptăţii
• Argumentele lui Rawls în susţinerea p.d.:
egalitatea şanselor, contractul social
 Egalitatea şanselor
• Concurenţa + accesul liber = condiţie pt.
justificarea inegalităţilor (vezi şi Hayek),
(ex.: diferenţierea veniturilor)
• Societatea bazată pe egalitatea şanselor –
reuşita şi eşecul, determinate de
performanţa personală, consecinţe ale
propriilor noastre alegeri şi eforturi
• Criteriul de distribuire: meritul
 Egalitatea şanselor
• Întrebare: cum garantăm egalitatea şanselor?
• 1) eliminarea discriminărilor în domeniul
educaţional şi al ocupării forţei de muncă
• 2) programe de discriminare pozitivă în favoarea
grupurilor dezavantajate d.p.d.v. economic şi
cultural
• Obs.: importanţa acordată caracteristicilor
sociale, ignorarea aptitudinilor fizice şi psihice
 Egalitatea şanselor
• Principiul clasic al e.ş.: dacă eliminăm
inegalităţile sociale, toţi indivizii au şanse egale
de reuşită
• Drepturile morale ale indivizilor nu trebuie să
depindă de hazard
• Inegalităţile sociale şi naturale sunt d.p.d.v.
moral arbitrare, deci nu trebuie să influenţeze
modalităţile de distribuire a veniturilor, decît în
cazul în care redistribuirea se face în avantajul
celor defavorizaţi
 Argumentul contractului social
• Critica principală: irealitatea stării de
natură şi a contractului social
• Clarificare, Dworkin: contractul nu trebuie
interpretat ca un acord real sau ipotetic, ci
ca o procedură ce ne permite să
actualizăm implicaţiile anumitor premise
referitoare la egalitatea morală a indivizilor
 Argumentul contractului social
• Starea naturală nu este invocată pt. a reconstitui
originile istorice ale societăţii, ci pt. a materializa
ideea de egalitate morală a indivizilor
• Consecinţe:
• nimeni nu poate fi supus voinţei altcuiva
• toţi ne naştem liberi şi egali
• cedînd anumite puteri statului, prin contract,
indivizii nu îşi abandonează egalitatea morală,
statul are datoria de a-i proteja (dreptul la
rebeliune)
 Argumentul contractului social
• Diferenţa faţă de concepţiile clasice: în starea
naturală nu există o poziţie iniţială de egalitate,
rezultă: necesitatea de a găsi o altă modalitate
de a justifica egalitatea morală – ipoteza “poziţiei
originare” vezi “vălul ignoranţei” (egalitatea)
• Critici: imposibilitatea psihologică
• Răspuns: “vălul ignoranţei” garantează faptul că
indivizii care ar fi putut influenţa procesul de
selecţie al principiilor dreptăţii datorită poziţiei
privilegiate pe care o ocupă se află în
imposibilitatea de a face acest lucru
 Argumentul contractului social
• “Poziţia originară este cea a egalităţii
fiinţelor umane în calitatea lor de persoane
morale”, principiile dreptăţii care decurg
din ea sunt acelea la care consimt toţi
indivizii, conştienţi fiind de faptul că nimeni
nu este avantajat d.p.d.v. moral sau social
• Problemă: atunci, cum sunt selectate
principiile dreptăţii?
 Argumentul contractului social
• Răspuns: există anumite lucruri necesare
pt. a avea o viaţă bună: bunurile primare –
sociale şi naturale
• Sub “vălul ignoranţei” indivizii îşi asigură
cel mai bun acces la b.p.s.
• Rolul empatiei
• Observaţii: posibilitatea alegerii unei
distribuţii de tip socialist sau utilitarist
 Argumentul contractului social
• Procedura prin care principiile sunt propuse şi
recunoscute reprezintă constrîngeri analoage
celor ce privesc moralitatea (cu ajutorul cărora
persoanele raţionale ce îşi urmăresc propriile
interese sunt determinate să acţioneze în mod
rezonabil)
• A fi moral = a recunoaşte imparţialitatea
principiilor (chiar dacă sunt în dezavantajul
propriu)
 Observaţii
• Acceptarea unei practici ca fiind echitabilă
= participarea în cunoştinţă de cauză la ea
şi acceptarea beneficiilor ei
• Întrebări:
• 1) ce presupune respingerea unei practici?
• 2) ce înseamnă a acţiona inechitabil? (vezi
relaţia cu regulile)
 Observaţii
• Relaţia dreptate/echitate:
• 1) dreptatea nu cere nimănui să îşi
sacrifice propriile interese, echitatea, da
• 2) datoria de a te comporta echitabil pp.
recunoaşterea celuilalt ca o persoană cu
interese şi sentimente similare
 Critici
• 1) Distincţia alegere/circumstanţe (inegalităţi
naturale)
• accesul la resurse nu trebuie să depindă de
aptitudinile naturale (vezi p.a.i)
• poziţia celor defavorizaţi e definită în termeni de
acces la b.p.s.
• 2) Atunci cînd inegalităţile în venituri apar ca o
consecinţă a alegerilor, principiul inegalităţii,
creează nedreptatea, nu o elimină.
 Critici
• Egala consideraţie pp. responsabilitatea
pt. propriile alegeri; acesta e, de altfel,
motivul pt. care teoria sa asupra dreptăţii
ia ca şi criteriu bunurile primare şi nu
bunăstarea indivizilor
• Excluderea bunurilor primare naturale de
pe lista resurselor care permite să stabilim
cine sunt cei dezavantajaţi