Atitudinea vârstnicului în

cabinetul de medicină
dentară

Facultatea de Medicina si Farmacie, Galati

2018
Terminologie

 Gerontologie: știința medicală

care studiază procesul de
îmbătrânire ca evoluție normală
și universală a organismelor vii.
 Etimologie: geron = bătrân, iatreia
= vindecare
 Geriatrie: știință medicală
multidisciplinară care studiază și
tratează patologia asociată
procesului complex de
îmbătrânire (prima definiție în
1909, Ignar Nascher)
Comunicarea

Comunicarea se defineşte ca proces prin care se transmit informaţii de

la un emiţător (persoana care iniţiază comunicarea) la un receptor
(persoana care primeşte sau recepţionează mesajul/ informaţia), prin
utilizarea unui sistem de semne şi simboluri.
Erori în comunicarea medic-pacient
vârstnic
Acestea apar datorită:
Diferențe culturale,
Grad de educație,
Stare anxioasă,
Dificultăți de vorbire.
Relația medic-pacient

 Adresabilitatea la cabinetul stomatologic scade pentru persoanele

vârstnice care prezintǎ modificǎri cognitive grave; acestia sunt
aduşi adesea din iniţiativa aparţinǎtorilor si refuza colaborarea cu
medicul.
 Imbǎtrânirea este asociatǎ cu o slǎbire generală, fiziologică, a capacitǎţilor
intelectuale individuale.
 Imbǎtrânirea sistemului nervos central se manifestǎ prin:
•alterarea activității cognitive a creierului și a informațiilor pe care le
deține;
•tulburări de comportament
Relația medic-pacient

Alterările funcțiilor cognitive

afectează:
 orientarea temporo-spatială,
 capacitatea de abstractie,
 memoria,
 limbajul,
 cunoasterea,
 abilitatile practice.
Relația medic-pacient

Tulburări comportamentale ale varstnicului:

-izolare: evită socializarea;
-irascibilitate: pacientilor le este frică de orice schimbare, se simt vulnerabili și
respectarea unui program de rutină îi linisteste;
-egoism accentuat de:
– reducerea ariilor de experientǎ(după pensionare),
– pierderea partenerului de viaţǎ sau a prietenilor apropiaţi,
– scǎderea posibilităţilor fizice de deplasare,
– scǎderea acuitǎţii senzoriale,
Afecțiuni neurologice ce intervin în
comunicarea medic-pacient
Demența senilă sau boala
ALZHEIMER
•Determină afectarea ireversibila a
intelectului; evolueaza lent la vârstnici
și multă vreme boala nu alterează
capacitățile de comunicare.

•Este o forma relativ frecventǎ a

dementei (60% din totalul demenţelor)
și poate fi senilǎ sau presenilǎ; în tarile
dezvoltate afecteaza, conform
statiticilor, aproximativ 20% din
persoanele cu varste peste 80 ani.
Afecțiuni neurologice ce intervin în
comunicarea medic-pacient
Depresiile
Depresia la persoanele vârstnice
are o prevalență de 15%, depresia
severă de 2-3%, frecvent fac dificilă
sau chiar imposibilă colaborarea cu
pacientul.
În cazurile în care nu putem
colabora cu pacientul putem apela la
sedarea/narcoza pacientului.
Afecțiuni neurologice ce intervin în
comunicarea medic-pacient
Sechele post AVC
Acestea apar odată cu intreruperea fluxului sangvin întro anumită
zonă a creierului, astfel apar sechelele ce reprezintă o deficiență a
zonei respective.
In funcție de zona afectată putem avea deficiențe de miscare,
reacție, comunicare, cele din urmă afectând actul medical prin
imposibilitatea efectuarii examenului clinic obiectiv
Stresul

 Stresul desemnează acea stare în care se gasește un organism amenințat de

dezechilibru sub acțiunea unor agenți sau condiții care pun în pericol
mecanismele sale homeostatice.
 Stresul a fost descris inițial sub numele de sindromul general de adaptare
si definit ca reacție nespecifică a organismului la solicitarile externe.
 Semnificatia termenului de ”stres” difera de la o cultura la alta.
 Englezii înteleg prin stres o încordare nervoasa
 Francezii – o stimulare, o agresiune;
 Germanii – efort, leziune;
 Spaniolii – suferinta.
Stresul

 Antrenează fenomene de oxidare care grǎbesc moartea neuronalǎ și accelerând

modificarile morfo-patologice ale fibrelor nervoase, dintre acestea putem aminti:
 reducerea grosimii fibrelor,
 creşterea neregularitǎţilor în distanţele internodale - determina scaderea vitezei de
conducere a influxului nervos la varstnici.

 Manifestǎri clinice:
 pierderi de memorie
 pierderi de echilibru
 tremurǎturi
 tulburǎri de perceptie senzoriala: vizuale, auditive, olfactive, gustative, reducerea
sensibilitatii tactile.
Atitudinea medicului față de vârstnicul
cu probleme psihice
Obiective:
•încurajarea pentru implicarea în diverse activități,
•evitarea izolarii sociale și a lipsei de comunicare.

Atitudinea medicală vizează încetinirea declinului prin tratament medicamentos

completat cu:
- implicarea in activități intelectuale “gimnastică cerebrală” ,
- respectarea programului de somn, util pentru reparațiile celulare,
- sustinerea sistemului imunitar prin alimentaţie corectǎ,
Clasificarea pacientilor vârstnici

Aceasta se va realiza în funcție de

atitudinea comportamentalǎ a
pacientului varstnic:
1. Pacient independent, stare
generala de sanatate buna,
echilibrat, cooperant, motivat.
2. Pacient independent,
rezervat, nehotarat, neinteresat de
tratamentul medical.
3. Pacient dependent,
recalcitrant, necooperant, ostil.
Concluzii

 Echilibrul optim intre dorintele

pacientului si protocoalele
medicale uzuale este greu de
realizat in cazul pacientului
varstnic
 Prezenta unui apartinator ajuta
acest process
 In cazuri avansate de degradare
cognitiva pacientul varstnic
trebuie tratat cu atentie sporita
VĂ MULȚUMIM PENTRU ATENȚIE