Sunteți pe pagina 1din 51

 

FACULTATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

  

FIZIOPATOLOGIE
LUCRARI PRACTICE
FIZIOPATOLOGIA Studiază

-Boala:
● Cauze;
● Mecanisme de producere.
- Procesele patologice generale.
Stabilirea fundamentului teoretic
Obiectivul FIZIOPATOLOGIEI = al Patologiei clinice

FIZIOPATOLOGIA
PATOLOGIA
FIZIOLOGIA CLINICĂ
 
STAREA DE BOALA

1. Generalităţi
2. Etapele de evoluţie a bolii
3. Caracteristicile stării de boală
4. Etiologia generală a bolilor
5. Patogenia generală a bolilor
1. Noţiuni introductive

Medicina modernă utilizează termenul de


homeostazie ca element de referinţă al noţiunii de
sănătate-boală.
Menţinerea constantă a mediului intern poartă
numele de homeostazie.
Organismul uman este sub controlul unui număr
extrem de mare şi de variat de mecanisme de
control şi reglare.
Alterarea oricărui mecanism generează starea
de anormalitate (boală).
SĂNĂTATE = Menținerea echilibrului morfo-fiziologic
(Homeostazie)

Factori Reacțiile
de mediu* organismului**

HOMEOSTAZIE

*Factori entropici
**Manifestare a luptei organismului cu entropia
BOALĂ = Dezechilibru morfo-fiziologic

Factori Reacțiile
de mediu organismului
agresivi

HOMEOSTAZIE

*
BOALĂ = Dezechilibru morfo-fiziologic
(Reacții exagerate ale organismului)

Factori
de mediu
Reacțiile
organismului

HOMEOSTAZIE

*
 

Mecanisme de control şi reglare


1. Sistemul genetic ce operează în toate celulele şi
controlează atât activitatea celulară, cât şi pe cea la nivel
extracelular.

2. Sistemul de control prin mecanism feedback (pozitiv
sau negativ) realizat prin intermediul sistemului nervos şi
glandelor endocrine, la care se adaugă reglarea autocrină
şi paracrină întâlnită în toate celulele şi ţesuturile
organismului.
CLASIFICAREA BOLILOR

Criteriul clinic
-boli supraacute- 1-2 zile;
-boli acute- 2-3 săptămâni;
-boli subacute- 3-6 săptămâni;
-boli cronice- peste 6 săptămâni.

Intensitatea
manifestărilor
clinice
Boli
1-2 zile
supraacute
2-3 săptămâni
Boli
acute

3-6 săptămâni
Boli
subacute
>6 săptămâni
Boli
cronice

T
Momentul intervenției
factorului patogen
STADIILE EVOLUTIVE ALE BOLII

• Boala, are o evoluţie stadială:

1.Debutul bolii;

2.Faza de stare;
3.Sfârşitul bolii.
STADIILE EVOLUTIVE ALE BOLII

• 1.Debutul bolii = Instalarea manifestărilor MF specifice bolii.

-Reactivitate
Simptome -Agresivitate
clinice -Factori
Factor favorizanți
patogen

Perioadă de
latență

Timp
Debut Debut clinic
fiziopatologic
STADIILE EVOLUTIVE ALE BOLII

• 2.Faza de stare Manifestarea evidentă a semnelor clinice.

-Perioada -Perioada de stare


prodromală. clinic manifestă
STADIILE EVOLUTIVE ALE BOLII

• Perioada prodromală   Manifestare semne nespecifice (șterse).

Simptome
clinice
Perioada
prodromală

Simptomatologie pregnantă,
specifică
Simptomatologie ştearsă,
nespecifică

Timp
Debut clinic
STADIILE EVOLUTIVE ALE BOLII
• Perioada de stare clinic manifestă
Manifestarea semnelor
clinice specifice.

-Reactivitate
-Agresivitate
FORME EVOLUTIVE:
-fulgerătoare;
-grave;
-benigne; Simptome
-inaparente clinice
Perioada Perioada de stare
(asimptomatice). prodromală clinic manifestă

Simptomatologie pregnantă,
specifică
Simptomatologie ştearsă,
nespecifică

Timp
Debut clinic

Diagnosticului diferențial
„Nu există boli, ci bolnavi”.
STADIILE EVOLUTIVE ALE BOLII

• 3.Sfârșitul bolii:

Vindecare.

Cronicizare.

Moarte.
STADIILE EVOLUTIVE ALE BOLII
Restabilirea echilibrului morfo-funcțional dintre
• 1.Vindecarea (însănătoşirea) organism și mediu, la parametri normali.

-Rapidă (in crisis) -lenta (in lysis)

Perioada de convalescenţă Refacerea rezervelor energetice și funcționale.

Simptome
clinice
Perioada Perioada de
prodromală stare clinic
manifestă

Simptomatologie
pregnantă, specifică

Simptomatologie
ştearsă, nespecifică

Timp
Vindecare completă “in lysis”
Debut clinic
*
Vindecare completă “in crisis”
STADIILE EVOLUTIVE ALE BOLII
• Vindecarea:

-Completă -Incompletă
(cu sechele)

Simptome
clinice
Perioada Perioada de stare
prodromală clinic manifestă

Simptomatologie pregnantă,
specifică
Simptomatologie ştearsă,
nespecifică

Timp
Vindecare completă
Debut clinic
Vindecare incompletă “cu sechele”
STADIILE EVOLUTIVE ALE BOLII

• Vindecarea incompletă “cu sechele” Limitare funcțională sau morfologică.

-Cu sechele compensate -Cu sechele


(neafectare funcțională) necompensate
(afectare funcțională)

Simptome
clinice
Perioada Perioada de stare
prodromală clinic manifestă

Zonă de necompensare

Zonă de compensare

Timp
Vindecare incompletă cu sechele compensate
Debut clinic
Vindecare incompletă cu sechele necompensate

*
STADIILE EVOLUTIVE ALE BOLII
• 2.Cronicizarea bolii Vindecarea parțială, cu menținerea simptomatologiei
specifice bolii.

Simptomatologie specifică ștearsă .


Pusee.
Se intensifică procesele distrofice.

Simptome
clinice
Perioada Perioada de stare
prodromală clinic manifestă

Simptomatologie pregnantă,
specifică
Simptomatologie ştearsă,
nespecifică

Timp
Vindecare completă
Debut clinic
Cronicizare
STADIILE EVOLUTIVE ALE BOLII

Nivelul
stării de
sănătate Stare de sccănătate

Vindecare Vindecare
Perioadă Sănătate
„in crisis” „in lysis”
de latență

Factor Perioada
Boală
patogen prodromală

Perioada
stare

T
STADIILE EVOLUTIVE ALE BOLII

Nivelul
stării de
sănătate Stare de sănătate

Perioadă Sănătate
de latență

Factor Perioada
Cronicizare Boală
patogen prodromală

Perioada
stare

T
STADIILE EVOLUTIVE ALE BOLII

Nivelul
stării de
sănătate Stare de sănătate

Perioadă Sănătate
de latență

Factor Perioada
Boală
patogen prodromală

Perioada
stare
Moarte

T
Orice boală este caracterizată prin fenomene generale şi fenomene
locale.
Deşi există foarte multe boli toate au caracteristici comune:
1. Cauzalitatea este prima trăsătură comună. Nu există boală fără
cauză. Boala este consecinţa unei agresiuni din mediu. În acest sens s-au descris
mai multe tipuri de boli:
- boli monocauzale (un factor etiologic determinant);
- pluricauzale (asocierea unor multiple condiţii pentru producerea
bolii).
2. Existenţa reacţiilor de răspuns ale organismului faţă de acţiunea
agentului patogen, Acestea pot fi:
- reacţii comune atât stării de boală, cât şi stării de sănătate (tahicardie
de efort);
- reacţii proprii stării de boală care pot fi: nespecifice (febră,
inflamaţie); specifice (icter, cianoză).
3. Limitarea capacităţii de adaptare la condiţiile mediului, de răspuns
la acţiunea unor agenţi patogeni la care se adaugă scăderea capacităţii de
muncă.
ETIOPATOGENIA
Etiologia   = Studiază cauzele bolilor.

Etiopatogenia = Studiază cauzele și mecanismele bolilor.

Etiologia:

-Generală -Specială
Etiologia generală
Clasificarea agenţilor etiologici
1.În funcţie de mediul de provenienţă:
-exogeni;
-endogeni.

2.În funcţie de natura lor:


-fizici: -mecanici;
-termici;
-electrici;
-radiații;
-climatologici;
-chimici;
-biologici;
Etiologia generală
Clasificarea agenţilor etiologici
3.În funcţie de mecanismul lor de acţiune:
-cu acţiune patogenă patochimică;
-cu acțiune patogenă integrativă.
4.În funcţie de agresivitate:
-obligatorii (determinanți);
-condiționali (oportuniști).

5.În funcţie de remanenţa factorului patogen în organism pe parcursul


bolii:
-care declanșează boala și dispar pe parcurs;
-care declanșează boala, persistând pe parcurs;
-care sunt prezenți permanent în organism, producând boala în
anumite condiții.
Clasificarea bolilor în funcţie de predominenţa factorilor
etiologici 
1.Boli cu determinism pur exogen: factorii fizici, chimici, biologici si sociali
produc imbolnavirea organismului, fara a avea vreo legatura cu informatia
genetica, exemplu: intoxicatiile acute, traumatismele, etc.

2. Boli cu determinism predominant exogen: interventia factorilor, care


determina boala este amplificata si directionata, sub aspect evolutiv de catre
factorii endogeni ai organismului, exemplu: bolile infectioase

3. Boli cu determinism mixt: cele doua categorii de factori se asociaza in


proportii diferite: cancer, diabet, HTA, etc.

4. Boli cu determinism predominant endogen: se datoresc alterarii genomului si


se manifesta doar cand se produc conditiile favorizante de exprimare ale acestui
defect. Exemplul clasic este cel al manifestarii anemiei hemolitice in cazul
intoxicatiei cu nitriti sau dupa administrarea de antiinflamatorii nesteroidiene.

5.Boli cu determinism pur genetic: boli generate de alterarile genetice


patogenia (pathos=suferinta; genesis=a produce, a genera) urmareste sa
lamureasca cum si de ce factorii etiologici duc la aparitia bolilor.
Patogenia studiază mecanismele de producere, de
evoluţie şi de terminare a procesului morbid.

Mecanismele patogenice principale sunt:
- mecanismul nervos;
- mecanismul informaţional;
- mecanismul patochimic;
- mecanismul energetic.
Sindromul general de adaptare
Stres-ul ca fiind „răspunsul nespecific al organismului la orice fel de
solicitare”.
Adaptarea reprezintă cea mai importantă reacţie fiziologică a vieţii.
Reacţiile adaptative ale organismului pot fi specifice şi nespecitice.
Ele cresc rezistenţa organismului.
Noţiunea de stres cuprinde: acţiunea factorului stresant; reacţie
organismului faţă de acesta.
Se considera raspuns adaptativ normal acel raspuns care este potrivit
stimulului si care inceteaza odata cu incetarea actiunii stimulului.
Tipuri de factori stresanţi:
- somatici (cald, rece, zgomot, infecţii);
- psihici (frica, anxietatea, persecuţia, supărarea, pericolul,
singurătatea, dezamăgirea în dragoste sau profesie);
- socio-culturali (dificultăţi la locul de muncă, condiţii
nesatisfăcătoare de viaţă, probleme familiale, izolarea,
subsolicitarea).
Răspunsul celular la agresiune
În diverse condiţii normale sau patologice, modificările de mediu determină o
stimulare a adaptării celulare sau moartea celulară.
1. Adaptarea celulară reprezintă o stare intermediară între celula normală
şi cea lezată, se manifestă prin modificarea creşterii şi diferenţierii celulare.
- atrofia, care reprezintă reducerea dimensiunilor celulei prin pierderea
componentelor musculare;
- hipertrofia, care reprezintă creşterea dimensiunilor celulelor şi prin
aceasta a organelor;
- hiperplazia, care reprezintă creşterea numărului de celule prin stimularea
sintezei proteice şi de ADN;
- metaplazia, care este procesul prin care un tip celular este înlocuit de alt
tip celular.
    - displazia celulara reprezinta o modificare a dezvoltarii celulelor dintr-un
tesut, care vor avea aspect, forma sau marime diferite. Forme minore de displazie
sunt intalnite in iritatiile sau inflamatiile cronice, care pot degenera in cancer daca
stimulul nu este indepartat.
- acumularea intracelulara reprezinta depozitarea de substante pe care
celulele nu le utilizeaza imediat sau deloc: substante endogene normale prezente in
cantitati anormale (lipide, proteine, carbohidrati, melanina, bilirubina), substante
endogene anormale (produsi anormali de metabolism) sau substante exogene
Răspunsul celular la agresiune

2. Moartea celulară se manifestă sub


două forme:
- necroza celulară, care este o moarte
celulară accidentală provocată de
intervenţia unor agenţi fizici, chimici sau
biologici care acţionează violent;
- apoptoza (sinucidere silenţioasă), care
cuprinde: moartea celulară
programată genetic şi apoptoza propriu-zisă
(accidentală).
Investigarea reacţiilor inflamatorii: 
  manifestări generale
1. Noţiuni introductive

Inflamatia acuta este o reactie de aparare a organismului, aparuta


ca urmare a patrunderii unor agenti patogeni in tesuturile sanatose.
Inflamaţia interesează, în special, ţesuturile vascularizate şi
ţesutul conjunctiv, unde apar o serie de modificări vasculare,celulare si
metabolice cu caracter de aparare ,dar si agresional.
Inflamaţia reprezintă o reacţie de apărare nespecifică a
organismului indiferent de localizarea procesului inflamator:
externa(cutanat, mucoasa) sau interna( apendicita, pleurita, miocardita).

Agentul patogen trebuie sa:


-aiba o anumita intensitate
-sa depaseasca pragul minim de rezistenta
 SIMPTOMATOLOGIA GENERALA
CLINIC: astenie, indispozitie, curbatura, febra, tahicardie, tahipnee

RASPUNS  SISTEMIC: creste VSH, pozitivarea reactiilor de floculare


ale proteinelor plasmatice=“sinteza proteinelor de faza acuta”,
modificarea electroforezei si leucogramei

VSH
- ramane crescut si dupa disparitia semne clinice,
-este un test nespecific (creste in: afectiuni degenerative, IMA, neoplazii,
boli de sistem)
-este influentat de factori eritrocitari(anemia si policitemia) si plasmatici
(albuminele scad VSH,iar globulinele si fibrinogenul il cresc,
PCR, FR, prot. M, fibrinogen, imunoglobuline in plasma il cresc)
VSH.
Tehnica: sg.+anticoag.=pipeta Westergreen diviz.0-stativ W., citire la
1 si 2 ore

Valori normale:1 ora: B(1-10mm), F(2-13mm)


2 ore: B(7-15mm), F(12-17mm), copii(9-12mm)

VSH : -creste fiziologic:per.catameniala, ultimile luni de sarcina


-creste patolgic:TBC, RAA,septicemii, infectii ac.de
organ,IMA, hemopatii maligne, neoplazii
-scade patologic: hepatita epidemica, stari alergice,
poliglobulii din cadrul (BPOC, CP Cr, maladii cong.de cord)
Proteinele de faza acuta
-unele cresc in inflamatie: ceruloplasmina, haptoglobina,
PCR, fibrinogen, complementul-C3 si C4
-unele scad: albumina, transferina
PCR: VN=0,7-2,3mg/l, peste 65 ani= 2,5mg/l, produsa de
hepatocite
Creste in:inflamatii, ischemii, traumatism, neoplasm,
afectare pancreas(creste exagerat si paralel cu agravarea bolii
si recidive,val.peste 20mg/l=metastaze extrapancreatice)
Fibrinogenemia:VN=2-4g/l,val.reflecta intens.si extinderea
proc.inflamator
Haptoglobina-este o proteina lenta in comparatie cu PCR
MANIFESTARI LOCALE
Reprezentate de: rubor, calor, dolor, tumor, functio lesa
MANIFESTARILE VASCULARE:
-accelerare a circulatiei sanguine-Este condiţionată reflex şi umoral; intervin: ATP-
ul, acetilcolina, PGE2; PGI2; sistemul kininelor, histamina
-apoi incetinire a circ.sg. cu marginarea leucocitelor, apoi migrarea lor
(leucodiapedeza), se generează o stare de hipoxie, care se accentuează progresiv şi
perturbă metabolismul celular prin acumularea unor produşi locali de catabolism;
exudarea lichidului in afara vaselor- exudat, edem

MANIFESTARI CELULARE: Trăsătura histologică patognomonică a inflamaţiei,


este infiltratul leucocitar.
În etapele inţiale, şi în special când agentul etiologic este bacterian, celula
predominantă este granulocitul neutrofil.
În etapele ulterioare şi în timpul rezoluţiei fenomenului inflamator predomină
celulele
mononucleate.
-fagocitează şi degradează în vacuola fagocitară agentul etiologic şi resturile
necrotice ale procesului inflamator,
-eliberează extracelular enzime proteolitice (din lizozomii activaţi) alterând
secundar zona inflamată
Fagocitoza şi degranularea
• Fagocitoza este un proces activ care consumă energie şi se
realizează în trei etape interconectate:
1- recunoaştera şi ataşarea particulei la leucocitul fagocitant;
2- înglobarea şi formarea vacuolelor fagocitare;
3- distrugerea sau degradarea materialului ingerat.
Odată internalizată, vezicula poartă numele de fagozom
Membrana vacuolei fuzionează apoi cu membrana
granulelor lizozomale(fagolizozomul ) unde materialul
fagocitat este supus acţiunii enzimelor hidrolitice
lizozomale
MEDIAŢIA CHIMICĂ A INFLAMAŢIEI

Mediatori celulari preformaţi şi stocaţi în granule secretorii


a.Histamina: mastocite, bazofile, plachete
b.Serotonina: Plachete, mastocite
c.Enzime lizozomale: PMN, macrofage
Mediatori celulari sintetizaţi “de novo”
a.Prostaglandinele:sursa-leucocite, plachete, endoteliu
b.Leucotrienele:sursa-leucocitele
c.NO-din macrofage
d.citokine :limfocite, macrofage , endoteliu
Mediatori plasmatici: sursa ficatul
a. Factorul XII Hageman ce activeaza:sistemul kininelor, fibrinolitic si coagulant
b. Sistemul Complement
În procesul inflamator, histamina este principalul mediator al fazei timpurii şi are următoarele efecte:
1.dilatare arteriolară,
2.creşte permeabilitatea vasculară,
3.contracţia endoteliului venular,
4.lărgeşte joncţiunile intercelulare endoteliale.
Serotonina in inflamaţie:
1. potenţează acţiunea algogenă a bradikininei,
2. creşte permeabilitatea capilară prin constricţie venulară,
3. stimulează marginaţia leucocitară,
4. activează procesele de cicatrizare.
Proteinele serice indeplinesc functii variate in organism:
- sursa de nutritie,
- componente ale sistemelor tampon,
- agenti imunologici (imunoglobulinele),
- rol de carrier, asigurand transportul anumitor ioni si
molecule (haptoglobina, prealbumina, transferina),
- rol de reglare a activitatii diverselor enzime
proteolitice (antiproteaze: alfa1-antitripsina, alfa2-
macroglobulina),
- rol in reglarea presiunii oncotice.
Starea de euproteinemie
• proteinele plasmatice = 6,7-8,4 g/dL
– albuminele = 3,5-5,5 g/dL - 50-70%
– globulinele = 2,0-3,5 g/dL - 40-50%
• raportul albumine/globuline = 1,6-2,2
Electroforeza proteinelor
• Albumine: 3,5-5,5 g%                50-70%

• Globuline: 2,0-3,5 g%                 40-50%
– Alfa 1-globuline: 0,2-0,4 g%  3-6%               4
– Alfa 2-globuline: 0,5-0,9 g%  7-10%             8
– Beta-globuline: 0,5-1,1 g%    11-14%          12
– Gama-globuline: 0,7-1,7 g% 15-23%           16
Disproteinemia reactivă din inflamaţia 
acută
• Cresc alfa1 şi alfa2 globulinele
• În arsuri intense : hipoalbuminemie
• Creşte fibrinogenul, VSH, prezenţa
proteinei C reactive
Disproteinemia din inflamaţia acută
(reacţia de fază acută)
  concentraţiei plasmatice de
albumine
  1 şi 2 globulinelor = „reactanţi de
fază acută”

• din punct de vedere clinic, cele mai


importante = markeri ai răspunsului
de fază acută
– proteina C reactivă
– amiloidul seric A
– Fibrinogenul
Disproteinemia din inflamaţia acută
(reacţia de fază acută)
  concentraţiei plasmatice de albumine
  1 şi 2 globulinelor = „reactanţi de fază acută”

Cauze:
– infecţii bacteriene (pneumonie, febră reumatică,
tuberculoză, nefrită interstiţială)
– arsuri
– infarct miocardic
– leziuni multiple (inclusiv fracturi
multiple) sau postoperator
– puseele de acutizare ale bolilor
cronice (artrită reumatoidă, boala
Crohn)
– tumori maligne
Disproteinemia reactivă din reacţia inflamatorie 
cronică

• Proteine totale normale


• Albumine normale
• Alfa 1, alfa 2, beta globuline normale
• Gama globuline crescute
• Fibrinogen crescut
• Proteină C reactivă – nu mai e un martor atât de
fidel
• Creşte VSH
Disproteinemia din inflamaţiile cronice

  concentraţiei plasmatice de
albumine
  1, 2 şi mai ales a -globulinelor

Cauze:
– infecţii cronice
– boli de colagen
– tumori maligne
Disproteinemia din inflamaţiile cronice

  concentraţiei plasmatice de albumine


  1, 2 şi mai ales a -globulinelor

Cauze: gamapatii monoclonale cum este mielomul multiplu


aspect tipic de „dom”, un spike ascuţit în domeniul gama
-dacă se produc doar lanţuri uşoare ale Ig,
acestea se vor excreta şi
în urină sub forma
proteinelor Bence Jones
Explicaţie:
• O reacţie inflamatorie cronică presupune o latenţă şi apariţia în urma uneia
acute.
• Fie antigenul este puternic fie mecanismele de apărare nu sunt eficiente
• Există o latenţă – e timpul de apariţie a anticorp-antigenilor ce însoţesc reacţia
inflamatorie (2-3 săptămâni)
• Mai rar există inflamaţii ce evoluează de la început cronic
Gama globulinele cresc (normal : 18-20%) – calitatea şi cantitatea :
Hiper gama globulinemii :
• Moderate : 36-37%
• Severe : mai mare de 37%
• Hiper gama globulinemii mono şi policlonale – trădează malignitate unde cel
puţin 2 din cele 5 tipuri sunt crescute

• Orientări de organ - hiper gama globulinemii :
• moderată policlonală – inflamaţii obişnuite
• severă policlonală – ciroză hepatică
• severă monoclonală – plasmocitom