Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Neglijarea
Neglijarea este o formă non fizică a violenței și
reprezintă incapacitatea sau refuzul adultului de a
asigura dezvoltarea copilului în toate aspectele sale.
Neglijarea afectează negativ atît dezvoltarea fizică a
copilului, cît și cea psihologică.
Neglijarea severă, în deosebi la copii de vîrstă mică,
afectează major creșterea, dezvoltarea fizică și
intelectuală a copilului, iar în cazuri extreme, poate
conduce la spitalizare, apariția unei dizabilități sau
deces.
Neglijarea
Semne fizice Semne emoționale
copil înfometat sau alimentat nepotrivit instabilitate emoțională (de la rîs la
lipsa igienei plîns)
vestimentație neadecvată tulburări de atașament
este pedepsit prin a nu i se permite să vocabular slab dezvoltat
mănînce sau să doarmă dificultăți de comunicare sau joc cu
nu-și cunoaște ziua, luna, anul neșterii semenii
primește în dar obiecte nepotrivite nivel scăzut de înțelegere chiar dacă
nu are cu cine vorbi, nu are un program abilitățile intelectuale sunt potrivite
adecvat vîrstei , rămîne mult timp fără vîrstei
supraveghere incapacitatea de a stabili relații
greutatea corporală nu corespunde interpersonale durabile.
vîrstei, este bolnăvicios.
Consecințe neglijării în plan emoțional
Copilul nu este curios, poate avea tulburări de atenție, un
prag prea scăzut sau prea ridicat de toleranță a frustrărilor.
Acuză frecvent dureri și probleme de sănătate ( cefalee,
grețuri, vărsături ,dureri abdominale.)
Nu manifestă inițiativă și mereu așteaptă să i se dea
indicații.
Are dificultăți majore în planificarea propriului program
Consecințe ale neglijării în plan social.
Contacte interpersonale fragile , dificultăți de adaptare
Suplinirea nevoilor nesatisfăcute prin fapte antisociale
individual sau prin intermediul grupurilor delincvente, cu
consum de droguri, fuga de acasă, lipsa de la școală,
însușire deficitară a normelor etico-morale.
Abuz fizic
Pedeapsa fizică este folosită pentru a provoca durere.
Pedeapsa minoră, prin repetare sau folosită impropriu
în neconcordanță cu faptele comise,poate conduce la
traume psihice și variază de la lovirea cu palma, pînă la
utilizarea unor obiecte dure, rănirea, legarea,
provocarea de arsuri, trasul de păr sau chiar otrăvirea.
În măsura în care lovirea produce vătămare, risc
substanțial pentru sănătate/integritate corporală,
acesta devine abuz fizic. La fel poate fi considerat abuz
fizic exploatarea prin muncă a copilului, precum și
asistarea acestuia la scenele de violență dintre
părinți/îngrijitori.
Abuz fizic
Semne fizice Semne emoționale
• întîrzierea dezvoltării fizice și • motivează ciudat urmele de pe corp(
mentale, dificultăți de limbaj ex nu își amintește cauza lor)
• rahitizm, carențe alimentare • evită orice contact cu părintele/
• insomnie tulburări de somn îngrijitorul
• enureză • pare excesiv de docil
• are urme de zgîrieturi, dermatoze • foarte precaut cu reacții de apărare
• hematoame în locuri neobișnuite fizică nemotivate.
• zgîrieturi, tăieturi inexplicabile pe • neîncredere
corp, față, arsuri, păr smuls. • teamă
• fracturi osoase, dislocări, deformări • curiozitate scăzută sau absentă
ale membrelor. • vulnerabilitate la situații stresante
• leziuni la nivelul nervos central ( • dificultăți de autocontrol
dizabilități locomotorii, deficite • dificultăți de înțelegere/ învățare
senzoriale, paralezii oculare, convulsii, • somnolență vise însoțite de coșmaruri
comă) • motivație redusă
Consecințe abuzului fizic în plan emoțional
Neîncredere în forțele proprii la vîrsta adultă
Comunicare dificilă marcată de violență
Copilul învață să folosească violența ca formă de
exprimare a sentimentelor proprii și grijii față de cei
din jur.
Consecințe abuzului fizic în plan social
Copilul nu recunoaște maltratarea și uneori nu o denunță
Frecvent, copilul a trăit experiența abuzului fizic pe
perioade lungi, consideră violența o modalitate de
exprimare a sentimentelor dar și o modalitate de
soluționare a conflictelor.
În calitate de adult, poate fi vulnerabil și incapabil să
manifeste înțelegere față de nevoile altora, precum și să
provoace durere și suferință.
Comportamente manifestate de copii din familiile unde există violență
0-3 ani 4-8 ani 9-13 ani
o eșecuri o verbalizarea fricii și a o agresivitate
o lipsa abilităților de mîniei o lovește mama, frații
comunicare o agresivitate în raport cu o rănește/omoară
o dezvoltarea motorie semenii, copii mai mici animalele
lentă sau animale o depresii, sentimente de
o furie excesivă o plictiseală/ lipsa neputință, tentative de
o coșmaruri, tremur motivației suicid
nocturn o fuga de acasă/ școală o consum de substanțe
o balansarea corpului o neliniște excesivă drog, alcool.
o teama exagerată de o coșmaruri, insomnii, o lipsa relațiilor de
separare teama de a merge la egalitate, pozitive
culcare o implicarea în găști sau
o întîrzieri în dezvoltarea izolarea
limbajului o absența de la școală
o întîrzieri în dezvoltarea o minciuni
motorie o comportament
deviant/delincvent.
Abuz emoțional
Este un comportament intenționat al unui adult lipsit
de căldură afectivă, care jignește, batjocorește,
ironizează, devalorizează, nedreptățește sau umilește
copilul în momente semnificative sau repetat,
afectîndu-i în acest fel dezvoltarea și echilibrul
emoțional.
Abuzul emoțional înseamnă:
respingerea copilului ca ființă.
călirea prin reguli stricte fără drept de negociere
înfricoșarea copilului, prin izolare, închizîndu-l în spații
întunecoase, făcîndu-l să aștepte în încordare, dezamăgindu-l,
mințindu-l, blamîndu-l
amenințarea cu abandonul
abordarea copilului cu atitudini inconsecvente pentru același tip
de greșeli
comunicarea într-o manieră neclară, prea încărcată sau
insensibilă.
atitudine autoritară, dominantă
îngrijirea și controlul excesiv sau discontinuu, care sufocă
independența copilului.
supunerea la practici ciudate ( să stea cu mînile în sus, să spele
repetat o suprafață curată)
Abuzul emoțional