ca și pictura ; Grafica publicitară : include design-ul
grafic, ilustrația de carte, afișul, reclama.
ᴗ Cuvantul desen acopera mai multe semnificatii : ᴗ schita ᴗ linia desenata, ᴗ ebosa, ᴗ crochiu, ᴗ plan, ᴗ contur, ᴗ traseu. Desenul poate fi figurativ sau abstract. El este o arta spontană, care îi permite artistului notarea a ceea ce percepe,mental sau dupa natură. Linia este deci condiția fundamentală a desenului. Pentru unii, desenul are doar o functie pregătitoare a operei picturale. Pastelul se prezintă sub forma unor batoane solide, uscate, divers colorate, asemeni unor crete colorate; Era foarte des utilizat de impresioniști, pentru efectele de lumina pe care le realizează în aceasta tehnică. Ca și cărbunele , pastelul
necesită fixarea pentru
aderența pigmenților la suport.
Edgar Degas - „Cele două dansatoare”
Gravarea este procesul de incizare a unui desen într-un material dur de obicei o placă de metal,adeseori cupru.Gravura este imprimarea pe hartie a acestei placi. O caracteristică a gravurii este că imaginea desenată pe placă poate fi multiplicată, obținându-se mai multe exemplare ale aceluiași desen. Acvaforte este o tehnica de executare a gravurii pe o placa de metal care se acopera cu verni. Pe aceasta artistul zgârâie cu acul, creând goluri în verni (= substanță moale-ceară, grăsime sau lac maleabil-cu care se acoperă placa).
Acvantita este o tehnica asemanatoare cu acvaforte dar care se acopera
cu un strat de substanțe rășinoase dupa care placa se cufundă în acid.
Pointe seche este procesul de gravare cu un ac a unor plăci șlefuite fara
intervenția proceselor chimice , ca in cazul altor tehnici de gravare pe metal. Artistul deseneaza pe o piatră calcaroasă sau cu ajutorul unui creion gras sau cu cerneală grasă. Imaginea este fixată pe placă cu ajutorul unui lichid acidulat. Piatra este umezita , apoi încerneluită cu ajutorul unui rulou încarcat cu cerneală grasă. Cerneala nu va adera decât acolo unde este grăsime, adică pe desen, fiind respinsă de apa cu care piatra a fost umezită. Este tehnica cea mai veche de gravură în relief . Ignorată în timpul Renașterii, gravura pe lemn cunoaște o reinoire a interesului artistilor în sec. al XIX-lea. Desenul (părțile care trebuie să rămână albe) se sapă în placa de lemn cu ajutorul unei dăltițe. Placa se încerneluiește, apoi se așează deasupra ei hârtia care se presează și pe care se imprimă imaginea. Este o ramură a gravurii în relief care se execută pe linoleum și, totodată, rezultatul imprimării unei gravuri realizate pe linoleum. La imprimare este utilizată cerneala tipografică, dar pentru uzul elevilor sunt preferate tempera, guașa și caracolorul.