Comportarea la foc a clădirilor

cu structură metalică

Student Alexandru VADANA

Îndrumător: Lect. Univ. dr. ing. Ştefan TRACHE
Evaluarea la foc a structurilor din oţel se exprimă în unităţi de timp ½, 1, 2 ore
etc. Timpul specificat nu reprezintă nici durata unui incendiu nici timpul necesar al
persoanelor din incintă pentru a scăpa. Aceşti parametri de timp sunt practic o
convenţie prin care se pot compara clădiri în această privinţă. În principiu, aceşti
parametri reprezintă rezistenţa structurală a elementelor din oţel în condiţii
standard de laborator.

Figura 1 prezintă performanţele oţelului cu si fără

protecţie la foc în condiţii de laborator
Timpul echivalent al rezistenţei structurilor din oţel sau evaluarea la foc a
structurilor din oţel se poate calcula cu relaţia
T  C W Q
eq f
unde: Qf - densitatea de sarcină termică [MJ/m2], care este dependent de
cantitatea de combustibil;
W - este factorul de ventilaţie dat de suprafaţa deschiderilor;
C - coeficient dependent de proprietăţile termice ale pereţilor,
podelelor şi plafoanelor.

Fig. 2: Proprietăţi ale oţelului la temperaturi ridicate

Variaţia modulului de elasticitate E în raport cu valoarea acestuia la 20°C şi
în funcţie de temperatura T este dat de relaţia:
ET T
E  1,0  pentru 00 C  T  6000 C

E 20o C  T 
2000  ln 
 1100
 T 
690   1,0  
  1000 
pentru 6000 C  T  10000 C
T - 53,5

Coeficientul efortului de rupere (în raport cu efortul de rupere la 20°C) şi în

funcţie de temperatură este dat de relaţia:
f y T 
f  1 pentru 00 C  T  2150 C
f y 20
905 - T
 pentru 2150 C  T  9050 C
690

În mod similar, coeficientul de dilatare termică variază cu temperatura după

relaţia:

T    12,0 

T 

100 
 10  
6 0 C 1
Siguranţa pe timpul incendiilor în interiorul clădirilor cu structură din oţel
poate fi de asemenea luată în discuţie prin utilizarea unor anumite oţeluri,
numite “oţeluri rezistente la foc” (FRS). Oţelurile sunt în principiu oţeluri
tratate termo-mecanic (TMT) care se comportă mult mai bine la incendiu
decât oţelurile obişnuite. Oţelurile tratate au microstructura ferito-perlită a
oţelurilor obişnuite, însă prezenţa Molibdenului şi a Cromului dau stabilitate
microstructurii şi la 600°C. Compoziţia oţelurilor rezistente la foc este
prezentată în tabelul următor:

Tabelul 1 Compoziţia chimică a oţelurilor rezistente la foc

Cr +
C Mn Si S P
Mo

FRS ≤0,20% ≤1,5% ≤0,5% ≤0,04% ≤0,04% ≤1%

Oţel
≤0,23% ≤1,5% ≤0,4% ≤0,05% ≤0,05% -
moale
În cazul studierii comportării la foc a structurilor, o componentă importantă
care afectează rata de încălzire a unei secţiuni date este factorul de
secţiune care este egal cu raportul dintre perimetrul secţiunii expuse la foc
(Hp) şi aria secţiunii expuse.

Fig. 3: Conceptul de factor de secţiune şi anumite valori uzuale

Minimizarea probabilităţii de apariţie a incendiilor, protecţia pe întreaga durată de
viaţă şi minimizarea proporţiei de distrugere a unei construcţii reprezintă câteva dintre
obiectivele importante în procesul de construcţie al unei clădiri. Atenuarea pierderilor pe
timpul unui incendiu într-o clădire se poate obţine printr-o serie de măsuri, ca strategiile
de prevenire a incendiilor, controlul existenţei materialelor combustibile, existenţa
sistemelor de alarmă, proceduri de evacuare în siguranţă, rute de acces pentru
pompieri, resurse de apă adecvate, sisteme active de combatere a incendiilor şi nu în
ultimul rând rezistenţa la foc a structurii clădirii.

Aplicarea de spray-uri ce oferă

rezistenţă la foc (SFRM) este cea
mai utilizată metodă pentru
protecţia structurii din oţel a unei
clădiri. Aceste spray-uri se clasifică
în funcţie de densitatea acestora,
şi anume: densitate standard
(circa 5 kg/m2), densitate medie
(110-150 kg/m2) şi densitate
ridicată (peste 200 kg/m2).
Vopselele expandabile sunt sisteme de “îmbrăcare” în mai multe straturi ce
se înfoaie foarte repede la contactul cu flacăra pentru a proteja oţelul
împotriva incendiului. Anumite tipuri de vopsea expandabilă includ
amestecuri de răşini şi anumite elemente chimice care reacţionează între ele
la temperaturi ridicate şi se înfoaie la grosimi ce pot fi de 100 de ori mai mari
decât grosimea iniţială, creând un strat gros ce izolează structura de
incendiu. Aceste vopseluri se aplică în grosimi mai mici de 2,5 mm, însă
acestă grosime variază în funcţie de dimensiunile elementului structural pe
care este aplicată şi de gradul de rezistenţă la incendiu necesar.
Vă mulţumesc