VOINȚA

Definiția voinței

 Voința se leagă de problema determinismului comportamentului și activității omului,

iar abordarea ei, atât în cadrul filosofiei, cât și în cel al psihologiei, a oscilat între:
orientarea voluntaristă, a liberului arbitru și orientarea fatalistă, a destinului. Voința
nu este o forță declanșatoare oarbă și autonomă; ea se leagă de o intenție, de un scop
formulat în mod conștient și trecută prin filtrul gândirii, al rațiunii. De aceea, devine
o coordonată de definiție doar a acțiunilor complicate social și care necesită un mare
grad de mobilizare și se execută cu dificultate.

 Rezultă că voința este acel mecanism de autoreglare, prin intermediul căruia reușim
să ne activăm și sa ne mobilizăm energia fizică și neuropsihică în vederea
depășirii obstacolelor pentru satisfacerea stărilor de necesitate și atingerea
scopurilor.
 Autoreglarea de tip voluntar, spre deosebire de cea de tip involuntar, se
caracterizează prin intenție, raportul dintre motiv, mijloc, efort (actiunea
implica intotdeauna un anumit grad de concentrare și încordare, proporțional cu
dificultatea obstacolului).

 Obstacolul este elementul central în jurul căruia se structurează și se dezvoltă

voința sau mecanismul autoreglării de tip voluntar.
 Structura actului voluntar

Actul voluntar are o desfășurare complexă și multisecventială, în structura lui fiind

puse în evidență un ciclu de etape:

1. actualizarea unor motive și proiectarea pe baza lor a unui scop;

2. analiza și lupta motivelor

3. deliberarea sau luarea hotărârii (se alege un motiv și celelalte se blochează sau
se elimină)

4. executarea hotărârii (derularea acțiunilor necesare atingerii scopului)

5. evaluarea rezultatelor (feedback-ul corector).

 Voinţa este una dintre cele mai puternice „arme” pe care le deţine un om. În faţa ei
păleşte nu numai talentul, dar şi geniul. De ce? Pentru că fără ea nimic nu este
posibil şi cu ea nimic nu este imposibil. Da, imposibilul îşi ia tălpăşiţa când dă de o
voinţă de neclintit.

 Când voinţa se dezlănţuie, limitele umane încetează să mai existe. Omul sfidează
„destinul”, îi arată voinţa şi-i râde în faţă. Resemnarea de tip „mi-a fost dat să fiu
aşa” se transformă într-o provocare de tip „mi-a fost dat să lupt şi să câştig”. Şi
câtă vreme omul refuză să se dea bătut, nu poate fi înfrânt. N-are decât să se
resemneze „destinul”, nu el! Iar viaţa îl va răsplăti mai devreme sau mai târziu
pentru cutezanţa sa. Şi chiar dacă nu se va întâmpla asta, va pleca din această lume
împăcat cu sine însuşi. A primit lovituri, dar nu s-a resemnat, ci a ripostat la rându-
i. Decât o înfrângere, este bună şi această „remiză”.
 Cel mai probabil, mulți dintre noi ne gândim de foarte multă vreme la un aspect:
lumea în care trăim pare extrem de „nedreaptă”. Peste tot în ţările civilizate se
promovează principiul egalităţii, dar lucrurile par să nu stea chiar aşa. De pildă,
există oameni geniali, dar şi „săraci cu duhul”, talentaţi, dar şi mediocri, bogaţi, dar
şi săraci etc. Este clar că unii dintre noi am primit mai mult, iar alţii mai puţin, dar
oare asta face ca viaţa să fie nedreaptă? „Pare” aşa doar dacă ignorăm factorul
voinţei care depinde numai şi numai de noi.

 Voinţa echilibrează situaţia, oferind o şansă şi celui care este lipsit de atu-urile
altora. Voinţa deschide uşi şi celui „sărac cu duhul”, îi ajută şi pe cei „mediocri” să
se realizeze, îi dă o pâine şi celui sărac. Totul stă în voinţa noastră!

 Nu avem de ce să ne plângem din moment ce Dumnezeu a pus în noi puterea

voinţei.
Când simți că îți lipsește voința personală, de fapt tu te afli la
început de drum în dezvoltarea ta.

 Evoluția noastră se împarte în cateva etape:

1. Etapa pre-dezvoltare personală. Nu ești deloc interesat de cunoaștere de sine. Ai impresia că

lucrurile din viața ta țin de noroc, de șansă, ai impresia că poți face tot ce îți propui. Când suferi,
dai tot timpul vina pe ceilalți. Nu reușești să atingi obiectivele importante din viața ta. Când
reușești ceva, te simți mândru ca și când ai fi centrul universului. Etapa asta se sfârșeste printr-o
suferință pe care nu poți să o rezolvi de pe nivelul tău actual de dezvoltare și vei fi nevoit să îți
începi dezvoltarea propriu-zisă.

2. Etapa dezvoltare personală. Ţi-ai dat seama că nu poţi să rezolvi anumite probleme dacă nu te
schimbi, aşa că începi să studiezi. Îţi iei mentori, mergi la cursuri, citeşti cărţi, înveţi tot ce aveai
nevoie să înveţi. Începi chiar şi să aplici, uneori apar rezultate, alteori nu simţi că apare nicio
schimbare în viată ta. Îţi dezvolţi încrederea în tine, autocontrolul emoţional, comunicarea etc.
Obiectivele tale încep să se realizeze, dar simţi că munceşti pentru ele.
3. Etapa de evoluţie spirituală. Etapa aceasta va începe după ce nu mai faci eforturi
în atingerea obiectivelor. Cât timp ai obiective pe care nu le poţi îndeplini fără
efort, te găseşti încă în etapa a două a dezvoltării personale. Doar când cunoşti
foarte bine cum gândesc oamenii, cum gândeşti tu, atunci obiectivele tale le vei
atinge atât de uşor, încât nu mai implică provocare. În acel moment eşti pregătit
pentru etapa evoluţiei spirituale. Acum eşti interesat de cunoaşterea Eu-lui tău real,
fără a căuta alte beneficii din asta, doar de dragul cunoaşterii.
 Trăsăturile voinței

 Voința exprimă un mod de organizare funcționala a întregului sistem al personalității și pune în

evidentă o serie de calități (trăsături), care presupune o adevărată influență asupra întregii vieți
psihice. Cele mai importante sunt: forța, perseverența, consecvența,
fermitatea și independența.

1. Forța exprimă capacitatea mecanismelor de autoreglare de a mobiliza și concentra energia

neuropsihică și musculară la nivelul cerut de magnitudinea obstacolului ce trebuie depășit. Ea se
evidentiază atât în lupta cu obstacolele interne (pulsiuni, tendințe, tentații, probleme de diferite
genuri), cât și în lupta cu obstacolele externe (naturale, fizice sau sociale, relaționale).

2. Perseverența constă în menținerea efortului voluntar la nivel optim atâta timp cât este necesar
pentru atingerea scopului, în pofida diverselor piedici și dificultăti ce pot aparea. Ea poate fi
evaluată după numărul tentativelor pe care le face un subiect pentru rezolvarea unei probleme
mai dificile sau pentru a realiza ce și-a propus în condițiile apariției unor piedici neprevăzute.
3. Consecvența se exprimă în stabilitatea scopului și a liniei de conduită, în concordanța
dintre convingeri și acțiune, dintre vorbă și faptă. În plan executiv, consecvența este cea
care ne determină să trecem la îndeplinirea hotărârilor luate și a promisiunilor făcute, cea
care asigură unitatea dintre latura subiectivă internă și cea obiectivă externă a actelor
voluntare.

4. Fermitatea exprimă stabilitatea deciziilor și hotărarilor adoptate în pofida încercarilor

celor din jur de a ni le schimba, de a renunța la ele. Dacă hotărarile sunt obiectiv
justificate si corecte, fermitatea legată de menținerea lor devine o trăsătura pozitivă; daca
sunt nejustificate si arbitrare, refuzul de a le schimba devine o trăsătura negativă -
încăpățânarea.

5. Independența exprimă capacitatea unei persoane de a-și organiza și duce viața pe cont
propriu, pe baza initiațivelor, hotărârilor și scopurilor proprii.
 Pași pentru a căpăta o voință
de “fier”
Pentru că da, voinţa nu reprezintă o calitate

înnăscută, ci una dobândită!

1. Defineşte clar ceea ce îţi doreşti! Primul pas în dobândirea unei voinţe mai mari este de a cunoaşte
foarte bine ceea ce îţi doreşti. Cu ajutorul răspunsurilor vei putea să îţi stabileşti nişte obiective
realiste.

2. Crede in posibilitate! Deşi nu putem controla mai nimic asupra lucrurilor care ne înconjoară, avem
şansa să ne observăm comportamentul şi de a ne furniza capacitatea să credem în dorinţa pe care o
avem. Îndoiala asupra oricărei acţiuni diminuează extrem de mult şansa persoanelor de a-şi îndeplini
obiectivele.

3. Rezolvă problemele în loc să renunti! Cei care deţin o voinţă puternică văd obstacolele drept un test
pe care trebuie să-l treacă.
4. Concentrează-te pe valori, nu pe dorinta de a fi perfect! Perfecţionismul este
un „joc” ce nu poate fi câştigat. O perspectivă mai potrivită este să acţionăm pe
baza valorilor noastre şi să fim conştienţi că mereu putem învăţa din greşeli.

5. Asumă-ţi responsabilitatea! Un om cu voinţa va fi mereu responsabil pentru

faptele sale.

6. Fii dispus să rişti! Înlătură teama de schimbare. Pentru a avea voinţă, o persoană
trebuie să fie conştientă că în lupta sa pentru a-şi atinge obiectivul va putea să fie
supusă unor situaţii mai puţin plăcute.

7. Fii conştient de emoţiile tale! De cele mai multe ori, singurele emotii pe care ni le
dorim sunt cele de bucurie şi extaz. Albert Einstein spunea că „nemultumirea este
prima condiţie a progresului”.
Citate celebre

 „O furnică nu poate răsturna un munte, dar îl poate muta din loc încet, bucăţică
cu bucăţică.” — Marin Preda
 „Nu poţi împinge pe nimeni să urce o scară dacă nu este dispus să o urce
singur.” — Andrew Carnegie
 „Cultivă-ţi voința. Dacă ești în stare să urci, nimic nu-ți va fi cu neputință.” —
Roger Martin du Gard
 „A avea voință nu înseamnă să spui că vrei, înseamnă să te ții de treabă.”—
André Maurois
 „O voinţă puternică schimbă pe loc cea mai cumplită nenorocire într-o stare
suportabilă.” — Stendhal
 Concluzie

 Voinţa este o cantitate limitată de energie pe care toţi o avem zilnic. Problema
constă în faptul că o folosim prost, ca să ne apărăm de ceea ce NU vrem să
facem în loc să o folosim pentru a face ceea ce ar trebui. Folosim voinţa când ne
certăm cu alţi oameni sau când avem stări emoţionale proaste. De aceea mulţi
oameni sunt tari la micul dejun, dar varză la cină şi noaptea. Şi-au pierdut toată
voinţa pe parcursul zilei. Voinţa este o energie care se foloseşte în mod inteligent
pentru crearea de noi obiceiuri, apoi urmând a fi folosita în alte lucruri
constructive.