INTRODUCERE

ÎN ÎNGRIJIRI
PALIATIVE
Ce este îngrijirea paliativă?
Îngrijirea paliativă reprezintă îngrijirea activă şi totală a pacienţilor a
căror boală nu mai răspunde la tratament curativ. Controlul durerii şi
al altor simptome, problemele psihologice, sociale şi spirituale au
importanţă majoră. Scopul îngrijirii paliative este asigurarea unei cât
mai bune calităţi a vieţii pentru bolnavi şi pentru familiile acestora.
Ce este medicina paliativă?
Conform Oxford Textbook of Palliative Medicine, medicina
paliativa este: Asistenţa medicală a pacienţilor cu boli active,
progresive şi avansate, pentru care prognosticul este limitat iar
îngrijirea trebuie să se concentreze asupra asigurării calităţii vieţii.
Organizatia Mondiala a Sănătății a definit medicina paliativă
astfel: Îngrijirea paliativă este o abordare care îmbunătăţeşte
calitatea vieţii bolnavului şi familiile acestora, care se confruntă
cu problemele asociate cu boala ameninţătoare de viaţă, prin
prevenirea şi înlăturarea suferinţei, prin identificarea precoce,
evaluare corecta şi tratamentul impecabil al durerii şi al altor
probleme fizice, psiho-sociale şi spirituale.
Cine poate beneficia de ingrijiri paliative?
Intr-un document recent elaborat de National Consensus Group, pacienții eligibili
pentru îngrijire paliativă sunt:
-copii sau adulți cu boli sau leziuni congenitale care duc la dependența de tratamente
de susținere a vieții sau ingrijire de lungă durată pentru realizarea activității cotidiene
uzuale;
-persoane de orice vîrstă cu boală acută severă și care amenință viața (traumatisme
severe, leucemie acută, accident vascular), unde vindecarea este un scop realist, dar
unde boala în sine sau tratamentele asociate aduc cu sine o suferință semnificativă;
-persoane care trăiesc cu boli cronice progresive (boală vasculară periferică, cancer,
insuficiență renală sau hepatică, boală cardiacă sau pulmonară avansată, fragilitate
dată de varsta avansată, dezordini neurodegenerative și demență);
-pacienți cu boală terminală;
-persoane care traiesc cu boli cronice și care limitează viața, rezultate în urma unor
accidente sau traumatisme severe.
 Îngrijirea paliativă:
– este o îngrijire totală, activă a pacienţilor şi familiilor lor, de
obicei atunci când boala nu mai răspunde la tratament potenţial
curativ, deşi poate fi aplicată timpuriu în timpul bolii;
– asigură ameliorarea durerii şi a altor simptome;
– ţinteşte să atingă cea mai înaltă calitate a vieţii posibilă pentru
pacienţi şi familiile lor;
– răspunde de nevoile fizice, psihosociale şi spirituale;
– se extinde când e necesar pentru a asigura suportul în perioada
de doliu.
În îngrijirea unui pacient este nevoie de echipă interdisciplinară
(pentru a satisface nevoile complexe ale pacientului şi familiei),
în centrul acesteia este pacientul cu familia, iar ceilalţi
interacţionează cu aceştia dar şi între ei în funcţie de
complexitatea cazului sau evoluţia bolii: medicul, asistentul
medical, asistentul social, infirmiera/îngrijitorul la domiciliu,
psihologul, preotul/pastorul, fizioterapeutul, terapistul
ocupaţional, terapistul prin joc, dieteticianul, farmacistul şi, nu
în ultimul rând, voluntarul.
 Beneficiarii îngrijirii paliative nu sunt doar bolnavii de cancer ci
şi pacienţii geriatrici, cei cu boli neurologice, insuficienţe de
organ, SIDA, malformaţii congenitale precum şi alte boli cronice
care necesită o îngrijire continuă sau la care simptomatologia are
o evoluţie imprevizibilă.
Îngrijirea pacienţilor pe moarte se extinde dincolo de controlul
durerii şi al simptomelor.
 Îngrijirea acestor pacienţi devine o formă de parteneriat cu pacientul dar şi
cu familia acestuia. În îngrijirea paliativă nu ne interesează doar aspectele
fizice ale pacientului, ci, mai ales, pacientul ca persoană, cu toate
conflictele interioare legate de boala sa (psihice, sociale şi spirituale, mai
ales).
 Comunicarea îndeplineşte un rol deosebit de important în asistenţa
complexă acordată pacientului terminal. Vestea înrăutăţirii bolii şi a
imposibilităţii de a opri degradarea stării generale, produce o împovărare
emoţională puternică atât asupra pacientului cât şi asupra aparţinătorilor
acestuia. Dar, adevărul împărtăşit poate contribui la conştientizarea
timpului rămas, care devine din ce în ce mai limitat, pentru a-l folosi cât
mai eficient.
MEDICINA ESTE ARTA VINDECĂRII,
CARE TEORETIC NU ARE NICI O
LIMITĂ
FIECARE OM ESTE
AUTORUL PROPRIEI
SALE SĂNĂTĂŢI SAU
BOLI