Cinetică și

traumatisme

Curs de prim ajutor calificat

Consolidarea cursului de bază - Paramedici
 Obiective

 Sa cunoască principalele mecanisme de

traumă.
 Sa cunoască modul de evaluare al scenei
traumei
 Tipurile de politraumatism.
 Mecanismele traumei

 Definiție: derularea şi combinarea acţiunii

diferitelor tipuri de agenţi vulneranţi asupra
organismului în diversele tipuri de accidente.
 Accidentele de circulaţie reprezintă prima cauză de mortalitate la persoanele
cu vârsta cuprinsă între 15 şi 24 ani (30% din cazurile de deces). Pietonii au
ponderea cea mai mare, reprezentând aprox. 40% din decese. În Romania, în
medie 4% dintre accidentele de circulaţie necesită descarcerare, ceea ce
reprezintă aprox. 500 de descarcerări pe an.
Există mai multe aspecte de care trebuie să se ţină cont atunci când se
analizează un accident: cinetica accidentului şi elementele de protecţie.
 Cinetica

 Cinetica include următoarele noţiuni:

 viteza;
 traiectoriile;
 impacturile.
 Cinetica

 Energia cinetică reprezintă energia

înmagazinată prin deplasarea unei mase, spre
exemplu un vehicul aflat în mişcare.
 Energia cinetică explică gravitatea
traumatismelor suferite de victimă. Ea este
proporţională cu masa și pătratul vitezei.
 Cinetica

 Cu cât energia cinetică este mai mare, cu atât

distanţa de frânare şi timpul de oprire cresc. Pe
carosabil umed această distanţă se dublează.
 Acesta este factorul esenţial responsabil pentru
leziuni.
 Cinetica
Atunci când un vehicul fără sisteme
pasive de siguranţă se loveşte brusc de
un perete, ocupantul suferă:
- la 50 km/h un şoc echivalent unei
căderi de la 10 metri;
- la 90 km/h un şoc echivalent unei
căderi de la 32 metri;
- la 130 km/h un şoc echivalent unei
căderi de la 66 metri.

Un om de 70 kg oprit brusc la 100 km/h

cântăreşte 2 tone. Ne putem astfel
imagina leziunile interne produse.
 Cinetica
 În momentul impactului, energia cinetică este transmisă vehiculului/
vehiculelor în cauză şi ocupanţilor sau pietonului lovit. Aceasta stă
la baza deformării vehiculelor şi a leziunilor cauzate victimelor.
 Mai multe coliziuni succesive se produc în câteva fracţiuni de
secundă:
 vehiculul cu obstacolul;

 pasagerii cu elementele din cabină, de unde importanţa

elementelor de siguranţă (centuri de siguranţă, tetieră, air bag-
uri);
 organele cu alte organe sau oase situate în faţa lor.
Cinetica
 Acest mecanism explică
leziunile survenite prin
compresia organelor între ele şi
leziunile apărute prin perforarea
anumitor organe care sunt
vulnerabile.
 Este valoarea energiei cinetice
dezvoltată în momentul
accidentului: viteza şi tipul
vehiculelor implicate sunt, prin
urmare, fundamentale.
Vehiculele mai recente prezintă
zone cu deformări importante ce
permit absorbţia parţială a
acestei energii.
 Traiectoriile
 Impacturi frontale.
 Contra unui obstacol fix, acestea provoacă leziuni grave prin
compresia organelor, dar în aceeaşi măsură şi prin perforare
din cauza decelerării bruşte. Dacă pasagerii nu au centurile
puse, sunt proiectaţi fie în sus, în bord, volan şi parbriz.
 Un impact frontal între două vehicule ce se deplasează în sens
opus comasează energiile cinetice ale fiecăruia.
Traiectoriile
Impacturi laterale

Acestea provoacă răni mai

grave căci există mai puţine
sisteme de protecţie laterală
în interiorul vehiculelor. Pot
determina în general
traumatisme ale coloanei
cervicale prin hiperflexia
laterală a toracelui şi a
bazinului din cauza
înfundării portierei.
 Traiectoriile
Impact din spate

determină în special leziuni ale

coloanei cervicale (balansare
brutală înapoi-înainte a capului)
atunci când nu există tetiere.

Răsturnările

cuprind toate traiectoriile şi toate

mecanismele de producere a
leziunilor.
Traiectoriile
Ocupanţii vehiculului

Într-un vehicul elementele

de siguranţă permit limitarea
impacturilor. Observarea
deformărilor cabinei permite
evaluarea obiectivă a forţei
impactului şi aprecierea
imediată a gravităţii stării
victimei / victimelor.
Victima proiectată poate
prezenta toate tipurile de
leziuni (compresie,
forfecare, rotaţie).
 Impactul asupra pietonilor
Pieton lovit
Acesta poate suferi consecutiv trei
şocuri diferite :
1. impactul iniţial cu vehiculul, care
cauzează leziuni diferite în funcţie
de talia victimei (adult, copil).
2. impactul prin proiectarea părţii
superioare a corpului pe capota
vehiculului sau pe parbriz.
3. impactul prin căderea pe sol.

Uneori acesta este proiectat la mai

mulţi metri, ceea ce determină
leziuni prin compresie, forfecare şi
rotaţie.
 Participant la trafic pe două roţi
Acesta este expus în general la
două impacturi (lovire apoi
cădere) şi la un risc suplimentar de
leziuni penetrante (mânere,
ghidon…).
În acest tip de accident, de cele mai
multe ori la viteză mare, traiectoria
trebuie luată în considerare deoarece
leziunile sunt diferite dacă e vorba
de o simplă alunecare sau dacă
victima loveşte un obstacol sau un
vehicul.
Elementele de protecţie duc la
limitarea rănilor. Acestea includ,
printre altele:
• Căşti şi echipamente de protecţie
cu întărituri.
Sisteme pasive de siguranță și
riscuri
Airbag-ul.
Este vorba despre o pernă
gonflabilă de siguranţă, în care
se injectează extrem de rapid
un gaz (azida de sodiu și nitrat
de potasiu), Airbag-urile sunt
utilizate pentru a proteja
ocupanţii unui vehicul în
momentul unei coliziuni şi
pentru a evita lovirea violentă a
acestora. Eficienţa optimă este
obţinută doar în asociere cu
centura de siguranţă prevăzută
cu pretensiune.
 Motociclistul

Motociclistul ejectat

 Leziuni majore ale coloanei cervicale – cauza

principală de deces imediat al acestora.
 Fractură bilaterală de femur.
 Alte leziuni sunt nespecifice şi relativ rare.
 Bicicliștii
 În cazul accidentelor în care sunt implicați bicicliștii aceștia
suferă în general în două impacturi :
 Impact
un risc de leziuni penetrante (mânere, ghidon).
 Cădere

Cele mai frecvente leziuni sunt:

IMPORTANTE: MINORE:
- Luxații. - Excoriații.
- Fracturi. - Hematoame.
- Entorse.
- S.C.R.
Echipamentele de protecție adecvate limitează leziunile.
 Biciclistul ejectat

 Traumatism cranio – cervico - facial

postimpact.
 Contuzie toracică.
 Contuzia abdominală - percutarea ghidonului
în momentul ieşirii de pe vehicul.
 Căderea de la înălţime
 Fracturi ale membrelor
inferioare.
 Fracturi de bazin.
 Fracturi de tip tasare
şi/sau luxaţii ale
coloanei vertebrale C7
– T1 şi T10 – L2
mielice sau nu.
 Leziuni ale
diafragmului /ficat,
splină, mezenter.
 Leziuni intracraniene
de tip contuzie.
 Căderea de la înălţime

Cu impact pe cap

 TCC grave, deschise.

 Traumatisme faciale complexe.
 Leziuni ale coloanei cervicale.
 Leziuni ale membrelor superioare,
claviculelor, toracelui, nespecifice.
 Căderea de la înălţime

Cu impact lateral

 Leziuni externe de impact în zona de contact

cu solul: cranio - cervico - faciale, membre
superioare, fracturi costale, claviculă, bazin.
 Leziuni de decelerare şi contralovitură
toracice/abdominale.
 CONCLUZII

Tehnică de lucru în echipă

Evaluare
Evaluare Orientarea, primară şi
inițială şi ierarhizarea,standardizarea
omogenitatea, continuitatea
secundară
corectă
MANAGEMENTULUI corectă

Fundamentare teoretică
ÎNTREBĂRI ???