Traumatismele coloanei vertebrale

- coloana vertebrala formata din succesiunea a 33-35 vertebre si 23

de discuri intervertebrale.
- fiecare vertebra e constiutita din: corp vertebral, foramen vertebral
si arc vertebral. Arcul vertebral cuprinde: pediculii vertebrali,
procesele transverse, procesele articulare superioare si inferioare,
lamele vertebrale si procesul spinos posterior.
- coloana prezinta o serie de curburi fiziologice care ii cresc rezistenta
cu pana la 10 ori.
- 93% se produc prin mecanism indirect: hiperflexie, hiperextensie,
compresiune.
Traumatismele coloanei cervicale
- este impartita in 2 zone cervicala superioara C1-C2 si cervicala
inferioara C3-C7, cele mai frecvente implicate in traumatisme sunt
C1-C2 si C5-C7.
- reprezinta segmentul cel mai mobil al coloanei vertebrale
- mobilitatea este obtinuta cu pretul scaderii sigurantei mecanice.
- mecanismele cele mai implicate in producerea fracturii sunt : flexia,
compresia, extensia.
Clasificarea anatomica a lui Bohler
- fracturi ale arcului anterior
- fracturi ale arcului posterior si proceselor
- luxatii antero-posterioare si laterale
- fracturi-luxatii
- leziuni ale partilor moi
Aprecierea gradului de instabilitate in leziunile coloane cervicale
- instabilitatea reprezinta incapacitatea coloane de a mentine
raporturile intervertebrale
- la nivelul colane cervicale au fost definite 2 coloane de stabilizare:
anterioara si posterioara.
- Coloana anterioara este formata din : corpuri vertebrale, discuri
intervertebrale, ligament longitudinal anterior si posterior
- Coloana posterioara este formata din : ligament galben, complex
capsulo-ligamentar si ligament nucal.
White si Panjabi au demonstrat ca daca sunt rupte toate elementele
de legatura dintr-o coloana cu exceptia unuia singur, ligamentul
restant impreuna cu cea de-a 2 coloana asigura stabilitatea
segmentului.
 Fractura Atlasului

- sunt rezultatul unei solicitari axiale cu mecanism de flexie sau

extensie in cazul unor traumatisme de inalta energie.
- in 25% din cazuri se asociaza cu fracturi la alt nivel al coloanei.
Clasificare
Se pot intalni 4 tipuri de discontinuitate la nivelul atlasului
Tip 1 - fractura arc posterior
Tip 2 - fractura masei laterale
Tip 3 - fractura cominutiva prin explozie Jefferson cu 4 fragmente 2
cu traiect anterior si 2 cu traiect posterior
Tip 4 - smulgerea inelului anterior
Tratament
Tip 1 - considerata stabila, imobilizare in guler cervical 6-12
saptamani.
Tip 2 si 3 fara deplasare sunt considerate stabile si se trateaza in
orteza cervicala sau halo-vesta. In fracturile cu deplasare instabile
necesita tractiune craniana in vederea reducerii timp de 6
saptamani, urmata de imobilizare in halo vesta pentru alte 6
saptamani sau fixare trans articulare c1-c2.
Tip 4 se imobilizeaza in guler cervical 6-12 saptamani.
Ruperea izolata a ligamentului transvers
- se produce printr-o cadere pe spate
- spatiul normal dintre dinte si arcul anterior este de 3mm, daca se
rupe devine 5mm apoi creste la 10-12mm.
- apare echimoza pe peretele anterior al faringelul
- tratament chirurgical
Instabilitatea atlanto-axiala
- 2 tipuri de instabilitate: in flexie si rotationale.
- instabilitatea in flexie poate fi asimpotmatica sau poate da dureri la
nivelul gatului mergand pana la tetraplegie.
- instabilitatea rotationala se manifesta cu torticolis, durere,
asimetrie faciala,
- aceasta instabilitate poate sa apara la copii si adultii tineri in urma
unui proces inflamator in regiunea faringeana.

Fractura Axis
- 25% din cazuri determina leziuni neurologice
- mecanismul raspunzator este incarcare axiala la care se poate
asocia cu hiperflexie sau hiperextensie.
Clasificarea Anderson D'Alonzo
Tip 1 - fractura oblica a varfului dintelui
Tip 2 - fractura la jonctiunea dintre odontoid si corpul axisului
Tip 3 - fractura bazei dintelui cu un fragment spongios din corpul
axisului.
- pacientul prezinta dureri occipitale si suboccipitale si isi sustine
capul cu ambele maini.
Tratament
- fracturile tip 1 si 3 sunt considerate stabile, imobilizare in orteza
cervicala 6-8 saptamani
- in fracturile tip 2 daca deplasarea este mai mare de 5 mm se
practica artrodeza c1-c2.

Traumatismele coloanei cervicale inferioare

- sunt 6 mecanisme majore implicate in acest tip de traumatisme:

Flexie/compresie, flexie/distractie, extensie/compresie, compresie
verticala, flexie laterala, extensie distractie.
Tratamentul ortopedic se aplica pacientilor care nu prezinta semne
de instabilitate sau deficit neurologic si consta in imobilizare in
orteza cervicala 6-12 saptamani.
Tratamentul chirurgical are scop recuperarea functiilor medulare si
stabilizarea coloanei.

Traumatismele coloanei toracolombare

- coloana toracala prezinta o cifoza relativ rigida de aproximativ 10-
40 grade in timp ce regiunea lombara are o conformitate lordotica,
mai mobila de aproximativ 60 grade.
- anatomic si biomecanic se definesc 3 regiuni: toracala T1-T10,
jonctiunea toraco-lombara T11-L1, si lombara.
- jonctiunea toraco-lombara are cel mai crescut risc.
Clasificare
- tine cont de mecanismul de producere
1- prin flexie pura
2- prin flexie si rotatie
3- extensie
4- compresie
5- forfecare
Clasificarea Magerl
- tine cont de cele 2 coloane de rezisntenta
Tip A - leziunile coloanei anterioare prin compresie
A1 – leziune prin compresie a corpului vertebral
A2 – leziune coronara a corpului vertebral
A3 – fractura explozie a corpului vertebral
Tip B - leziuni ale ambelor coloane de rezistenta
B1 – leziuni care afecteaza coloana anterioara si ligamentele coloanei
posterioare
B2 – leziuni care afecteaza coloana anterioara si elemente osoase din
coloana posterioara
B3 – leziuni care afecteaza discurile intervertebrale anterioare si
elemente osoase si ligamentare ale coloanei posterioare
Tip C - leziuni ale ambelor coloane prin mecanism combinat.
Stabilitatea coloane toraco-lombare dupa Kelly
- se realizeaza prin 2 coloane: anterioara si posterioara
- coloana anterioara formata din corpii vertebrali, discurile
intervertebrale, ligamentul longitudinal anterior si posterior suporta
70% din greutate
- coloana posterioara formata din arcuri vertebrale, articulatii
vertebrale, ligment galben si ligament supra si infraspinos.
- se considera ca o pierdere de peste 50% din inaltimea corpului
vertebral sau o angulatie a regiunii toraco-lombare mai mare de 15-
20 grade duce la destabilizare sub actiunea greutatii corpului.
Tratament
- se recomanda tratament conservator in leziunile A1,A2,A3 si B2 din
clasificarea Magerl. A1,A2, repaus la pat, antialgice, fizioterapie
musculaturii. A3 si B2 imobilizare in corset cu 3 puncte de sprijin 3
luni.
- tratament chirurgical , decompresie medulara si reducerea fracturii
pentru leziuni care afecteaza ambele coloane B1,B3,C, din
clasificarea Magerl.