VATAMAREA CORPORALA.

LEZIUNI TRAUMATICE
PRODUSE PRIN ACCIDENTE RUTIERE

As. Med. Obreja Luminița-Gabriela

Masterand
Malpraxisul în practica medicală
UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca

Vătămarea corporală este executarea unui act sau omisiune care provoacă anumite
consecințe dăunătoare cuiva. Procesul penal pentru această infracțiune este inițiat din oficiu.
Aceasta reprezintă săvârșirea unei acțiuni sau inacțiuni prin care s-au pricinuit unei
persoane anumite consecințe vătămătoare. Acțiunea penală pentru această infracțiune se pune
în mișcare din oficiu. Astfel, nici la forma de baza a infracțiunii și nici la variantele agravate nu
este posibilă împăcarea. Însă, consimțământul persoanei vătămate la exercitarea acțiunii sau
inacțiunii reprezintă cauză justificativă. Astfel. vatamarea corporala nu este tipică dacă există
consimțământul persoanei vătămate. Infracțiunea este prevăzută de art. 194 C.pen., și este o
infracțiune contra integrității corporale sau sănătății.
Datorită măririi numărului de autovehicule, asistăm la o creştere marcantă a
morbidităţii şi mortalităţii prin accidente rutiere (a doua cauză de deces după afecţiunile cardio-
vasculare). Din punct de vedere statistic, cel mai mare număr al accidentaţilor sunt pietoni.
Vătămările provocate de accidentele de autovehicule merg de la minore la fatale. Indiferent de
tipul de rănire, multe victime ale accidentelor auto se găsesc incapabile să se întoarcă la muncă
și să-și desfășoare viața de zi cu zi.

DEFINITIE: orice accident produs de un vehicul (autovehicule, căruţe, biciclete,

utilaje agricole pe căile publice de transport); există drumuri interzise circulaţiei publice astfel
că, evenimentele rutiere produse pe aceste drumuri nu se încadrează în accidente de circulaţie.
Factorii ce determină accidentele rutiere sunt:
• factorul uman- omul – care trebuie să fie sănătos din punct de vedere psiho-somatic,
să conducă autovehiculul în condiții de siguranță pentru sine și pentru membri care sunt
în același autovehicul (pieton - culpa pietonului, şofer - nerespectarea regulilor
de circulaţie, viteza crescută, neatenţia, oboseala, alcoolul şi psiholepticele);
• factorul autovehicul: normele tehnice ale mijlocului de transport; o starea
necorespunzătoare a drumului/căii de acces.
 • factorul mediu (şoseaua - condiţii meteo, construcţie defectuoasă - curbe, pantă,
vizibilitate).
Leziunile persoanelor din autovehicul se pot produce prin următoarele mecanisme:

- mecanisme directe simple: lovire, proiectare, târâre, călcare, etc...;

a) lovirea - fără alte mecanisme este rară, se produce la viteză mică a autovehiculului,produce
leziuni de gravitate redusă.
Din punct de vedere morfopatologic, leziunile sunt de tip: echimoze, excoriaţii,
hematoame, plăgi, rupturi musculare, fracturi osoase, traumatisme cranio-cerebrale
etc. localizate în zona de impact.
Ca şi particularitate, concomitent sau imediat după lovire, apar frecvent contracţii
musculare ale pietonului care schimbă odată cu centrul de greutate şi poziţia victimei, ceea ce
duce la leziuni variate.
b) comprimarea prin călcarea cu roata sau comprimarea victimei între părţile joase ale
autovehiculului şi sol.
c) târârea - neasociată cu alt mecanism este rară.
d) lovire-proiectare - la viteze de peste 40-50 km/h.
- leziuni de lovire - prin impact direct, se pot produce echimoze, hematoame,exoriaţii, plăgi
contuze, rupturi musculare, fracturi
-leziuni de proiectare – sunt mai grave decât leziunile de lovire.
e) lovire-cădere se întâlneşte mai rar, apărând la viteze mai mici ale autovehiculului; se produc
leziuni de lovire asemănătoare cu cele de mai sus dar de gravitate mai mică: echimoze,
hematoame, escoriaţii, plăgi contuze, rar rupturi musculare, fracturi şi leziuni de cădere:
escoriaţii, plăgi contuze, echimoze, hematoame pe părţile proeminente, rar fracturi,
leziuni meningo-cerebrale (rare şi de gravitate redusă).
f) călcare- târâre;
g) călcare-comprimare;
- mecanisme directe complexe: lovire-proiectare, lovire-proiectare-târâre, lovire-proiectare-
târâre-călcare, etc...;
a) lovire - basculare – proiectare apar la viteze sub 40 km/oră, fazele fiind
următoarele: lovire, basculare frecvent pe capotă (unde apare imprimat
conturul craniului sau al altei regiuni corporale) şi proiectarea;
b) lovire-proiectare-călcare;
c) lovire-proiectare-târâre;
d) lovire- proiectare-comprimare;
e) lovire-proiectare-comprimare-târâre;
- mecanisme indirecte prin decelație bruscă cu modificarea greutății dinamice și a poziției
anatomice a organelor cum ar fi hematomul subdural datorat ruperii venelor meningeale, rupturi
de pedicul splenic/hepatic, dezinserții de mezenter.

Tipul și gravitatea leziunilor depind și de locul ocupanților în autovehicul la momentul

accidentului. Leziunile apărute la șofer diferă de cele ale persoanelor de lângă șofer sau din
spatele mașinii, iar în cazul motocicliștilor respectiv al pietonilor sunt alte leziuni specifice.

Leziunile şoferului au aspecte particulare datorate:

- impactului cu volanul: fracturi semicirculare costale şi de stern cu rupturi pleuro-pulmonare,
rupturi ale cordului, ale vaselor mari, rupturi de ficat şi splină,fracturi craniene (piramidă
nazală);
- impactului cu bordul: fracturi de gambă, fractură de rotulă şi fracturi ale cavităţii cotiloide
femurale, în special ale membrului inferior drept.
- centurii de siguranţă: echimoză liniară, oblică, la nivelul trunchiului. Când nu se foloseşte
centura şi volanul este telescopic se produc traumatisme cranio -cerebrale grave, asociate cu
leziuni de masiv facial prin izbire de parbriz sau de stâlpii parbrizului.
În ultima perioadă se întâlnesc leziuni de arsură date de deschiderea airbag-ului printr-
o explozie pirotehnică.
Leziunile ocupantului locului de lângă şofer pot fi:
- leziuni traumatice cranio-cerebrale şi faciale grave, prin izbire de parbriz sau stâlpul
parbrizului;
- traumatisme toraco-abdominale prin izbire de bord cu fracturi costale;
- fracturi de gambe, genunchi prin lovire de bord;
- lezarea inimii, ficatului, rinichiului, stomacului;
- rupturi de vase mari;

- dacă nu este folosită centura de siguranţă, se poate produce proiecţie externă prin parbrizul
spart sau prin deschiderea portierelor, impactele lezionale fiind plurifocale.
Leziunile ocupanţilor din spate se produc prin izbire de spătarul scaunului din faţă şi
de pereţii autovehiculului. Leziuni grave apar în izbirea de stâlpii laterali şi în proiecţia în afară
(deschiderea portierelor sau spargerea parbrizului). În lovirea din spate apar leziuni produse
prin mecanism de “whiplash” (hiperextensia şi hiperflexia coloanei cervicale) cu dilacerarea
trunchiului cerebral între bulb şi punte.
Se pot deosebi leziuni care apar la şofer şi la restul pasagerilor în cazul vehiculelor
descoperite (motocicletă, furgonetă, camion descoperit) sau al vehiculelor acoperite
(autoturism, cabina camionului, autobuz, troleibuz).

1. Motocicleta - leziunile apar prin cădere cu propulsie sau prin lovirea motocicletei de
un alt vehicul şi proiectarea ulterioară. Frecvenţa cea mai mare a leziunilor este cea de
proiectare, rar sunt leziuni de lovire directă.
2. Furgoneta, camioneta descoperită - leziunile care apar sunt de tip cădere cu
propulsie (frânare bruscă) sau de tip cădere şi compresiune (răsturnarea vehiculului şi prinderea
victimei sub el).
3. Vehicul acoperit - mecanismele lezionale sunt: tamponarea maşinii şi deraparea plus
răsturnarea (în care caz, apar leziuni de lovire şi compresiune). Leziunile au aspect de
politraumatism: lovire de parbriz (leziuni la nivelul feţei cu traumatism cranio-cerebral),
lovire de bordul maşinii (traumatism toraco-abdominal cu fracturi costale, rupturi viscerale).
Astfel, „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau
obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor
sau intereselor legitime ale altor persoane.” (Art. 1349 Cod Civil, Răspunderea delictuală)

Prin urmare, în scopul justiției, știința criminalistică își propune să obiecteze și să

evalueze problemele medicale conținute în cauzele legale care implică vii sau morți la cererea
instanței sau a părților și să furnizeze dovezi științifice de specialitate, numite probe biologice.
 Bibliografie
1. Iftenie, V., Dermengiu, D. Medicina legală. Curs universitar. București: Editura C.
H. Beck, 2009.
2. Baciu, Gh. Curs de medicină legală. -- Chișinău: USEM, 2003
3. Iuliu Fulga - Curs Medicina Legala
4. https://ro.scribd.com/doc/98114408/03-expertizatraumatologica-
vatamareacorporala
5. https://dokumen.tips/documents/medicina-legala-a-accidentelor-rutiere.html
6. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/13-17_19.pdf