CENTRU DE ASISTENȚĂ PSIHOLOGICĂ ȘI ORIENTAREA ÎN CARIERĂ

WORKSHOP
Abuzuri sexuale, forme și legislații

Coordonator : Asistent PJ :
Gholamali Mohammadifard dr. conf . Iordan Daniela , st. Master an II.
univ. .
Abuzul sexual deși conține elemente de abuz fizic și
emoțional , este o categorie aparte de rele tratamente acordate
minorului. Acesta constă în hărțuirea sexuală, atingeri sau aluzii
neplăcute, diverse injurii, propuneri indecente, atingerea sau
mângâierea organelor genitale ale copilului, penetrearea sexului
sau anusului copilului, expunerea organelor sexuale ale
abuzatorului în fața copilului, obligarea sau încurajarea copilului
să mângâie organele sexuale ale abuzatorului, obligarea minorului
de a viziona materiale care conțin pornografie; forțarea minorilor
sub 18 ani să aibă contacte sexuale cu alte persoane indiferent
dacă este vorba de alți minori sau de adulți sau mutilarea
organelor genitale ale copiilor.

Câteva categorii de abuz sexual sunt:

- violul (actul sexual împotriva voinței copilului);
- pedofilia (atracția sexuală a unui adult față de copii);
- incestul (legătura sexuală între părinți și copii sau între frați și
surori).
 Abuzul emoțional , îl consideră ca fiind „atacul concentrat al
uni adult asupra dezvoltării și cunoașterii de sine și a concepției
sociale a copilului”. Formele de abuz mai des întâlnite sunt cele la
care recurg părinții sub forma a diverse pedepse: izolarea copilului
(legarea, închiderea lui în diferite spații închise) neacordarea
răspunsurilor emoționaleț, terorizarea copilului, refuzul de a-l ajuta
etc.
 Abuzul verbal (numit și violență verbală) reprezintă o
formă de abuz emoțional și respectiv de tratament umilitor în
care adulți sau grupuri de copii și adulți folosesc cu privire la
minor apelative care îl desconsideră și care îl umilesc.
Conform legii 272/2004 „Sunt interzise tratamentele
umilitoare, poreclele, catalogările privarea de hrană etc. Prin
urmare, în familie și în toate instituțiile publice și private
care au în îngrijire copii sunt interzise pedepsele corporale și
tratamentele umilitoare.

 Înjurăturile la adresa copilului sau folosirea unui limbaj

obscen la adresa lui reprezintă, de asemenea, tot forme de
violență verbală și sunt extrem de dăunător, putând lăsa
traume psihice asupra copilului.
Formele violenţei sunt conturate clar în cadrul cercetărilor :
 Violenţa psihologică (agresiuni verbale, intimidare, batjocură,
umilire);
 Violenţa fizică (vătămări produse prin pălmuire, lovire cu sau
fără obiecte sau bătaie) ;
 Violenţa socială (izolarea faţă de familie şi prieteni, monitorizarea
activităţilor, restrângerea accesului la informaţie) ;
 Violenţa economică (oprirea accesului la resurse financiare sau
alte mijloace economice);
 Violenţa sexuală (forţarea victimei pentru activităţi sexuale
nedorite).
 Studiul panel realizat de National Research Council (SUA)
ca şi Raportului Mondial al Sănătăţii arată că deşi studiile
realizate până acum, privind violenţa în familie, au fost
focalizate cu precădere asupra violenţei fizice, continuă să
existe lipsa unui acord al specialiştilor asupra definiţiei şi
modalităţilor de măsurare a violenţei fizice. Dezvoltarea
unor instrumente de măsurare a violenţei fizice se impun în
special din cauza dezacordului asupra conţinutului definiţiei
violenţei; multe dintre definiţiile utilizate de către
cercetători, ca şi definiţiile întâlnite în legislaţie, cuprind o
gamă largă de comportamente; violenţa fizică poate fi
încadrată de la forme relative minore, cum ar fi pălmuirea, la
forme extreme care produc moartea. De asemenea,
încadrarea culturală a violenţei impune claritate asupra
actelor violente accidentale sau intenţionate.
 Violența asupra bărbaților :
 Violența asupra bărbaților este studiată în literatura de
specialitate ca reacție a violenței realizată asupra femeii și
copiilor, la comportamentul violent al bărbatului. A. Browne
(1878), întrun studiu realizat pe 250 de femei bătute, dintre
acestea 42 si-au ucis soțul sau iubitul, prezintă factorii care
favorizează apariția violenței feminine:
 frecvența actelor de violență ale bărbatului;
 abuzul de alcool și alte substante;
 severitatea abuzului produs asupra femeii;
 abuzuri sexuale asupra femeii;
 abuzuri repetate asupra copiilor;
 tendința de suicid a femeii;

Cazurile în care femeia agresează bărbatul sunt sub 10%. De regulă

acest lucru se întămplă când femeia se apară de partener.
 Constituţia României
 Constituţia României garantează egalitatea cetăţenilor în
faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii sau
discriminări (articolul 16), precum şi drepturile şi
libertăţile tuturor persoanelor. De asemenea, prevede că
nici o persoană nu poate fi supusă torturii sau oricărui alt
fel de pedeapsă sau tratament degradant sau inuman.
Articolul 23 declară drept inviolabile libertatea
individuală şi siguranţa persoanei, iar dreptul la apărare al
persoanei este de asemenea garantat (articolul 24).
 Consacrarea prin Constituţie a acestor drepturi înseamnă,
implicit, şi respectarea libertăţilor şi drepturilor femeii şi
interzicerea supunerii acesteia la orice act de violenţă sau
tratament degradant de natură să atenteze la siguranţa sa
fizică sau psihică. În cazul încălcării unuia sau altuia
dintre aceste drepturi sau libertăţi, femeia poate şi trebuie
să beneficieze de protecţia legii.
 Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi
combaterea violenţei în familie Legea nr.
217/2003 defineşte violenţa în familie ca fiind
orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu
intenţie de către un membru al familiei
împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care
provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau
un prejudiciu material. De asemenea,
împiedicarea femeii de aşi exercita drepturile şi
libertăţile fundamentale se încadrează tot în
conceptul de violenţă în familie.
 Astfel, această lege extinde conceptul de violenţă în familie şi la
alte forme de violenţă decât cea fizică. În sensul acestei legi, prin
membru de familie se înţelege soţul sau ruda apropiată, aşa cum
este definit în articolul 149 din Codul penal, însă de efectele acestei
legi beneficiază şi persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare
acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copil, dovedite pe baza
anchetei sociale (articolele 3 şi 4). De asemenea, legea instituie
obligaţia ministerelor şi a celorlalte autorităţi centrale de
specialitate de a desemna personal specializat în vederea
instrumentării cazurilor de violenţă în familie (articolele 5 şi 6).
 Legea prevede colaborarea dintre autorităţile locale şi organizaţiile
neguvernamentale, precum şi implicarea întregii comunităţi locale
în sprijinirea acţiunilor de combatere şi prevenire a acestui
fenomen (articolul 7).
 Legea creează la nivel naţional o instituţie denumită Agenţia
Naţională pentru Protecţia Familiei, cu atribuţii în elaborarea,
implementarea şi aplicarea unei strategii naţionale în domeniul
violenţei în familie. Agenţia trebuie să finanţeze sau să cofinanţeze
programe specifice în domeniul apărării şi consolidării familiei,
precum şi al îngrijirii şi protecţiei victimelor violenţei în familie
(articolul 9 alineat 1 litera c).
 Codul penal Codul penal a fost modificat prin legea nr.
197/2000 care stabileşte măsurile şi sancţiunile aplicate
persoanelor care săvârşesc acte de violenţă împotriva
membrilor familiei cauzatoare de suferinţă fizică sau psihică.
În caz de viol comis asupra unui membru al familiei, pedeapsa
stabilită este cea cu închisoarea între 5 şi 15 ani.
 Bibliografie :
1.Violența în familie note de curs, Maria Pescaru,
Craiova 2012 Violența în familie în România:
legislația și sistemul judiciar – Asociația Baroului
American.
2. Inițiativa juridică pentru Eupopa centrala și Eurasia
Asistența socială Studii și aplicații.
3.Violența în familie și metodologia intervenției, G.
Neamțu si Dumitru Stan, editura Polirom 2005.
4.Violenţa în familie suport de curs pentru învăţământul
la distanţă, Drd. Ana RADULESCU