4456

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETARII AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALA DIN MOLDOVA
FACULTATEA ȘTIINȚE SOCIALE ȘI ALE EDUCAȚIEI
CATEDRA PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
Daniela IORDAN
IMAGINEA DE SINE ȘI ADAPTABILITATEA RECRUȚILOR LA MEDIUL MILITAR
Teză de master
Admis pentru susținere

Șef Catedră Psihologie și Științe ale Educației
__________________________________
conf. Univ., dr. Svetlana Rusnac
”___” _________, 2019
Conducător științific: Iulia Iurchevici,
doctor în psihologie, conferențiar universitar
____________________________
Autor: Iordan Daniela, student-master la anul II,
programul de master Psihologie Juridică
________________________________
Chișinău - 2019.
CUPRINS
INTRODUCERE 3
1. ABORDĂRI TEORETICE CU PRIVIREA LA STIMA DE SINE ȘI ADAPTABILITATEA

RECRUȚILOR ÎN MEDIUL MILITAR 9
1.1. Probleme ale adaptari psihologice la mediul militar 11

1.2. Abordari conceptuale ale stimei de sine 16
2. CERCETAREA EXPERIMENTALĂ A STIMEI DE SINE ȘI NIVELUL DE ADAPTARE A

RECRUȚILOR 23
2.1. Metodologie și metode de cercetare 28
2.2. Rezultate și interpretări ale stimei de sine și nivelul de adaptare a recruților la mediul militar
30
3.PROGRAM FORMATIV DE DEZVOLTARE STIMEI DE SINE ȘI NIVELULUI DE

ADAPTARE A RECRUȚILOR LA MEDIUL MILITAR 35
3.1. Metodologia și metode de cercetare 40
3.2. Eficiența programul formativ privind creșterea nivelului de adaptare și a stimei de sine a
recruțilorla mediul militar
45
CONCLUZII ȘI RECOMANDARI 50
BIBLIOGRAFIE
ANEXE 53
ANNATION
DECLARAȚIE PRIVIND ORIGINALITATEA CONȚINUTULUI LUCRĂRII DE MASTER
AVIZUL CONDUCATORULUI TEZEI
AVIZUL EXTERN
INTRODUCERE
Actualitatea cercetarii.Stima de sine este unul din acele concepte psihologice cu care ne întâlnim
frecvent în viaţa cotidiană. Fiecare are o anume idee despre ceea ce este stima de sine. Părinţii îşi doresc
copii cu o stimă de sine cât mai mare, profesorii încearcă să-şi ajute elevii să şi-o îmbunătăţească sau, se
mai întâmplă, le-o desfiinţează (bineînţeles, de cele mai multe ori, involuntar), avocaţii şi politicienii se
pare că au o stimă de sine prea ridicată în timp ce pacienţii duc o mare lipsă de ea. La militari, modul în
care ei apreciază noţiunea stima de sine depinde în mare măsură de modelul sugerat de mediul social, de
nivelul performanţelor anterioare şi observării succesului altor persoane, de nivelul de adaptare la
condiţiile specifice serviciului militar, experienţa de viaţă, motivaţia, aspiraţiile. Creşterea nivelului de
dezvoltare a stimei de sine va atrage după sine creşterea nivelului de congruenţă de sine și îi va ajuta mai
ușor sa se adapteze la mediul militar.
În mare parte, confruntarea tinerei generaţii cu problema identităţii de sine, a găsirii propriului Eu
în societate, pornind de la propria familie, de la propria imagine indusă de membrii acesteia sau de
şcoală, stradă, prieteni, colegi în sine a adolescenţilor, faţă de care tinerii nu simt, de fapt, coeziune şi
nici dorinţă de ,,a-şi deschide sufletul”, ca urmare a unor trădări ce continuă să trăiască în amintirile
lor, putem menţiona că încrederea de astăzi constituie o problemă stringentă şi actuală.Una din
problemele fundamentale ale psihologiei vârstelor este cea a cunoaşterii adolescentului şi aceasta nu
numai pentru că adolescenţa este, în ciclul uman vital, o etapă de împlinire şi definitivare a
dezvoltăriii fizice şi neuropsihice, ci şi pentru că este o etapă de maturizare a structurilor
personalităţii şi a comportamentului ei social, determinat în raport cu modelul oferit de vârsta adultă.
Adolescenţa este etapa cea mai dinamică a dezvoltării umane, care excelează prin multitudinea,
diversitatea şi complexitatea modificărilor la care este supus organismul. Acesta se transformă, din
punct de vedere fizic, prin creşterea diferitor segmente, aparate, părţi ale organismului; din punct de
vedere psihic, apar şi intră în funcţiune unele capacităţi intelectuale, afective, volitive, motivaţionale,
aptitudinale, atitudinal-caracteriale; din punct de vedere social, sporește gradul de implicare şi
realizare socială, în afara unor diferenţe strict individuale (unii tineri devin mai „rapid” adolescenţi,
la alţii, însă, determinăm o adolescenţă ,,prelungită”, uneori cu mult peste limitele normale; la unii ea
este relativ calmă, liniştită, în timp ce la alţii este extrem de furtunoasă). Dezvoltarea psihică şi
formarea personalităţii este, bineînţeles, determinată nu atât de procesele de maturizare biologică, cât
de situaţia socială nouă de dezvoltare a adolescenţilor.
Totodată, adolescenţa este considerată ca o perioada în care se manifestă fenomene de revoltă,
adolescentul având un caracter non-conformist, față de normele sociale, adolescentul poate avea
o identificare negativă sau pozitivă şi acest lucru poate crea senzaţia unei instabilităţi a
personalităţii sale.De acest lucru trebuie să ţină cont părinţii, pentru a-i sprijini pe tineri, a
favoriza şi dezvolta învăţarea şi comportamentul lor.
Așadar, adolescentul, capabil să facă generalizări, trebuie să adune tot ce ştie despre sine (ca elev,
fecior, sportiv, prieten, soldat, militar etc.) într-un tot, să conştientizeze, să stabilească relaţii cu
trecutul şi să proiecteze viitorul. Dacă adolescentul face faţă acestei sarcini de identificare
psihosocială, va avea senzaţia clară despre cine este, unde se află, încotro se îndreaptă. Dobândirea
identităţii în adolescenţă depinde de alegerile pe care le-a făcut copilul în perioadele precedente:
încredere - neîncredere, autonomie – dependenţă, iniţiativă – sentimentul vinovăţiei, spirit
întreprinzător – sentimentul incompetenţei. Unul dintre cele mai importante procese la vârstă
adolescenţei este constituirea conştiinţei de sine. Schimbările survenite în situaţia socială de
dezvoltare, noile roluri şi relaţii necesită intensificarea autocontrolului şi autoreglării. Această
necesitate îi face pe adolescenţi să se concentreze asupra lumii interioare. Ca urmare, începe des-
coperirea Eu-lui, considerată de mulţi psihologi drept una dintre cele mai importante realizări ale
adolescenţei. Lumea interioară, propriile trăiri emoţionale, gânduri, capacităţi devin, pentru
adolescent, principala realitate, pe când realitatea fizică obţine semnificaţia unui fundal pe care, în
această perioadă, se desfăşoară experienţa subiectivă a personalităţii. La această vârstă, imaginea Eu-
lui este confuză, nedefinită şi nesistematizată, ceea ce duce la nelinişte şi la senzaţia unui gol interior
ce trebuie lichidat. Acest lucru îi determină pe adolescenţi să caute febril asemănări cu semenii şi să-
şi demonstreze apartenenţa la grup, fapt care, de obicei, se materializează în apariţia unui stereotip de
grup: modă, jargon, ocupaţii în timpul liber etc. Pe de altă parte, apare o acută necesitate de
intimitate, care le-ar permite să-şi exprime propriul Eu şi, în acelaşi timp, să pătrundă în lumea
interioară a altuia. Încrederea în sine se dezvoltă în orice perioadă a vieţii, ea este asociată cu o relaţie
de atașament și se construiește acumulând experienţe agreabile, pe parcursul cărora se face dovada
unor calităţi, talente și capacităţi relaţionale. Totodată, în diferite perioade încrederea în sine se
manifestă în mod diferit.
În perioada adolescenţei tânărul trebuie să-și definească propria identitate de sine și să-și
consolideze acest sentiment pentru a se putea bucura de el. În această situaţie, el trebuie să se
cunoască, să-și cunoască calităţile, forţele, dificultăţile, defectele și vulnerabilităţile, înainte de a se
respecta, pentru a ajunge să cântărească cu grijă ceea ce descoperă în interiorul său. Pentru aceasta,
sunt necesare interrelaţii favorabile cu maturii și o atmosferă emoţional-psihologică pozitivă în
familie. Formarea încrederii în sine la adolescenţi depinde în mare măsură de iubirea de sine şi
concepţia de sine dezvoltate în copilărie, de interrelaţiile și atmosfera emoţional-psihologică din fa-
milia unde a crescut și s-a dezvoltat adolescentul ca personalitate. Creşterea nivelului de dezvoltare
a stimei de sine va atrage după sine creşterea nivelului de congruenţă de sine și îi va ajuta mai
ușor sa se adapteze la mediul militar.
Problema invenstigații: generate de îmbinarea în frustrari, anxietăți și agresiuni a perioadei
de timp pe care o trăim se datorează și accelerării fără precedent a schimbarilor din mediul
natural, dar mai ales, social la toate nivelurile vieții. Aceasta problemă a adaptabilitații în
sistemul militar fie ca este vorba de acțiuni colective sau individuale preocupă în cel mai înalt
grad contemporan. Problema apare atunci cînd stima de sine este foarte scazută și astfel
militarilor le este foarte greu să se adapteze la noul mediu.
Obiectul cercetării: este unul cu caracter explorator şi vizează descrierea, înțelegerea,
evaluarea şi stabilirea nivelului a stimei de sine și adaptabilitatea recruților în mediul militar.
Scopul cercetării: constă în a stabili influența stimei de sine asupra nivelului de adaptare a
recruților la mediul militar (nivelul imaginii de sine, adaptarea, statutul social etc). Intenționăm
prin această cercetare sa surprindem problemele care pot să apară în adaptarea recruților din
instituțiile militare.
Obiectivele investigației:
- Analiza literaturii de specialitate din țara și de peste hotare cu privire la problema de
adaptare a recruților la mediul militar;
- Analiza conceptelor de “stima de sine”, “identitatea în raport cu lumea”, “identitatea în
raport cu sine”, “adaptabilitatea”;
- Determinarea nivelului stimei de sine a recruților în teren;
- Constatarea nivelului de adaptare a recruților;
- Identificarea corelației dintre stima de sine și factori care influnțiază asupra gradului de
adaptare a recruților la mediul militar;
- Elaborarea unui program de intervenție psihologică, training de ridicare a stimei de sine,
de reabilitare a recruților care întilnesc greutăți în adaptarea mediului militar.
Ipoteza cercetării: dacă între stima de sine și adaptabilitate există o corelație de dependență ,
atunci cu cît stima de sine este mai ridicată cu atît și gradul de adaptabilitate va fi mai mare și
respectiv militari se vor adapta mult mai ușor.
Metode‚ procedee și tehnici de cercetare: metode teoretice sunt studiul resurselor

bibliografice, analiza, cmparația, sinteza, clarificarea și metode practice utilizate sunt: observația,
convorbirea, chestionarul, testul și trainingul.
Observația consta în urmarirea sistematica a faptelor vizate asa cum se desfașoara ele în conditii
obisnuite. Ea consta în înregistrarea datelor si constatarilor sesizate, cercetatorul asteptînd ca ele
sa se produca pentru a le putea surprinde. Se foloseste în toate etapele cercetarii si însoteste, de
obicei, toate celelalte metode oferind date suplimentare în legatura cu diverse aspecte ale
fenomenelor investigate. În general ea nu se utilizeaza singura în cercetare deoarece intervine
subiectivitatea observatorului si pretinde timp îndelungat pentru a oferi o imagine clara si reala
asupra obiectivelor urmarite.
Convorbirea consta într-un dialog între cercetator si subiectii supusi cercetarii, în vederea
acumularii unor date în legatura cu anumite fenomene si manifestari.
Chestionarul cuprinde o serie de întrebari standardizate, orale sau scrise, întrebari ce pot fi
directe sau indirecte, pot avea caracter deschis sau caracter închis (dihotomice: - “da” sau “nu”,
trihotomice: - “da”, “nu”, “nu stiu”, si cu alegere multipla: - subiectul se fixeaza asupra unui
singur raspuns din cele cîteva posibile).
Testele sunt definite ca probe standardizate, implicînd o sarcina de îndeplinit, identica pentru
tot esantionul examinat si avînd tehnici precise de evaluare a rezultatelor obtinute de subiecti.
Pentru a afla nivelul stimei de sine a miliatri în termeni am aplicat: Testul ”Încrederea în sine,”
Romek V.G și Chestionaul Multifuncțional ”Adaptabilitatea”.
Training : “ Autocunoașterea și stima de sine” cu scopul de a ridica nivelul încrederii în sine.

Etapele investigației:
- Determinarea temei de cercetare, documentarea științifică, elaborarea bazei conceptuale

ale lucrării;
- Proiectarea cercetarii, selectarea metodelor și construirea instrumentelor de cercetare,
selectarea eșantionului , realizarea demersului experimental, prelucrarea datelor;
- Valorificarea rezultatelor cercetarii sub forma de concluzii și recomandări, redactarea
tezei de master.
Baza experimentală a cercetării: eșantionul se constituie dintr-un număr din 65 militari în

termen cu vîrsta de 18-25 ani din Brigada a 2 Infanteria Motorizată, orașul Chișinău. Eșantionul
de cercetare a fost ales în funcție de problema pusă în discuție. Selectarea recruților ce urmau a fi
pus cercetării a avut loc prin tehnica eșantionării aleatorii.
Importanța lucrării: contribuții personale ale autorului în elucidarea problemei propuse

pentru studiu. În cadrul unei teze pot fi efectuate analize‚ care vor conduce la anumite precizări‚
comparații‚ clasificări‚ dar și la elucidarea unor aspecte problematice prin intermediul cercetării
experimentale. În acest sens sunt relevate două aspecte: importanța teoretică a lucrării: prin
aplicarea teoriei și a testelor deduce care este problema și cum putem să-i ajutam pe recruții în
mediul militar; importanța practică a lucrării, ridicarea nivelului a stimei de sine a recruților în
mediul militar prin intermediul unui training.
Termeni–cheie: Conceptul de Eu; Concepția despre sine; Imaginia despre sine; Stima de sine;
Individul; Încrederea în sine; Trăsături de caracter; Recruți; Adaptabilitatea.
Adolescența este etapa cea mai dificilă a dezvoltării umane care excelează prin multitudinea,
diversitatea și complexitatea modificărilor la care este supus organismul. Acesta se transformă
sub raport fizic, prin creșterea diferitelor sale segmente, aparate, organe; sub raport psihic, prin
apariția și intrarea în funcțiune a unor capacități intelectuale, afective, motivaționale,
aptitudinale, atitudinal caracteriale; sub raport social, prin sporirea gradului de implicare și
realizare socială. Pe acest teren se constituie “SINELE”, imaginea și perceptia de sine drept
componentă a identității care, la rândul său, constituie nucleul personalității.
Adolescentul se studiază aflându-se într-o permanentă căutare de sine, auto-descoperire, auto-

valorificare și auto-implicare în viața social. Întrebarea “Cine sunt eu?” devine obsedantă.
Tânărul provoacă confruntări cu alții pentru a se înțelege pe sine sau pentru a se autodepăși și
autoperfecționa. Dar ce se întâmplă atunci când adolescenți aleg sa-și schimbe viața și încep să
îndeplinească serviciul militar? Cât de greu le este acestor militari să treacă cu brio aceasta
perioadă? Cât de repede se adaptează militarii? Și, cât de încrezuți sunt aceștia în ei însăși?!
I. ABORDĂRI TEORETICE LA STIMA DE SINE ȘI ADAPTABILITATEA

RECRUȚILOR ÎN MEDIUL MILITAR
1.1. Probleme ale adaptarii psihologice la mediul militar
Procesul de adaptare la conditiile mediului reprezintă una dintre principalele probleme

ştiintifice, care atrage atentia specialiştilor din diferite ramuri: psihologie, sociologie, filozofie,
pedagogie etc. Adaptarea este un proces de acomodare a individului, a trăsaturilor de
personalitate la conditiile instabile ale vieții şi activității subiectului. Este foarte important ca
fiecare adolescent să se acomodeze rapid şi adecvat la noile cerinte ale mediului din care face
parte, să se conformeze acestora, fară careva perturbări biopsihosociale.Felul în care decurge
procesul de adaptare la cerintele vieți cotidiene poate fi resimțit, atit în sens pozitiv, cît şi
cunoaşterii nevoilor de adaptare a tinerilor la mediul militar reprezintă un aspect forte în atenția
cercetătorilor din domeniul psihologiei.
Comportamentul adaptativ este considerat asiguratorul echilibrului între individ şi mediul prin
care trăsăturile interne ale individului găsesc punctele comune (adaptarea) în contextul social.
Atunci când adaptarea este greoaie sau eşuează, apare inadaptarea, care se manifestă prin
tulburări de relaţionare şi încălcarea regulilor colectivităţii în care individul trăieşte şi îşi
desfăşoară activitatea.
Notiuni generale ale adaptării psihologice.
Existenta oricărei ființe într-un anume mediu presupune un proces de adaptare, un schimb
permanent de substantă dintre ea şi mediuPerceput ca un produs al relației permanente a
individului uman cu mediul înconjurător, rezultatul adaptării se poate finaliza fie în atitudinea de
acceptare, fie de respingere, caz în care se vorbeşte de inadaptare.Din acest considerent,
adaptarea se poate concretiza în răspunsuri ale individului la evenimente plăcute, favorabile,
neutre sau nefavorabile.
Dictionarul enciclopedic defineste conceptul de adaptare: capacitatea organismelor vii de a

dobîndi o structură morfofiziologică în concordanță cu mediul înconjurător; se realizează prin
acomodare, aclimatizare şi naturalizare.
Sillamy N., în Dicionar de psihologie, îi subscrie elementului de adaptare următoarele: - ființa
vie dispune de o anumită plasticitate, datorită căreia îi este cu putintă să rămînă în acord cu
mediul său şi să mentină echilibrul mediului său interior; - procesul vital necesită o perpetuă
reajustare a organismului pentru restabilirea unui echilibru mereu rupt; această ajustare se
operează printr-o multime de transformări nelimitate între corp şi mediul său, în cadrul dublei
acțiuni a subiectului asupra obiectului (asimilare) şi a obiectului asupra subiectului (acomodare);
aceste doua feluri de acțiuni interdependente se combină fără încetare pentru a mentine starea de
echilibru stabil care defineşte adaptarea.
H.Selye a descris sindromul general de adaptare (S.G.A).El susținea că adaptarea este o condiție
a vieții. Organismul îşi mobilizează mecanismele de apărare pentru a face față agenților
stresanți.Primul moment al sindromului general de adaptare este reacția de alarmă.Urmează
perioada de rezistență, în cursul căreia reactiile de apărare se intensifică.Dacă stresul încetează,
echilibrul revine la normal, iar dacă persistă, organismul se epuizează.Faza epuizării este definită
prin incapacitatea subiectului de a se apăra.
P.Popescu-Neveanu defineşte termenul de adaptare ca ansamblul de procese şi activități prin care

se trece de la un echilibru mai puțin stabil între organism şi mediu, la un echilibru mai stabil,
dacă schimbul realizat permite o funcționare normală a organismului, acesta este considerat ca
fiind adaptat.
Enciclopedia Universalis oferă urmatoarea clasificarea a adaptării: adaptarea biologic, adaptarea

psihologică, adaptarea social. Adaptarea este proprietatea fundamentală a unui organism de a-şi
modifica funcțile şi structurile în raport cu schimbările cantitative şi calitative ale mediului
înconjurator; prin procesul de adaptare, organismul işi îndeplineşte în condiții optime functile;
încetarea proceselor de adaptare ale organismului defineşte moartea sa. În conditile vârstei
şcolare, şcoala trebuie să asiste pe elev în eforturile de adaptare la viața şcolară, la munca de
învătare, la schimbările de ambiantă social-culturală (a familiei, a comunei, etc.).
Procesul de adaptare la militar
Adaptarea este proprietatea fundamentală a unui organism de a-şi modifica funcțile şi structurile
în raport cu schimbările cantitative şi calitative ale mediului înconjurator și anume la mediul
militar; prin procesul de adaptare, soldatul îşi îndeplineşte în condiții optime functile; încetarea
proceselor de adaptare ale organismului defineşte moartea sa.
Adaptarea mai poate fi definită ca fiind un ansamblu de procese şi activităti prin care se trece de
la un echilibru mai putin stabil, între organism şi mediu, la un echilibru mai stabil; organismul
functionează prin înglobarea schimburilor dintre el şi mediu; dacă aceste schimburi favorizează
functionarea normală a organismului, acesta este considerat ca adaptat. În biologie adaptarea este
privită atât ca proces filogenetic (realizat prin dobândirea și selectarea unor însuşiri ereditare ,
morfologice, fiziologice, de comportament care sporesc șansele de supraviețuire şi eficiența
speciei întru mediu dat) cât şi ca proces ontogenetic (realizată la nivel de organ, în cursul vieții
individuale; din acest punct de vedere, adaptarea mai este numita uneori şi reactie adecvată).
Dintr-un alt punct de vedere, adaptarea poate fi autoplastică (realizatä prin modificarea
organismului) şi aloplastică (realizată prin modificarea activă a mediului). Pentru om,
caracteristică este adaptarea aloplastică, realizată prin unelte, tehnică, cultură, civilizatie. Dintre
formele de adaptare specifice ființei umane amintim în cele ce urmează adaptarea mentală,
adaptarea senzorială si adaptarea socială.În ansamblu, adaptarea psihică este concepută ca fiind o
echilibrare între asimilare şi acomodare al adolescenței şi defineşte structurarea proprie a acestor
perioade ale existenței. Se spune, de pildă, că un organism este adaptat când poate în acelaşi timp
să-şi păstreze structura - asimilând acesteia alimentele provenite din mediul exterior, şi să
acomodeze această structură diverselor particularitäti ale mediului. La fel se poate spune că
gândirea este adaptată la o realitate particulara când ea a reuşit să asimileze cadrelor sale proprii
această realitate şi, în acelaşi timp, să acomodeze aceste cadre noilor împrejurări oferite de
realitate.
Adaptarea intelectuala constituie deci o stabilire a echilibrului între asimilarea experienței la

structurile deductive şi acomodarea acestor structuri la datele experientei. Asimilarea se referá la
procesul prin care o idee sau un obiect nou este înțeles în termenii conceptelor sau acțiunilor
echilibru a cărui cucerire durează în tot cursul copilăriei şi (scheme) pe care persoana deja le are.
Acomodarea reprezintă procesul complementar prin intermediul căruia toți indivizi işi modifica
conceptele şi acțiunile pentru a corespunde noilor situații, obiecte sau informații. Procese
identice de asimilare şi acomodare continuă pe tot parcursul vietii, pe măsură ce comportamentul
şi gândurile noastre se adaptează circumstantelor în schimbare. Asimilarea este procesul prin
intermediul căruia individul face față noilor situații şi probleme în utilizarea schemelor existente.
Acomodarea, pe de altă parte, este procesul care implică modificarea schemelor existente sau
elaborate altora noi. Acestea se datorează naturii neschimbătoare a acestor procese pe carefuncții
invariante. În acest fel, are loc modificarea structurilor mentale şi abilitatea cognitivă evoluează
gradat. Adaptarea senzorială (lege a sensibilitătii) constă în modificarea sensibilitătii absolute
(minime) şi diferentiale a analizatorilor în raport cu intensitatea şi durata actiunii stimulilor
asupra receptorilor. Această modificare are un caracter adaptativ în sensul că vizează reflectarea
cât mai exactă a realitätii. Ea poate urma două directii: creşterea (adaptarea pozitiva) sau
scăderea sensibilităjii (adaptarea negativă). In general, adaptarea pozitivă are loc sub influența
stimulilor slabi, iar adaptarea negativă sub influenta stimulilor puternici sau de lungă durată. La
rândul ei, adaptarea negativă cunoaşte două variante: dispariția totală (sau cvasitotală) a
sensibilității în cazul acțiunii îndelungate a unor stimuli constanți asupra receptorilor (ex. hainele
încetează de a mai fi simtite la scurtă durată după ce le îmbrăcăm) şi diminuarea sensibilitătii sub
actiunea unor stimuli excesiv de puternici (ex. trecerea de la întuneric la o lumină foarte
puternică).
Mai menționăm faptul că există receptori greu adaptabili (indeosebi proprioceptorii) şi rapid
adaptabili (receptorii cutanati şi olfactivi). Adaptarea socială constă în potrivirea unei persoane
cu mediul, în acordul între conduita personală şi modelele de conduită caracteristice ambianței,
în echilibrul între asimilare şi acomodare socială. Adaptarea socială, deci, este procesul prin care
o persoană sau un grup social devine capabil să trăiască într un nou mediu social, ajustându-şi
comportamentul după cerintele mediului. Ea se produce în raport cu un mediu nou, schimbat,
indicatorul reuşitei fiind faptul că subiectul se simte ca acasă, iar pentru ceilalti nu mai este
străin. Este cu neputintă să facem abstractie de faptul că unui asemenca fenomen cum este
limbajul i se aplică întru totul notiunea de valabilitate generală, de unde concluzia că el îşi are
originea în viața socială a oamenilor. Limbajul este absolut de prisos pentru o fință care ar viețui
într-o totală izolare. El are sens doar în cazul vieții în comun a oamenilor, caz în care este şi
produsul şi biliantul unei asemenea vieți. Inadaptarea social - poate fi cauzată de acțiunea unor
agenți nocivi (fizici sau chimici), de stările nervoase, de boli care distrug echilibrul omului cu
mediu. Bolnavii mintali, delicvenții, subiecții cu tulburări de comportament reprezintă diverse
situații de neadaptare socială cu cauzalitate complexă: deficiențe ereditare, frustrații afective
precoce, carente de autoritate familială, familie dezorganizată, mediu de viata nociv, etc.
Inadaptarea socială poate duce şi la schimbări de profesiune, se ştie că mulți indivizi își schimbă
în repetate rânduri profesiunea iar cauzele sunt multiple: unele de ordin obiectiv, altele de ordin
subiectiv. Din punct de vedere al performanței înregistrându-se rezultate îndoielnice, subiectul se
apreciază ca ineficient. În asemenea climat se trăieşte un sentiment al inadaptării care
ocazionează producerea unor conflicte înte motivele ce susțin persoana pe linia activității sale
productive.
Oamenii nu se pot hotărâ să abandoneze o profesiune pe care o practică de ani de zile şi să ia o

alta de la capăt. Când însă se iveşte factorul favorizant, sub formă de reuşită strălucită într-un alt
domeniu de activitate, printr-un proces de discernere, motivele în legătură cu activitatea
productivă se supun unei noi ierarhizări, în centru plasându-se abilitățile revelate, care sunt
văzute printr-o optică mărită.Se produce, în felul acesta, nu numai oreorientare, oredirecționare,
ci orevoluționare a personalității, omobilizare optimă a motivelor, realizându-se astfel o
marcantă focalizare care absoarbe nesățios dorințele, cerințele şi mai ales aspirațiile persoanei.Ia
naştere deci o dominanță la cel mai înalt nivel psihologic, preocupärile persoanei concentrându-
se de acum încolo în legătură cu perfeționarea abilitaților sale specifice şi cu realizarea unui
succes deosebit în domeniul structurii lucrative care i-a revoluționat
personalitatea.Adaptabilitatea este capacitatea organismelor vii de a realiza reacții de răspuns
care să le mărească șansele de supraviețuire în condițiile schimbătoare ale mediului.Este
dezvoltată la maximum de om, care nu numai că se conformează cerințelor mediului, ci il şi
modifică, transformându-l în concordantă cu necesitătile sale.Activitatea psihică este considerată
o componentă şi o formă superioară a adaptabilității.
În adaptare, psihicul, dezvoltat până la conştiintă, indeplineşte un rol essential.Psihicul este

modalitatea superioară a vieții de relație sau a adaptării.Fiind mijlocită instrumental şi social, la
om adaptarea este de fapt coadaptare subiect-obiect, latura ei definitorie fiind interventia activă
în ambiantă, transformarea acesteia prin muncă. Organul principal al vieții de relație este
creierul. El reprezintă cea mai complexă şi desăvârşită formă de organizare a materiei. Dintre
toate lucrurile extraordinare care există pe pământ, nimic nu depăşeşte creierul uman, el
coordonează raporturile dintre organism şi mediu. În toată bogata lui activitate nervoasă rolul
hotărâtor îl are scoarta cerebrală, locul celor mai complexe funcții de relație cu mediul
înconjurător şi de integrare funcțională a părților organismului într-un întreg unitar. Ea este
sediul tuturor proceselor psihice, de la cele mai simple (senzațiile) până la cele mai complexe
(conştiinta şi limbajul). Pentru mai buna întelegere a lucrurilor, activitatea nervoasă superioară a
fost comparată cu a unui computer.
Omul este un computer care se autoperfectioncază, în funcție de cunoştințele dobândite, de

valorile sale morale, de împrejurări, de obiecte fixate.Un exemplu evident de capacitate
înnăscută care permite creierului omenesc o remarcabilă suplete a programării constituie
limbajul.Creierul uman este programat genetic pentru dezvoltarea limbajului, dar el nu este
,,cablat” pentru o anumită limbă, ci a fost programat pentru ca noi să putem învăța limbi. Omul
învața limba care se vorbeşte în mediul său de viață.Fenomenul adaptării (ex. adaptarea elevului
la viata şcolară) nu poate fi studiat în intimitatea sa fără a face trimitere la cele două procese
nervoase fundamentale.Mai mult, fără cunoaşterea specificului acestor procese nu poate fi înteles
mecanismul învătării. Excitabilitatea este proprietatea materiei vii de a reacționa la modificările
ambianței prin modificări reversibile ale structurii şi functionalității sale. Cea mai mare
excitabilitate o posedă celulele nervoase şi musculatura.
Modificările ambianței poartă denumirea de stimul iar actiunea lor asupra celulei este numită
stimulare sau excitare. Inhibitia este procesul nervos fundamental care actionează în sens invers
excitației, diminuând, frânând sau chiar oprind procesul de activare. Ea poate avea loc atât la
nivelul conştient, cât şi la cel al inconştientei. Ex de inhibiție conştientă: o persoană poate să-şi
oprească în mod deliberat furia, emotia sau riposta. Ex. de inhibitie petrecută la nivelul
inconştientului: un zgomot puternic, opreşte pentru un moment activitatea în curs de realizare.
Inhibiția are puternice ecouri în sfera vieții psihice umane. O emoție puternică, de pildă, poate
facilita uitarea celor învătate (tracul) afectând memoria, gândirea (suita ideilor), mobilizarea
efortului mintal.Se ştie că tracul este efectul unei stări de inhibiție temporară ce împiedică pe
elev să răspundă la lectie (la examen, la concurs, etc) deşi a învățat. Tracul emoțional este însoțit
de impresia subiectivă că “nu mai stiu nimic”, că, nu mai stăpânesc ceea ce am învățat, de
nesigurantă de sine.
1.2.Abordări conceptual ale stimei de sine
Stima de sine reprezintă o nevoie umană profundă şi puternică, esenţială pentru o adaptare
sănătoasă a individului, adică pentru o funcţionare optimă şi împlinirea de sine. Cu alte cuvinte,
stima de sine reprezintă încrederea autentică în propria minte, în propriul discernământ. Ea se
referă la raportul pe care îl are fiecare cu el însuşi. Este o privire judecată despre noi înşine,
vitală pentru propriul nostru echilibru psihic. Când este pozitivă, relativ ridicată, ea ne permite să
acţionăm eficient, să facem faţă dificultăţilor existenţei. Mai mult decât atât, specialiştii susţin
că, dintre toate judecăţile pe care le formulăm în viaţă, nici una nu are atât de mare importanţă ca
aceea referitoare la noi înşine.
Încrederea în sine poate apărea, deci, mai puţin importantă decît iubirea de sine sau concepţia de
sine, a căror consecinţă pare a fi. În parte este adevărat, dar rolul său ni se pare primordial în
măsura în care stima de sine are nevoie de fapte pentru a se menţine sau a se dezvolta: micile
succese cotidiene sunt necesare pentru echilibrul nostru psihologic, aşa cum sumt hrana şi
oxigenul pentru echilibrul nostru corporal. De unde provine încrederea în sine? În pricipal, din
tipul de educaţie care ne-a fost dat, în familie sau şcoală. Încrederea în sine se transmite prin
exemplu şi prin conversaţie.Nu serveşte la nimic să-l încurajezi pe copil să accepte eşecurile,
dacă tu însuţi nu procedezi astfel. A nu te teme de necunoscut sau de adversitate demonstrează un
bun nivel al încrederii în sine.
Între aceste trei componente ale stimei de sine există în general legături de interdependenţă:
iubirea de sine (a te respecta indiferent de ceea ce ţi se întîmplă, a asculta de nevoile şi aspiraţiile
tale) facilitează incontestabil o concepţie despre sine pozitivă (a crede în capacităţile tale, ate
proiecta în viitor) care, la rîndul său, influenţează favorabil încrederea în sine (a acţiona fără
teamă excesivă de eşec şi de judecata altuia).
Unii cercetători consideră că stima de sine este de fapt cumulul mai multor stime de sine,
specifice diferitelor domenii, ce pot funcţiona în maniera relativ independentă unele de altele. La
multe persoane, însă, un succes sau un eşec dintr-un domeniu vor determina efecte în alte
domenii. Invers, o reuşită într-un domeniu va da cel mai adesea un imbold stimei de sine.
În schimb, pentru alţi cercetători, este imposibil de compartimentat stima de sine: este dificil să
ai o stimă bună într-un domeniu, fără ca de aceasta să beneficieze un domeniu învecinat.
De-a lungul tuturor activităţilor noastre, cel mai adesea căutăm să satisfacem două mari
trebuinţe, în egală măsură indispensabile stimei noastre de sine: să ne simţim iubiţi (apreciaţi,
simpatizaţi, populari doriţi etc.) şi să ne simţim competenţi (performanţi, înzestrazi, abili etc) în
toate domeniile, aşteptăm satisfacţia concomitentă a acestor trebuinţe. Din contra satisfacţia doar
a unui aspect nu ne va împlini aşteptările: a fi iubit fără a fiu admirat sau stimat fără a te simţi
apreciat este frustrant.
Stima de sine este o trăsătură afectiv-atitudinală a personalităţii. Numită şi evaluare de sine, ea

exprimă sentimentele noastre faţă de noi înşine: preţuirea, acceptarea şi evaluarea Eului,
cuprinzînd un set de elemente autoevaluative, de factură globală, asupra individului: ce gîndesc
eu despre mine, ce consider că sunt capabil să fac, dacă mă simt util, optimist, pesimist etc.
Stima de sine se formează atît prin compararea socială, raportarea inconştientă şi permanentă la
persoanele semnificative pentru individ, cît şi prin feedback-ul primit de la cei din jur, prin rolul
de oglindă jucat de semenii noştri, respectiv aprecierile pozitive sau negative făcute de ceilalţi la
adresa calităţilor sau performanţelor noastre. Unii autori văd stima de sine ca pe o funcţie a
raportului dintre trebuinţele satisfăcute şi ansamblu trebuinţelor resimţite sau ca pe un echilibru
între realizări şi aspiraţii. Nivelul stimei de sine depinde de rezultatul unei fracţii în care la
numărător avem “succesele obţinute”, iar la numitor “aspiraţiile sau pretenţiile iniţiale.
Stima de sine este dimensiune extrem de importantă a existenţei noastre. Absolut tot ceea ce
facem, facem în ideea de a ne menţine sentimentul stimei de sine, de a-l conserva sau de a-l
îmbunătăţi. Acest concept trebuie delimitat de cel cu care este înrudit şi cu care adesea este
confundat: conştiinţa de sine.Stima de sine- caracteristica fundamentală a sistemului conştient
este aceea de a consta din două compartimente complementare, legate între ele asemenea
emisferelor, imposibil de conceput unul fără altul: conştiinţa despre lume şi conştiinţa despre
sine.Conştiinţa de sine sau autoconştiinţa - aparînd ca un revers al conştiinţei despre lume -
rezultă, în cea mai largă măsură , din recurenţele mediului social şi uman asupra individului.
Prin urmare, imaginea de sine nu se suprapune peste conştiinţa de sine, prima constituind un
rezultat sau produs al prizei de conştiinţă. Forţînd puţin lucrurile, am putea echivala conştiinţa de
sine cu subiectul care întreprinde o acţiune, iar imaginea de sine cu unul dintre efectele acţiunii.
Există numeroase definiţii ale imaginii de sine, printre care amintim: imaginea de sine reprezintă
„percepţia şi valorificarea concepţiilor despre sine, a propriilor poziţii, judecăţi, orientări în
atribuirea de valori, capacităţi şi deprinderi, precum şi a premiselor obişnuite ale acestora.
Imaginea de sine apare, ca o oglindă individuală a solicitărilor socialmente condiţionate ale lumii
înconjurătoare şi serveşte conştiinţei propriei identităţi în condiţiile schimbării situaţiilor
exterioare” în mod asemănător, „imaginea despre sine-este expresia concretizată a modului în
care se vede o persoană oarecare. Este contaminată de dorinţa, dar şi de modul în care evaluează
ceilalţi persoana respectivă. Succesele şi eşecurile modifică imaginea de sine şi constituie
punctul de plecare pentru o gamă largă de atitudini şi conduite. Acestea conturează şi
diferenţiază imaginea statutului şi rolului social, fiind considerate ca aspecte componente de bază
ale personalităţii.
Funcţii ale imaginii de sine. Identitatea în raport tu lumea, şi identitatea cu sine
Printre primele produse, dar şi forme de manifestare ale psihismului se numără imaginea despre
sine, imaginea despre şi se atribuită lumii şi cea a lumii despre individ. Ele nu coincid, ceea ce şi
justifică diferenţierea lor, iar un dintre principalele linii de forţă ale psihicului constă în
interacţiunea acestor imaginii în scopul reducerii lor la una singură, respectiv aducerea lor la
unison. Din punct de vedere practic, scopul nu este niciodată atins pe deplin, ci numai parţial,
semnificînd obţinerea unei anumite identităţi. În cadrul acestei interacţiuni distingem: o
confruntare între imaginea de sine şi imaginea despre sine atribuită lumii, deci, implicit, o
confruntare între subiect şi lume vizînd obţinerea unei identităţi în general, respectiv în
raporturile cu lumea, apoi o confruntare între imaginea de sine şi teritoriul psihic virtual, adică o
dispută intra-imagine de sine, vizînd cîştigarea identităţii cu sine. M.Vrânceanu afirma că avea
identitate echivalează cu a dispune de o sumă de semne sau caracteristici care să permită
recunoaşterea subiectului de către, ceilalţi. A avea o identitate în raportuli cu lumea constituie o
condiţie indispensabilă a vieţii; psihice, în măsura în care aceasta implică viaţa socială. A avea
identitate înseamnă a juca un anumit rol, dispune de un anumit statut. Se poate vorbi despre
două, mari categorii de semne de identitate: transmise şi dobîndite. Se spune de identitate
transmise sînt cele pe care individul le primeşte prin însuşi faptul că s-a născut: nume, data
naşteri particularităţi biologice şi fizice. Semnele identităţii dobîndite sînt cele conferite de
propriile performanţe ale individului.
Identitatea dobîndită are o importanţă cel puţin egală cu ceâ transmisă, întrucît cel mai adesea
reprezintă factorul preponderent ce conferă individului un loc în societate şi, implicit, dreptul de
a beneficia de acest avantaj.
Omul are nevoie de o identitate nu numai în raport cu lumea, ci şi în relaţiile cu sine. Necesitatea
ei apare chiar din momentul în care se pune "problema relaţiilor cu sine, deci a divizării
conştiinţei într-un Eu care observă şi un Eu observat". Eul observat are nevoie de o identitate
pentru a fi recunoscut de către eul care observă. Iar identitatea ca atare este răspunsul pe care şi-l
dă omul la întrebarea "Cine sînt eu?". Una din cele mai profunde analize ale acestei probleme
aparţine lui G. H. Mead. Ca urmare a interacţiunilor ce au loc în cadrul social, arată Mead, prin
"internalizarea" gesturilor și învestirea lor treptată eu semnificaţii se naşte sinele. Cadrul social,
reprezintă deci, după Mead, o condiţie esenţială a constituirii Sinelui, pentru că altfel sinele nu
este în mod necesar implicat în viaţa organismului şi nici în ceea ce denumim experienţa noastră
senzorială, respectiv în experienţa cu lumea din jur faţă de care avem reacţii obişnuite. Iar sinele,
ca ceva ce poate constitui pentru el însuşi un obiect, este esenţialmente o structură socială care se
naşte în experienţa socială.În cursul activităţii, subiectul se priveşte din punctul de vedere al
celorlalţi din grup.
Individul - se poate deduce din concepţia lui Mead -, pe de o parte, există ca atare numai în cadru
social: el apare, se constituie în punctul de interferenţă dintre multiplele determinări sociale şi, pe
de, altă parte, dispare, prin integrarea deplină echivalentă cu un gen de dizolvare, în social. Dar
cele două momente nu coincid, ele plasîndu-se la capetele unui drum posibil. Făcînd un pas mai
departe, se poate spune că prin actul creator individul introduce în univers o ordine nouă. Prin
aceasta el creează societatea şi în acelaşi timp se construieşte pe sine. Rezultatele acţiunilor pe
care le întreprindem alimentează imaginea despre noi înşine, îmbogăţind-o sau sărăcind-o.
Succesele şi eşecurile constituie deci un fel de cărămizi care în mod treptat sînt prelucrate si
înglobate într-un gen de edificiu - imaginea despre sine -, cu o dublă funcţionalitate: principal
stîlp de rezistenţă al psihismului şi pavăză faţă de tot ceea ce ar putea constitui o ameninţare din
exterior.
Pentru obţinerea identităţii de sine este nevoie, în plus, pe lîngă constituirea imaginii de sine, de
acceptarea ei, ceea ce se traduce prin acordul cu sine o condiţie importantă a integrităţii şi chiar a
sănătăţii psihice. Prin urmare, între identitatea în raporturile cu lumea şi identitatea cu sine nu se
poate face o delimitare netă, fiecare termen implicîndu-l într-un fel pe celălalt. Astfel, semnele în
baza cărora un individ este recunoscut de semenii săi operează eficient atunci cînd ele sînt, cel
puţin în parte, preluate sau asumate (convertite în părţi ale imaginii de sine) de către purtătorul
lor. Apoi, identitatea cu sine presupune o confruntare între imaginea despre sine autentică şi cea
tot despre sine, dar atribuită lumii. Ultima reflectă într-o oarecare măsură semnele de identitate
ce decurg din raporturile cu lumea, autorecunoaşterea avînd loc atunci cînd se realizează
suprapunerea dintre imaginea despre mine pe care o atribui lumii şi imaginea mea efectivă
despre mine.
Stima de sine - componenta fundamentală a personalităţii
Răspunsurile pe care le oferim la întrebarea Cine sunt eu? Ne pot ajuta să definim conştiinţa de
sine. Această componentă complexă a personalităţii este construită din sentimentul de a fi noi
înşine, pe care ni-l oferă cunoaşterea competenţelor posedate şi a limitelor acestora. Datorită
conştiinţei de sine sîntem capabili să percepem experienţele noastre ca pe un tot întreg şi să avem
un comportament coerent, logic. Cele mai mari şanse se realizare personală se obţin prin
asumarea responsabilităţii, prin dezvoltarea propriilor calităţi şi a tehnicilor care duc la
dezvoltarea autoeficacităţii. Tocmai aceste deprinderi constituie valoarea elementului cheie:
cunoaşterea de sine şi imaginea de sine. Alţii se comportă indiferent faţă de personalitatea sa şi în
special faţă de componenta ei de bază, ignorînd starea de bine şi echilibrul psihologic. De aici şi
apare esnţialul decalaj între stima de sine a oamenilor. Cu toate numeroasele sale aspecte, stima
de sine totuşi se fondează pe trei stîlpi de bază: încrederea în sine, conceptul despre sine şi
iubirea de sine. O bună dozare a fiecăreia dintre aceste trei componente este indispensabilă
pentru a obţine o stimă de sine armonioasă
1.Iubirea de sine. Este elementul cel mai important.A ne stima înseamnă a ne evalua, dar a ne
iubi nu suportă nici o condiţie: ne iubim în ciuda defectelor şi limitelor, în ciuda eşecurilor şi
înfrîngerilor, pur şi simplu pentru că o mică voce interioară ne spune că suntem demni de iubire
şi respect. Această iubire de sine “necondiţionată” nu depinde de erformanţele noastre, ea explică
faptul că putem rezista la adversaţii şi ne putem restabili după un eşec. Ea nu ne fereşte de
suferinţă sau de îndoieli în cazul dificultăţilor, dar ne apără de disperare. A te iubi este tocmai
scopul stimei de sine, constituientul său cel mai profund şi cel mai intim. De aceea, nu este
niciodată uşor să discerni la cineva, dincolode masca sa socială, nivelul exact al iubirii pe care şi-
o poartă.
2.Concepţia despre sine. Părerea pe care o avem despre noi, această evaluare, fondată sau nu, a
calităţilor şi defectelor noastre, este al doilea stîlp al stimei de sine.Nu este vorba doar de
cunoaşterea de sine; importantă nu este realitatea lucrurilor, ci convingerea pe care o avem de a fi
deţinători ai calităţilor sau defectelor, ai potenţialităţilor şi limitelor. În acest sens, este un
fenomen în care subiectivitatea joacă un rol esenţial; observarea sa este dificilă, iar înţelegerea
lui, delicată. Concepţia de sine pozitivă este o forţă interioară care ne permite să ne bucurăm de
şansa noastră în ciuda adversităţilor. Dacă, din contra, avem o stimă de sine deficitară, o
concepţie de sine foarte limitată ne va face să pierdem mult timp pînă să găsim “calea” noastră.
3.Încrederea în sine.Încrederea în sine se aplică în special la actele noastre. A fi încrezător,

înseamnă a considera că eşti capabil să acţionezi într-o manieră adecvată în situaţiile importante.
Contrar iubirii de sine şi, mai ales, concepţiei de sine, încrederea în sine, nu este prea dificil de
identificat; pentru aceasta este suficient doar să te întîlneşti frecvent cu persoana, să observi cum
se comportă în situaţii noi sau neprevăzute, în care există o miză, sau dacă este copleşită de
dificultăţi în realizarea a ceea ce are de înfăptuit. Încrederea în sine poate apărea, deci, mai puţin
importantă decît iubirea de sine sau concepţia de sine, a căror consecinţă pare a fi. În parte este
adevărat, dar rolul său ni se pare primordial în măsura în care stima de sine are nevoie de fapte
pentru a se menţine sau a se dezvolta: micile succese cotidiene sunt necesare pentru echilibrul
nostru psihologic, aşa cum sumt hrana şi oxigenul pentru echilibrul nostru corporal.
De unde provine încrederea în sine? În pricipal, din tipul de educaţie care ne-a fost dat, în familie
sau şcoală. Încrederea în sine se transmite prin exemplu şi prin conversaţie. Nu serveşte la nimic
să-l încurajezi pe copil să accepte eşecurile, dacă tu însuţi nu procedezi astfel. A nu te teme de
necunoscut sau de adversitate demonstrează un bun nivel al încrederii în sine. Între aceste trei
componente ale stimei de sine există în general legături de interdependenţă: iubirea de sine (a te
respecta indiferent de ceea ce ţi se întîmplă, a asculta de nevoile şi aspiraţiile tale) facilitează
incontestabil o concepţie despre sine pozitivă (a crede în capacităţile tale, ate proiecta în viitor)
care, la rîndul său, influenţează favorabil încrederea în sine (a acţiona fără teamă excesivă de
eşec şi de judecata altuia).
Erickson consideră că stima de sine este de fapt cumulul mai multor stime de sine, specifice
diferitelor domenii, ce pot funcţiona în maniera relativ independentă unele de altele. La multe
persoane, însă, un succes sau un eşec dintr-un domeniu vor determina efecte în alte domenii.
Invers, o reuşită într-un domeniu va da cel mai adesea un imbold stimei de sine. În schimb,
pentru alţi cercetători, este imposibil de compartimentat stima de sine: este dificil să ai o stimă
bună într-un domeniu, fără ca de aceasta să beneficieze un domeniu învecinat.
De-a lungul tuturor activităţilor noastre, cel mai adesea căutăm să satisfacem două mari
trebuinţe, în egală măsură indispensabile stimei noastre de sine: să ne simţim iubiţi (apreciaţi,
simpatizaţi, populari doriţi etc.) şi să ne simţim competenţi (performanţi, înzestrazi, abili etc) în
toate domeniile, aşteptăm satisfacţia concomitentă a acestor trebuinţe. Din contra satisfacţia doar
a unui aspect nu ne va împlini aşteptările: a fi iubit fără a fiu admirat sau stimat fără a te simţi
apreciat este frustrant. Stima de sine este o trăsătură afectiv-atitudinală a personalităţii. Numită şi
evaluare de sine, ea exprimă sentimentele noastre faţă de noi înşine: preţuirea, acceptarea şi
evaluarea Eului, cuprinzînd un set de elemente autoevaluative, de factură globală, asupra
individului: ce gîndesc eu despre mine, ce consider că sunt capabil să fac, dacă mă simt util,
optimist, pesimist etc.
adresa calităţilor sau performanţelor noastre. Unii autori văd stima de sine ca pe o funcţie a
raportului dintre trebuinţele satisfăcute şi ansamblu trebuinţelor resimţite sau ca pe un echilibru
între realizări şi aspiraţii. Nivelul stimei de sine depinde de rezultatul unei fracţii în care la
numărător avem “succesele obţinute”, iar la numitor “aspiraţiile sau pretenţiile iniţiale”.
Stima de sine este dimensiune extrem de importantă a existenţei noastre.Absolut tot ceea ce
facem, facem în ideea de a ne menţine sentimentul stimei de sine, de a-l conserva sau de a-l
îmbunătăţi.În opinia specialiştilor, relaţia dintre stima de sine şi capacităţile de adaptare se
reflectă prin intermediul satisfacţiei interioare, generată de performanţele care le au recruții, sau
al unor stări afective specifice adolescenţei, al unor afecţiuni ale psihicului, cum ar fi furia şi
depresia. Încă nu este cert faptul dacă nivelul scăzut de adaptare la condiţiile schimbătoare de
mediu determină scăderea stimei de sine sau o stimă de sine scăzută duce la inadaptare, de aceea
ne-am propus să determinăm direcţia acestor influenţe.
2. CERCETAREA EXPERIMENTALĂ A STIMEI DE SINE ȘI NIVELUL DE
ADAPTARE A RECRUȚILOR
2.1 Metodologie și metode de cercetare
Problema cercetarii: generată de îmbibarea în frustrari, anxietați și agresiuni a perioadei de

timp pe care o traim se datoreaza si accelerarii fara precedent a schimbarilor din mediul natural,
dar, mai ales, social la toate nivelurile vietii. Aceasta problema a adaptabilitații în sistemul
militar - fie ca este vorba de actiuni colective sau individuale-preocupa în cel mai înalt grad
contemporan. Problema apare atunci cînd stima de sine este foarte scazută și astfel militarilor le
este foarte greu sa se adapteze la noul mediu.
Scopul cercetării: practice constă în a stabili influența stimei de sine asupra nivelului de
adaptare a recruților la mediul militar (nivelul imaginii de sine, adaptarea , statutul social etc).
Intenționăm prin aceasta cercetare sa surprindem problemele care pot să apara în adaptarea
recruților din instituțiile militare .
Obiectivele cercetarii:
-Determinarea nivelului stimei de sine a recruților în termen;
-Constatarea nivelului de adaptare a recruților;
-Identificarea corelației dintre stima de sine și factori care influnțiază asupra gradului de adaptare
a recruților la mediul militar;
-Prelucrarea și interpretarea datelor experimentale și deducerea concluziilor.
Ipoteza cercetării: dacă între stima de sine și adaptabilitate există o corelație de dependență ,
atunci cu cât stima de sine este mai ridicată cu atât și gradul de adaptabilitate va fi mai mare și
respectiv militari se vor adapta mult mai ușor.
Baza experimentală a cercetării sau eșantionul: eșantionul de cercetare a fost ales în funcție
de problema pusă în discuție.Selectarea recruților ce urmau a fi pus cercetării a avut loc prin
tehnica eșantionării aleatorii, a fost constituit dintr-un lot de 65 recruții cu virsta de 18-20 de ani
din Brigada2, Infanteria Motorizată, Ștefan cel Mare din orașul Chișinău.
Etapele cercetarii:
- Măsurarea nivelului încrederei în sine a recruților la mediul militar.
- Determinarea nivelului adaptabilitații la mediul militar.
- Constatarea relației dintre stima de sine și tipul de familie completă și incompletă, studii medii
complete și studii medii incomplete.
- Identificarea relației dintre adaptabilitate și tipul de familie completă și incompletă, studii medii
complete și incomplete.
Metode‚ procedee și tehnici de cercetare: Metode teoretice sunt studiul surselor bibliografice,
analiza, sinteza, clasificarea. Metode statistice sunt tehnici de prelucrare a datelor statistice.
Metodele practice sunt observarea anchetelor psihologice, Chestionarul mulfactorial de
personalitate ”Adaptabilitatea “ , testul “ Încrederea în sine “ de Romek V.G.
Chestionarul multifactorial "Adaptabilitate" a fost dezvoltat de AG Maklakov și S. V.

Chermyanin.Este conceput pentru a evalua capacitățile de adaptare ale individului, luând în
considerare caracteristicile socio-psihologice și unele caracteristici psiho-fiziologice, care
reflectă trăsăturile generalizate ale dezvoltării neuropsihologice și sociale.
Metodologia se bazează pe ideea de adaptare, ca un proces continuu de adaptare activă a unei

persoane la condițiile în continuă schimbare ale mediului social și a activității profesionale.
Eficacitatea adaptării depinde în mare măsură de cât de reală o persoană percepe el însuși și
conexiunile sale sociale, măsoară exact nevoile sale cu oportunitățile disponibile și este conștient
de motivele comportamentului său. O imagine de sine distorsionată sau subdezvoltată duce la o
încălcare a adaptării, care poate fi însoțită de un conflict crescut, o încălcare a relațiilor, o
scădere a eficienței și o stare de sănătate precară. Cazurile de încălcare profundă a adaptării pot
duce la încălcări grave ale disciplinei militare, legii și ordinii, acte suicidare, întreruperea
activității profesionale și dezvoltarea bolii.
Chestionarul conține 165 de întrebări și are următoarele scale: autenticitate (D); stabilitate
psihologică (NPU); abilități de comunicare (CC); standardul moral(MN);
potențialul adaptiv personal (LAP).
Testul Încrederea în sine de Romek V.G. permite determinarea nivelului încrederii în forțele
proprii, abilitatea de a avea curaj în plan social și capacitatea de a întreține relații
interpersonale.Dacă un sentiment pozitiv este asociat cu conceptual de sine al unei persoane,
atunci înregistăm o stimă de sine elevantă.
2.2. Rezultatele și interpretări ale stimei de sine și nivelului de adaptare recruțiilor la

mediul militar
Dacă doreşti să măsori nivelul de adaptare a recruților la mediul militar, atunci trebuie folosit un
test de adaptabilitate. Chestionarul mulfactorial de personalitate“Adaptabilitatea”este unul
potrivit. Este conceput pentru a evalua capacitățile de adaptare ale individului, luând în
considerare caracteristicile socio-psihologice și unele caracteristici psiho-fiziologice, care
reflectă trăsăturile generalizate ale dezvoltării neuropsihologice și sociale.
Metodologia se bazează pe ideea de adaptare, ca un proces continuu de adaptare activă a unei
persoane la condițiile în continuă schimbare ale mediului social și a activității profesionale.
Eficacitatea adaptării depinde în mare măsură de cât de reală o persoană percepe el însuși și
conexiunile sale sociale, măsoară exact nevoile sale cu oportunitățile disponibile și este conștient
de motivele comportamentului său.
O imagine de sine distorsionată sau subdezvoltată duce la o încălcare a adaptării, care poate fi
însoțită de un conflict crescut, o încălcare a relațiilor, o scădere a eficienței și o stare de sănătate
precară. Cazurile de încălcare profundă a adaptării pot duce la încălcări grave ale disciplinei
militare, legii și ordinii, acte suicidare, întreruperea activității profesionale și dezvoltarea bolii.
Prelucrarea rezultatelor se realizează în conformitate cu patru "chei" corespunzătoare scalelor:
"autenticitate", "stabilitate neuropsihologică", abilități comunicative "," standardizare morală ",
potențial adaptiv personal".Pentru fiecare întrebare a testului, subiectul poate răspunde "da" sau
"nu". Prin urmare, atunci când procesăm rezultatele, se ia în considerare numărul de răspunsuri
care corespund cu "cheia". Fiecare meci cu cheia este "estimat la un punct" brut .
Scala de încredere evaluează gradul de obiectivitate al răspunsurilor.În cazul în care numărul
total de puncte "brute" depășește 10, atunci datele obținute ar trebui considerate nesigure din
cauza dorinței agentului de întreținere de a se conforma tipului de personalitate dorit din punct de
vedere social.
Cu un sondaj de masă, precum și cu o lipsă de timp, procesul de determinare a adaptării socio-

psihologice a personalului militar poate fi accelerat.Este suficient să aveți două "chei" pentru
acest lucru.Pentru scara de valabilitate și amploarea potențialului adaptiv personal. Scara LAP
este un nivel mai înalt.Aceasta include scale de stabilitate neuropsihică,abilități comunicative,
normativitate morală și oferă o idee în general despre capacitățile adaptative ale individului, dar
nu oferă informații suplimentare despre caracteristicile psihologice ale subiecților.
60
50
40
30
20
10
0
Nivel ridicat Nivel mediu Nivel scăzut
Fig.2.1. Nivelul de adaptare a recruților la mediul militar
În urma aplicarei chestionarul multifunctional ADAPTABILITATEA și prelucrarii rezultatelor

aplicat pe 65 recruți din Brigada 2, Infanteria Motorizată, Ștefan cel Mare orașul Chișinău cu
virsta 18- 21 ani , avem urmatorul rezultat: nivel înalt 10,76 %, nivel mediu 35,27 % și nivel
scăzut 54,24 %.
Iar, dacă dorești să măsori încrederea în sine a recruților la mediul militar, un test ar fi
ÎNCREDERE ÎN SINE după V. Romek, încrederea în sine nu este înnăscută, sunt înnăscute doar
anumite calităţi, pozitive sau negative, care înlesnesc socializarea şi dezvoltarea încrederii în
sine.Chestionarul de studiere a încrederii în sine (după Romek V.G.), permite determinarea
nivelului încrederii în forțele proprii, abilitatea de a avea curaj în plan social și capacitatea de a
întreține relații interpersonale în mediul militar.
70
60
50
40 PPA
SNP
30 CC
NP
20
10
0
Nivel ridicat Nivel mediu Nivel scazut
Fig.2.2.Nivelul încredrerii în sine a recruții la mediul militar.
Menționez că majoritatea 49,23 % recruților examinați au obținut rezultate care indică nivelul
scăzut la variabila “încrederea în sine”.În jur de 26,16 % au valori ce corespund nivelului mediu
la variabila ”încrederea în sine”.Iar, 24,61% din recruți au valori corespunzătoare nivelului înalt
al încrederii în sine. Cei din urmă trăiesc stări de bine la nivel înalt, în timp ce subiecții ce suferă
de deficit de încredere în sine trăiesc la cote mici experiențele optimale.
adresa calităţilor sau performanţelor noastre. Nivelul stimei de sine depinde mult de factori care
ne înconjoară,educația, studiile care le obținem complete sau incomplete, tipul de familie din
care facem parte ampla, complete sau incompletă.
70
60
50
40 Familii complete
Familii incomplete
30 Studii medii complete
Studii medii incomplete
20
10
0
Nivel scăzut Nivel mediu Nivel ridicat
.
Fig.2.3. Relația dintre stima de sine și tipul de familie,studii.
Datele din figura prezentată pun în evidență numărul mai mare a recruților cu studii medii
complete și familii complete care au obținut rezultate ce corespund nivelului ridicat 44% și
mediu 34%, scăzut 20% la variabila “încrederea în sine” în comparație cu recruții cu studii
incomplete și studii incomplete care care au acumulat nivel scăzut 52,2%, mediu 27,5 și ridicat
20,5%.Recruții din familii complete și studii complete care depășesc statistic semnificativ
rezultatele semenilor săi din același lot au mai multă încredere în ei și le este mai ușor să
îndeplinescă serviciul military, obligațiuniile și trec mai ușor peste greutații.
Stima de sine constituie o valoare umană fragilă şi schimbătoare. Ea creşte de fiecare dată când
ne străduim să ne respectăm standardele şi scade atunci când nu reuşim să atingem respectivele
standarde. Aşa încât, pe parcursul vieţii, este posibil să cunoaştem valori foarte înalte ale stimei
de sine, dar şi foarte scăzuta.
60
50
40
Familie completa
30 Familie incompleta
Studii medii complete
20 Studii medii incomplete
10
0
Fig.2.4. Relația dintre adaptabilitatea și tipul de familie, studii.
Datele din figura 4 ne arata un nivel mai înalt de adaptare a recruților cu studii medii complete
și familii complete care au obținut rezultate ce corespund nivelului ridicat 52% și mediu 36%,
scăzut 12% la variabila “adaptarea” în comparație cu recruții cu studii incomplete și studii
incomplete care care au acumulat nivel scăzut 50%, mediu 27,7% și ridicat 22,5% .Recruții din
familii complete și studii complete care depășesc statistic semnificativ rezultatele semenilor săi
din același lot și le vine mult mai ușor să se adapteze, să stabilească contact cu cei din jur, să
treaca peste dificultațiile care le întimpină.
Adaptabilitatea la fel ca încredere în sine depinde mult de anumiți factori și cum am menționat
mai sus factorul familial și factorul educativ.Familile complete și incomplete, studii medii
complete și incomplete.
60
50
40
30 Stima de sine
Adaptabilitatea
20
10
0
Fig.2.5. Relația dintre stima de sine și adaptabilitatea la recruți.
Studiul a demostrat că, există o strânsă legatură între stima de sine și adaptabilitate. Creşterea
nivelului de dezvoltare a stimei de sine va atrage după sine creşterea nivelului de congruenţă de
sine și îi va ajuta mai ușor sa adapteze recruți la mediul militar. Statutul familial și studiile
influențiază asupra nivelului adaptativ la recruți în mediul militar. Cei care sunt din familie
completă le este mai ușor sa se adapteze ca cei care sunt din familie incompletă. Creşterea
nivelului de dezvoltare a stimei de sine va atrage după sine creşterea nivelului de congruenţă de
sine și îi va ajuta mai ușor sa se adapteze la mediul militar.
3.PROGRAM FORMATIV DE DEZVOLTARE A STIMEI DE SINE ȘI NIVELULUI DE
ADAPTARE A RECRUȚILOR LA MEDIUL MILITAR
3.1. Metodologie și metode de cercetare
Scopul cercetării: dezvoltarea stimei de sine și respectiv al nivelului de adaptare a recruțiilor la

mediul militar.
Obiectivele investigației:
1.Selectarea eșantionului de cercetare.
2.Elaborarea unui program de training cu scopul dezvoltarii încrederii în sine a recruțiilor;
3.Ridicarea stimei de sine prin interpretarea trainingului;
4.Prelucrarea și interpretarea datelor experimentale și deducerea concluziilor.
Ipotezele cercetării: stima de sine a recruților și respectiv adaptarea acestora la mediul militar
va crește dacă aceștia vor beneficia de un program de training.Eșantionul este din 45 recruții cu
nivel mediu și scazut de încredere în sine.
Metode și tehnici de cercetare: metode teoretice sunt studiul observația, convorbirea,

testele.Metode statistice sunt tehnici de prelucrare a datelor statistice.Metodele practice sunt
observarea anchetelor psihologice, Chestionarul mulfactorial de personalitate ”Adaptabilitatea “ ,
testul “ Încrederea în sine “ de Romek V.G.
3.2. Program formativ privind creșterea nivellui de adaptare și a stimei de sine a recruțiilor
la mediul militar
Efectuând cercetarea asupra nivelului de adaptare am obținut următoarele rezultate: Cu nivel
ridicat de adaptare la mediul militar sunt 10,76 % , cu nivel mediu 35,27% și cu nivel scăzut
52,24 %. Rezultatele obţinute m-au motivat să realizez un experiment formativ în scopul
dezvoltării încrederii în sine a recruților la mediul militar.
În desfăşurarea experimentului de formare s-a ţinut cont de următoarele etape: stabilirea nive-
lului încrederii în sine, stimei de sine și atmosferei și ridicarea nivelului de adaptare; elaborarea
și implementarea programului de formare în scopul dezvoltării încrederii în sine; efectuarea
studiului diagnostic post-experimental.
Scopul programului formativ: de a dezvolta stima de sine și a crește nivelul de adaptare a
recruților la mediul militar.
Obiectivele programului:
1. Dezvoltarea stimei de sine la recruții;
2.Creșterea sau marirea nivelului de adaptare la mediul militar;
3.Dezvoltarea autocunoașterii și cunoașterii reciproce a recruților;
4.Formarea unei imagini de sine pozitive la recruți.

Finalităţile programului: creșterea stimei de sine a recruților ii va face sa se adapteze mai
ușor la mediul militar și să depașească mai ușor greutațiile întîlnite în viață de zi cu zi în acest
mediu închis.
Programul formativ cu tema: “AUTOCUNOAȘTEREA ȘI STIMA DE SINE” reprezintă o

structură complexă formată din 6 ședințe a câte 30 minute. Şedinţa a avut următoarea structură,
etape, descrise în următorul tabel:
Participanții: 45 recruții din Brigada a 2, Infanteia Motorizată or.Chișinău.
Metode: joc de prezentare și de cunoaștere interpersonală și încredere în sine, observația,

conversația, analiza, demonstraţia, expunerea ideilor, testarea, desenul, metafora, joc energizant,
întrebări și reflecții, lucrul frontal, lucrul individual, lucrul în echipă, concluzii.
Materiale: suport informațional MS Word, minge, hîrtie, pixuri, creioane colorate, markere, foi
A4, foi A3, coli flipchart, ghem de lînă, adeziv, foarfecă, foi adezive color, fișe de colorat, fișe-
ciupercă, fișe-obiecte, laptop, boxe, colaj-muzică.
Timp Denumirea Scopul Descrierea exerciților

30 min. Ședință 1. - Prezentarea 1. Salutul - recruții stau în cerc. Se va transmite
CUNOAȘTEREA participanților, să mingea de la un recrut la altul pe cerc,
manifeste atenție respectînd următoarele 2 reguli: 1) mingea
față de comunicarea trebuie transmisă într-un mod deosebit și diferit
celuilalt și să fie mai de ceilalți; 2) fiecare se prezintă: prenume,
încrezuții în sine. gradul care îl deține și o așteptare de la trening
- A permite 2.Inițialele calităților-fiecare își spune numele
cunoașterea numelor și două calități pozitive, ce îl caracterizează, a
recruților și de a crea căror denumire începe cu aceleaș inițiale ca și
de la început o numele. De exemplu soldat Colodroțchi Petru –
atmosferă placută. comunicabil și pozitiv.
30 min Ședința 2. -Autocunoaștere și 1.Povestea grupului - psihologul comunică

COMUNICAREA cunoaștere reciprocă; grupului că participanții vor realiza un desen
dezvoltarea care-i reprezintă (individual). În baza desenelor
încrederei în sine și reprezentate pe poster elaborează o poveste a
adaptare la grup. grupului (în grup). Fac prezentări de grup.
Cunoașterea 2.Naufragiați - Imaginați-vă cu toții plutiți pe
interpersonală a corabie în Oceanul Pacific”. Direct pe cursul
participanților; plutirii – o insulă. Sînteți cu toții intrigați de
-Identificarea aventurile ce vă pot aștepta la mal. Spontan,
statutului recifele de coastă străpung și taie carcasa
participanților în corcabiei și aceasta a început să se scufunde
grup; rapid. Aveți la dispoziție doar cîteva minute
-Stimularea pentru a stînge cele mai importante lucruri și pe
implicării în barca pe care o aveți în rezervă să ajungeți la
activitate; mal.
-Ridicare stimei de Totuși pentru a vă ajuta, primiți o fișă în care sînt
sine prin
enumerate 20 de obiecte, care ar putea fi utile pe
comunicarea în grup.insulă. Dintre aceste 20, fiecare obiect are
importanța sa, însă sînteți nevoiți să alegeți doar 10.
Mai multe- barca nu va rezista.
30 min Ședința 3. -Favorizează 1.Urmează-ți șeful”- Moderatorul numește pe
PERCEPȚIA DE abilității și unul dintre participanți ”șeful grupului” și toți
SINE stimularea percepției trebuie să-l imite în tot ceea ce face. La fiecare
de sine și a celorlalți. semnal al moderatorului (de exemplu, bătăi din
palme), șeful va trebui să alterneze niște
mișcări (să țopăie, să galopeze, să alerge, să
meargă etc.) și participanții vor încerca să-i
imite cât mai bine mișcările, ritmul și direcția.
Se continuă imitînd mișcările capului, chiar
urmărindu-l îndeaproape, dar fără a intra în
contact.Și așa până trec toți.
30 Ședința 4. -Studiu de relații -Ciuperca alba- Pregătiți echipament: foaie cu

minute MOTIVAȚIA emoționale în anexa 1, creioane colorate de cel puțin 12 de
structura de culori.
personalitate, a crea Participanții sunt rugați să-și amintească de
motivația, ridică basmele citite și să discutăm despre emoțiile a
nivel stimei de sine , personajelor pozitive și negative și să se descrie
de a crede pe tine ca prinr-un prsonaj din desen animat sau film care
persoanalitate cred ca iar reprezenta.
I Etapă: Alege culori care cum crezi
reflecta cel mai bine proprietățile sentimentelor
de bucurie, surpriză, interes, frică, vinovăție,
ofensă, tristețe și furie. Vopsiți aceste culori
dvs. "Palette".
II Etapă: Se povestește participanților o
istorie despre salvarea oamenilor care au fost
transformați toți de către extratereștri în
ciuperci albe, toata lumea este în necaz.
Vrăjește ciupearca ta astfel să o transformi în
ceea ce a fost inainte de a fi transformat în
ciupearcă,
 Dați-le un nume, pe cine ai salvat
 Scrieți ce simte ciuperca ta
 De ce are nevoie având starea de stres,
soc blocaj
 Scrieți calitațile pe care considerați că le
are ciupearca Dvs, in pofida faptului că
se află acum în dificultate. Exemplu:
grijuliu, puternic…
 Scrieți de ce are nevoie ciuperca vrajită
în cest moment greu. Exemplu: caldură,
miscare, apă, relaxare etc.;
 Identificați ce trebuie sa faceti ca să
satisfaceți necesitățile lui . Exemplu: sa
învatati, sa incetati sa va fie teama, sa
invatati sa aveti gria de altii etc.
 Indentificați ciuperca cu un personaj din
desen animat sau film.
30 min Ședința 4. -Dezvoltarea 1.Pictorul talentat- sarcină constă în înmînarea
STABILIREA abilităţilor de fiecărei echipe creioane colorate şi a cîte o
CONTACTULUI comunicare, foaie cu desen alb-negru (toate diferite). O
stabilirea contactului persoană din echipă închide ochii, ia creionul în
cu ceilalți recruți. mînă şi trebuie să coloreze imaginea cu ochii
-Creșterea dispoziției închişi fiind ghidat de echipa sa. Apoi se
și a imaginii de sine, schimbă participantul, şi tot aşa pe rînd pînă toţi
energizarea membrii echipelor colorează cu ochii închişi
participanților. imaginea. Cîştiga echipa a cărui desen este
haşurat fără prea multe ieşiri din contur.
2.Despre mine mult ca o persoană respectabilă-

Participanții stau în cerc, psihologul le spune
ca va citi niște afirmații și îi roagă să se ridice
în picioare toți cei cărora aceste afirmații le
corespund. Afirmațiile:
- Îi rog să se ridice în picioare toți cei
care pot să croșeteze;
care pot juca șah;
care pot schia;
care pot face copturi;
care pot juca baschet;
care pot scri poiezii;
care pot să înoate;
care pot să cînte;
care pot să joace teatru;
care pot să meargă pe bicicletă.
45 min Ședința 5. -Instruirea unei 1.Vă comunic o taină personală- Fiecare din noi
OPTIMIST SAU atitudini pozitive față are secrete.Vom începe comunicarea lor în
PESIMIST? de viață. taină.Primul va spune la ureche vecinului taina
- exersarea unui tip sa, începînd cu civintele „ Vă comunic taina
de comportament mea personală...” după care taina va fi
optimist. comunicată la ureche în șoaptă pe cerc fiecarui,
-aprecierea starilor începând cu unul di noi.Taina poate fi de felul:
de spirit- optimist imi place să manânc noapte, întirzii peste tot
sau pesimist. etc. Pe rând toți participanți vorbesc.
2.Transforma problema în scopuri-Fiecare din
noi se confrunta cu probleme.Unele pot fi
acceptate și nu merită eforturi pentru a fi
rezolvate.Altele ne deranjează mult, de aceea
dorim sa le gasim o rezolvare.Multe din
problemele noastre pot fi rezolvate dacă sunt
transferate în scopuri.Gândiți-vă la o problemă,
pe care doriți să o rezolvați acum, intocmiți o
listă a dificultaților, legate de acesta
probblemă.Pentru a le depista pe cele mai
importante, raspunde-ți la urmatoarele întrebari:
Ce vreau cu adevarat să realizez, să posed sau
sa fac?Ce-mi aduce placere în această
activitate?Ce-mi aduce satisfacție?Ce-mi este
dificil sa fac ?Ce mă obosește mai mul?
Analizând raspunsurile la întrebari, descrieți
problema de care ați dori să o rezolvați cât mai
repede?Încercați să oferiți o descriere cât mai
obectivă.(5 minute).
Formulați câteva scopuri, care vă orietează spre
rezolvarea acestei probleme.Ce ar putea
contribui la înlăturarea ei, sau cel puțin la
diminuare?(10 minute).
Ședința 6. -totalizarea 1.Ce am învațat în grup- notați începuturile a
30 min REZULTATELE rezultatelor careva fraze și terminați cum doriți:
ȘI FINISAREA trainingului -Am învațat.....
ACTIVITAȚIILOR -stabilirea unor -Am aflat că....
însărcinari, prin care -Mi-am confirmat opiniile.....
s-ar perpetua - Am descoperit....
experiența căpătată -Îmi place....
în grupul - Am fost uimit......
- Cel mai important lucru pentru mine a fost.....
Dupa completarea frazelor se discută asupra
dorințelor de dezvoltare a fiecarui.
2.Aleea plecăciunilor- Grupul se împarte în 2
coloane ce se aranjează una în faţa alteia (cu
faţa unul la altul, lăsând o trecere între rânduri).
Toţi participanţii vor trece unul câte unul prin
această alee improvizată (alegându-şi un mers
şi o plecăciune cât mai originală). Ceilalţi îi vor
încuraja cu aplauze.
O persoană interacționează cu mediul extern și pe fiecare om îl tratează într-un oarecare fel.

Această experiență oferă o atitudine asupra propriilor sentimente și emoții umane.Emoția este ca
o experiență care poartă întotdeauna un caracter profund personal legate de adevăratul "EU"
Având în vedere importanța emoțiilor în conștiința umană și relațiile sociale, se poate argumenta
că este imposibil să se înțeleagă uman și relațiile sale cu lumea exterioară. Tehnica de training
folosește sistemul de creație originală imagini subiective, iar apoi efectuează o schimbare în
modul în care promovează schimbarea comportamentului și de gândire a subiectului. In aceasta
tehnica se folosesc concepte întrețesute și logică de psihanaliza, analiza tranzactionala,
psihologia umanistă.Este o tehnică proiectivă, se descrie etapele prin care trece subiectul la nivel
de stres și despre resursele interioare care îl ajută, se descrie calar necesitățile de moment și
emoțiile prin care trece subiectul, activitatea se poate adapta conform temei, are ca bază
dezvoltarea încrederii în sine, autocunoașterea și dezvoltarea mecanizmelor de aparare împotriva
stresului și adaptarea la noul mediu, curaj.Comunicarea și colaborarea este foarte
importantă.Într-un grup, echipă este foarte important ca să te asculți unul pe altul, să fii deschis
atunci când asculți pe cineva, să fii empatic, adică să înțelegi la fel ca și el, să nu forțezi pe alții.
Există și multe situații în care echipa trebuie să posede și perseverență, rezistență, atunci cind
recruții pot stabili contact ușor cu cei din jur ei se adaptează mai ușor la mediul militar.
La final, psihologul face o evaluare a activității, face totalurile și evidențiază cîte persoane și cît de
des sau ridicat în picioare, fiecare are anumite capacități, aptitudini de a face anuimite lucruri și
trebuie să fie mîndru de aceasta indiferent de ceea ce poate face, și indiferent de greutatea
activităților.
3.2.2 Rezultate obținute dupa expeimentul de constatare și experimentul de control și

compararea rezultatelor.
Dupa parerea mea dupa experimentul de control prin metodaplicare testelor dupa 10 zile de la
training, acesta a adus un impact pozitiv în ridicare stimei de sine și nivelului de adaptare a recruților
la mediul militar.
Mai jos va arat graficul cu rezultatele fiinale dupa experimentul de control.Vezi figura 1 și tabelul 1.
50
45
40
35
30
25
20
15
10
0
Nivel ridicat Nivel mediu Nivel scazut
Figura 1. Nivelul stimei de sine dupa experimentul de control
Nivelul Experimentul de control

Ridicat 45,45
Mediu 13,63
Scăzut 9,09
Tabelul 1. Rezultatele obținute în urma experimentului de control.

60
50
40
PPA
30 SNP
CC
20 NP
10
0
Nivel ridicat Nivel mediu Nivel scăzut
Figura 2. Nivelul de adaptare a recruților la mediul militar dupa experimentul de control.
Observăm că, după implementarea programului de intervenţie psihologică, numărul recruților care au
manifestat un nivel înalt și mediu al încrederii în sine a crescut.Vezi tabelul 2
Nivel PPA SNP CC NP

Ridicat 43,93 46,96 54,54 45,45
Mediu 15,15 13,63 12,12 15,15
Scăzut 9,09 7,57 3,03 7,57
Tabel 2. Nivelul adaptarii a recruților la mediul militar dupa experimentul de control.
Observăm că, după implementarea programului de intervenţie psihologică, numărul recruților

care au manifestat un nivel înalt și mediu al încrederii în sine a crescut.Conform rezultatelor, la
etapa de constatare un nivel ridicat al stimei de sine au înregistrat 10,76 dintre recruți; la etapa
de control 45,54 dintre recruți au manifestat un nivel ridicat al stimei de sine.Vezi tabelul 3 și
Figura 1.
Nivel Experiment de constatare Experiment de control
Ridicat 10,76 45,54
Mediu 35,27 13.63
Scăzut 54,24 9,09
Tabel 3. Rezultatele și analiza comparativă pentru nivelul stimei de sine în experimentul

de constatare și experimentul de control.
60
50
40
30 experiment de constatare
experiment de control
20
10
0
Nivel Ridicat Nivel Mediu Nivel Scăzut
Figura 1.Rezultatele comparative pentru nivelul stimei de sine în experimentul

de constatare și experimentul de control.
Rezultatele prezentate în Tabelul 3 și Figura 1, denotă faptul că programul de intervenţie

psihologică sub forma de training aplicat recruților a avut succes.
Concluzii.În urma experimentului de formare, la subiecţii experimentali au fost înregistrate
schimbări pozitive.Mai mulţi recruți au înregistrat scoruri mai ridicate pentru factorii încredere în
sine și la factorul de adaptare a recruților la mediul militar.Vezi tabelul 4.
Experiment de constatare Experiment de control
Nivel PPA SNP CC NP PPA SNP CC NP

Ridicat 24,61 24,61 21,53 17 43,93 46,96 54,54 45,45
Mediu 26,16 27,7 23,09 21,47 15,15 13,63 12,12 15,15
Scăzut 49,23 47,69 55,38 61,53 9,09 7,57 3,03 7,57
Tabelul 4. Rezultatele și analiza comparativă pentru nivelul de adaptare a recruților la

mediul militar în experimentul de constatare și experimentul de control.
Rezultatele obţinute pentru Chestionarul mulfactorial de personalitate “Adaptabilitatea” în

experimentul de constatare și cel de control sunt prezentate în Tabelul 4.
Datele obţinute ne arată o deferența mare de rezultate.Deci, după implementarea programului de
intervenţie psihologică, numărul recruților care au înregistrat un nivel de adaptare la mediul
militar ridicat.Astfel la experimental de constatare recruții au acumulat la nivel ridicat de
adaptare, la scala PPA un scor de 24,61% , la scala SNP de 24,61% , scala CC de 21,53% și
scala NP de 17%, iar experimental de control a acumulat un scor mult mai ridicat la toate scale,
cum ar fi: scala PPA de 43,93, scala SNP de 46,96 , scala CC de 54,54 și scala NP de 45,45 ,
dupa parerea meu un rezultat destul de bun.Deci dupa implementare programului de intervenție
psihologică, numarul recruților cu nivel ridicat de adaptare laa mediul militar a crescut.
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDARI
În experimental de mai sus este studiată stima de sine și nivelul de adaptare a recruților la
mediul militar.Cum influntează stima de sine asupra nivelului de adaptare, care sunt factori care
ii impedică să se adapteze mai ușor și să depașeasca greutațiile la noi schimbari.
Demersul teoretico-experimental realizat ne permite să formulăm următoarele concluzii:

Adaptarea la mediul militar este o problema foarte des întilnită și actuală. Adaptarea militarilor
în termen la viaţa militară este un proces complex, de o importanţă deosebită, care se reflectă în
comportamentul militarilor, în modul în care ei recepţionează şi asimilează informaţiile teoretice,
în modul în care îşi formează deprinderi practice, precum şi în interiorizarea normelor si
regulamentelor militare.Optimizarea şi facilitarea acestui proces poate eficientiza procesul de
instrucţie a tinerilor şi, în acelaşi timp, poate preveni unele dezechilibre psihice şi conduite
dezadaptative pe parcursul efectuării serviciului militar.
Adaptarea la mediul militar înseamnă modul, în care fiecare militar se integrează în spaţiul social
al cazărmii sau al cîmpului de instrucţie, la ritmul activităţilor didactice şi militare, la gruparea în
unităţile şi subunităţile cărora le aparţine, la ierarhia şi valorile instituţiei militare.
Adaptarea la mediul militar este un proces unitar care vizează trei aspecte:
- fiziologic - capacitatea de a suporta rigori şi privaţiuni de tot felul, antrenamente

obositoare, agresiuni, încadrare într-un program riguros, efort fizic de durată, solicitări
intense în orice condiţii de climă, relief, zi/noapte, lipsă de hrană, îmbrăcăminte etc;
- psihologic - formarea abilităţilor necesare desfăşurării activităţilor specifice militare, a
capacităţilor de a renunţa la l ibertate şi de a se subordona şefilor ierarhici, a
capacităţilor de
a-şi controla impulsurile, frica, emoţiile etc;
- social - părăsirea de către individ a universului său obişnuit – familia, prietenii etc. şi
integrarea sa într-o colectivitate impusă care îi cere participarea totală şi permanentă şi
care promovează alte structuri valorice, ce intră uneori în contradicţie cu cele ale
societăţii civile sau cu cele cu care era obişnuit tînărul.
Pentru psihologii militari este foarte important să studieze persoanele cu nivelul scăzut de
adaptare la condiţiile mediului militar, ce nu favorizează starea lor psihologică, ci doar duce spre
conflicte interpersonale şi izolarea lor din colectiv . În mare măsura rezultatul adaptării depinde
nu numai de particularităţile individuale, de starea lor psihică şi fizică, dar şi de nivelul pregătirii
profesionale al militarilor prin contract care se află în relaţii directe cu militarii în termen.
La fel ca ca adaptarea, un factor tare important il are și stima de sine a recruților care de mai
multe motive la fel este o problema actuală și des întilnită.Stima de sine are o influnță foarte
mare asupra nivelului adaptativ, cum am spus mai sus, stunci când stima de sine este este scăzută
și nivelul de adaptare este scăzut la fel când stima de sine este ridicată și nivelul de adaptare este
ridicat.De aceea eu a ales programul formativ, training să lucrez anume cu marirea stimei de
sine. La militari, modul în care ei apreciază noţiunea conştiinţei de sine depinde în mare măsură
de modelul sugerat de mediul social, de nivelul performanţelor anterioare şi observării succesului
altor persoane, de nivelul de adaptare la condiţiile specifice serviciului militar, experienţa de
viaţă, motivaţia, aspiraţiile.Creşterea nivelului de dezvoltare a stimei de sine va atrage după sine
creşterea nivelului de congruenţă de sine și îi va ajuta mai ușor sa se adapteze la mediul militar.
În mare parte, confruntarea tinerei generaţii cu problema identităţii de sine, a găsirii propriului
Eu în societate, pornind de la propria familie, de la propria imagine indusă de membrii acesteia
sau de şcoală, stradă, prieteni, colegi în sine a adolescenţilor, faţă de care tinerii nu simt, de fapt,
coeziune şi nici dorinţă de ,,a-şi deschide sufletul”, ca urmare a unor trădări ce continuă să
trăiască în amintirile lor, putem menţiona că încrederea de astăzi constituie o problemă stringentă
şi actuală.Una din problemele fundamentale ale psihologiei vârstelor este cea a cunoaşterii
adolescentului şi aceasta nu numai pentru că adolescenţa este, în ciclul uman vital, o etapă de
împlinire şi definitivare a dezvoltăriii fizice şi neuropsihice, ci şi pentru că este o etapă de
maturizare a structurilor personalităţii şi a comportamentului ei social, determinat în raport cu
modelul oferit de vârsta adultă.
Creşterea nivelului de dezvoltare a stimei de sine va atrage după sine creşterea nivelului de
congruenţă de sine și îi va ajuta mai ușor sa se adapteze la mediul militar.
Recomandari pentru administrație:
- Menținerea unui climat pozitiv și calm pe teritoriul armatei;
- Crearea de condiții optime și eficiente de aplicare trainingului sau programului formatic cum ar
fi: timp, încapere;
- Susținerea și aprecirea recruților.
Recomandari pentru psihologi:
- să depisteze cauza transferării, în cazul în care militarul a fost transferat;
- să studieze documentaţia necesară a militarului sosit (referinţa de serviciu, portofoliul

psihologic, cartela medicală, dosarul personal);
- să colaboreze cu medicul din unitatea militară, cu scopul depistării problemei reale şi

identificarea apariţiei ei;
- să acorde consilieri individuale şi în dependenţă de caz să aplice psihoterapii de scurtă sau

lungă durată;
-să aplice în practică, după necesitate şi în dependenţa de caz, chestionare psihologice:

„Adaptabilitatea”, „Analiza stilului de comunicare”; metode proective: „Omul sub ploaie”,
„Animalul inexistent”;
- să monitorizeze starea psihologică a militarului şi problemele depistate;
-să aplice metode psihodiagnostice suplimentare în dependenţă de caz (observaţia şi testarea);

- să desfăşoare traininguri psihologice cu persoanele cu problemele de adaptare cu tematica:
„Comunicarea în grup”, „Gîndirea pozitivă”, „Ridicarea stimei de sine”;
- să se organizeze şi să se desfăşoare şedinţe instructiv-metodice cu tematica: „Relaţiile

interpersonale”, „Coeziunea de grup”;
- să informeze militarii încorporaţi în cadrul desfăşurării meselor rotunde despre procesul de

adaptare şi integrare la mediul militar;
- să participe activ la repartizarea militarului în subunitate, după caracteristicile personale;
- să studieze climatul moral-psihologic în colectivele companiilor, unde a fost transferat militarul

şi să evalueze nivelul de adaptare a acestuia;
- să elaboreze, pentru comandanţii de subunităţi, recomandări metodice cu privire la organizarea

şi desfăşurarea lucrului educativ cu militarii dezadaptaţi;
- să depisteze, cu ajutorul anchetelor anonime, iniţiatorul conflictelor pentru îmbunătăţirea

relaţiilor interpersonale şi ameliorarea acestora.
Recomandari pentru recruți cu nivel scazut de adaptare și stimei de sine:
- Fa o lista cu atribute negative pe care ti le „lipesti cu atata generozitate pe frunte. Apoi

formuleaza in scris contraargumente rationale pentru fiecare din acele cuvinte.Repeta-ti varianta
pozitiva ori de cate ori cea negative iese la suprafata. Fa asta mereu si mereu, pana la vindecare.
- Aminteste-ti acel ceva, talentul care te face interesant, unic, valoros.Revino la acea activitate,
pentru cresterea stimei de sine.
- Socializeaza cu oamenii care te iubesc si te accepta.E medicamentul cel mai bun! Fugi de cei
care te exploateaza emotional, financiar etc.
- Uita-te la imaginile celor dragi. Se pare ca face miracole o poza cu familia pe birou, ca sa ne
aminteasca lucrurile importante.
- Caută sprijin emotional. Nu te insigura dupa ce ai picat examenul. Prietenii iti pot oferi o
perspectiva mai realista si mai putin implicata daca discuti cu ei. In acest fel, te distantezi putin
de problema si iti revii mai repede. Orice esec este o experienta de invatare extraordinara. Macar
stii ce sa nu mai
faci, ca sa nu mai ajungi acolo. Cultiva-ti si umorul, cu ocazia asta…
- Recapată controlul. Sau revizuieste ceea ce controlezi. De pilda, daca ai esuat intr-o cura de
slabire, nu fi deprimata. Analizeaza ce ai facut bine si nu sau ce ai facut incomplet. Poate ca mai
sunt lucruri pe care le poti controla, de pilda sa iti stabilesti regimul cu ajutorul unui medic, lucru
la care nu te-ai gandit.
BIBLIOGRAFIE
1. Adler A. Cunoașterea omului. Bucuresti :Edituta IRI, 1996 .

2. Adler A. Înțelegerea vieții. Bucuresti: Editura trei, 2013.
3. Albu E. Manifestări tipice ale devierilor de comportament la elevii preadolescenţi:
Prevenire şi terapie. Bucureşti, 2002.
4. Albu, G., Comunicare interpersonală, Polirom, Iaşi, 2008
5. Aradavoaice Gh. Coeziunea colectivelor ostasesti.Bucuresti: Ed. Militara, 1986.
6. Băban, A.Consiliere educațională.Ghid metodologic pentru consiliere,C-N, 2001.
7. Burbulea E. Psihologie si pedagogie militara. București : Ed. Militara,1975.
8. Burbulea E.; Mirea M. Pentru o viziune psihosociala asupra moralului armatei.București:
Ed. Militara, 1975.
9. Chelcea S. Psihosociologia cooperarii si intrajutorarii umane. București: Ed. Militara,
1990.
10. Ciolacu,I.Psihosociologie și pedagogie militară.Ed.Militară,București,1992.
11. CRAMARUC, N. Provocările unei comunicări eficiente cu copilul mic. În: Psihologia
copilului modern.Iaşi: Polirom, 2011.
12. Cristea,D., Tratat de psihologie socială, ProTransilvania,2001.
13. Doron R., Parot F. Dicționar de psihologie.București, 2006.
14. Dulea G. Sociodinamica grupului militar. București: Ed. Militara, 1991.
15. Enăchescu C. Tratat de igienă mintală.Iași. Editura Polirom, 2004.
16. Freud A. Eul și mecanismele de aparare.București: Fundația Generală,2002.
17. Gerald R .Adams Michael D. Psihologia Adolescentei . Iași: Ed.Polirom . 2009.
18. Golu M. Dinamica personalitatii. București: Ed. Geneze, 1993.
19. Haines Wiliam. Eu și universul meu. Chișinău: Tipografia Centrală, 2003.
20. Hayes N. Orell S. Introducere in psihologie. București: Ed. All, 2003.
21. Ilut P. Sinele si cunoasterea lui.Iași: Ed. Polirom,2001.
22. Lelord F.,Andre Christophe.Cum să ne exprimăm emoțiile și
sentimentele.București:Editura Trei, 2003.
23. Lungu A.Agresiunea și aparare psihologică.București, 1994.
24. Marcotte-Perreault H.Gândirea pozitivă pentru adolescenți.București: Albatros, 1989.
25. Metodica pregatirii psihologice a militarilor Armatei Naționale.Centrul Editorial,
Chișinău,2002.
26. Modrea Margareta.Imagine de sine și personalitate în adolescența.Studii teoretice și
experimentale.Focșani: Ed.Aliter, 2006.
27. Moldovanu Iosif, Coadă Claudia. Deprinderi de viață, Ghidul profesorului. Chișinău:
Editura Arc,2005.
28. Mucchielli A.,Arta de influența, Editura Polirom, Iași, 2002.
29. MUNTEAN, A. Psihologia dezvoltării umane.Iaşi: Polirom, 2009.
30. Neculau A. Analiza și intervenția în grupuri și organizații, Editura Iași,Polirom 2000.
31. Neculau A.Manual de psihologie socială,Editura Polirom, Iași 2004.
32. Nuţă, A., Abilităţi de comunicare, Sper, Bucureşti, 2004.
33. Pavelcu V. Cunoaєterea de sine și auto-cunoșterea personalității. București: Editura
Politica, 1982.
34. PÂNIŞOARĂ, G. Dezvoltarea copilului conform nevoilor specifice. Educaţia pozitivă
pentru o personalitate armonioasă. În: Psihologia copilului modern. Iaşi: Polirom, 2011,
35. Petrescu C. Comunicarea în organizații: București, 2001.
36. Popa M. Psihologia militara. Iași :Polirom, 2012.
37. Popa M. Psihologia militara.Iași: Ed.Polirom, 2015.
38. Popescu-Neveanu Paul.Dicționar de psihologie.București:Albatros, 1978.
39. Racu Ig., Racu Iu. Psihologia dezvoltării. Chișinău, 2013.
40. Regulamentul pregătirii psihologice a militarilor armatei Armatei Naționale.Centrul
Editorial, Chișinău,2002.
41. ROCO,M. Creativitate şi inteligenţă emoţională. Iaşi: Polirom, 2001.
42. SĂLĂVĂSTRU, D.Psihologia educaţiei. Iaşi: Polirom, 2004.
43. Sillamy N. Dicționar de psihologie.București: Larousse Univers Enclopedic, 1998.
44. SILLAMY, N. Dicţionar de psihologie. Larousse. Bucureşti: Ed. Univers Enciclopedic,
1998.
45. STĂNCULESCU, E. Stimularea inteligenţei emoţionale a copiilor. În: Psihologia
copilului modern. Iaşi: Polirom, 2011.
46. Șchiopul U., Verza E.Psihologia vârstelor.Ciclurile vieții.București: Ed.Didactică și
Pedagogică, 1997.
47. Vrasma E. A., Consilierea și educația parinților, Editura Aramis, București, 2002.
48. Vrânceanu M., Deprinderi de viață.Ghid metodologic, Editura Cartier, Chișinău, 2005.
49. Рomek, В.Причины неуверенности в себе [online]. Accesibil pe Internet
<URL: http://www.romek.ru/faq3.htm>.
50. ТРЕЙСИ, Б.Воспитай супердетей: как вырастить счастливых, здоровых,
уверенных детей и обеспечить им преимущество в жизни. пер. с англ. А.
Филиной. М.: СмартБук, 2008.
51. Эриксон Э. Детство и общество. Санкт Петербург, 2000.
52. Эриксон Э. Идентичность: юность и кризис. Москва, 2006.
53. Эриксон Э. Идентичность: юность и кризис: пер. с анrл. М.: Флинта: МПСИ:
Проrpесс, 2006.
ANEXE
Anexa 1.
Chestionar multifactorial de personalitate
„ADAPTABILITATE” (de bază)
Instrucţiune:
Răspundeţi la un şir de întrebări, care se referă la unele particularităţi a stării,

comportamentului şi caracterului Dumneavoastră. Fiţi sincer şi fără ca să meditaţi mult timp
asupra conţinutului răspunsurilor, daţi răspunsuri reale, care primele vă vin în minte. Ţineţi
minte, ca răspunsuri „bune” şi „rele” nu sunt. Răspunsul respectiv, dacă spuneţi „da” semnaţi în
căsuţa din fişa de răspuns semnul „+” iar dacă spuneţi „nu”, semnaţi „-”. Fiţi atenţi, să nu omiteţi
nici o întrebare, în caz dacă aveţi întrebări, ridicaţi mîna.
1. Se întîmplă că sunt furios (supărat).

2. De obicei, dimineaţa mă trezesc în bună dispoziţie şi odihnit.
3. Acum eu sunt la fel de capabil să lucrez, ca oricînd.
4. Cu certitudine, soarta este nedreaptă faţă de mine.
5. Rar am constipaţii.
6. Uneori vreau să plec de acasă.
7. Cîteodată am accese de plîns sau de rîs.
8. Îmi pare că nimeni nu mă înţelege.
9. Cred că dacă cineva mi-a făcut un rău, eu trebuie să-i răspund la fel.
10. Cîteodată îmi vin în minte aşa gînduri rele, că e mai bine ca să nu le spun nimănui.
11. Uneori îmi este dificil să mă concentrez asupra unui lucru sau probleme.
12. Uneori am emoţii foarte ciudate şi neobişnuite.
13. Am un comportament, care nu-mi creează neplăceri, probleme.
14. Am avut o perioada în copilărie, cînd am săvîrşit furturi mărunte.
15. Uneori îmi apare o dorinţa de a distruge sau a zdrobi totul din jur.
16. Au fost zile sau chiar săptămîni, cînd nu am puteam să fac nimic, pentru că, nu eram în
stare să mă impun pe mine însumi să fac ceva.
17. Somnul meu este neliniştit şi întrerupt.
18. Familia mea nu acceptă, lucrul pe care l-am ales eu.
19. Au fost cazuri cînd nu mi-am ţinut promisiunile.
20. Deseori am dureri de cap.
21. dată pe săptămînă sau mai des, fără nici un motiv aparent, dintr-o dată simţ fierbinţeală pe
întregul corp.
22. Ar fi bine, dacă aproape toate legile ar fi anulate.
23. Starea sănătăţii mele este aproape la fel ca şi la marea majoritate a cunoscuţilor mei (nu
mai rău).
24. Întîlnind pe stradă prietenii sau colegii de şcoală, pe care nu i-am văzut demult, prefer să
trec pe alături, în cazul cînd acestia primii nu vorbesc.
25. Marea majoritate din oameni pe care-i cunosc mă plac.
26. Eu sunt o persoană comunicabilă, sociabilă.
27. Uneori aşa insist asupra lucrurilor, încît oamenii îşi pierd răbdarea.
28. Majoritatea timpului, am o dispoziţie deprimată (rea).
29. Acum îmi este greu să sper, că am să reuşesc ceva în viaţă.
30. Am puţină încredere în mine.
31. Uneori, spun minciuni.
32. De obicei, eu cred că viaţa are o prioritate.
33. Cred că majoritatea oamenilor sunt capabili să mintă, pentru a avansa la serviciu.
34. Cu plăcere particip la adunări şi alte activităţi obşteşti.
35. Mă cert foarte rar cu membrii de familie.
36. Uneori simt o dorinţă enormă de a încălca regulile etice sau să provoc cuiva neplăceri.
37. Cea mai dificilă luptă pentru mine - este o lupta cu mine însumi.
38. Foarte rar (sau aproape niciodată) am spasme musculare sau convulsii.
39. Sunt destul de indiferent la ceea ce se va întîmpla cu mine.
40. Uneori, cînd mă simt prost, eu sunt iritabil.
41. Majoritatea timpului eu am sentimentul, că am făcut ceva rău sau greşit.
42. Unor oameni le place mult să comande, aceasta mă face să fac totul invers, contrariul, chiar
dacă ştiu că ei au dreptate.
43. Eu de multe ori mă simt obligat să-mi apăr ceea ce cred ca este corect.
44. Vorbirea mea de astăzi este aceeaşi ca întotdeauna (are acelaşi ritm, este bine înţeleasă şi
nu este răguşită).
45. Eu cred că viaţa mea de familie este la fel de bună, ca şi la majoritatea cunoscuţilor mei.
46. Mult mă deranjează, cînd cineva mă critică sau mă ceartă.
47. Uneori am senzaţia, că trebuie neaparat să-mi aduc mie sau altuia un prejudiciu.
48. Comportamentul meu este în mare măsură determinată de obiceiurile celor ce mă
înconjoară.
49. În copilărie am avut o companie, cunoscuţi unde toţi tindeau să se apere unul pe altul.
50. Uneori am o mare dorinţă să încep o bătaie cu cineva.
51. Au fost cazuri, că am vorbit despre lucrurile pe care mai puţin le cunosc.
52. De obicei adorm liniştit şi nu mă deranjează nici un gînd.
53. În ultimii ani mă simt bine.
54. Niciodată nu am avut crize nervoase sau convulsii.
55. Acum greutatea mea corporală mea este constantă (nu slăbesc şi nu mă îngraş).
56. Eu cred că am fost de multe ori pedepsit pe nedrept.
57. Repede plîng.
58. De obicei eu puţin obosesc.
59. Aş fi destul de calm, dacă cineva din familia mea ar avea neplăceri din cauză că a încălcat
legea.
60. Cu conştiinţa mea se întîmplă ceva ciudat.
61. Pentru a-mi ascunde timiditatea depun mare efort.
62. Ameţeli am foarte rar sau aproape niciodată.
63. Sunt îngrijorat de probleme sexuale.
64. Îmi este greu de a menţine o conversaţie cu oamenii cu care abia am făcut cunoştinţă.
65. Cînd încerc să fac ceva, de multe ori observ că îmi tremură mîinile.
66. Mîinile mele sunt la fel de îndemînatice şi active ca mai înainte.
67. Majoritatea timpului simt o slăbiciune generală.
68. Uneori, cînd sunt jenat, transpir abundent şi acest fapt mă irită.
69. Uneori las pe mîine ceea ce ar trebui să fac astăzi.
70. Cred că sunt un om sortit pieririi.
71. Au fost cazuri cînd îmi era foarte greu să mă reţin de la un furt de la cineva sau de
undeva. De exemplu, din alimentară.
72. Am făcut abuz de băuturi alcoolice.
73. De multe ori îmi fac griji despre ceva.
74. Aş dori să fiu membru al mai multor secţii sau cercurilor.
75. Rareori nu-mi ajunge aer şi nu am bătăi puternice de inimă.
76. Toată viaţa mă conduc strict de principiile bazate pe un sentiment de datorie.
77. S-a întîmplat, că am pus bariere sau am acţionat în ciuda oamenilor doar din principiu, dar
nu pentru că problema a fost foarte importantă.
78. În cazul dacă nu mă ameninţă o amendă şi maşini în apropiere nu sunt, am să traversez
strada acolo unde vreau, dar nu acolo unde se permite.
79. Am fost întotdeauna independent şi liber de la controlul din partea membrilor de familie.
80. Am avut perioade de nelinişte atît de mari, încît nu îmi găseam locul.
81. De multe ori acţiunile mele se interpretau greşit.
82. Părinţii mei şi (sau) alţi membrii de familie mă sîcîi mai mult decît ar trebui.
83. Cineva dirijează sau conduce cu gîndurile mele.
84. Oamenii sunt indiferenţi şi apatici de faptul ce se va întîmpla cu tine.
85. Îmi place să fiu într-o companie în care toţi glumesc unul pe seama altuia.
86. La şcoală eu însuşeam materia mai lent decît alţii.
87. Sunt destul de încrezut în sine.
88. Să nu ai încredere în nimeni - lucrul cel mai sigur.
89. dată pe săptămînă sau mai des, eu sunt foarte emoţionat şi agitat.
90. Cînd mă aflu într-o companie, îmi este greu să găsesc tema de conversaţie.
91. Mi-e uşor să fac ca alte persoane să aibă frică de mine, şi uneori fac aceasta doar pentru
distracţie.
92. În joc, prefer să cîştig.
93. Dacă omul te minte nu are sens să-l asculţi.
94. Cineva încearcă să influenţeze asupra gîndurilor mele.
95. În fiecare zi beau multă apă.
96. Eu sunt cel mai fericit atunci, cînd rămîn singur.
97. Mă revolt de fiecare dată, cînd aflu, că infractorul a rămas nepedepsit din anumite motive.
98. În viaţa mea au fost una sau cîteva cazuri, cînd am simţit că cineva, cu ajutorul hipnozei mă
împunea să săvîrşesc anumite acţiuni.
99. Foarte rar încep discuţia cu oamenii primul.
100. Niciodată nu am fost în conflict cu legea.
101. Mi-i plăcut să am printre cunoscuţii mei oameni importanţi, care îmi ajută să obţin o
valoare mai mare în proprii mei ochi.
102. Uneori, fără nici un motiv îmi apar perioade de veselie neobişnuită.
103. Pentru mine viaţa mea aproape permanent este tensionată.
104. La scoală îmi era foarte greu să vorbesc în faţa clasei.
105. Oamenii manifestă faţă de mine atîta compătimire şi simpatie, cît merit.
106. Refuz să mă joc în unele jocuri, pentru că rău se primeşte.
107. Cred că eu cu uşurinţă îmi fac prieteni ca şi alţii.
108. Nu-mi place cînd în jurul meu sunt oamenii.
109. De obicei, nu sunt norocos.
110. Eu cu uşurinţă intru în încurcătură.
111. Unii dintre membrii familiei mele au făcut unele acţiuni, care mă speriau.
112. Cîteodată am accese de plîns sau de rîs pe care nu le pot dirija.
113. Îmi este dificil să mă apuc de o sarcină noua sau să încep un lucru nou.
114. Dacă oamenii nu ar fi fost montaţi contra mea, eu aş fi obţinut în viaţă mult mai mult.
115. Mie îmi pare că nimeni nu ma înţelege.
116. Printre cunoscuţii mei sunt oameni care nu-mi plac.
117. Îmi pierd cu uşurinţă răbdarea cu oamenii.
118. De multe ori, în situaţie nouă, simt un sentiment de nelinişte, anxietate.
119. De multe ori vreau să mor.
120. Uneori sunt atît de agitat, încît îmi vine greu să adorm.
121. Deseori eu trec strada pe partea cealaltă, ca să evit o întîlnire cu cel pe care l-am văzut.
122. Au fost cazuri, cînd am lăsat lucrul început, pentru că îmi era frică că nu o să reuşesc.
123. Aproape în fiecare zi se întîmplă ceva care mă sperie pe mine.
124. Chiar şi printre oameni de obicei mă simt singur.
125. Sunt convins, că există doar o singură înţelegere corectă a sensului vieţii.
126. În ospeţie, de obicei, eu stau undeva într-o parte sau vorbesc numai cu o persoană, nu
particip la distracţiile în colectiv.
127. Deseori îmi spun, că eu repede „îmi ies din fire”.
128. Se întîmplă că bîrfesc cu cineva.
129. De multe ori am neplăceri, cînd încerc să preîntîmpin pe cineva de la comiterea unor
greşeli, dar eu sunt înţeles greşit.
130. De multe ori mă adresez oamenilor pentru sfat.
131. De multe ori, chiar dacă la mine totul decurge bine, simt că pentru mine totul este
indiferent.
132. Pe mine e destul de greu să mă „scoţi din sărite”.
133. Cînd încerc să arăt oamenilor greşelile lor sau să-i ajut, ei deseori mă înţeleg greşit.
134. De obicei, eu sunt calm şi nu este atît de uşor să mă scoţi din echilibru.
135. Merit pedeapsă severă pentru faptele mele.
136. Îmi este caracteristic să retrăiesc atît de mult pentru dezamăgirile mele, că nu pot să nu mă
gîndesc la ele.
137. Deseori, mi se pare că nu sunt bun de nimic.
138. Uneori, în discutarea anumitor probleme, eu fără ca mult să mă gîndesc, am fost de acord
cu ceilalţi
139. Sunt foarte preocupat de nenorocirile, neplăcerile care pot apărea.
140. Convingerile şi opiniile mele sunt neclintite.
141. Eu cred că, fără a încălca legea, pot să găsesc ieşirea din situaţie.
142. Există oameni care sunt atît de neplăcuţi, încît, eu mă bucur în adîncul sufletului, cînd ei
primesc o mustrare pentru ceva.
143. Au existat perioade, cînd din cauza neliniştii eu am avut tulburări de somn.
144. Vizitez tot felul de evenimente sociale, deoarece îmi permit să fiu printre oameni.
145. Poţi ierta oamenilor încălcările, pe care ei le consideră iraţionale.
146. Eu am deprinderi rele, care sunt atît de puternice, încît să lupţi cu ele este practic
imposibil.
147. Cu plăcere fac cunoştinţă cu oamenii noi.
148. Se întîmplă că o glumă indecentă sau necuviincioasă, mă face să rîd.
149. În cazul cînd lucrurile merg prost, imediat vreau să renunţ la ele.
150. Prefer să acţionez în conformitate cu propriile planuri, însă să urmez indicaţiile altora.
151. Îmi place cînd cei din jur cunosc punctul meu de vedere.
152. Dacă am o părere rea despre o om sau chiar îl dispreţuiesc, nici nu încerc să ascund acest
lucru de el.
153. Sunt nervos şi uşor agitat.
154. La mine totul se primeşte rău, şi nu aşa cum ar trebui.
155. Viitorul mi se pare nesigur.
156. Oamenii pot schimba destul de uşor opinia mea, chiar dacă ea se părea a fi neclintită.
157. De cîteva ori pe săptămînă, am senzaţia, că ar trebui să se întîmple ceva groaznic.
158. În cea mai mare parte a timpului, eu mă simt obosit.
159. Îmi place să particip la petreceri şi pur şi simplu în companii.
160. Eu încerc să evit conflictele şi situaţiile dificile.
161. Foarte mult mă deranjează, că uit unde pun lucrurile.
162. Povestirile de aventură îmi plac mai mult decît cele despre dragoste.
163. Dacă vreau să fac ceva, şi cei ce mă înconjoară cred că acest lucru nu merită, eu pot
renunţa cu uşurinţă la ideile mele.
164. Nu este bine să condamni oamenii, care tind să ia de la viaţă tot ce pot.
165. Nu-mi pasă de ceea ce cred alţii despre mine.
Cheia răspunsurilor pentru chestionar multifactorial de personalitate „Adaptabilitate”
Denumirea Nr. întrebării cu răspuns ,,Da” Nr. întrebării cu

scalei răspuns,,Nu”
Vericitatea (V) 1, 10, 19, 31, 51, 69,

78, 92, 101, 116, 128,
138, 148.
Potenţialul 4, 6, 7, 8, 9, 11, 12, 14, 15, 16, 17, 18, 20, 21, 22, 24, 27, 2, 3, 5, 13, 23, 25, 26,
personal de 28, 29, 30, 33, 36, 37, 39, 40, 41, 42,43, 46, 47, 50, 56, 32, 34, 35, 38, 44, 45,
adaptare (PPA) 57, 59, 60, 61, 63, 64, 65, 67, 68, 70, 71, 72, 73, 75, 77, 48, 49, 52, 53, 54, 55,
79, 80, 81, 82, 83, 84, 86, 88, 89, 90, 91, 93, 94, 95, 96, 58, 62, 66, 74, 76, 85,
98, 99, 102, 103, 104, 106, 108, 109, 110, 111, 112, 113, 87, 97, 100, 105, 107,
114, 115, 117, 118, 119, 120, 121, 122, 123, 124, 125, 127, 130, 132, 134,
126, 129, 131, 133, 135, 136, 137, 139, 141, 142, 143, 140, 144, 147, 159,
145, 146, 149, 150, 151, 152, 153, 154, 155, 156, 157, 160, 163.
158, 161, 162, 164, 165.
Stabilitatea 4, 6, 7, 8, 11, 12, 15, 16, 17, 18, 20, 21, 28, 29, 30, 37, 2, 3, 5, 23, 25, 32, 38,
39, 40, 41, 47, 57, 60, 63, 65, 67, 68, 70, 71, 73, 75, 80, 44, 45, 49, 52, 53, 54,
neuro-psihică 82, 83, 84, 86, 89, 94, 95, 96, 98, 102, 103, 108, 109, 55, 58, 62, 66, 87, 105,
(SNP) 110, 111, 112, 113, 115, 117, 118, 119, 120, 122, 123, 127, 132, 134, 140.
124, 129, 131, 135, 136, 137, 139, 143, 146, 149, 153,
154, 155, 156, 157, 158, 161, 162
Capacităţile de 9, 24, 27, 33, 46, 61, 64, 81, 88, 90, 99, 104, 106, 114, 26, 34, 35, 48, 74, 85,
comunicare(CC) 121, 126, 133, 142, 151, 152, 107, 130, 144,147, 159.
Normele 14, 22, 36, 42, 50, 56, 59, 72, 77, 79, 91, 93, 125, 141, 13, 76, 97, 100, 160,
morale (NM) 145, 150, 16,4, 165 163.
Prelucrarea rezultatelor obţinute se efectuează după cinci „chei”, care corespund

următoarelor scale:
- vericitatea (V);
- potenţialul personal de adaptare (PPA);
- instabilitatea neuro-psihică (SNP);
- normele morale (NM);
- capacităţile de comunicare (CC).
Pentru fiecare întrebare din test, intervievatul poate răspunde „Da” sau „Nu”. Din acest
motiv, la prelucrarea rezultatelor se ţine cont de cantitatea răspunsurilor, care corespund cheii.
Fiecare corespundere se apreciază cu un bal.
Scala vericităţii (V) apreciază nivelul obiectivităţii răspunsurilor la testul dat.
În cazul, dacă suma totală depăşeşte zece puncte, atunci rezultatele obţinute trebuie considerate
neveridice, din motiv, că persoana supusă testării tinde să corespundă tipului social de
personalitate dorit.
În cazul cînd se desfăşoară investigarea şi cînd nu dispunem de timp se admite de a lua ca

bază două „chei” – scala de vericitatea (V) şi potenţialul personal de adaptare (PPA).
PPA se află la un nivel mai înalt şi include în sine instabilitatea neuro-psihică (INP),
normele morale (NM) şi capacităţile de comunicare (CC) şi formează un tablou de adaptare a
persoanei la mediul dat.
Fişa de răspuns
Numele, prenumele………………………………………………..…Data testării

……..…………
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45
46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60
61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75
76 77 78 79 80 81 82 83 84 85 86 87 88 89 90
91 92 93 94 95 96 97 98 99 100 101 102 103 104 105
106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120
121 122 123 124 125 126 127 128 129 130 131 132 133 134 135
136 137 138 139 140 141 142 143 144 145 146 147 148 149 150
151 152 153 154 155 156 157 158 159 160 161 162 163 164 165
Anexa 2
Transferarea punctelor acumulate în stenuri la scalele Metodicii de adaptare
Denumirea scalelor şi punctele corespunzătoare „cheii” de răspuns
PPA SNP CC NM Stenuri
62 - > 46-> 27-31 18-> 1
51-61 38-45 22-26 15-17 2
40-50 30-37 17-21 12-14 3
33-39 22-29 13-16 10-11 4
28-32 16-21 10-12 7-9 5
22-27 13-15 7-9 5-6 6
16-21 9-12 5-6 3-4 7
11-15 6-8 3-4 2 8
6-10 4-5 1-2 1 9
1-5 0-3 0 0 10
Totalul punctelor acumulate la scala „potenţialul personal de adaptare” (PPA) se poate

de obţinut pe calea sumării a rezultatelor brute a trei scale: instabilitatea neuro-psihică, normele
morale, capacităţile de comunicare şi transferarea ulterioară conform tăbliţei de interpretare a
capacităţilor de adaptare în baza scalei „potenţialul personal de adaptare”.
Nivelul
capacităţilor
Interpretarea
de adaptare
(stenuri)
Persoană, care posedă un potenţial adaptiv înalt.
Uşor se adaptează la condiţiile noi al mediului, repede se integrează în noul

5-10 colectiv, destul de uşor şi adecvat se orientează la situaţii, repede elaborează
strategii al propriului comportament. De regulă nu sunt conflictuali, posedă o
stabilitate emoţională înaltă.
Persoană cu nivel de adaptare satisfăcător.
Posedă diverse accentuări care în condiţii obişnuite parţial se compensează şi

pot să se manifeste în cazul schimbului de activitate. Din această cauză
3-4 succesul adaptării depinde de condiţiile exterioare ale mediului. De regulă
această persoană posedă stabilitate emoţională joasă, posibil să manifeste
agresivitate şi comportament conflictual. Necesită o apropiere, supraveghere
permanentă, apropiere individuală şi activităţi de psihocorecţie.
Persoană cu un nivel adaptiv scăzut.
Posedă accentuări evidente ale caracterului şi unele simptoame ale

1-2 psihopatiei, iar starea psihică se poate de caracterizat ca limitată. Posibil
explozii nervoase, posedă stabilitate neuro-psihică joasă. Sunt conflictuali,
pot admite fapte care încalcă normele sociale. Necesită să fie luată sub
supraveghere de psiholog şi îndreptaţi la consultaţia medicului (psihiatru ).
Interpretarea scalelor de bază
Denu- Nivelul de dezvoltare a calităţilor

mirea
scalelor Mai jos de mediu (1-3 Mediu (4-6 stenuri) Mai mult de mediu (7-
stenuri) 10 stenuri)
SNP Nivel scăzut de reglare a Nivel mediu a stabilităţii Nivel înalt a stabilităţii
comportamentului, tendinţe neuro-psihice şi reglării neuro-psihice şi reglării
determinate la explozii comportamentale, auto- comportamentale, auto-
neuro-psihice, lipsa unei apreciere adecvată şi apreciere adecvată înaltă
autoaprecieri adecvate şi perceperea adecvată a şi perceperea adecvată a
perceperea adecvată a realităţii. realităţii.
realităţii.
CC Nivel scăzut al capaci-tăţilor Nivel mediu al capacităţii Nivel înalt de dezvoltare

de comunicare, întîlneşte de comunicare, relativ a capacităţilor de
dificultăţi în formarea stabileşte contactul cu cei comunicare, uşor
relaţiilor cu cei din jur, din jur. stabileşte contactul cu
manifestă agresivitate şi un cei din jur, nu este
nivel sporit de conflict. conflictual.
NM Nu poate adecvat să Apreciază rolul lui în Real apreciază rolul lui

aprecieze locul şi rolul lui în colectiv. în colectiv , se
colectiv, nu tinde să respecte orientează în respectarea
normele morale primite de normelor morale ale
comunitate. comportamentului.
Anexa 2.
Testul încrederii în sine Romek V.G.
Instrucţiune: Alegeţi din cele trei variante de enunţuri doar una, care reflectă în cea mai
mare măsură propria părere în raport cu afirmaţiile prezentate mai jos. Enunţurile din coloana B,
străduiţi-vă să le utilizaţi cît mai rar posibil (nu mai des de 1 dată la 3 – 4 întrebări).
Apreciaţi răspunsurile în modul următor. Calculaţi numărul de răspunsuri pentru fiecare din
coloanele A-C:
1) dacă aţi ales răspunsuri predominant din coloana A (20-30), atunci nu sunteţi încrezut în sine,
remarcîndu-vă prin timiditate, anxietate, aveţi nevoie de suport social şi ajutor specializat
oferit de un psiholog sau psihoterapeut;
2) dacă aţi ales 10-19 răspunsuri în coloana A sunteţi puţin încrezut în sine, urmează să mai
lucraţi asupra propriei asertivităţi, n-ar fi rău, dacă a-ţi face aceasta cu ajutorul unui specialist;
3) dacă aţi ales 10-19 răspunsuri în coloana C, sunteţi, în general, o persoană destul de încrezută
în sine, însă aveţi tendinţa să vă verificaţi în anumite situaţii propriile opinii şi
comportamente, solicitînd opiniile apropiaţilor sau ale specialiştilor;
4) dacă aţi ales 20-25 răspunsuri în coloana C sunteţi de invidiat: vă remarcaţi prin încredere în
sine, care, însă, nu întrece limitele normalului;
5) dacă aţi ales 26-30 răspunsuri în coloana C urmează să vă puneţi pe gînduri: sau încrederea în
sine întrece limitele bunei cuviinţe în anumite circumstanţe manifestîndu-vă cu o oarecare
doză de vehemenţă, agresivitate, sau nu aţi fost întotdeauna sincer în răspunsurile Dvs.;
6) dacă aveţi mai mult de 15 răspunsuri în coloana B, verificaţi-vă încă o dată, alegînd variantele
care vă caracterizează mai mult din coloanele A şi C.
Nr. Afirmaţii A B C
1. Chiar dacă nu am dispoziţie, am grijă să nu-i Da, deseori Nu pot Nu, mai mult
indispun pe ceilalţi. răspunde negativ
exact
2. În prezenţa unei persoane autoritare (de ex. Da, deseori Nu pot Nu, mai mult
directorul şcolii) mă intimidez uşor. răspunde negativ
exact
3. Sunt o persoană destul de independentă. Nu, mai Nu pot Da, deseori

mult răspunde
negativ exact
4. Atunci cînd apare o contradicţie între mine Da, deseori Nu pot Nu, mai mult
şi o persoană apropiată, prefer să cedez răspunde negativ
pentru a evita cearta. exact
5. Dacă în timpul serviciului, şeful se apropie Da, deseori Nu pot Nu, mai mult
de biroul meu, mă simt incomod. răspunde negativ
exact
6. Aleg, destul de uşor, acea strategie Nu, mai Nu pot Da, deseori
comportamentală, care îmi oferă cele mai mult răspunde
mari posibilităţi de a obţine ceea ce mi-am negativ exact
propus ca scop.
7. Circumstanţele sunt mai puternice ca mine, Da, deseori Nu pot Nu, mai mult
ceea ce mă face să mă dezic de la mai multe răspunde negativ
lucruri. exact
8. Mă incomodez, dacă alţii îmi propun ajutor. Da, deseori Nu pot Nu, mai mult
răspunde negativ
exact
9. Pot spune că, în general, îmi dirijez singur Nu, mai Nu pot Da, deseori
soarta. mult răspunde
negativ exact
10. Îmi este dificil să comunic altora despre Da, deseori Nu pot Nu, mai mult
propriile sentimente, trăiri. răspunde negativ
exact
11. Sunt impus să mă lupt cu propria timiditate. Da, deseori Nu pot Nu, mai mult
răspunde negativ
exact
12. Sunt multe lucruri cu care mă pot mîndri. Nu, mai Nu pot Da, deseori
mult răspunde
negativ exact
13. Sunt nevoit să-mi ascund propriile Da, deseori Nu pot Nu, mai mult
sentimente, trăiri. răspunde negativ
exact
14. Dacă în timpul discuţiei apare o pauză, Da, deseori Nu pot Nu, mai mult
atunci mă zăpăcesc. răspunde negativ
exact
15. Decizia o iau repede, fără multe calculări Nu, mai Nu pot Da, deseori
„pro” şi „contra”. mult răspunde
negativ exact
16. Reuşesc uşor să cer executarea unui lucru. Nu, mai Nu pot Da, deseori
mult răspunde
negativ exact
17. Cînd mă confrunt cu careva probleme la Da, deseori Nu pot Nu, mai mult
serviciu, mi-e ruşine să mă adresez şefului răspunde negativ
sau altei persoane competente. exact
18. Sunt sigur că reprezint o persoană pe care se Nu, mai Nu pot Da, deseori
poate miza în situaţiile cele mai dificile. mult răspunde
negativ exact
19. Dacă am nevoie de prietenul meu, îl sun Nu, mai Nu pot Da, deseori
chiar şi la miezul nopţii. mult răspunde
negativ exact
20. Nu am curajul să sun careva instituţii Da, deseori Nu pot Nu, mai mult
oficiale. răspunde negativ
exact
21. De regulă, obţin ceea de ce am nevoie. Nu, mai Nu pot Da, deseori
mult răspunde
negativ exact
22. Îmi este foarte greu să iniţiez discuţia cu o Da, deseori Nu pot Nu, mai mult
persoană necunoscută. răspunde negativ
exact
23. Dacă o rudă sau o persoană apropiată mă Nu, mai Nu pot Da, deseori
scoate din sărite, atunci prefer să-i spun pe mult răspunde
şleau despre aceasta. negativ exact
24. Am aptitudini şi destulă energie pentru a Nu, mai Nu pot Da, deseori
realiza ceea ce îmi planific. mult răspunde
negativ exact
25. Evit să spun lucruri care ar putea să Da, deseori Nu pot Nu, mai mult
ofenseze pe cineva. răspunde negativ
exact
26. Dacă cineva mă priveşte cînd fac ceva, Da, deseori Nu pot Nu, mai mult
atunci mă pierd şi încep să efectuez lucrul răspunde negativ
mai puţin calitativ. exact
27. Cîteodată îmi apar gînduri despre Da, deseori Nu pot Nu, mai mult
inferioritatea mea. răspunde negativ
exact
28. Am grijă să nu deranjez prietenii cu Da, deseori Nu pot Nu, mai mult
problemele mele. răspunde negativ
exact
29. Mă sfiiesc atunci cînd primesc complimente. Da, deseori Nu pot Nu, mai mult
răspunde negativ
exact
30. Aş putea spune că mă stimez. Nu, mai Nu pot Da, deseori

mult răspunde
negativ exact
Anexa 3
Anexa 1.
”AUTOCUNOAȘTEREA ȘI STIMA DE SINE”
Forma de activitate: training
Scopul:. Dezvoltarea stimei de sine, autocunoașterea și stimularea stării de bine a recruților

pentru ridicare nivelului de adaptare.
Obiective:
- Autocunoaștere și cunoaștere reciprocă;
- Favorizarea agilității și stimularea percepției de sine și a celorlalți;
- Să identifice regulile trainingului;
- Să posede o imagine de sine pozitivă;
- Să-și exprime emoțiile în fața auditoriului;
- Să dezvolte o stare de bine sie și altor persoane;
- Să se autocunoască;
- Să ridice nivelul de adaptare;
- Dezvoltarea calităţilor de toleranţă şi atitudinea pozitivă faţă de oameni și de sine.
Participanții: 45 recruții din Brigada a 2, Infanteia Motorizată or.Chișinău.
Metode: joc de prezentare și de cunoaștere interpersonală și încredere în sine, observația,

conversația, analiza, demonstraţia, expunerea ideilor, testarea, desenul, metafora, joc energizant,
întrebări și reflecții, lucrul frontal, lucrul individual, lucrul în echipă, concluzii.
Materiale: suport informațional MS Word, minge, hîrtie, cadou-obiect, pixuri, creioane colorate,
markere, foi A4, foi A3, coli flipchart, ghem de lînă, adeziv, foarfecă, foi adezive color, fișe de
colorat, fișe-ciupercă, fișe-obiecte, laptop, boxe, colaj-muzică.
Bibliografia:
1. Cartea mare a jocurilor. CIDDC. Chişinău, 2003. 272 p.
2. 855 de jocuri şi activităţi. Ghidul animatorului. Chişinău: Unicef, 2006.
3. Particularitățile adaptării școlare a elevilor din clasele gimnaziale. Chișinău:
Tipografia Sirius: 2014. 264 p.
4. Manes Sabina. 83 de jocuri. Psihologie pentru animarea grupurilor. Iași: Polirom,
2008. 204 p.
Desfăşurarea activităţii:
Începere:
Psihologul se prezintă.Comunică recruților despre scopul întâlnirii și obiectivele activităților
ulterioare.
1. Salutul (10 minute)

Scopul: prezentarea participanților, să manifeste atenție față de comunicarea celuilalt și să fie
mai încrezuții în sine.
Descriere: Recruții stau în cerc. Se va transmite mingea de la un recrut la altul pe cerc,
respectînd următoarele 2 reguli: 1) mingea trebuie transmisă într-un mod deosebit și diferit de
ceilalți; 2) fiecare se prezintă: prenume, gradul care îl deține și o așteptare de la trening.
1.Activitatea: Principiile grupului: (5 minute)

Psihologul: „Pentru a desfăşura cu succes o activitate ea trebuie bine organizată. Pentru aceasta e
nevoie de respectarea anumitor principii de lucru:
1. Fii punctual!
2. Fii pozitiv (atitudine binevoitoare)!
3. Nu critica, nu râde de celălalt!
4. Nu întrerupe vorbitorul.
5. Fii confidential!
6. Vorbeşte de la persoana I (Regula „Eu”)!
7. Fii activ!
8. Participă benevol!
9. Fii sincer. Mai bine taci decât să spui neadevărul!
10. Ajută şi susţine!
11.Vorbește cu voce tare și cu încredere în sine.
2. Activitatea: ’’Inițialele calităților”(15 minute)

Scopul : a permite cunoașterea numelor recruților și de a crea de la început o atmosferă placută.
Descrierea: fiecare își spune numele și două calități pozitive, ce îl caracterizează, a căror
denumire începe cu aceleaș inițiale ca și numele. De exemplu soldat Colodroțchi Petru –
comunicabil și pozitiv.
Fiecare vorbește cînd îi vine rîndul, nu prea repede, pentru ca ceilalți să reușească sa-i
memorizeze numele.
Comentariu: psihologul întreabă cît de ușor sau greu le-a fost participanților să gasească și să
prezinte cele două calități pozitive ale Dvs.
3. Activitatea: ”Povestea grupului” (10 minute)

Scopul: autocunoaștere și cunoaștere reciprocă; dezvoltarea încrederei în sine și adaptare la
grup.
Descriere: Psihologul comunică grupului că participanții vor realiza un desen care-i reprezintă
(individual). În baza desenelor reprezentate pe poster elaborează o poveste a grupului (în grup).
Fac prezentări de grup.
Reflecție:
 Cum v-ați simțit în timpul activității?
 Cât de ușor sau dificil v-a fost să vă reprezentanți printr-un desen? De ce?
 Ce ați învățat despre sine și ceilalți?
 Cum ați comunicat, colaborat?
 Ce ați aflat din această activitate?
 Ce ați luat util pentru voi? etc.
4. Activitatea: „Naufragiații” (30 minute)
Scopul:
- Cunoașterea interpersonală a participanților;
- Identificarea statutului participanților în grup;
- Stimularea implicării în activitate;
- Ridicare stimei de sine prin comunicarea în grup.
Instrucțiunea :
„Imaginați-vă cu toții plutiți pe corabie în Oceanul Pacific”. Direct pe cursul plutirii – o insulă.
Sînteți cu toții intrigați de aventurile ce vă pot aștepta la mal. Spontan, recifele de coastă străpung și
taie carcasa corcabiei și aceasta a început să se scufunde rapid. Aveți la dispoziție doar cîteva minute
pentru a stînge cele mai importante lucruri și pe barca pe care o aveți în rezervă să ajungeți la mal.
Totuși pentru a vă ajuta, primiți o fișă în care sînt enumerate 20 de obiecte, care ar putea fi utile pe
insulă. Dintre aceste 20, fiecare obiect are importanța sa, însă sînteți nevoiți să alegeți doar 10.
Mai multe- barca nu va rezista.
Desfășurarea activității
1. Prima etapă:
Fiecare participant analizează individual, fișa cu lista obiectelor. Selectează 10 obiecte și le

ierarhizează după importanță. Ex: 1- cel mai important, 2-mai puțin, etc.-pînă la 10.
Nr./ord Lista cu obiecte
1 2 cutii cu ciocolată
2 Sticla cu rom
3 Butelie cu combustibil
4 Harta Oceanului Pacific
5 Frînghie
6 Tranzistor (aparat de radio portativ)
7 Plasă contra țînțarilor
8 Prelată (брезент)
9 Unelte de pescuit
10 Toporaș
11 Butelie cu apă
12 Chibrite
13 Armăcu gloanțe
14 Respingător de rechini
15 Oglinda de ras
16 Colac de salvare
17 Binoclu
18 Sac turistic de dormit
Sextant (instrument ce se folosește în

19 navigație, prevăzut cu două oglinzi și o
lunetă)
Harpon (instrument de vînare a rechinilor și

20
a balenelor)
2. A doua etapă:
Participanții se grupează a cîte 3-4 membri în echipe. Grupul are sarcina de a forma o listă unică și
comună din listele de obiecte pe care fiecare participant a ales individual. Fiecare membru are
dreptul de a insista asupra obiectului pe care-l consideă extrem de important, dar să accepte și
obiectele altor colegi. Obiectele selectate sînt ierarhizate după același criteriu: 1-cel mai important,
10- importanța mică.
3. A treia etapă:
Toate grupele de participanți se unesc într-o echipă comună și lucrează conform condițiilor
anterioare. Selectarea obiectelor comune din listele grupurilor cu analiza minuțioasă a importanței
fiecărui obiect.
Semnificația obiectelor:
Cele mai importante obiecte după semnificație sînt- obiectele pentru atragerea atenție și ar putea ajuta
la supraviețuire pînă la sosirea ajutorului.
Obiectele pentru navigare, reprezintă un rol secundar, deoarece cunoașterea exactă a locului unde s-a
scufundat corabia, nu schimbă semnificativ situația naufragiaților.
Prin urmare, cele mai importante sînt oglinda pentru ras (pentru semnalarea salvatorilor aerieni și
marini), precum și butelia cu combustibil și binoclu.
Pe al doilea loc după importanța pot fi plasate butelia cu apă, ciocolatele și sticla cu rom- pentru
dezinfectarera și profilaxia diverselor boli.
Pe al treilea loc – pot fi stabilite obiectele cu ajutorul cărora se poate dobîndi hrana:- harponul, unelte
de pescuit, arma cu gloanțe, precum și acele obiecte disponibile care pot ajuta la supraviețuire:-
prelată, frînghia, sac turistic pentru somn.
Plasa contra țînțarilor nu va fi necesară deoarece în Oceanul Pacific nu sînt țînțari.
Tranzistorul fără transmițător este inutil.
Concluzii
În baza activității se poate formula concluzii despre :
-Succesul echipei în activitatea de analiză și managementul deciziei;
-A reușit echipa să evidențieze un lider;
-Cine din membrii echipei s-a implicat, dar cine nu;
-Care acțiuni au contribuit la stabilirea unui compromis și care acțiuni au fost inutile sau defectuoase
în comunicare și cîy de încrezuți sunt în sine acești recruți.
5. Activitatea: „Urmează-ți șeful” (10-15 minute)
Scopul: favorizarea agilității și stimularea percepției de sine și a celorlalți.

Descriere: Moderatorul numește pe unul dintre participanți ”șeful grupului” și toți trebuie să-l
imite în tot ceea ce face. La fiecare semnal al moderatorului (de exemplu, bătăi din palme), șeful
va trebui să alterneze niște mișcări (să țopăie, să galopeze, să alerge, să meargă etc.) și
participanții vor încerca să-i imite cât mai bine mișcările, ritmul și direcția. Se continuă imitînd
mișcările capului, chiar urmărindu-l îndeaproape, dar fără a intra în contact. Este necesar să li se
amintească participanților că jocul este realizabil dacă fiecare încearcă să-și deschidă propriul
câmp vizual și să se arate dispus să accepte ritmul ”celuilalt” și să facă să devină propriul său
ritm. Dintr-odată, moderatorul va pronunța numele altui participant, care va trebui să-l urmeze
încercînd să reacționeze promt la schimbarea de situație (sau să urmeze un nou jucător). În plus,
este important să se atragă atenția asupra conceptului de imitare perfectă, încerînd astfel să fim
rapizi în schimbarea diferitelor situații și menținîndu-se armonia cu grupul. Jocul se consideră
încheiat cînd moderatorul va numi ”șef” patru sau mai multe persoane alese la întîmplare din
grup, în funcție de timpul avut la dispoziție. La sfîrșit, participanții se vor așeza în cerc și vor
începe o dezbatere pentru a verifica dacă au existat dificultăți în imitarea mișcărilor și a ritmului
persoanei numite ca ”șef ”.\Prin denumirea unui șef le marim încrederea recruților.
Sugestii pentru moderator: Se recomandă moderatorului să aștepte 2-3 minute înainte de a numi
un alt ”șef”, în așa fel încît grupul să reușească să se sincronizeze cu ritmul fiecărui lider propus.
Ședința 2: 60 minute
6. Activitatea: ”Ciupearca albă” (15 minute)
Scopul: studiu de relații emoționale în structura de personalitate, a crea motivația, ridică nivel
stimei de sine , de a crede în tine ca persoanalitate.
Descriere:
Pregătiți echipament: foaie cu anexa 1, creioane colorate de cel puțin 12 de culori.
Participanții sunt rugați să-și amintească de basmele citite și să discutăm despre emoțiile a
personajelor pozitive și negative și să se descrie prinr-un prsonaj din desen animat sau film care
cred ca iar reprezenta.
I Etapă: Alege culori care cum crezi reflecta cel mai bine proprietățile sentimentelor de
bucurie, surpriză, interes, frică, vinovăție, ofensă, tristețe și furie. Vopsiți aceste culori dvs.
"Palette".
II Etapă: Se povestește participanților o istorie despre salvarea oamenilor care au fost
transformați toți de către extratereștri în ciuperci albe, toata lumea este în necaz. Vrăjește
ciupearca ta astfel să o transformi în ceea ce a fost inainte de a fi transformat în ciupearcă,
 Dați-le un nume, pe cine ai salvat
 Scrieți ce simte ciuperca ta
 De ce are nevoie având starea de stres, soc blocaj
 Scrieți calitațile pe care considerați că le are ciupearca Dvs, in pofida faptului că se află
acum în dificultate. Exemplu: grijuliu, puternic…
 Scrieți de ce are nevoie ciuperca vrajită în cest moment greu. Exemplu: caldură, miscare,
apă, relaxare etc.;
 Identificați ce trebuie sa faceti ca să satisfaceți necesitățile lui . Exemplu: sa învatati, sa
incetati sa va fie teama, sa invatati sa aveti gria de altii etc.
 Indentificați ciuperca cu un personaj din desen animat sau film.
7. Activitatea: Pictorul talentat (10 minute)
Scopul: dezvoltarea abilităţilor de comunicare, stabilirea contactului cu ceilalți recruți.

Descriere: Sarcină constă în înmînarea fiecărei echipe creioane colorate şi a cîte o foaie cu desen
alb-negru (toate diferite). O persoană din echipă închide ochii, ia creionul în mînă şi trebuie să
coloreze imaginea cu ochii închişi fiind ghidat de echipa sa. Apoi se schimbă participantul, şi tot
aşa pe rînd pînă toţi membrii echipelor colorează cu ochii închişi imaginea. Cîştiga echipa a
cărui desen este haşurat fără prea multe ieşiri din contur.
Reflecție:
 Cum ați ajuns la această situație?
 Cum ați comunicat?
 Ce mijloace de comunicare ați utilizat?
 V-a fost ușor sau dificil?
 Argumentați momentele dificile/ușoare din cadrul activității?
 De ce depinde finisarea unei sarcini?
 De ce trăsături de personalitate sunt necesare?
 Care din ele ar necesita o dezvoltare?
8. Activtatea: ”Despre mine mult ca o persoană respectabilă”(10 minute)

Scopul: creșterea dispoziției și a imaginii de sine, energizarea participanților.
Descrierea: participanții stau în cerc, psihologul le spune ca va citi niște afirmații și îi roagă să
se ridice în picioare toți cei cărora aceste afirmații le corespund. Afirmațiile:
- Îi rog să se ridice în picioare toți cei care pot să croșeteze;
- Îi rog să se ridice în picioare toți cei care pot juca șah;
- Îi rog să se ridice în picioare toți cei care pot schia;
- Îi rog să se ridice în picioare toți cei care pot face copturi;
- Îi rog să se ridice în picioare toți cei care pot juca baschet;
- Îi rog să se ridice în picioare toți cei care pot scri poiezii;
- Îi rog să se ridice în picioare toți cei care pot să înoate;
- Îi rog să se ridice în picioare toți cei care pot să cînte;
- Îi rog să se ridice în picioare toți cei care pot să joace teatru;
- Îi rog să se ridice în picioare toți cei care pot să meargă pe bicicletă.
9. Ritual de adio. ”Aleea plecăciunilor” (10 minute)

Descriere: Grupul se împarte în 2 coloane ce se aranjează una în faţa alteia (cu faţa unul la altul,
lăsând o trecere între rânduri). Toţi participanţii vor trece unul câte unul prin această alee
improvizată (alegându-şi un mers şi o plecăciune cât mai originală). Ceilalţi îi vor încuraja cu
aplauze.

4456

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

4456

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETARII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALA DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE SOCIALE ȘI ALE EDUCAȚIEI

CATEDRA PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

IMAGINEA DE SINE ȘI ADAPTABILITATEA RECRUȚILOR LA MEDIUL MILITAR

Admis pentru susținere

”___” _________, 2019

Conducător științific: Iulia Iurchevici,

doctor în psihologie, conferențiar universitar

Autor: Iordan Daniela, student-master la anul II,

programul de master Psihologie Juridică

1. ABORDĂRI TEORETICE CU PRIVIREA LA STIMA DE SINE ȘI ADAPTABILITATEA

1.1. Probleme ale adaptari psihologice la mediul militar 11

2. CERCETAREA EXPERIMENTALĂ A STIMEI DE SINE ȘI NIVELUL DE ADAPTARE A

2.1. Metodologie și metode de cercetare 28

3.PROGRAM FORMATIV DE DEZVOLTARE STIMEI DE SINE ȘI NIVELULUI DE

3.1. Metodologia și metode de cercetare 40

Metode‚ procedee și tehnici de cercetare: metode teoretice sunt studiul resurselor

Training : “ Autocunoașterea și stima de sine” cu scopul de a ridica nivelul încrederii în sine.

- Determinarea temei de cercetare, documentarea științifică, elaborarea bazei conceptuale

Baza experimentală a cercetării: eșantionul se constituie dintr-un număr din 65 militari în

Importanța lucrării: contribuții personale ale autorului în elucidarea problemei propuse

Adolescentul se studiază aflându-se într-o permanentă căutare de sine, auto-descoperire, auto-

I. ABORDĂRI TEORETICE LA STIMA DE SINE ȘI ADAPTABILITATEA

1.1. Probleme ale adaptarii psihologice la mediul militar

Procesul de adaptare la conditiile mediului reprezintă una dintre principalele probleme

Notiuni generale ale adaptării psihologice.

Dictionarul enciclopedic defineste conceptul de adaptare: capacitatea organismelor vii de a

P.Popescu-Neveanu defineşte termenul de adaptare ca ansamblul de procese şi activități prin care

Enciclopedia Universalis oferă urmatoarea clasificarea a adaptării: adaptarea biologic, adaptarea

Procesul de adaptare la militar

Adaptarea intelectuala constituie deci o stabilire a echilibrului între asimilarea experienței la

Oamenii nu se pot hotărâ să abandoneze o profesiune pe care o practică de ani de zile şi să ia o

În adaptare, psihicul, dezvoltat până la conştiintă, indeplineşte un rol essential.Psihicul este

Omul este un computer care se autoperfectioncază, în funcție de cunoştințele dobândite, de

1.2.Abordări conceptual ale stimei de sine

Stima de sine este o trăsătură afectiv-atitudinală a personalităţii. Numită şi evaluare de sine, ea

Stima de sine - componenta fundamentală a personalităţii

3.Încrederea în sine.Încrederea în sine se aplică în special la actele noastre. A fi încrezător,

2.1 Metodologie și metode de cercetare

Problema cercetarii: generată de îmbibarea în frustrari, anxietați și agresiuni a perioadei de

-Determinarea nivelului stimei de sine a recruților în termen;

-Constatarea nivelului de adaptare a recruților;

-Prelucrarea și interpretarea datelor experimentale și deducerea concluziilor.

- Măsurarea nivelului încrederei în sine a recruților la mediul militar.

- Determinarea nivelului adaptabilitații la mediul militar.

Chestionarul multifactorial "Adaptabilitate" a fost dezvoltat de AG Maklakov și S. V.

Metodologia se bazează pe ideea de adaptare, ca un proces continuu de adaptare activă a unei

2.2. Rezultatele și interpretări ale stimei de sine și nivelului de adaptare recruțiilor la

Cu un sondaj de masă, precum și cu o lipsă de timp, procesul de determinare a adaptării socio-

Fig.2.1. Nivelul de adaptare a recruților la mediul militar

În urma aplicarei chestionarul multifunctional ADAPTABILITATEA și prelucrarii rezultatelor

Fig.2.2.Nivelul încredrerii în sine a recruții la mediul militar.

Fig.2.3. Relația dintre stima de sine și tipul de familie,studii.

20 Studii medii incomplete

Fig.2.4. Relația dintre adaptabilitatea și tipul de familie, studii.

3.1. Metodologie și metode de cercetare

Scopul cercetării: dezvoltarea stimei de sine și respectiv al nivelului de adaptare a recruțiilor la

1.Selectarea eșantionului de cercetare.

2.Elaborarea unui program de training cu scopul dezvoltarii încrederii în sine a recruțiilor;

3.Ridicarea stimei de sine prin interpretarea trainingului;

4.Prelucrarea și interpretarea datelor experimentale și deducerea concluziilor.

Metode și tehnici de cercetare: metode teoretice sunt studiul observația, convorbirea,

1. Dezvoltarea stimei de sine la recruții;

”_” _______, 2019