 Iluminatul este una dintre cele mai importante

utilitati dintr-o casa. A evoluat de la o epoca la

alta, de la torte la lumanari si pana la sursele
electrice de astazi.

 Iluminarea este cantitatea de lumina, sau de flux

luminos, primita de unitatea de suprafata.

 Lumina condiţionează în mare măsură

activitatea omului. Iluminatul la nivel
corespunzător contribuie la mărirea
productivităţii muncii, la reducerea numărului
de accidente si la evitarea erorilor.
 Deşi foarte folosite în România, becurile cu
incandescenţă au zilele numărate. Conform unei decizii
luate la nivelul Uniunii Europene şi care va trebui pusă în
practică şi în România, acestea nu vor mai putea fi
folosite începând cu anul 2010. Măsura are rolul de
reduce consumul de energie prin înlocuirea becurilor cu
incandescenţă cu becurile economice.
 La aprinderea becului, atomii filamentului devin
excitaţi şi eliberează fotoni. Fotonii de diferite
frecvenţe reprezintă în fapt lumina şi căldura
produsă de bec.
 Atunci când electronii câştigă ori pierd energie,
aceştia îşi schimbă orbitalul pentru o perioadă foarte
scurtă. Trecerea electronului de pe un nivel de
energie superior pe unul inferior se face cu
eliberarea de fotoni de o anumită frecvenţă
(energie).
 Mişcarea electronilor produce radiaţie
electromagnetică de diferite frecvenţe; unele
frecvenţe sunt în zona undelor infraroşii, care
înseamnă căldură. Prin urmare, în filament,
temperatura se ridică la valori foarte mari; aceasta
ajunge la peste 2500oC.
 Temperatura foarte ridicată duce la "epuizarea"
materialului din care este alcătuit filamentul,
tungstenul, care deşi rezistă la temperaturi ridicate
pentru o vreme îndelungată, în timp se subţiază şi se
rupe, ceea ce înseamnă arderea becului. În fapt, din
cauza temperaturilor ridicate, atomii de tungsten se
desprind din filament şi se aşază pe interiorul
balonului de sticlă al becului.
Tuburile fluorescente se bazează pe un principiu de
funcţionare diferit de cel întâlnit în cazul becurilor
obişnuite (cu incandescenţă).
 Principiul de funcţionare a lămpii fluorescente
constă în generarea de radiaţie electromagnetică în
spectrul vizibil prin excitarea cu radiaţie ultravioletă
a unei pulberi fluorescente. Lumina ultravioletă este
produsă de o descărcare electrică întreţinută într-un
amestec de argon şi vapori de mercur la presiuni
scăzute.
 Designul unei lămpi fluorescente este destul de
simplu şi rămâne acelaşi indiferent de forma
dreaptă, circulară sau în formă de U a tubului.
 După depunerea amestecului fluorescent pe pereţii
tubului, acesta este închis şi vidat. La capete sunt
prevăzute două picioruşe prin care sunt trecuţi electrozii.
După vidarea tuburilor, filamentele sunt încălzite şi se
introduce argonul şi o cantitate mică de mercur lichid.
Stratul luminofor are proprietatea de a absorbi energia
radiaţiei ultraviolete generate la descărcarea electrică în
vapori de mercur şi argon la presiune scăzută.
 Alte două componente esenţiale în funcţionarea lămpilor
fluorescente sunt starterul şi balastul. La alimentarea cu
energie electrică starterul permite aducerea electrozilor
la incandescenţă şi apoi întreruperea curentului de
încălzire după ce lampa se aprinde. Balastul realizează o
supratensiune la bornele tubului, necesară la amorsarea
arcului electric în amestecul de gaze din interior şi, de
asemeni, limitează ulterior curentul prin tub şi în acelaşi
timp permite o funcţionare stabilă a acestuia.