Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Circulator 7 Eggdyt
Circulator 7 Eggdyt
MANIFESTARI PERIFERICE
ALE PRESIUNII ARTERIALE
2. REGLAREA NEURO-UMORALA
A ACTIVITATII CARDIACE
Pulsul arterial
Consta in distensia peretilor arteriali din timpul
sistolei ventriculare, determinata de cresterea
presiunii si diametrului arterei comprimate pe
un plan osos.
Expansiunea ritmica a arterelor se datoreste
propagarii cu viteza mare a undei vibratorii
vasculare produse de expulzia sangelui sub
presiune din inima in vasele mari.
Viteza de deplasare a sangelui in cursul sistolei
ventriculare este de 0,4-0,5 m/sec.
Unda pulsului se propaga cu viteza de 4-6
m/sec.
Factorii determinanti ai pulsului arterial:
- Volumul-bataie al cordului
- Complianta (distensibilitatea totala) arterelor
1. Volumul sistolic
- Cu cat volumul sistolic este mai mare → cantitatea
de sange propulsata in artere la fiecare bataie este
mai mare → oscilatii pulsatile sistolo-diastolice mai
ample
- Ejectia rapida determina o presiune a pulsului mai
mare decat ejectia prelungita
- Cresterea frecventei cardiace (in conditii de debit
constant) → scaderea volumului sistolic → scaderea
presiunii pulsului
- Reducerea rezistentei periferice → trecerea mai
rapida a sangelui din artere in vene →
amplificarea pulsului
- Cresterea intoarcerii venoase → amplificarea
pulsului
Mecanisme intrinseci:
- heterometrice;
- homeometrice.
Mecanisme intrinseci heterometrice (legea
fundamentala a inimii, legea Franck –
Starling)
3. Centrii nervosi
a. Formatiunea reticulata bulbo-mezencefalica:
sunt mase neuronale dispersate in
formatiunea reticulata care interactioneaza
formand entitati functionale = centrii cardio-
vasculari
Centri cardio-vasculari ventro-laterali:
- Sunt cardioacceleratori si vasoconstrictori
- Au legatura cu nervii simpatici din maduva
cervicala
- Centrul cardio-accelerator bulbar este un
conglomerat de neuroni: I neuron al SN
simpatic – efector eferent = neuron
preganglionar → ganglion stelat (fibre
preganglionare) → al treilea nerv cardiac pentru
miocardul adult
- Centrul vasoconstrictor: I neuron simpatic
efector → fibre preganglionare → ggl latero-
vertebrali → distributie la vase
Centrii cardio-vasculari mediani:
- Cardiomoderator (cardio-inhibitori) ai caror
activare realizeaza stimularea neuronilor din
nucleul dorsal al vagului unde se afla primul
neuron simpatic efector → ax in constitutia
nervului vag → nodul sino-atrial si atrio-
ventricular
- Vasodilatator: moduleaza activitatea centrilor
vasoconstrictori imprimandu-le impulsuri de
descarcare
Prin intermediul nucleilor reticulat si
paramedian se realizeaza legatura cu centrii
cardio-acceleratori si vasoconstrictori.
Neocortexul:
- motor: capaciteaza hemodinamica in actele
motorii → vasodilatatie
- Arii presoare corticale → vasoconstrictie
Efectele asupra inimii sunt realizate prin
intermediul receptorilor membranari care
interactioneaza cu proteinele G → modificarea
activitatii unor canale ionice (Ca+2, K+) sau
enzime (adenilat ciclaza, fosfolipaza C)
Adenilat ciclaza:
- este activata de proteinele Gs cuplate cu
receptorii β-adrenergici
- este inhibata de proteinele Gi cuplate cu
receptorii colinergici muscarinici (M2),
adenozinici (A2) sau opiozi.
- catalizeaza formarea cAMP care activeaza PKA
→ fosforilarea proteinelor intracelulare care
formeaza canale, pompe, enzime.
Fosfolipaza C:
- este activata de proteinele Gq cuplate cu
receptorii α- adrenergici, receptorii pentru Ang
II, endoteline
- conduce la generarea de IP3, DAG cu rol in
activitatea celulara
IP3:
- actioneaza asupra RS → eliberarea Ca++ →
influenteaza contractia inimii prin intermediul
troponinei C si calmodulinei
DAG:
- activeaza PKC → fosforilarea unor proteine
celulare
Inervatia simpatica a inimii
- Isi are originea in neuronii preganglionari din
coarnele laterale ale maduvei cervico-dorsale
- Fibre aferente stimulatoare (adrenergice) sau
inhibitoare (serotoninergice)
- Axonii neuronilor preganglionari medulari sunt
fibre preganglionare colinergice → radacina
anterioara si al trunchiului nervului splinal →
parasesc prin ramura comunicanta alba.
- Fibrele ajung la ganglionii simpatici ai lantului
paravertebral cervical, unde fac sinapsa cu
neuronii postganglionali
- fibrele postganglionare din ganglionii cervicali
formeaza nervii cardiaci → intra in constitutia
plexului cardiac Wrisberg → se distribuie la
inima
- fibrele simpaticului drept se distribuie nodulului
sino-atrial si muschiului atrial → controleaza
frecventa cardiaca (fibre acceleraroare)
- fibrele simpaticului stang se distribuie nodulului
A-V, fsciculului Hiss si muschiului ventricular →
controleaza forta de contractie
- terminatiile nervoase simpatice prezinta
varicozitati (NA) → se realizeaza contactele
sinaptice ce celulele efectoare
Inervatia parasimpatica a inimii
- se realizeaza prin fibre preganglionare ale nervului
vag (origine in neuronii cardioinhibitori din nucleul
dorsal al vagului)
- fibrele preganglionare urmeaza traiectului nervului vag
pe care il parasesc pentru a intra in constitutia
plexurilor cardiace;
- fac sinapsa cu neuronii postganglionari parasimpatici
situati in grosimea peretelui atrial
- varicozitati cu acetilcolina
- fibrele cu origine in vagul drept se distribuie nodului S-
A → bradicardie si oprirea cordului
- fibrele cu origine in vagul stang se distribuie nodului A-
V si faciculului Hiss → bloc atrio-ventricular
Efectele cardiace ale stimularii
simpatice si parasimpatice
Functie PS/S Efect Receptor Mecanism
Batmotropa (excitabilitate) PS - M Hiperpolarizare, scurtarea PA
S + Beta Cresterea gNa+ , gCa++, scurtarea
depolarizarii diastolice
Cronotropa (frecventa) PS - M Creste durata depolarizarii diastolice
S + Beta Scade durata depolarizarii diastolice
Dromotropa (conducere) PS - M Creste durata depolarizarii diastolice
S + Beta Scade durata depolarizarii diastolice
Inotropa (forta contractila) PS atriale M Scurtarea PA
S + Beta Activarea glicolizei, cresterea influxului de
(evidente) Ca++
Tonotropa (tonus) PS - M
S + Beta
Interactiuni simpatico-parasimpatice
cu rol in modularea activitatii
cardiace
1. Antagonism reciproc presinaptic:
- terminatiile nervoase presinaptice prezinta receptori
presinaptici inhibitori, specifici pentru mediatorul
opus:
- Pe fibrele colinergice presinaptice exista receptori
α2-adrenergici;
- Pe fibrele adrenergice exista receptori colinergici (M)
- Mediatorul eliberat din terminatia nervoasa
determina efectele specifice si o reducere a eliberarii
mediatorului in sistemul opus.
2. Autoinhibitia presinaptica
- Mediatorul ajuns in spatiul intersitial difuzeaza
si activeaza la nivelul autoreceptorilor
presinaptici ( receptori colinergici M, pe fibrele
parasimpatice si α2-adrenergici, pe fibrele
simpatice) blocand propria eliberare.