ANALIZA TEHNICO-

ECONOMICĂ A PROCESELOR
DE FABRICAŢIE

dr.ing.ec.Nicolae BOIAN
CAP. 1 FUNDAMENTELE ACTIVITĂŢII ECONOMICE

• NEVOI UMANE

• RESURSE ECONOMICE
 FUNDAMENTELE ACTIVITĂŢII ECONOMICE

NEVOI UMANE
Determinate sau condiţionate de factori sociali
sau economici;
Nelimitate ca număr şi regenerabile;
Limitate în capacitate de consum (saturaţie);
Sunt substituibile ca urmare a concurenţei;
Generează complementaritate;
Sunt vizibile pe măsura percepţiei lor;
 FUNDAMENTELE ACTIVITĂŢII ECONOMICE

RESURSELE ECONOMICE
Sunt rare, limitate în volum;
Sunt supuse permanent diversificării;
Sunt invizibile temporar;
 FUNDAMENTELE ACTIVITĂŢII ECONOMICE

LEGEA RARITĂŢII

“Resursele sunt rare, limitate iar nevoile sunt

nelimitate”

CONSECINŢE

1. Eficientizarea producţiei
2. Economisirea resurselor
 FUNDAMENTELE ACTIVITĂŢII ECONOMICE

FACTORII DE PRODUCŢIE (J.B. SAY)

- Resurse economice atrase;

1. MUNCA
2. NATURA
3. CAPITALUL

4. INFORMAŢIA
 FACTORII DE PRODUCŢIE

MUNCA
Acţiune conştientă de realizare de bunuri economice (bunuri
materiale sau servicii) cu scopul satisfacerii unor nevoi publice sau
private de consum şi al obţinerii de venituri.

NATURA
Factorul natural sub formă materială sau conjuncturală utilizat în
activitatea economică prin consum sau ca factor determinant al
acesteia.
 FACTORII DE PRODUCŢIE

CAPITALUL
Ansamblul bunurilor reproductibile, rezultate din activitatea
anterioară, utilizate în producerea de bunuri economice.

CAPITAL TEHNIC
o CAPITAL FIX
o CAPITAL CIRCULANT

CAPITAL VALORIC
o MONEDĂ
o TITLURI DE VALOARE
 FACTORII DE PRODUCŢIE

COMBINAREA FACTORILOR DE PRODUCŢIE

FUNCŢIA DE PRODUCŢIE

Q = producţia
A = constantă specifică economiei naţionale
K = capitalul utilizat
L = munca utilizată
a,b = coeficienţi ai ponderii factorilor
 FACTORII DE PRODUCŢIE

LEGEA RANDAMENTELOR NEPROPORŢIONALE

“dacă o activitate economică necesită utilizarea a doi factori de

producţie din care unul constant, factorul variabil nu poate fi crescut
constant fără a se diminua productia suplimentară”

P = Producţia totală
X = factorul variabil
Pmg = Producţia marginală; Pmg = (P1-P0)/(X1-X0)
PM = Producţia medie
 FACTORII DE PRODUCŢIE

PRODUCTIVITATE SAU RANDAMENT

(rezultatul combinării factorilor de producţie)

FACTORII PRODUCTIVITĂŢII
 Naturali (climă, zăcăminte)
 Tehnici (nivel tehnic, tehnologie)
 Economici (organizarea producţiei, nivelul de salarizare)
 Sociali (condiţii de muncă, legislaţie socială)
 Psihologici (climatul de muncă, satisfacţia muncii)
 Managementul (tipuri de management)
 CAP 2 COSTURILE INTREPRINDERII

Costurile întreprinderii reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate pentru

functionarea ei.

Costul de producţie este expresia bănească a consumului de resurse al

întreprinderii pentru obţinerea şi desfacerea producţiei sale.

Nivelul consumului trebuie determinat prin calcul economic, asigurându-se

în acest fel relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea lui.
Problematica analizei costurilor:
1. Determinarea consumurilor şi calculul costurilor;
2. Eficientizarea costurilor;
 DETERMINAREA CONSUMURILOR, CALCULAŢIA COSTURILOR
Din perspectivă contabilă, consumul de resurse este o cheltuială a
întreprinderii, determinată de nivelul activităţii desfaşurate, care se deduce
în mod global din veniturile realizate din vânzarea produselor, în procesul
de formare a profitului.

Calculaţia costurilor reprezintă acele lucrări ce sunt realizate pentru

determinarea unui echivalent monetar al consumului de resurse (bunuri,
lucrări, servicii etc.) realizat de întreprindere în cursul activităţii desfăşurate.
 Tipuri de costuri
1. Costuri directe: ataşate direct obiectului de evidenţă şi calculaţie (materiile
prime şi materialele directe, salariile directe şi contribuţiile privind asigurările şi
protecţia socială aferente acestora);
2. Costuri indirecte: ataşabile asupra obiectului de evidenţă şi calculaţie în urma
unui proces de repartizare (cheltuieli de producţie comune: amortizare utilaje,
pază, transport, aprovizionare etc.);
3. Costuri fixe: cheltuielile independente de variaţia, în anumite limite, a volumul
producţiei (amortizarea capitalului fix, chiriile, salariile fixe sau în regie);
4. Costuri variabile: cheltuielile care se modifică în functie de volumul producţiei
(materii prime, materiale, salarii directe sau în acord);
5. Costul total: totalitatea cheltuielilor aferente unui proces de producţie;
6. Costuri medii: cheltuieli dependente, raportate la o variabilă independentă;
7. Costuri marginale: cheltuieli suplimentare determinate de realizarea unor unităţi
suplimentare de producţie.
8. Costuri relevante: susceptibile a se modifica în funcţie de decizia economică;
9. Costuri nerelevante: independente de decizia economică.
 Determinarea costurilor

Costuri fixe(CF): se preiau din contabilitatea financiară;

Costuri variabile(CV):

CV  CVu  Q (costul variabil unitar)

Q = volumul productiei (din evidenţele de gestiune a producţiei)

CVu = costul variabil unitar (din fişele individuale de cost)
Costul total(CT): suma costurilor fixe şi variabile;

CT  CF  CV
Costul mediu(CM): care poate fi fix, variabil sau total:
CF CV CT CF  CV
CF  ; CV   CVu ; CT    CV  CV
Q Q Q Q

Cost marginal(Cmg):
CT CT2  CT1
Cmg  
Q Q2  Q1
 Determinarea costurilor

Costuri nerelevante, exemplu:

O întreprindere deţine un stoc de materii prime fără mişcare de 5.000 lei,

neputând fi folosit nici în procesul de producţie, nici vândut, neexistând
clienţi interesaţi. Primindu-se o ofertă de contract în valoare de 12.000 lei,
care ar permite utilizarea acestui stoc de materii prime, se ridică problema
acceptării ofertei având în vedere cuantumul cheltuielilor de prelucrare de
10.000 lei.
La un prim calcul, costul comenzii ar fi de 15.000 lei ceea ce ar justifica
neacceptarea contractului. În fapt, cheltuiala cu materia primă (5.000 lei)
este o cheltuială nerelevantă în raport cu această decizie şi astfel se poate
justifica acceptarea contractului.
 Metode de eficientizare a costurilor
Eficientizarea costurilor se referă la alocarea unor resurse limitate, distribuite în
funcţie de priorităţile cerinţelor şi competitivitatea execuţiei.

EFICIENTA = MINIMIZARE COSTURI sau MAXIMIZARE EFECTE

Minimizarea costului reprezintă problema de bază la nivel microeconomic fiind

considerată una din cheile maximizării beneficiilor.
Metode de eficientizare a costurilor:
-Frontiera de producţie (capacitatea maximă de producţie);
-Costul de oportunitate (costul renunţării);
-Pragul de rentabilitate (volumul minim de producţie);
-Optimul producătorului (volum optim de producţie);
 METODA FRONTIERELOR DE PRODUCTIE
O întreprindere produce doar doua produse economice: alimente
(A) şi haine (H). Întreprinderea poate aloca resursele de care
dispune in realizarea celor doua produse in mod egal sau
diferentiat dar nu poate depasi posibilitatile de productie (resursele)
existente. Cu resursele existente, întreprinderea poate produce în
conditii de maxima eficienta 50 um alimente sau 100 um haine
Grafic, situatia se prezinta astfel:

In punctul M se pot realiza 25 um alimente şi 50 um haine. Toate

punctele X aflate sub FPP reprezinta combinatii care nu utilizeaza
toate resursele disponibile sau le utilizeaza cu eficienta scazuta.
Punctele aflate deasupra FPP reprezinta depasiri de esurse.
 METODA COSTULUI DE OPORTUNITATE
„Costul de oportunitate” sau al şansei sacrificate constă în preţuirea acordată
celei mai bune şanse sacrificate în luarea unei decizii economice (productive,
investiţionale, etc).
Se evaluează câştigul obţinut prin pierderea celei mai bune din variantele
sacrificate.

Exemplu:
Un întreprinzător ce deţine un capital de 20.000 lei trebuie să decidă în privinţa unei
afaceri în care să investească atât capitalul cât şi munca sa. Datele estimative ale afacerii
sunt: venituri anuale 120.000 lei, cheltuieli anuale 100.000 lei, profit net 16.800 lei, după
deducerea din profitul brut a impozitului pe profit (16%). Venitul net al întreprinzătorului va
fi în aceste condiţii 14.112 lei după plata impozitului pe dividende (16%).

Decizia de implicare în afacere pare justificată dar calculul de profit nu include costul de
oportunitate reprezentat de cele două renunţări majore ale decidentului: capitalul şi munca
sa. Pentru evaluarea acestui cost trebuie avute în vedere cel mai bune valorificări posibile
ale resurselor la care trebuie să renunţe. Acestea sunt dobânda bancară pentru capitalul
depus la bancă şi salariul net pe care l-ar putea obţine pe piaţa muncii.
În condiţiile unei dobânzi anuale maxime la depozitele bancare de 12% şi a unui salariu
lunar net de 1.000 lei garantat de un angajator, costul de oportunitate al afacerii, la care
trebuie să renunţe este:
CO  20.000 12%  1.000 12  14.400
Astfel, costul de oportunitate este superior venitului net obţinut şi o decizie negativă este
justificată.
 METODA PRAGULUI DE RENTABILITATE

VT = CT;
 VT = CF+CV;
 PxQmin = CF + QminxCVu;
unde CVu = costuri variabile unitare
 Qmin = CF : (P – CVu)
Coeficientul de siguranţă al vânzărilor Ks = Q/Qmin
(Q=volumul vanzarilor)
 OPTIMUL PRODUCATORULUI
1. Optimizarea productiei: volumul de productie optim este cel la care cresterea suplimentara
a productiei conduce la o majorare minima a costului mediu, adica cel in care costul marginal
este egal cu costul mediu total iar acesta ia valoarea minima

Cmg = CTM
2. Maximizarea profitului: producatorul urmareste realizarea acelui volum de produse
care sa-i asigure un profit maxim

Vmg = Cmg
Vmg = VT: Q = (VT1-VT0):(Qv1-Qv0)
Unde: VT1, VT0 sunt veniturile totale in perioadele 1, respectiv 0
Qv1 si Qv0 sunt cantitățile vândute in perioadele 1, respectiv 0
 EVALUAREA RAPORTULUI COST-BENEFICIU

SUBIECTE:
 Evaluarea veniturilor
 Evaluarea beneficiului
 Evaluarea raportului preţ-beneficiu
 EVALUARE VENITURI, BENEFICII

Cantitatea de produse vandute: Qv

Pretul mediu de vanzare: PM
VT = Qv x PM

BENEFICIUL (B): Rezultatul activitatii economice

B = VT – CT
 EVALUARE RAPORT PRET - BENEFICIU
În condiţiile unor diagrame de cost total constante, beneficiul variază funcţie de
preţul de piaţă, conform graficului:

La valoarea minimă a preţului de piaţă (Pmin), beneficiul devine nul (dreapta

veniturilor este tangentă la curba costurilor).
Pmin, la care producatorul paraseste piata, se dermina astfel:
VT = CT
Pmin x Qoptim = CT
Pmin = CT: Qoptim
Qoptim se determina din conditia de profit maxim
 METODE ŞI PROCEDEE DE CALCULAŢIE A COSTURILOR

Factori de determinare:
- obiectul calculaţiei:
– metode de calculaţie pe purtători de costuri (produse, servicii, unităţi de timp etc.);
– metode de calculaţie pe sectoare de cheltuieli (compartimente, birouri, activităţi);
– metode de calculaţie cu caracter mixt (ex: pe faze tehnologice).
- sfera de cuprindere a cheltuielilor în cost:
– metode de calculaţie absorbante (includ toate tipurile de cheltuieli: producţie,
desfacere, administraţie);
– metode de calculaţie parţiale (includ doar o parte a cheltuielilor: variabile, directe
etc.).
- modul de evidenţă şi integrare a calculaţiei costurilor în sistemul de urmărire şi
control al activităţii întreprinderii:
– metode de calculaţie cu caracter previzional şi de urmărire operativă a cheltuielilor;
– metode de calculaţie cu caracter postfaptic.
 METODE ŞI PROCEDEE DE CALCULAŢIE A COSTURILOR
Etape de desfăşurare a metodelor de calculaţie de tip absorbant
• identificarea cheltuielilor şi delimitarea lor pe purtători şi locuri de
cheltuieli;
• repartizarea cheltuielilor indirecte între diverse centre de responsabilitate
(activitate);
• separarea cheltuielilor de producţie în fixe şi variabile;
• determinarea costului unitar.

În metodele de calculaţie cu caracter postfaptic se adaugă etapele:

• compararea cheltuielilor şi costurilor efective cu cele antecalculate şi
stabilirea abaterilor;
• soluţionarea abaterilor potrivit cerinţelor metodei de calculaţie utilizată.
 PROCEDEE DE CALCULAŢIE
1. Procedee de calculaţie şi delimitare a cheltuielilor pe purtători de
costuri şi pe locuri de cheltuieli
• Procedeul ponderării cantităţilor cu preţurile pentru separarea
cheltuielilor care au la bază consumuri specifice exprimate
cantitativ (materii prime, utilităţi, salarii directe etc.);
n
unde: n = numărul de produse realizate cu Cj   qi  pj
i 1
elementul de cheltuială “j”
qi = cantităţi consumate; pj=preţul elementului “j”
• Procedeul cotelor procentuale (amortizări, taxe şi impozite etc.);
2. Procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte
• Procedeul suplimentării în forma clasică (pe baza unui criteriu de
repartizare): CR
unde: Ks  n
Ci  b j  K s
CR = cheltuială de reaprtizat  bj
j 1
Ks = coeficient de suplimentare
bj = baza de repartizare (elementul comun produselor)
n = numărul de purtători de costuri sau sectoare de cheltuieli
Ci = cota de cheltuială indirectă ce revine purtătorului “i”
 PROCEDEE DE CALCULAŢIE

3. Procedee de separare a cheltuielilor de producţie în fixe şi variabile

Metoda direct-costing: cheltuielile variabile directe şi indirecte se identifică direct pe
purtătorii de cheltuieli. Cheltuielile fixe, care se realizează indiferent de volumul
producţiei şi privesc în ansamblu capacitatea entităţii de a produce şi a vinde, nu se
repartizează pe purtători de cheltuieli.
Etape:
1. Delimitarea cheltuielilor se face prin metoda analitică luându-se în considerare doar
cheltuielile variabile fără echivoc (materiale, utilităţi, salarii directe etc.)
2. Determinarea costului variabil unitar Cvu
CV
cvu 
Q
3. Determinarea marjei costului variabil unitar
mcv  pvu  cvu

4. Determinarea rezultatului financiar al producţiei

n
R  qi  mcvi  CF
i 1
 PROCEDEE DE CALCULAŢIE
4. Procedee de calcul a costului unitar de producţie
Costul unitar de producţie cumulează costul direct şi indirect, unitare.
Ct=Cd+Ci
n
 Chi
Diviziunea simplă: în cazul producţiei omogene Cj  i 1
unde: Ch = cheltuieli de producţie în produsul “j” Qj
Q = cantitatea totală de produse omogene fabricate

Procedeul cantitativ: pentru produse colaterale (cuplate, simultane, asociate)

unde: c = costul mediu al unităţii de produs
j n
 Chi
q j = cantitatea realizată din fiecare produs
C j  i m1
cj qj
 q j c 
q1j = cantitatea utilizată din fiecare produs j 1 j
q1j
Procedeul coeficienţilor de echivalenţă: pentru produse neomogene
Metoda presupune omogenizarea costurilor prin intermediul coeficienţilor de echivalenţă:
simpli sau agregaţi; m
 Chi
 
ej n
kj  Qe   q  k ce  1
i c j  ce  k j
eb j 1 Q e

Kj=coeficientul de echivalenţă; ej=mărimea parametrului ce determină neomogenitatea;

eb= mărimea parametrului unităţii de bază; q= cantitatea realizată din fiecare produs;
Qe= cantitatea totală de produse echivalente; ce= costul unitar echivalent;
cj= costul unitar
 CAP 3. ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ

INTRODUCERE
Analiza economică: metodă de cercetare ştiinţifică bazată pe
descompunerea fenomenului în părţi componente şi stabilirea factorilor
cale îl determină prin utilizarea logicii de tip cauză-efect.

Tipuri de anliză economică:

Pilotajul (monitorizare indicatori strategici: cifra de afaceri, profit, cotă de
piaţă)
Auditul (control abatere indicatori faţă de un model ţintă)
Analiza diagnostic (modalitate de cunoaştere şi valorificare superioară a
potenţialului întreprinderilor)
OBIECTIVELE ANALIZELOR DIAGNOSTIC
 METODE, INSTRUMENTE ŞI TEHNICI DE ANALIZĂ

• Selectarea şi gruparea

• Calculul indicatorilor şi indicilor

 Valoarea medie Y
Q
X
Q
 Valoarea marginală Ymg 
X
Q Q1  Q0
IQ 1
 Ritmul de variaţie RQ / X
Q
 0 
Q0

X X1  X 0 X1  X 0

Q Q1  Q0
 Elasticitatea variaţiei indicatorului RQ / X
Q
 0 
Q0

IQ 1
X X1  X 0 I X  1
X0 X0
 METODE, INSTRUMENTE ŞI TEHNICI DE ANALIZĂ

• Diviziunea şi descompunerea rezultatelor

• Comparaţia
– In timp (perioade de referinţă)
– In spaţiu (sectoare, întreprinderi similare)
– Mixtă
– Benchmarkingul (intern, competitiv, funcţional)
– Normativă (limite minime sau maxime de performanţă şi risc, proprii sau impuse)
 METODE, INSTRUMENTE ŞI TEHNICI DE ANALIZĂ

• Metode ale analizei calitative

– Metoda concordanţei

– Metoda diferenţei

• Metode ale analizei cantitative

– Metoda substituţiilor în lanţ
Ex: Cazul produsului de factori : A=axbxc

A0 = a0 x b0 x c0
A1 = a1 x b1 x c1
ΔA = A1 –A0 = a1 x b1 x c1 – a0 x b0 x c0
ΔAa = a1 x b0 x c0 – a0 x b0 x c0 = (a1 – a0) x b0 x c0
ΔAb = a1 x b1 x c0 – a1 x b0 x c0 = (b1 – b0) x a1 x c0
ΔAc = a1 x b1 x c1 – a1 x b1 x c0 = (c1 – c0) x a1 x b1
ΔA = ΔAa + ΔAb + ΔAc
 METODE, INSTRUMENTE ŞI TEHNICI DE ANALIZĂ

– Metoda ratelor
 de structură (rata activelor imobilizate, rata activelor circulante, rata
veniturilor din vânzarea mărfurilor etc.);
 de gestiune (rata de rotaţie a stocurilor, rata încasărilor, rata plăţilor
etc.);
 de rentabilitate (rata rentabilităţii comerciale, rata rentabilităţii financiare
etc.);
 ale echilibrului financiar (rata solvabilităţii, rata lichidităţii, rata de
îndatorare etc.).
– Metoda scorurilor (scoring)

Z  a   g i  Ri 
a = constantă;
gi = coeficientul de semnificaţie al ratelor;
Ri = rata;
 ETAPE DE ANALIZĂ
Etape pregătitoare:
- delimitarea ariei studiului, constituirea echipei de analiză;
- stabilirea metodelor de culegere a datelor;
- stabilirea reperelor de analiză: rezultatele concurenţei, situaţia din ramură,
situaţia mediului extern etc.

Etape de investigare şi analiză:

- culegerea datelor;
- efectuarea calculelor;
- evidenţierea simptomelor semnificative;
- stabilirea punctelor slabe şi forte, a oportunităţilor şi ameninţărilor (SWOT);

Etape de concluzionare:
- justificarea alegerii ipotezelor, metodelor, coeficienţilor;
- justificarea punctajelor de analiză şi a concluziilor;
- stabilirea recomandărilor şi evaluarea rezultatelor (SWOT optimizat);
- redactarea raportului.
 TIPURI DE ANALIZE
1. După orizontul de timp:
 post - factum
 previzionale
2. După modul de urmărire al indicatorilor:
 statice
 dinamice
3. Funcţie de poziţia analistului:
 interne
 externe
4. Funcţie de natura problemelor abordate:
 economice
 financiare
 economico-financiare
5. După destinaţia lor:
 tactice
 strategice
6. După nivelul de extindere
 globale
 de proces
 ANALIZA DIAGNOSTIC GLOBAL STRATEGICĂ

- permite evaluarea activităţii întreprinderii sub toate aspectele sale

(tehnic, economic, financiar, strategic, social etc.) în cadrul mediului
extern în care îşi desfăşoară activitatea.
- generează o imagine de ansamblu a situaţiei întreprinderii, pe funcţiuni
(marketing, producţie, management, personal etc.), ce rezultă din
interacţiunea cu mediul înconjurător;
- facilitează găsirea unor justificări logice ale situaţiei întreprinderii;
- permite trasarea unor recomandări viabile, în conformitate cu obiectivele
analizelor.
Diagnostic strategic
Diagnostic
global strategic
Diagnostic financiar
 CAP. 4 ANALIZA DIAGNOSTIC DE PROCES

- permite evaluarea proceselor desfăşurate de întreprindere

în cadrul mediului lor intern;
- generează o imagine detaliată, pe funcţii ale întreprinderii
( aprovizionare, producţie, investiţii, control, comercializare
etc.);
- permite găsirea unor justificări logice a stării proceselor;
- permite trasarea unor recomandări viabile, în conformitate
cu obiectivele analizelor;
- vizează aspecte legate de potenţialul economic al resurselor
şi proceselor şi de performanţa utilizării lor.
MODEL STRUCTURAL DE ANALIZĂ DIAGNOSTIC DE PROCES
 MODEL MATEMATIC DE ANALIZĂ DIAGNOSTIC
Functia matematica atasata modelului (nota de evaluare a procesului)
S DP  K DSP  DSP  K DF  DF

DSP = nota medie ponderata a diagnosticului potentialului

DF = nota medie ponderata a diagnosticului financiar

KDSP , KDF = coeficienţi pentru obţinerea valorii sintetice a analizei diagnostic

(KDSP+KDF = 1).
m
 Pdspi  di
i 1
DSP  m
 di
i 1
m = criterii de analiză diagnostic luate în calcul
Pdspi = 1..5 (punctaje convenţionale de analiză pe criterii)
di = coeficienţi de ponderare a importanţei criteriilor
 MODEL MATEMATIC DE ANALIZĂ DIAGNOSTIC

n
 Pdf i  fi
i 1
DF  n
 fi
i 1

n = criterii de analiză diagnostic luate în calcul

Pdfi = 1..5 (punctaje convenţionale de analiză pe criterii)
fi = coeficienţi de ponderare a importanţei criteriilor

Gradul de importanţă Consecinţele neîndeplinirii criteriului di, fi

Foarte important Extren de grave la nivel de întreprindere 5
Major Grave, cu efect sectorial 2

Secundar Izolate, la nivel compartimental 1

 Evaluare generală proces

SDP Clasificare Recomandări

1 Inadaptare totală Renunţare la proces sau externalizare.
2 Adaptare Restructurare radicală: reorganizare
insuficientă structurală şi retehnologizare prin aport de
capital sau externalizare proces.
3 Adaptare la limită Restructurare importantă: investiţii tehnice şi
tehnologice, control cheltuieli, perfecţionare
personal operativ, injecţie de capital.
4 Adaptare bună Pilotaj proces, automatizare operaţii,
planificare resurse, perfecţionare personal
specializat, asigurare capital.
5 Adaptare foarte Dezvoltare proces: elasticitate fabricaţie,
bună automatizare şi informatizare faze, protecţie
intelectuală. Stimulare creativitate personal.
 5 ANALIZA DIAGNOSTIC DE POTENŢIAL
5.1 Diagnosticul resurselor tehnice
Resursele tehnice sunt reprezentate de activele corporale şi necorporale aflate în
patrimoniul întreprinderii.
Activele corporale sunt cele deţinute de societate pentru utilizarea în procesele de
producţie, comercializare etc. Ele au o structură materială şi, cu unele excepţii,
sunt epuizabile şi supuse amortizării.
Activele necorporale (mărci, brevete, licenţe, francize, vad comercial, drepturi de
copyright etc.) asigură întreprinderii, prin posesia lor, perspectivele realizării unor
beneficii economice viitoare.

Analiza resurselor tehnice în cadrul proceselor cuprinde următoarele

determinări:
 Analiza mijloacelor fixe;
 Analiza capacităţii de producţie;
 Analiza mijloacelor fixe
Modelul de analiză diagnostic se concentreză asupra următoarelor aspecte:
• starea de funcţionare (uzura fizică) şi structura mijloacelor fixe;
• structura şi performanţele lor în raport cu cele pe plan mondial (uzura morală);
• dinamica mijloacelor fixe;
• eficienţa utilizării mijloacelor fixe.
Indicatori Mod de calcul Explicaţii

Mijloace fixe la valoare netă Vi = valoare de

MF  Vi  A
(starea mijloacelor fixe) intrare a MF
A= amortizare
Indicele mijloacelor fixe MFn MFn= mijloace fixe
I MF  100 nete în anul n
(dinamica mijloacelor fixe) MFn1

Coeficient de structură MF
i
MFi= mijloace fixe
K   100
(structura) i  i
MF nete din grupa i

Coeficient de uzură (depreciere) A

K   100
u V
(starea mijloacelor fixe) i

Producţia realizată la 1000 lei Q

f
Qf= producţia
mijloace fixe (eficienţa) EQ   1000 fabricată
f MF

Beneficiul la 1000 lei mijloace fixe P Pr= profitul brut al

E  r  1000
(eficienţa) P MF procesului
 Analiza capacităţii de producţie
Capacitatea de producţie este un indicator de potenţial economic ce poate fi definit şi calculat pentru
toate tipurile de activităţi, inclusiv pentru cele din sfera comercială (capacitatea de desfacere, de
stocare etc) sau a serviciilor (capacitatea de lucru, capacitatea de cazare etc.). Aspecte vizate:
• analiza utilizării extensive a mijloacelor fixe şi a fondului de timp;
• analiza utilizării intensive a mijloacelor fixe .

Indicatori Mod de calcul Explicaţii

Nr total de mijloace fixe (N) din care: Conform inventar

în funcţiune (Nf)
Capacitatea maximă de fabricaţie [buc]
Fondul de timp lucrat (Tl)
Cmax   Ni Ti max  Pi max
Tl  Tmax  Tn
i=tipul de mijlc fix
Pimax = productivitatea maximă
Tmax=timp de lucru max programat
Tn=timp de neutilizare

Grad de utilizare fond de timp (Gt) Tl

Gt 
Tmax
Grad de funcţionare (Gf) Nf
Gf  100
N
Grad de utilizare ca capacităţii de Qe Qe=nr. produse realizate
producţie (GuCP) GuCP   100
C max
Randamentul mediu Qe
R 100
Nf
 Model de evaluare al resurselor tehnice
Punctaj Calificativ Semnificaţie
1 Inadaptare Mijloacele fixe sunt uzate (Ku>70%) şi necompetitive (EQf, Ep scad).
totală Structură concentrată pe un tip (Ki >90%), lipsa investiţiilor (IMF < 100).
Capacitatea de producţie este foarte mică (Gf, GuCP < 30%), Tn>Tl.
2 Adaptare Mijloacele fixe sunt uzate (Ku>70%) şi necompetitive (EQf, Ep scad).
insuficientă Structură echilibrată pe toate tipurile ( ), lipsă investiţii.
Capacitatea de producţie este redusă (GK f, GuCP
i 
<50%),
K i randament în
i
scădere.
3 Adaptare la Mijloacele fixe sunt utilizate la capacitate maximă (Gf, GuCP >90%) dar
limită sunt neperformante (EQf, Ep scad) şi uzate (Ku>70%).
Capacitatea de producţie este medie (Gf, GuCP < 70%), randament în
creştere.
4 Adaptare Mijloacele fixe corespund ca performanţe (EQf, Ep , în creştere), uzura
bună este medie (Ku = 50-70%) Capacitatea de producţie este mare (Gf, GuCP >
80%).
5 Adaptare Mijloacele fixe sunt performante (EQf, Ep , în creştere), noi (Ku < 50%) şi
foarte bună folosite la capacitatea maximă (Gf, GuCP >90%).
 DIAGNOSTICUL DE POTENŢIAL
5.2 Diagnosticul resurselor umane
Analiza diagnostic a resurselor umane vizează situaţia acestei resurse interne,
modul în care utilizarea ei se conjugă necesităţilor de proces.
Scopurile analizei diagnostic sunt:
 stabilirea apropierii dintre necesarul de resursă umană, determinat prin
tehnologia de proces şi situaţia existentă la momentul analizei;
 stabilirea perspectivelor resurselor umane prin prisma programului de
dezvoltare al proceselor.

Analiza resurselor umane în cadrul proceselor cuprinde:

 Analiza structurală :
 Cantitativă: nivelul de corespondenţă al efectivului de personal cu
nevoile de personal determinate pe considerente tehnologice
(exemplu: necesarul de personal planificat);
 Calitativă: competenţele individuale ale personalului, modul în care
acestea se armonizează cu cerinţele posturilor ocupate.
 Analiza de eficienţă prin raportarea rezultatelor obţinute în proces la
consumul de forţă de muncă.
 Analiza structurală cantitativă
Indicatori Mod de calcul Explicaţii

Personal direct productiv Compartiment resurse umane Pdp

Personal auxiliar Compartiment resurse umane Paux

Total personal productiv P P P
p dp aux

Personal administrativ (TESA) Compartiment resurse umane Padm

Total personal programat Np
N  Pp  Padm
p

Număr anual de zile lucrate de personal Compartiment resurse umane Zi

Rata personalului direct productiv Pdp
RPdp  100
Np

Numărul mediu de personal Ni=nr de lucrători

N Z
i i care au lucrat Zi
N 
Z ore in an
Z = nr anual de
zile lucrătoare
Diferenţa de personal
D NN
p p
 Analiza structurală calitativă
Etape de analiză a competenţelor individuale:
Gruparea competenţelor (conform fişelor de post):
• competenţe „banalizate” (minime);
• competenţe „diferenţiate” (concurenţiale);
• competenţe „emergente” (de perspectivă).
Culegerea informaţiilor:
Informaţiile se culeg prin intermediul chestionarelor aplicate atât persoanelor evaluate cât
şi persoanelor responsabile (directori, şefi de compartimente etc.).
Evaluarea competenţelor:
În urma analizei chestionarelor se punctează pentru fiecare persoană evaluată valoarea
competenţelor pe cele trei categorii de mai sus, astfel:
• 5 pentru nivelul excelent;
• 2 pentru nivelul suficient;
• 1 pentru nivelul insuficient.
Pentru evaluarea grupului de salariaţi se calculează punctajul mediu (Pmed) al competenţelor
pe cele trei categorii.
Interpretarea rezultatelor finale se face prin încadrarea în una din cele cinci zone, astfel:
Evaluare Comp. banalizate Comp. diferenţiate Comp. emergente
Suficient (Pmed >2) Supravieţuire Excelenţă Inovare
Insuficient (Pmed<2) Risc maxim Avantaje neexploatate
 Analiza eficienţei pentru procese de producţie

Indicatori Mod de calcul Explicaţii

Producţia fabricată Compartiment producţie Qf

Numărul mediu de personal N Z

i i
N N
Z

Salar tarifar mediu Sti=salariul tarifar al

 S ti  N i
St  personalului “i”
 Ni
Ni=numărul de salariaţi cu
salariul Sti
Productivitatea muncii pe salariat Qf
WN 
N

Productivitatea muncii la salariul Qf

W 
tarifar st St
 Model de evaluare al resurselor umane
Punctaj Calificativ Semnificaţie
1 Inadaptare Structură inadecvată: RPdp < 40%, Dp < 0. N în creştere sau stagnare.
totală Personalul nu deţine competenţele banale, minime necesare; Pmed < 2
Wn, St şi WtS scad în ultimii doi ani
2 Adaptare Structură inadecvată: RPdp < 50%, Dp < 0. N în scădere.
insuficientă Personalul nu deţine competenţe diferenţiate; Pmed < 2
Wn creşte iar St şi WtS scad în ultimii doi ani
3 Adaptare la Necorelare proces tehnologic, structură personal: RPdp < 60%, Dp > 0.
limită Personalul deţine competenţe banale dar nu diferenţiate; Pmed > 2
Wn şi WtS cresc iar St scade sau se menţine constant în ultimii doi ani.
4 Adaptare Structură bună: RPdp > 60%, Dp = 0.
bună Personalul deţine competenţe banale şi diferenţiate; Pmed > 2
Wn şi WtS cresc iar St creşte mai puţin în ultimul an.
5 Adaptare Structură foarte bună: RPdp > 70%, Dp = 0.
foarte bună Personalul deţine toate tipurile de competenţe; Pmed > 2
Wn şi WtS cresc iar St creşte mai puţin în ultimii doi ani.
 DIAGNOSTICUL DE POTENŢIAL

5.3 Diagnosticul resurselor financiare

Resursele financiare asigură diferenţierea de concurenţă prin
rezultatele pe care le generează, capacitatea de finanţare a
programului de dezvoltare şi nivelul de satisfacţie al investitorilor.
Scopul analizei este evaluarea echilibrului securitate-risc, care
determină capacitatea întreprinderii de a finanţa programul
investiţional din surse proprii (în ce condiţii întreprinderea poate
capacita resursele financiare necesare programului strategic de
dezvoltare ?);

Domenii de interes:
Echilibrul securitate-risc este important prin prisma nevoii de
co-finanţare a proceselor din surse externe (credite, parteneriate etc.),
rezultatele analizelor interesând atât investitorii cât şi finanţatorii.
 Analiza resurselor financiare

Indicatori Mod de calcul Explicaţii

Excedentul brut din exploatare EBE  R  Cham EBE

ex
Capacitatea de autofinanţare CAF  R  Cham
net
Rata solvabilităţii patrimoniale K pr Kpr=capital propriu
Rsp 
K pr  I t It=împrumuturi totale

Rata îndatorării globale D Dt=datorii totale

Rig  t  100
K D
pr t
Rata generală a îndatorării It
R gi   100
K
pr
Rata datoriilor financiare (îndatorării I tl Itl=împrumuturi pe
Rdf   100 termen lung
pe termen lung) K
pr

Rata capacităţii de rambursare a It

creditelor Rcr   100
CAF
 Model de evaluare al resurselor financiare
Punctaj Calificativ Semnificaţie
1 Inadaptare Rsp scade continuu cu peste 10% pe an sau ajunge la valori sub 40%;
totală Rig, Rgi, Rif în creştere cu peste 10% pe an;
Rcr în creştere cu peste 10% pe an.
2 Adaptare Rsp scade continuu sub 10% pe an sau are valori între 40% şi 50%;
insuficientă Rig, Rgi, Rif în creştere sub 10% pe an sau au oscilaţii semestriale mari;
Rcr în creştere sub 10% pe an.
3 Adaptare la Rsp îşi menţine doi ani variaţia în limitele +/-10% pe an sau are valori între
limită 50% şi 60%;
Rig, Rgi, Rif se menţin constante +/-10% în ultimii doi ani;
Rcr constantă sau scade uşor în ultimul an.
4 Adaptare Rsp creşte continuu cu peste 5% pe an sau ajunge la valori peste 60%;
bună Rig, Rgi, Rif în scădere cu maxim 10% pe an;
Rcr în scădere cu max 10% pe an.
5 Adaptare Rsp creşte continuu cu peste 1% pe an sau ajunge la valori peste 70%;
foarte bună Rig, Rgi, Rif în scădere cu minim 10% pe an;
Rcr în scădere cu min 10% pe an.
 DIAGNOSTICUL DE POTENŢIAL

5.4 Diagnosticul fabricaţiei

Analiza vizează structura şi calitatea proceselor de
fabricaţie, gradul în care acestea pot asigura
funcţionarea întreprinderii în orizontul de timp
previzionat.
Obiectivul principal al analizelor este: evaluarea stării
proceselor tehnologice şi necesităţile investiţionale.

Diagnosticul fabricaţiei cuprinde următoarele

determinări:
 Structura şi calitatea proceselor de fabricaţie
(este fabricaţia completă şi de calitate ?);
 Analiza structurii şi calităţii fabricaţiei

Indicatori Mod de calcul Explicaţii

Producţia planificată pe sortimente Compartiment producţie qoi

Producţia realizată pe sortimente Compartiment producţie qri

Producţia medie individuală pe q t = unitatea de timp (oră, zi,

q ti  ri lună, an)
unitate de timp t

Coeficientul mediu pe sortiment  qri  cui Cui = costul unitar pe sortiment

Ks 
 qoi  cui

Coeficientul ritmicităţii pe unitate 1 qi = producţia maximă pe

de timp Kr  1   (qi  qti ) 2
unitate de timp
2qti

Coeficientul deprecierilor  qdi  cui qdi = cantitatea rebutului pe

Kd  100
 qri  cui sortiment

Coeficientul corecţiilor  nci  cci nci = numărul de intervenţii de

Kc  100 corecţie pe sortiment
 qri  cui
cci = costul intervenţiei
 Model de evaluare a fabricaţiei
Punctaj Calificativ Semnificaţie
1 Inadaptare Carenţe mari în planificarea producţiei (Ks < 0,4 ). Producţia este în
totală salturi mari (Kr<0,2) cu întreruperi frecvente. Calitate foarte redusă a
proceselor (Kd, Kc, creşteri anuale > 10%).
2 Adaptare Planificare defectuoasă a producţiei (Ks = 0,4..0,5). Producţia este în
insuficientă salturi (Kr<0,2..0,5). Calitate redusă a proceselor (Kd, Kc, cresc anual <
10%).
3 Adaptare la Planificare acceptabilă a producţiei (Ks = 0,5..0,7). Ritm de producţie
limită mediu (Kr<0,5..0,7). Calitate redusă a proceselor (Kd, Kc, oscilează +/-
5%).
4 Adaptare Planificare bună a producţiei (Ks = 0,7..0,9). Ritm de producţie bun
bună (Kr<0,7..0,9). Calitate în creştere (Kd, Kc, scad 0..5% anual).
5 Adaptare Planificare foarte bună a producţiei (Ks  1). Ritm de producţie foarte
foarte bună bun (Kr  1). Calitate în creştere (Kd, Kc, scad > 5% anual).
 DIAGNOSTICUL DE POTENŢIAL
5.5 Diagnosticul funcţiei comerciale
Obiectivul principal al diagnosticului potenţialului comercial îl constituie evaluarea structurii şi
necesarului de resurse alocate funcţiei comerciale şi a modului de utilizare a acestora (eficienţă).
Diagnosticul funcţiei comerciale cuprinde următoarele analize:
 Nivelul resurselor interne alocate funcţiei comerciale;
 Eficienţa activităţii comerciale;

Analiza resurselor interne alocate funcţiei comerciale

Indicatori Sursă informaţii Planificat Realizat
Număr de salariaţi în proces, din care: Depart. RU Punctaj (Ppl) Punctaj (Pre)
- cu pregătire comercială Ppl = 1..5 Pre = 1..5
- specialişti
Nivel tehnic spaţii comerciale:
- suprafaţă utilă Depart. Tehnic Ppl = 1..5 Pre = 1..5
- utilităţi Depart. Tehnic Ppl = 1..5 Pre = 1..5
- accesibilitate Raport evaluare Ppl = 1..5 Pre = 1..5
- protecţie produse Raport evaluare Ppl = 1..5 Pre = 1..5
Nivel tehnic echipamente:
- număr Depart. Tehnic Ppl = 1..5 Pre = 1..5
- productivitate Depart. Tehnic Ppl = 1..5 Pre = 1..5
- stare tehnică Raport evaluare Ppl = 1..5 Pre = 1..5
 Analiza resurselor interne alocate funcţiei comerciale
(continuare)
Indicatori Sursă informaţii Planificat Realizat
Nivel tehnic active necorporale:
- durată de valabilitate Contract Ppl = 1..5 Pre = 1..5
- nivel tehnic Raport evaluare Ppl = 1..5 Pre = 1..5
Nivel resurse financiare alocate:
- buget alocat marketing Depart. Financiar Ppl = 1..5 Pre = 1..5
- salarii specialişti Depart. RU Ppl = 1..5 Pre = 1..5
Nivel management proces:
- marketing intern sau serviciu externalizat Conducere executivă Ppl = 1..5 Pre = 1..5
- transport intern sau serviciu externalizat Conducere executivă Ppl = 1..5 Pre = 1..5
- consultanţă montaj, service, interne sau Conducere executivă Ppl = 1..5 Pre = 1..5
servicii externalizate

Pe baza evaluărilor indicatorilor se calculează un punctaj mediu ponderat al criteriului

planificat şi realizat, Ppl respectiv Pre cu relaţia:  Ppl / rei  f i
Ppl / re 
unde fi = coeficienţii de poderare a importanţei :  fi

Gradul de importanţă Consecinţele neîndeplinirii criteriului fi

Foarte important Extren de grave la nivel de întreprindere 5
Major Grave, cu efect sectorial 2
Secundar Izolate, la nivel compartimental 1
 Analiza eficienţei activităţii comerciale

Indicatori Mod de calcul Explicaţii

Indicele CA CAn CAn=CA in anul curent
I CA  100
CAn1 CAn-1=CA in anul anterior

Indicele clienţilor Nc n Ncn=nr. clienţi în anul curent

I Nc  100
N c n1 Ncn-1=nr. clienţi în anul anterior

Cota de piaţă a produsului “a” CA VTP= volumul total al vânzărilor

CPa   100 pe piaţă ale produsului “a”
VTP
Eficienţa activelor comerciale CA ATc = active totale utilizate în
E Ac  activitatea comercială
ATc

Eficienţa comercială a CA Nc = numărul de clienţi activi

vânzărilor E Nc 
Nc

Rata generală a costurilor la CA Ccom Ccom = costuri comerciale totale

Rcg 
CA

Forţa de vânzare Fv 
CA Ns = numărul de salariaţi în
Ns proces
 Model de evaluare a funcţiei comerciale
Punctaj Calificativ Semnificaţie
1 Inadaptare Resurse interne principale insuficient alocate ( Ppl < 2 şi Ppl  Pre ).
totală Eficienţă foarte scăzută a funcţiei ( ICA, INc, CPa , EAc în scădere ultimii
2 ani, Rcg în creştere).
2 Adaptare Potenţialul resurselor interne este redus ( Pre < 2 pentru principalele
insuficientă resurse implicate în proces).
Eficienţă scăzută a funcţiei (ICA, INc, CPa în scădere ultimul an).
3 Adaptare la Potenţial mediu al resurselor comerciale (Pre < Ppl şi Pre 3)
limită Eficienţă la limită (ICA < 1,05, INc şi CPa se menţin constanţi, Rcg scade
uşor)
4 Adaptare Există resurse cu potenţial ridicat ( Pre  4) nevalorificate în totalitate.
bună Eficienţă bună (ICA > 1,1, INc şi CPa cresc în ultimii doi ani, Rcg în
scădere, Fv în creştere)
5 Adaptare Există resurse cu potenţial ridicat ( Pre  5), bine valorificate Ppl  Pre .
foarte bună Eficienţă bună (ICA > 1,2, INc şi CPa cresc în ultimii doi ani, Rcg în
scădere, Fv şi EAc în creştere)
6 DIAGNOSTICUL FINANCIAR
 6.1 DIAGNOSTICUL CREŞTERII ECONOMICE
Metodă de analiză a cifrei de afaceri
Cifra de afaceri rezultă prin însumarea veniturilor din vânzarea produselor
(bunuri materiale şi servicii) cu cele din vânzarea mărfurilor. Ea nu include
veniturile din vânzarea sau transferul activelor şi nici cele din subvenţii.

CArecalculat a  CAN t  I pN / N t
– Indicatori de volum;
– Indicatori de structură;
– Indicatori de dinamică;
– Indicatori factoriali.
 Metodă de analiză a cifrei de afaceri

Indicatori de volum Mod de calcul Explicaţii

Cifra de afaceri netă Cont de profit şi CA
pierdere (CPP)
Cifra de afaceri medie CA 
CA Q=cantitatea totală de produse vândute
Q

Cifra de afaceri critică CF CF=costurile fixe

CAcr 
1  rcv rcv = rata costurilor variabile
c pm cpm = costul variabil mediu
rcv 
p vm pvm = preţul de vânzare mediu
 Metodă de evaluare a cifrei de afaceri

Indicatori de structură Mod de calcul Explicaţii

H   gi
Coeficientul Herfindhal 2 gi= structura pe sortimente
Q
gi  i
Q
Qi= cantitate din sortiment i
Coeficientul Gini-Struck n= numărul de sortimente
n   gi 1
2

G
n 1
Coeficientul clienţilor mari N NCM=număr clienţi mari
K CM  CM  100 N= număr total clienţi
N
Coeficientul clienţilor mici NCm=număr clienţi mici
N
K Cm  Cm  100
N
Rata clienţilor mari în CA CACM CACM = cifra de afaceri a
RCM   100 clienţilor mari
CA
 Metodă de evaluare a cifrei de afaceri

Indicatori de dinamică Mod de calcul Explicaţii

Indicele creşterii anuale CAn CAn=CA in anul curent
I CA  100
CAn1 CAn-1=CA in anul anterior

Ritmul mediu de creştere pe CAn-2=CA cu doi ani înainte

ultimii 3 ani CAn
R(  1) 100
CAn2

Indicele preţurilor de Pn= preţul în anul curent

P
vânzare Ip  n 100 Pn-1= peţul în anul anterior
Pn 1
 Metodă de evaluare a cifrei de afaceri

Indicatori factoriali Mod de calcul Explicaţii

Indicele produselor CAPF CAPF=CA din produse fabricate

fabricate I PF   100
CA
Productivitatea Qf Qf = cantitatea de produse
fabricaţiei ws  fabricate
Ns
N s = numărul mediu de salariaţi

Productivitatea CA
vânzărilor wCA 
Ns
 Model de evaluare a cifrei de afaceri
Punctaj Calificativ Semnificaţie
1 Inadaptare Descreştere sistematică a volumului vânzărilor cu peste 10% pe an.
totală Cifra de afaceri sub valoarea critică ( coeficient de siguranţă <1).
Rate subunitare de creştere a preţurilor.
Structură deficitară consemnând o dependenţă mare de clienţii mari
sau de cei mici (KCM sau KCm, RCA sau RCM >95%); număr redus de
produse cu contribuţie semnificativă în cifra de afaceri (G 1).
Activitate în recul, indicii fabricaţiei şi productivităţii scad în ultimii doi ani.
2 Adaptare Descreştere sistematică a vânzărilor sub 10% pe an sau oscilaţii
insuficientă mari semestriale.
Cifra de afaceri este la valoarea critică ( coeficient de siguranţă <1,05).
Rata de creştere a preţurilor sub rata inflaţiei.
Structură inadecvată de produse; număr redus de produse, cu mare
sezonalitate; există produse/servicii alternative însă greu de
implementat (G , H >0,8).
Indicii fabricaţiei şi productivităţii scad în ultimul an.
 Model de evaluare a cifrei de afaceri
Punctaj Calificativ Semnificaţie
3 Adaptare la Menţinere constantă, în limitele ratei de inflaţie, în ultimii trei ani.
limită Cifra de afaceri peste valoarea critică ( coeficient de siguranţă <1,5).
Rata de creştere a preţurilor peste rata inflaţiei.
Structură adecvată a produselor vândute (G>0,5) dar repartizată
inadecvat pe clienţi (KCM sau KCm, RCA sau RCM >80%);
Probleme de fabricaţie şi marketing (indicele fabricaţiei scade).
Indicii productivităţii se menţin la valori constante.
4 Adaptare Creştere sistematică sub 10% pe an, în ultimii doi ani.
bună Cifra de afaceri peste valoarea critică ( coeficient de siguranţă >1,5).
Structură bună a vânzărilor (G < 0,5), curba Paretto aproape de ideal
(KCM =10% şi RCM=60%).
Indicele fabricaţiei se menţine constant.
Sunt necesare acţiuni de intensificare a promovării.
Indicii productivităţii în creştere continuă.
5 Adaptare Creştere sistematică peste 10% pe an, în ultimii doi ani.
foarte bună Cifra de afaceri peste valoarea critică ( coeficient de siguranţă >2).
Rata de creştere a preţurilor la nivelul ratei inflaţiei.
Structură ideală a vânzărilor (G  0, H1/n).
Indicii fabricaţiei şi productivităţii cresc în ultimii doi ani.
 Metodă de analiză a valorii adăugate

Valoarea adăugată (VA) este plusul de bogăţie creat de întreprindere ca

urmare a activităţii economice desfăşurate. Ea este expresia eficienţei
consumului de factori de producţie.

VA = (Qe + Mc) – M’

unde: Qe= producţia exerciţiului; Mc=marja comercială (Mc=Vmf - Chmf)

M’ = consumurile realizate de terţi (materii prime, utilităţi etc.)
Metodă analitică de calcul (după CPP)
VA = Rex + Chp + Cham + Chimp (pe bază de bilanţ)

– Indicatori de structură;
– Indicatori de dinamică;
– Indicatori de eficienţă;
– Indicatori factoriali.
 Metodă de evaluare a valorii adăugate

Indicatori de structură Mod de calcul Explicaţii

Rata medie a cheltuielilor Chmat= cheltuielile materiale
C
RChm  hmat 100
materiale VA
Rata medie a cheltuielilor cu Chp= cheltuieli cu personalul
C hp
personalul RChp   100 (salarii şi taxe)
VA
Rata medie a cheltuielilor cu C hd Chd= cheltuieli cu dobânzile
dobânzile RChd   100
VA
Indicatori de dinamică Mod de calcul Explicaţii
Indicele VA VAn VAn=valoarea adăugată în
IVA   100 anul curent
VAn1
VAn-1=valoarea adăugată în
anul precedent
Rata medie aferentă CA VA
RVA   100
CA
 Metodă de evaluare a valorii adăugate

Indicatori de eficienţă Mod de calcul Explicaţii

Valoarea adăugată la 100 lei VA ΔVA= VAn - VAn-1

mijloace fixe VAMF   100
MF (variaţia VA de la o perioadă la
alta)
Valoarea adăugată la 100 lei VA ΔKp= Kpn – Kpn-1
VAKp   100
capital angajat Kp (variaţia capitalului propriu de
la o perioadă la alta)

Valoarea adăugată medie pe Δ N s = Nsn – Nsn-1 (variaţia

VA numărului mediu de salariaţi de
salariat VA Ns 
 Ns la o perioadă la alta)

Indicatori factoriali Mod de calcul Explicaţii

Modelul factorial Qf = productivitatea fabricaţiei
Qf VA Ns
VA  Ns  
Ns Q f VA = productivitatea VA
Qf
 Model de evaluare a valorii adăugate
Punctaj Calificativ Semnificaţie
1 Inadaptare Descreştere sistematică a valorii adăugate cu peste 10% pe an.
totală Rata aferentă CA în scădere şi cu valori reduse (< 0,1)
Structură deficitară, cu pondere mare a unor categorii de cheltuieli.
Eficienţa în scădere a tuturor factorilor determinanţi de producţie.
Lipsa perspectivelor de îmbunătăţire.
2 Adaptare Descreştere sistematică a valorii adăugate sub 10% pe an.
insuficientă Rata aferentă CA în scădere dar cu valori > 0,2
Structură deficitară pe principalele grupe de cheltuieli.
Eficienţa în scădere a principalilor factori de producţie.
Productivitate VA scăzută.
Necesitate de restructurare a activităţii.
3 Adaptare la Menţinere sau creştere sub limitele ratei de inflaţie, în ultimii trei ani.
limită Rata aferentă CA se menţine în limitele ratei de inflaţie.
Structură echilibrată la principalele grupe de cheltuieli.
Eficienţa factorilor de producţie, deşi scăzută, este în creştere la
principalele grupe.
Productivitate VA scăzută dar în creştere.
Probleme de fabricaţie şi gestiune a costurilor.
 Model de evaluare a valorii adăugate
Punctaj Calificativ Semnificaţie
4 Adaptare Creştere sistematică a valorii adăugate, sub 10% pe an, în ultimii doi ani.
bună Rata aferentă CA în creştere sau valori >0,5 în ultimii doi ani.
Structură echilibrată a principalelor grupe de cheltuieli.
Eficienţă în creştere la principalii factori de producţie utilizaţi.
Productivitatea VA în creştere uşoară (sub 10%)
Se impune gestionarea la un nivel superior a costurilor.
5 Adaptare Creştere sistematică a valorii adăugate, peste 10% pe an, în ultimii trei
foarte bună ani.
Rata aferentă CA în creştere şi valori >0,5 în ultimii trei ani.
Cheltuielile sunt gestionate cu maximă eficienţă.
Eficienţă în creştere a utilizării tuturor factorilor de producţie.
Productivitatea VA în creştere, peste 10% în ultimii trei ani.
 Metodă de analiză a lichidităţii şi solvabilităţii

Lichiditate: capacitatea întreprinderii de a-şi onora la scadenţă obligaţiile de plată pe

seama activelor curente.
Solvabilitate: capacitatea întreprinderii de aş-i onora în totalitate obligaţiile de plată.

Indicatori Mod de calcul Explicaţii

Rata lichidităţii curente Ac Dts= datorii pe termen
Rlc  scurt
Dts
Ac=active curente
Rata lichidităţii parţiale A S S = stocuri
Rlp  c
Dts

Rata lichidităţii imediate A  S  Cr Cr = creanţe

Rli  c
Dts

Rata solvabilităţii generale A Dt= datorii totale

Rsg  t
Dt
Rata solvabilităţii patrimoniale K pr Kpr=capital propriu
Rsp 
K pr  Credite
 Model de evaluare al lichidităţii şi solvabilităţii
Punctaj Calificativ Semnificaţie
1 Inadaptare Capacitate foarte scăzută de plată; insolvabilitate patrimonială.
totală Rlc <1; Rlr <0,5; Rli < 0,1
RSg < 1; RSp < 0,3
2 Adaptare Capacitate redusă de plată a datoriilor; solvabilitate foarte redusă.
insuficient Rlc >1; Rlr <0,5; Rli < 0,1
ă Rsg < 1,2; Rsp < 0,3
3 Adaptare la Pot exista probleme de lichiditate; solvabilitate limitată.
limită Rlc =1..1,5; Rlr = 0,5..0,8; Rli = 0,1..0,3
Rsg < 1,2..1,4; Rsp = 0,3..0,5
4 Adaptare Întreprinderea este lichidă; solvabilitatea este bună.
bună Rlc =1,5..2; Rlr = 0,8..1; Rli > 0,3
Rsg >1,4; Rsp > 0,5
5 Adaptare Întreprinderea are o excelentă lichiditate şi solvabilitate.
foarte bună Rlc > 2; Rlr >1; Rli > 0,5
Rsg > 2; Rsp = 1
 6.2 DIAGNOSTICUL RENTABILITĂŢII
Rentabilitatea întreprinderii se apreciază atât prin valoarea sa absolută (rezultatul) cât şi prin
eficienţa utilizării factorilor de producţie (ratele de rentabilitate).
Metodă de analiză a rezultatului
.
Indicatori de structură Mod de calcul Explicaţii
Rezultatul operaţional Vs=variaţia stocurilor
(marja brută);
Ro  CA  Vs  Cho Cho=cheltuieli de operare
rentabilitatea activităţii de Chmat=cheltuieli materiale
producţie Chut=cheltuieli cu utilităţile
Cho  Chmat  Chut  Chmf  Ch p Chmf=cheltuieli cu mărfurile
Chp=cheltuieli cu personalul
Rezultatul din exploatare Cont de profit şi pierdere (CPP) Rentabilitatea activităţilor de
(Rex) producţie, distribuţie şi
administrare

Rezultat financiar (Rf) Cont de profit şi pierdere (CPP) Rentabilitatea activităţilor

financiare

Rezultat extraordinar Cont de profit şi pierdere (CPP) Rentabilitatea activităţilor

excepţionale
(Rextr)
Rezultat brut (Rbr) Rbr = Rex +Rf +Rextr Rentabilitatea tuturor
activităţilor
Rezultat net (Rnet) Rnet = Rbr - Ipr Ipr = impozitul pe profit
Rentabilitatea patrimonială
 Metodă de evaluare a rezultatului

Indicatori de dinamică Mod de calcul Explicaţii

Indicele mediu al preţurilor Ip 
Pn
100 Pn=preţul mediu în anul n
de vânzare Pn 1 Pn-1=preţul mediu în anul anterior
Indicele costului de C pmn Cpmn = costul de producţie mediu
I C pm  100
producţie mediu C pmn1 în anul n
Cpmn-1 = costul de producţie
mediu în anul anterior

Rata marjei brute Ro Ro = rezultatul operaţional

Rmbr  100 Rentabilitatea producţiei în CA
CA
 Model de evaluare al rezultatului
Punctaj Calificativ Semnificaţie
1 Inadaptare Descreştere sistematică a Ro în ultimii trei ani cu peste 10% pe an
totală chiar dacă Rbr >0, Rex < 0 (pierdere), Rf < 0.
Costurile de producţie cresc mai rapid ca preţurile de vânzare (Icpm >Ip).
Rata marjei brute scade în fiecare din anii analizaţi
2 Adaptare Descreştere sistematică a Ro, sub 10% pe an, Rex < 0, Rf <>0.
insuficientă Costurile de producţie cresc în acelaşi ritm cu preţurile de vânzare.
(Icpm > Ip) iar rata marjei brute scade în ultimul an.
3 Adaptare la Creştere uşoară a Ro, sub 10% în ultimul an, Rex > 0, Rbr < 0 (pierdere
limită mai mică de 10% din capitalul social).
Costul de producţie variaza la nivelul preţului de vânzare(Icpm >< Ip).
Rata marjei brute se menţine la nivelul anului anterior sau creşte uşor.
4 Adaptare Creştere a Ro, peste 10% pe an, în ultimii doi ani, Rex >0 în toată
bună perioada analizată, Rbr > 0 în ultimul an (Rnet poate fi negativ).
Rata marjei brute creşte în fiecare an.
5 Adaptare Ro creşte peste 20% în ultimii doi ani, Rnet > 0 (profit peste nivelul
foarte bună maxim al randamentului capitalului pe piaţa monetară).
Rbr > Rex ; Icpm < Ip;
 Metodă de analiză a rentabilităţii

Indicatori
. Mod de calcul Explicaţii
Rata rentabilităţii Rnet Rnet = rezultatul net
comerciale R rc  100
CA Rentabilitatea vânzărilor

Rata rentabilităţii R La întreprinderi dependente de politica fiscală, fluxurile

economice; Rre  ex 100 financiare şi extraordinare, pentru eliminarea influenţei lor;
Aex
rentabilitatea activelor Aex = active de exploatare;
La întreprinderi dependente de politica de amortizare a
EBE
Rre  100 capitalului tehnic.
At EBE = excedentul brut din exploatare
Cham = cheltuieli cu amortizarea capitalului tehnic
EBE = Rex + Cham
At = Active totale
Rbr La întreprinderi în care toate activităţile aduc profit.
Rre  100
At Rbr = rezultat brut
Viteza de rotaţie a CA, Vt Vt = venituri totale (Vex + Vf + Vextr)
VrAt 
activelor în CA sau Vt At
Rata rentabilităţii Rnet Kp = capitalul propriu
financiare a capitalului Rrf  100 Rentabilitatea capitalurilor
sau veniturilor K p , Vt
Braţul pârghiei A Eficienţa utilizării capitalurilor proprii
financiare B pf  t
Kp
 Model de evaluare al rentabilităţii comerciale

Punctaj Calificativ Semnificaţie

1 Inadaptare Descreştere sistematică cu peste 10% pe an sau valori actuale < 1%
totală
2 Adaptare Descreştere sistematică sub 10% pe an sau valori actuale < 5%
insuficientă
3 Adaptare la Menţinere constantă sau uşoară scădere, în ultimii trei ani
limită
4 Adaptare Creştere sistematică sub 10% pe an, în ultimii doi ani
bună
5 Adaptare Creştere sistematică peste 10% pe an, în ultimii doi ani sau valori
foarte bună actuale >20%
 Model de evaluare al rentabilităţii economice

Punctaj Calificativ Semnificaţie

1 Inadaptare Descreştere sistematică cu peste 20% pe an, valori actuale Rre < 5 %
totală Descreştere simultană a VrAt şi Rrc
2 Adaptare Descreştere sistematică sub 20% pe an, valori actuale Rre < 10%
insuficientă Descreştere VrAt sau Rrc
3 Adaptare la Menţinere constantă sau uşoară scădere, în ultimii trei ani.
limită Creştere VrAt sau Rrc
4 Adaptare Creştere sistematică sub 10% pe an, în ultimii doi ani
bună Valori actuale Rre >20%
5 Adaptare Creştere sistematică peste 10% pe an, în ultimii doi ani.
foarte bună Valori actuale Rre > 40%
 Model de evaluare al rentabilităţii financiare

Punctaj Calificativ Semnificaţie

1 Inadaptare Descreştere sistematică cu peste 10% pe an pentru Rrf şi VrAt
totală
2 Adaptare Descreştere sistematică sub 10% pe an pentru Rrf
insuficientă
3 Adaptare la Menţinere constantă sau uşoară scădere, în ultimii trei ani a Rrf
limită
4 Adaptare Creştere sistematică a Rrf, sub 10% pe an în ultimii doi ani
bună
5 Adaptare Creştere sistematică a Rrf, peste 10% pe an în ultimii trei ani, creştere
foarte bună în ultimii doi ani a VrAt şi Bpf