Sunteți pe pagina 1din 18

IP Universitatea De Medicină Şi Farmacie “N.

Testemiţanu”
Departamentul Pediatrie

A efectuat:
studenta anului IV
grupa 1433
Postolachi Luminiţa

Chişinău 2015
Imunodeficienţa unui organism
este definită de scăderea
rezistenţei organismului în faţa
infecţiilor.
Cînd o persoană este afectată de
imunodeficienţă, sistemul
imunitar al acesteia este extrem
de slăbit, iar organismul este
vulnerabil în faţa infecţiilor.
Sunt distinse 2 tipuri
de stări de
imunodeficienţă:
-primară(înnăscută)
-secundară(dobîndită)
Imunodeficienţele primare (IDP)
reprezintă un grup heterogen de
boli, caracterizate prin existenţa
unui defect intrinsec la nivelul
sistemului imun adaptativ
(limfocitele T şi B) sau
nonadaptativ (monocite-
macrofage, granulocite, celule
dendritice)
Incidenţa sumară a stărilor
de imunodeficienţă
primară este de 2:1000, 50-
70% fiind defecte primare
ale sistemului B-limf.;
5-10% ale sistemului T-
limfocitar.
Tabloul clinic:
-infecţii recidivante ale căilor
respiratorii, pielii,mucoasei
TGI,provocate de
bacterii,protozoare,ciuperci,care
pot fi complicate cu otite,sinuzite
purulente sau septicemie.
-deficienţe
hematologice:leucocitopenii,tromb
ocitopenii,anemii(hemolitice)
-deregl.autoimune: artrite,
sclerodermia
-se întîlneşte des dereglări
digestive cu dezvoltarea
sindromului de malabsorbţie.
-bonavii prezinta reactii
neobisnuite la vaccinuri,ele pot
provoca sepsis.
-retardul staturii,hipotrofie.
Diagnosticul este confirmat pe baza
explorărilor imunologice şi de biologie
moleculară,printre care sunt:
-hemoleucograma (limfopenie,
neutropenie);
- determinarea cantitativă a Ig din ser
(IgG , IgA scazut, IgM
scaz,norm.,crescut, IgE crescut);
-testarea anticorpilor(Ac) funcţionali
împotriva antigenelor(Ag) specifice
după vaccinare
- testele de hipersensibilitate tardivă
-evaluarea sistemului complement;
-testul de fagocitoză şi testul cu NBT
(Nitro blau tetrasolium) scazut
-teste genetice
-radiografie/ecografie de mediastin
(absenţa timusului)
Cele mai importante 10 semnale de alarmă:
 1. Patru sau mai multe otite într-un an
 2. Două sau mai multe sinuzite într-un an
 3. Antibioterapie orală cu durata de 2 luni
sau mai mult, cu efect minim
 4. Două sau mai multe pneumonii într-un
an
 5. Creşterea lentă la copii
 6. Infecţii cutanate profunde sau abcese
recurente de organ
 7. Alte infecţii bucale sau cutanate fungice
persistente
8. Necesitatea tratamentului
antibiotic intravenos pentru
vindecarea infecţiei
9. Două sau mai multe infecţii
profunde, inclusiv septicemii
10. Istoric familial pozitiv
Cu menţiunea că, în cazul
preşcolarilor, sunt acceptate până la
12 infecţii pe an (3-8 ale tractului
respirator superior şi până la 5
episoade de gastroenterită).
Diagnosticul
diferenţial se face
cu imunodeficienţă
secundară
Complicaţii:
-Leziuni str.
pulmonare(bronşiectazii)
-Complicaţii neurologice
(encefalite,meningite)
-Granulomatoza
-Boli alergice severe,autoimune
(LES)
-Malignitate (limfom,leucemie)
Tratament:
*profilaxia infecţiilor(măsuri
igienice-aseptica, antiseptica,
călirea)
*Terapia substitutivă cu
imunoglobuline care asigură un
nivel normal de anticorpi,
necesar pentru a asigura
protecţia împotriva infecţiilor.
Tratament:
*Transplant de măduvă osoasă prin
substituirea imunoglobulinelor,
transfuzia neutrofilelor.
*Un loc aparte ocupa tratarea
infectiilor (selectarea
medicamentelor antibacteriene,
antivirale, antifungice)