Politici de pret

concurentiale

Prof.: Pintilie Radu Elev: Cornia Ioan-Octavian

Clasa: a12-a
 Politica de preturi s-a conturat ca un domeniu distinct al managementului.
Evolutia teoriilor si politicilor in domeniul preturilor este strans legata de
miscarea coceptiilor privind ansamblul cresterii economice.

 In acest context, unii economisti ce analizeaza formele, metodele si

dimensiunile interventiei statului in economie subliniaza chiar necesitatea
unei anumite planificari economice; se apreciaza, de exemplu, ca rezolvarea
problemei ofertei unor resurse deficitare ce nu pot fi asigurate pe baza
relatiilor pure de piata necesita o programare pe termen lung.
 Pe de alta parte, exista politici care limiteaza interventia puterii publice la un numar redus de
produse si politici bazate pe existenta unui sector reglementat - relativ important - si a unui
sector liber sau doar simplu supravegheat.

 Politicile de preturi s-au afirmat odata cu primele forme de concentrare a capitalului si

au evoluat diferit, de la o tara la alta, in functie de conditiile concrete, de modalitatile si
amploarea interventiei statului.

 Avand in vedere faptul ca in economia de piata pretul reprezinta un important semnal

de decizie, cu efecte ample asupra dinamicii productiei, prin interventia statului, in procesul de
formare a preturilor se urmareste prevenirea sau atenuarea dificultatilor economice si sociale,
asigurarea stabilitatii economiei si sporirea eficientei sale. In acest sens, statul foloseste o serie
de metode economice si extraeconomice, administrative, in functie de care exista cel putin trei
tipuri politici in domeniul preturilor:
 1. Politici ce limiteaza interventia statului la un numar redus de produse

 Acestea urmaresc, fie sustinerea preturilor (exemplu,la produsele agricole), fie limitarea
cresterii lor (la produsele de stricta necesitate si la servicile publice). In tarile cu economie de
piata, interventia statului in mecanismul formarii preturilor urmareste protejarea
consumatorilor si garantarea veniturilor producatorilor. In agricultura, se urmareste diminuarea
influentei fluctuatiilor productiei agricole asupra producatorilor si consumatorilor. In aceasta
ramura se manifesta doua aspecte: pe de o parte caracterul relativ incert al recoltelor la
principalele produse, pe de alta parte inelasticitatea cererii in raport cu preturile existente. In
vederea garantarii veniturilor agricultorilor, preturile stabilite de stat sunt superioare celor de
echilibru, ceea ce presupune interventia puterii publice si asupra ofertei, prin crearea de
productie sau de penurie. Politicile de preturi ale produselor agricole se materializeaza, in
anumite perioade, in preturi de piata insotite de subventii sau credite acordate producatorilor
de cereale, preturi plafon cu compensare baneasca directa a diferentei nefavorabile dintre
acesta si nivelul mai scazut al preturilor de piata (in anii cu recolte mari) sau preturi plafon,
practicate in conditiile stocarii surplusurilor de cereale pentru a asigura o stabilitate a
preturilor.
 2. Politici bazate pe existenta unui sector reglementat relativ important si a unui sector liber
sau doar simplu supravegheat

 Trebuie facuta distinctia dintre sector liber-sector reglementat (privind preturile) si sector
privat-sector public. Sectorul in care preturile sunt reglementate nu coincide neaparat cu cel
public; pot exista unele segmente ale sectorului public care sa se bucure de o libertate a
preturilor mai mare decat cea a sectorului privat. Aceasta se poate explica prin raportul dintre
concurenta interna si cea externa.
 3. Politici ce tind sa impuna o disciplina de ansamblu a preturilor pe timp indelungat

 Acestea au fost specifice economiilor cu planificare centralizata. Exista, insa, si in cadrul

economiilor de piata, tari ce au practicat, pe o lunga durata o politica de control al preturilor,
si, tari in care aceasta reglementare generala a preturilor a avut un caracter de lunga durata.