ION CREANGĂ

1837 - 1889
Locul naşterii:
HUMULEŞTI
AMINTIRI.....
Muzeul memorial
“Ion Creangă”
Creangă – poetul
PĂSĂRICA-N TIMPUL IERNII

Iarna ninge şi îngheaţă,

Frigul creşte tot mereu,
Păsărica cea isteaţă
Nu mai zice cântul său.

Când afara viscoleşte,

Ea s-ascunde tremurând
Într-un dos unde găseşte,
Nu ca vara, ciripind;

Ci, zburlită şi-ntristată

Flămândă ca vai de ea,
Pe la drum mâncare-şi cată,
Sărmănica păsărea.
NU LUCREZI N-AI CE MÂNCA
Ar fi un mare păcat
Omul leneş de-ajutat.
Ştiţi, Dumnezeu ce i-a dat
Omului când l-a creat?
Membre bune-ndrămănoase
Creieri în cap de-ajuns
Minte, grai simţiri, virtute
Toate-n el perfect le-a pus.
Dacă lenea-l dominează,
Singur este vinovat.
Cine ziua nu lucrează
Doarmă noaptea nemâncat!
Bine-a zis biata furnică
Greierului calicind:
Ai petrecut asta vară?
Joac-acum, de-i fi putând!
Iar la iarna viitoare,
Măi jupâne greieruş,
Fii ca mine strângătoare,
Nu tot trage din arcuş...
Ţ-ăi deda corpul la lucru,
Lenea nu te-a domina;
Şi la iarn-având strânsură,
Lipsa-ţi vei întâmpina.
IA! CLOPOŢELUL SUNĂ
Clopoţelul de la gară Animalul ce odată
Dând semnalul de pornire, Sub jug greu se chinuia,
Toţi-n grabă alergară, În trăsură, astă-dată,
Toţi cu toţi într-o unire Partea dreaptă şiel ia.
Rar rămâne un drumeţ Maşinistu-isurugiu,
Surd la asta deşteptare; Ţipătoarea, biciul său,
Somnorosul e isteţ, Iar vaporii, caifugari,
Când e ora de plecare. Îmboldiţi de foc mereu!
Sare iute în trăsură Nici te simţi, şi ai ajuns
Pasajerul îngrijit. La părinţi, rude amici,
Trenu-n grabă se smunceşte, Când odată puteai perde
Trenul-iată-l a pornit! Interese mari şi mici.
Fumul iesă, trenul zboară, Iaca mintea omenească
Pasajerii liniştiţi, Până unde a ajuns:
Orice vreme-a fi afară A ajuns ca să domnească
Au pornit, îs buni porniţi. Pân` şi colo-n aer sus!
CUNOAŞTE-TE PRE TINE
ÎNSUŢI
Când mă ia lumea-nainte
Ori de prost ori de cuminte?!..
Ori de bine, ori de rău,
De asta habar n-am eu

De-mi zice – cu minte...

Lumea ştiu că minte!
De mă ia de bine
Nu mă simt în mine!
De mă ia de prost,
De când suntam fost.
De mă ia de rău,
Acela sunt eu
Cu tot neamul meu
O mare
prietenie
Ion Creangă
Mihai Eminescu