Situată în depresiunea închisă Groapa de la Bârsa din

complexul Padiș - Cetățile Ponorului, este o rețea

subterană de peste 1 km lungime, constituită din galerii
active și săli ascendente, accesibilă prin coborîrea unei
succesiuni de trepte de 10-20 m. Intrarea, situată la
altitudinea de 1100 m, se face prin două deschideri
scunde care se unesc într-o galerie unică, descendentă,
săpată într-un calcar negru. Fauna cuprinde importante
forme troglobionte, mai ales în apele interstițiale din
plajele de nisip și pietriș existente de-a lungul pîrîului
subteran.
Harta Peștera
Neagră
Aseară, mi-am continuat de citit cartea pe care o am de prezentat la școala,
repectiv Cireșarii, când deodata ceva s-a înâmplat cu mine că m-am trezit
coborând treptele Peșterii Negre alături de Victor, Ionel, Tic și Țombi....eu
eram Maria. Dorința de a explora senzații noi ne adusese în această peșteră.
Pe măsură ce înaintam se întuneca, fiind nevoiți să folosim lanternele din
rucsac. Ușor, ușor apărea o teamă dată de necunscut, dar discutasem despre
“uniunea” echipei și cum în interiorul acestei peșteri suntem dependenți unul
de altul. Totul acolo era foarte frumos, ca într-un vis, în prima sală totul era
acoperit de argilă roșie, erau stalagmite (depunere calcaroasă de formă conică
fixată cu baza pe podeaua unor goluri subterane) de până la 1 m înălțime.
Începusem să resimțim diferența de temperatură...se făcea din ce în ce mai
frig sau poate așa simțeam noi datorită umidității percepute prin corp și
haine. Ne împărțisem sarcinile în mod egal, dar cu toate astea trebuia să ai o
atenție distributivă că să ai grijă ca vreunul să nu cadă din barcă sau Țombi să
nu se piardă, dar în același timp să te poti bucura de noile descoperiri pe care
le făceam și aici mă refer de la geologie, faună, floră la absolut tot. Din păcate
mama a venit și m-a trezit, iar eu nu am mai putut continua expediția cu ei. A
fost o experiență minunată alături de niște coechipieri extraordinari. Eu mi-aș
dori să ajung și eu un “cireșar”, un “cavaler al florii de cireș”!
Maria este sora lui Tic și colegă de clasă cu eroii acestei povestiri.
Este o fată brunetă, aproape palidă, cu cozi lungi atârnându-i pe piept,
cu ochi visători şi mişcări lente, frumoasă și sensibilă, care îsi perdea
foarte repede firea, dar în același timp o fata glumeață.
“Nedumerită, Maria încercă un protest:
― Lucia! Nu înţelegi că...
― Ba înţeleg foarte limpede. Eu cred că tu nu înţelegi. Îţi pierzi prea
repede firea.”
“ În sfârșit Ionel dădu semnalul pe care-l așteptau toți: lumina! Fiat
lux! Cum îl corecta Maria. Patru lanterne puternice își împreunară
razele într-un manunchi orbitor.”
 Vă mulțumesc pentru
atenția acordată!

Sper ca v-a plăcut!