EXPRESII LATINEȘTI FOLOSITE

ÎN DISCURSUL ECONOMIC
EX ANTE EXPERIENTIA EST OPTIMA RERUM
MAGISTRA
EX POST EXPERIMENTUM (INSTANTIA)CRUCIS
A PRIORI HOMO MOMINI LUPUS (EST)
A POSTERIORI ID EST (i.e .)
AB ORIGINE IDEM (Id.)
SINE QUA NON (s.q.n.) MUTATIS MUTANDIS
AD HOC NON MULTA, SED MULTUM
AUREA MEDIOCRATIS NOTA BENE (N.B.)
AUREA SACRA FAMES NATURA NON FACIT SALTUS
BELLUM OMNIUM CONTRA OMNES PANEM ET CIRCENSES
CETERIS PARIBUS PECUNIA NON OLET
DE GUSTIBUS ET COLORIBUS NON REDDE CAESARI QUAE SUNT CAESARIS,
DISPUTANDUM ET QUAE SUNT DEI DEO
DO (TIBI), UT DES SINE QUA NON(s.q.n.)
Științele, în general, știința economică, în particular, își dispută vocația
științifică invocând un argument epistemologic: natura cunoașterii.
Științele se deosebesc între și prin metoda de cunoaștere utilizată:
• științe EMPIRICE, cele care-și extrag cunoașterea din experiență;
• științe APRIORICE a căror cunoaștere provine din folosirea altor căi.

A PRIORI A POSTERIORI
(ÎNAINTE DE (ÎN URMA
EXPERIENȚĂ) EXPERIENȚEI)

A priori este un termen, care alături de antonimul său, a posteriori, s-a

impus în filosofie, în logică - demonstratio a priori, de la efect la cauză.
Kant a introdus sensul de cunoaștere a priori, independentă de experiență.
A priori înseamnă cunoscut pe baza datelor anterioare experienței, știut
pe baza principiilor intelectului și intuitiv (de exemplu: axiomele sunt
adevăruri a priori). A posteriori înseamnă un motiv care vine după (se
subînțelege după experiență).
Sintagmă folosită în domeniul financiar pentru previzionarea și estimarea
efectelor investiționale și în domeniul recrutării resurselor umane pentru
previzionarea și estimarea necesarului realizării unui proiect
Expresiile
Expresie latină ex-ante și ex-
EX- care înseamnă post au fost
utilizate pentru
ANTE “în prealabil”, prima dată de
“înainte de laureatul
producerea Premiului Nobel
fenomenelor”. pentru Economie
(1974),

Expresia latină
EX- semnificând “după
POST petrecerea faptelor”,
“după producerea Gunnar Myrdal
fenomenelor”. (1898-1988), în
teoria sa
monetară (1929-
1936).
 Ceteris paribus = ”toate lucrurile sunt egale între
ele“;
 În metodologia economică Ceteris paribus
desemnează situația când variabila independentă
este pusă pe același plan cu variabila dependentă,
adică atunci când, într-un model teoretic influența
variației unei cantități (variabila independentă sau
explicativă) asupra alteia (variabilă dependentă sau
explicată) exclude orice alt factor.

De exemplu:”O creștere a prețurilor la carne va

reduce cererea ceteris paribus.”
 EXPERIMENTUM (INSTANTIA) CRUCIS – un produs al pionierilor
empirismului modern;
 Experimentum crucis are ca obiectiv să stabilească dacă o
anumită ipoteză sau teorie este mai bună decât toate
celelalte acceptate de comunitatea științifică. În general, o
astfel de experiență trebuie să producă un rezultat care,
dacă este adevărat, discreditează orice altă ipoteză sau
teorie;
 Ideea unui astfel de experiment este dezvoltată de Francis
Bacon (1561-1626) în cartea sa Novum Organum, în care el
vorbește despre crucis instanțiere;
 Expresia experimentum crucis a fost inventată de Robert
Hooke (1635-1703) și folosită de mulți alți erudiți, inclusiv
Isaac Newton.
 În economie, adepții târzii ai empirismului, contestând
validitatea experimentului logic, readuc în atenția
comunității științifice problema experimentului real (pe
oameni) în economie, deși limitele sunt clare.
 Blestemanta foame de aur! – Virgiliu, Eneida,
Cartea a III-a, § 55 (trad. George Coșbuc).
Mobilul pentru care regele Traciei,
Polimnestor, l-a ucis pe Polydor, fiul lui Priam, VIRGILIU
ce-i fusese încredințat împreună cu aurul 70 î.Ch.-19 î.Ch.
Troiei.

”Calcă și rupe orice drept, și-omorând pe Polydor, îi smulge

Banii cu sila. La câte nu-mpingi, la rele, pe oameni,
Foame scârboasă de bani [Auri sacra fames]. Din spaimă venindu-mi în fire,
Celor aleși din popor și fruntașilor noștri și tatei
Știre le dau de vestirea din cer și le cer hotărârea.”

 Sensul = setea de avere, care împinge la ticăloșii;

 Uneori sensul = Faima sfântă a aurului!.
 De gustibus et coloribus non disputandum arată că, în
mod normal, oamenii nu se comportă ca o turmă, ei
sunt diferiți, au gusturi și preferințe diferite, au opinii
diferite. În consecință, cooperarea socială presupune
cultivarea și acceptarea oamenilor între ei așa cum
sunt: diferiți, cu gusturi și preferințe diferite, cu
opinii diferite etc.
 Sintagma Gusturile și culorile nu se discută este
atribuită mai multor surse: lui Seneca, scolasticilor
(Evul Mediu) și moraliștilor din secolul al XVIII-lea.
 De gustibus non est disputandum este titlul unui eseu
scris de George Stigler și Gary Becker în 1977, în care
cei doi reiau ideile mengeriene ale rațiunii de a fi a
științei economice.(http://www.jstor.org/stable/1807222)
Do (TIBI), ut des = îți dau (ceva),
pentru ca și tu să-mi dai, expresie
utilizată în drept și în economie;

 Adam Smith (1723-1790) a introdus-o în

circuitul ideilor economice pentru a arăta că
schimbul voluntar este un schimb de drepturi
de proprietate: „Dă-mi ceea ce doresc eu, și
vei căpăta ceea ce dorești tu [do, ut des].
Acesta este înțelesul oricărei asemenea
oferte; și în felul acesta, obținem unul de la
altul cea mai mare parte din serviciile de
care avem nevoie.” [ Adam Smith- Avuția națiunilor,
vol. I, p.13]
 Aforism științific, enunțat ca o lege de către filosoful
german Leibniz, în lucrarea Nuovi Saggi (IV, 16), în anul
1704. Leibniz se referea la domeniul biologic, în sensul
că natura nu evoluează brusc la o noua specie, ci
ajunge la ea în mod treptat prin evoluție lentă.
 Naturalistul suedez Linne a aplicat această axiomă la
lumea plantelor (Philosophia Botanica, 1751);
 Charles Darwin - „În teoria selecției naturale putem
înțelege clar întreaga semnificație a vechiului canon al
istoriei naturale, «Natura non facit saltum». Dacă
privim doar la locuitorii actuali ai lumii, acest precept
nu este strict corect, dar dacă îi includem pe toți aceia
din timpurile trecute, din perspectiva teoriei mele
trebuie să fie strict adevărat.” (Charles Darwin, The
Origin of Species by Means of Natural Selection, 1859)
 Natura non facit saltus-ilustrează principiul
continuității line, graduale.