Sunteți pe pagina 1din 52

Managementul strategiilor si

formelor de organizare a
activitatii instructiv-
educative
Intrebari …..
• Care este strategia didactica care imi va
asigura transmiterea mai eficienta a unui
continut?
• Care sunt variabilele pe care trebuie sa le
analizez inainte de a opta pentru o anumita
strategie?
• Care sunt avantajele si dezavantajele unei
strategii din punct de vedere managerial?
• Cum as putea optimiza o anumita strategie?
Cuprins
• Strategia didactica- aspecte generale si
specifice;
• Strategii didactice eficiente din perspectiva
MCE:
• Strategii prin invatare activa;
• Strategia invatarii mediate;
• Strategii prin activitati de grup;
• Alte deprinderi manageriale specifice:
evitarea saturaţiei (plictisului), a stresului; integrarea activităţilor
instructive suplimentare; abordarea graduala a problemelor de
disciplina, colaterale procesului instructiv;
Managementul strategiilor si
formelor =
• Ansamblul activitatilor de planificare,
organizare, implementare, control a
strategiilor didactice (metode,
mijloace, forme) in scopul
eficientizarii activitatii instructiv
educative intr-un context spatio-
temporal controlat, organizat.
Variabile actiunii manageriale:
1. Specificul/tipul curriculumului;
2. Aptitudinile si competentele elevilor;
3. Constrangerile datorate politicilor de
incluziune a elevilor cu CES;
4. Conditionarile temporale;
5. Tipul si volumul materialelor
didactice;
6. Calitatea dotarilor institutiei scolare.
Strategia didactica
• =“mod de combinare a metodelor, procedeelor,
mijloacelor de invatamant, formelor de
organizare a invatarii” (Cerghit, 1983);
• Ansamblu de resurse si metode planificate si
organizate de profesor in scopul de a permite
elevilor sa atinga obiectivele stabilite (Cerghit,
1983);
• Urmareste optimizarea actului de instruire prin
alegerea metodelor de invatamant din
perspectiva principiilor didactice (Babanski,
1979).
Strategia didactica
• Implica o planificare mentala si/sau
formala (scrisa) a elementelor
componente in sensul ordonarii lor intr-o
succesiune temporala;
• Urmareste realizarea unor finalitati;
• Pune in valoare potentialul creativ al
profesorului adica gradul de combinare si
adaptare specifica a tuturor variabilelor.
Strategia didactică:
Presupune:
•Metode, procedee, tehnici;
•Mijloace de învăţământ;
•Forme de organizare a activităţii (frontală, pe grupe de
elevi, individuală)

• Resurse:
•umane:
•temporale:
•bibliografice:
Structura unui PROIECT DIDACTIC
• Şcoala:
• Anul şcolar:
• Semestrul:
• Disciplina:
• Clasa:
• Manualul:
• Unitatea de învăţare:
• Profesor:
• Data:
• Subiectul:
• Tipul lecţiei:
• Competențe specifice:
• Scopul lecţiei:
• Obiective operaţionale: pe parcursul lecţiei, elevii vor fi capabili:
• O1:
• O2:

• Strategia didactică:
• (a) Metode, procedee, tehnici:

• (b) Mijloace de învăţământ:

• (c) Forme de organizare a activităţii:

• (d) Resurse:
• umane:
• temporale:
• bibliografice:
Structura unui PROIECT DIDACTIC

Strategia didactică
Conţinut instructiv-educative
Etapele/ secvenţele
Activitatea profesorului
Nr. lecţiei Ob. Metode/
Mijloace de Forme de Evaluare
crt. şi oper. procedee/
si Activitatea elevului învăţământ organizare
timpul alocat tehnici
Alegerea/aplicarea unei strategii didactice
depinde de:
• Finalitatile propuse;
• Caracteristicile clasei, ale elevilor;
• Caracteristicile profesorului;
• Necesitatea atingerii unor obiective specifice;
Etc…..
Tipuri de strategii
• Dupa numarul de participanti:
• frontale;
• individuale
• In grupuri mici si perechi;

• Dupa finalitati:
• Pentru stapanirea cunostintelor;
• Pentru transferul de cunostinte si capacitati;
• Pentru exprimarea personalitatii elevilor
Tipuri de strategii didactice:
• strategii inductive, al caror demers didactic este de la
particular la general;
• strategii deductive( invers faţă de cele inductive): de la
general la particular, legi sau principii- concretizate în
exemple;
• strategii analogice - predarea şi învăţarea se desfăşoară
cu ajutorul modelelor;
• strategii transductive cele care folosesc explicaţiile tip
metafora;
• strategii mixte: inductiv-deductive şi deductiv-inductive;
• strategii algoritmice: explicativ-demonstrative, intuitive,
expozitive, imitative, programate şi algoritmice propriu-
zise;
• strategii euristice - de elaborare a cunoştinţelor prin
efort propriu de gândire,
Strategii didactice eficiente in
managementul clasei
1. Strategii prin invatare activa;

2. Strategia invatarii mediate;

3. Strategii prin activitati de grup


1. Strategii prin invatare activa
• Presupune un parteneriat intre
elevi si profesor in care fiecare are
roluri si responsabilitati egale in
ceea ce priveste realizarea
invatarii.
Invatarea activa
• = proces prin care i se permite
elevului sa intre in contact cu
materialul de studiat prin interactiune
directa, avand drept scop
modificarea si ameliorarea
continuturilor invatarii, in functie de
expectantele si nevoile lui.
Metode active
• Conversatia;
• Dezbaterea;
• Invatarea prin cooperare;
• Studii de caz;
• Invatarea prin problematizare;
• Invatarea bazata pe experiment;
• Invatarea prin intermediul lucrarilor
practice, a proiectelor ;
• Invatarea bazata pe joc
Exigente:
• Tema aleasa trebuie sa corespunda aptitudinilor
si cerintelor de dezvoltare ale elevilor;
• Elevii trebuie sa aiba suficiente cunostinte
anterioare despre subiectul in discutie;
• Elevii trebuie sa fie informati in legatura cu
modul de desfasurare a activitatii;
• Profesorul va organiza si coordona modul de
realizarea a activitatii;
• La final se va face o sumarizare, o evaluare a
modului de desfasurare a activitatii.
2. Strategia invatarii mediate
• Aceasta strategie porneste de la conceptul
“ zonei de dezvoltare proxima”, adica al
unei zone in care elevul se formeaza cu
ajutorul adultului;
• Prin invatarea mediata elevul va
achizitiona noi abilitati si va fi capabil sa
le transfere in situatii noi, relativ
asemanatoare cu cele deja parcurse.
3. Strategii prin activitati de grup
Exigente:
• Spatiul va fi aranjat in asa fel incat sa se poata
desfasura activitatile in grup;
• Se vor stabili si comunica criteriile de grupare a
elevilor;
• Se vor stabili si comunica clar sarcini specifice pe
grupuri si in interiorul grupurilor;
• Se va verifica modul de comunicare si de
realizare a sarcinilor in cadrul grupurilor;
• Se vor oferi feed back-uri in legatura cu
realizarea/nerealizarea sarcinii de lucru;
• Se va evalua activitatea fiecarui grup pe baza
criteriilor anuntate la demararea activitatii.
Promovarea activităţilor în grup
• =se referă la capacitatea profesorului de a
capta şi menţine atenţia grupului pe
parcursul activităţilor din timpul orei
Presupune:
• managementul tipului de grup cu care se
lucrează;
• managementul responsabilităţilor la nivel
de grup;
• managementul atenţiei;
Managementul tipului de grup -sugestii :
• distribuirea echitabilă a ocaziilor de afirmare a
elevului;
• ajutorul acordat individual membrilor grupului;
• explorarea posibilităţilor latente ale copiilor;
• problematizarea la nivel superior;
• aprobarea sau corectarea activitătii elevului;
• lauda;
• constientizarea motivelor de laudă;
• atenţia faţă de ceea ce au de spus elevii;
• acceptarea sentimentelor elevilor;
• mentinerea raporturile proxemice cu elevii;
• respectul/politeţea faţă de elevi;
• interesul personal faţă de elevi;
• amânarea unei reacţii
Coordonarea graduală a
responsabilităţilor :
• profesorul creează sentimentul că
fiecare este responsabil de ceea ce se
întâmplă la nivel de grup, prin
creşterea nivelului de interacţiune şi
feedback pentru toţi elevii.
Managementul atenţiei

Menţinerea atenţiei prin mişcările


profesorului în clasă, gestică, modulaţii
vocale, contact vizual.
Forme de realizare a activitatilor
de grup intemeiate pe :
• Invatarea prin cooperare;
• Invatarea colaborativa;
• Invatarea in perechi (inegale, in
parteneriat sau in perechi aleatorii)
Invatarea prin cooperare
• Un grup de elevi, care au abilitati
diverse, cu niveluri intelectuale
diferite coopereaza pentru obtinerea
unui rezultat precis si pentru
atingerea unui scop educational.
Etape in realizarea Invatarii prin cooperare

• Selectarea membrilor grupului;


• Definirea clara a sarcinilor de lucru;
• Distribuirea rolurilor in cadrul grupului;
• Alocarea resurselor;
• Stabilirea regulilor ;
• Stabilirea modului de evaluare a
indeplinirii sarcinilor
Dezavantajele Invatarii prin cooperare
• Diluarea responsabilitatii,
• ……
Invatarea colaborativa
• Diferita de invatarea prin cooperare in sensul ca
elevii au o libertate de expresie mai mare iar
implicarea profesorului este mai redusa;
• Cadrul didactic defineste tema generala,
stabileste regulile dar este sarcina grupului sa
identifice metodele si mijloacele pentru a
ajunge la produsul final ;
• Se foloseste in constituirea grupurilor de
proiect.
Invatarea in perechi:
• In perechi inegale;
• in parteneriat;
• in perechi aleatorii
Alte deprinderi manageriale specifice:
1. evitarea saturaţiei (plictisului),
stresului;
2. integrarea activităţilor instructive
suplimentare;
3. abordarea graduala a problemelor
de disciplina colaterale procesului
instructiv;
1. Evitarea saturaţiei
• Abordarea progresivă a materialului
de studiu;
• Varietatea;
• Provocari intelectuale.
2. Integrarea activităţilor instructive suplimentare

• Coordonarea recapitulării zilnice a materiei ;


• Coordonarea recapitulării capitolelor/ lecţiilor;
• Coordonarea lucrului individual în clasă;
• Coordonarea temelor pentru acasă;
• Coordonarea discuţiilor în clasă ;
• Coordonarea proiectelor şi a învăţării prin
problematizare
Coordonarea recapitulării zilnice a
materiei
• tehnica jocului,

• activităţile în grup;

• rezumate.
Coordonarea recapitulării capitolelor/
lecţiilor
• Stabilirea de legaturi intre noile si vechile cunoştinţele;

• Utilizarea mijloacelor audio-vizuale şi a unor materiale


suplimentare scrise,

• Mişcarea profesorului prin clasă şi schimbarea distanţei


dintre profesor şi elev,

• Invocarea numelor elevilor din clasă în exemplele date..


Coordonarea lucrului individual în clasă

• prezentarea sarcinilor de lucru în mod explicit, a


scopului activităţii, precum şi a strategiilor
cognitive utilizate;
• monitorizarea performanţei;
• evaluarea
Coordonarea discuţiilor în clasă
• dispunere specifică a scaunelor/mobilierului în clasă;
• planificarea tipului de discuţie în clasă, comunicarea metodelor ce
vor fi folosite şi supravegherea modului in care acestea sunt folosite.
• metode de încurajare a discuţiilor în clasă:
• prezentarea şi exemplificarea deprinderilor necesare în angajarea
unei discuţii;
• elevii trebuie lăsaţi să determine singuri scopul discuţiei pentru a
le creşte interesul faţă de acest tip de activitate;
• se stabileste: cine vorbeşte, intervalul de timp acordat fiecărui
vorbitor, ordinea în care se intervine în discuţie, tipul şi volumul de
asistenţă care se poate acorda elevilor care refuză acest tip de
activitate, cum se poate decide când discuţia pe o anumită temă
trebuie să se sfârşească;
• trebuie încurajata clasa să manifeste respect faţă de vorbitor, folosind
observaţiile individuale ale elevilor ca preambul al propriilor
observaţii / comentarii, sau solicitând unui elev să rezume
observaţiile unui coleg înainte de a-şi performa propriul discurs.
Coordonarea temelor pentru acasă
• volumul temelor variază în funcţie de nivelul clasei şi de
obiectivele lecţiei;

• profesorul discută cu elevii pretenţiile pe care le are în


legătură cu tema dată, exemplificând prin teme bine
efectuate din orele anterioare;

• se preferă teme reduse cantitativ, dar regulate, precum


şi teme care apelează la gândire;

• se verifică temele.
Coordonarea proiectelor şi a învăţării prin
problematizare
• Profesorul prezenta stadiul în care se află rezolvarea
problemei(lor) respective;

• Se stabilesc intervale de timp în care elevii să reflecteze


asupra problemelor în chestiune;

• În timpul intervalului „de gândire”, elevii îşi pot nota, într-o


formă scurtă, ideile.

• Se formuleaza concluzii la sfârşitul unei astfel de lecţii sau se


trece la scrierea proiectului
3. Managementul problemelor de
disciplina colaterale procesului instructiv :
• Angajarea în activităţi nesolicitate de sarcina de lucru;
• Vorbitul fără permisiunea profesorului;
• Refuzul de a ridica mâna;
• Incapacitatea de a asculta discursul profesorului;
• Prezentarea cu întârziere sau incompletă a temelor şi
sarcinilor de lucru;
• Întârzierea la ore şi absenteismul ;
• Lipsa (refuzul) motivaţiei/ inactivitatea;
• Frauda (copiatul);
• Teama faţă de formele de evaluare
Angajarea în activităţi nesolicitate de sarcina de
lucru
• să reamintească o dată întregii clase că este momentul să
treacă la lucru;

• să păstreze contactul vizual cu clasa şi să nu se lase el


însuşi absorbit de alte activităţi;

• să-i înveţe pe elevi să nu-şi întrerupă activitatea în timp


ce aşteaptă ajutorul / asistenţa profesorului;

• să plaseze în dreptul elevilor care manifestă acest


comportament un semnal vizual, desemnând „timpul
datorat” de cel /cei care irosesc timpul de lucru.
Vorbitul fără permisiunea profesorului (în timpul
procesului de predare )
• profesorul stabileste în mod explicit coordonatele
comportamentului elevilor în timpul predării (ex.:
interdicţia de a interveni verbal fără anunţarea prealabilă
prin ridicarea mâinii şi fără a fi primit permisiunea
profesorului în acest sens);

• Dacă problema persistă, profesorul trebuie să apeleze


mai energic la simţul responsabilităţii individuale,
utilizând, după caz, consecinţele pozitive şi negative ale
comportamentului – cele negative se referă la „timpul
datorat” şi la intervale de eliminare.
Vorbitul fără permisiunea profesorului (pe parcursul întregii
ore) I

• să discute cu elevul respectiv un program de „păstrare a


liniştii” atunci când este necesar;
• să menţioneze măsurile pe care le va lua dacă situaţia
persistă;
• să definească intervalul de „păstrare a liniştii” ca interval pe
care elevul în cauză îl va petrece într-o zonă izolată a clasei;
pe parcursul acestui interval, elevului care perturbă liniştea
sa nu i se permită să intervină în discuţiile purtate în clasă;
• să avertizeze şi să admonesteze verbal o singură dată elevul
în cauză;
Vorbitul fără permisiunea profesorului (pe
parcursul întregii ore) II
• în cazul în care abaterea se repetă, elevului i se va cere să
prelungească „păstrarea liniştii” până la sfârşitul orei şi eventual în
ora următoare, după caz;
• se va aduce la cunoştinţa elevului că „datorează timp” după
terminarea orelor pentru fiecare situaţie în care vorbeşte în timpul
intervalului desemnat pentru „păstrarea liniştii”;
• dacă elevul respectă regulile stabilite, va fi recompensat;
• dacă mai mulţi elevi vorbesc continuu în timpul orei, profesorul
marchează pe o listă tipul de discuţii adecvate precum şi pe cele
inoportune, folosind spre exemplificare şi situaţii din timpul orelor
anterioare;
• dacă după două săptămâni de la implementarea acestui plan nu se
înregistrează nici o ameliorare a comportamentului, se elaborează o
strategie care să implice şi părinţii.
Refuzul de a ridica mâna
• se stabilesc intervale ale lecţiei în care
elevii urmează să-şi anunţe răspunsul prin
ridicarea mâinii şi intervale în care nu este
cazul s-o facă;

• după stabilirea acestor distincţii,


profesorul ii ignoră pe cei care răspund
fără să se anunţe în prealabil şi îi solicită
pe cei care ridică mâna.
Incapacitatea de a asculta discursul profesorului
şi refuzul de a îndeplini indicaţiile verbale ale acestuia
• se stabileşte o regulă generală cu privire la
modul în care discursul profesorului trebuie
urmărit de către elevi;

• se stabilesc consecinţele pozitive şi negative ale


incalcarii acestei reguli;

• se apreciaza efortul elevilor de a-şi păstra atenţia


şi de a urmări indicaţiile pe parcursul orei.
Prezentarea cu întârziere sau incompletă a
temelor şi sarcinilor de lucru
• Se planifică din timp modul de abordare a temelor
pentru acasă;

• Se prezinta un sistem de evaluare coerent şi ferm, astfel


încât elevii să cunoască cerinţele pentru obţinerea notei
/ calificativului minim (pentru promovare);

• Se aduc la cunoştinţa părinţilor cerinţele şi natura


temelor şi sarcinilor de lucru;

• Se acordă elevilor timp de reflecţie în clasă atunci când


primesc o sarcină de lucru / temă nouă sau dificilă.
Întârzierea la ore şi absenteismul
• Se adoptă sisteme de evaluare care acordă puncte
pentru participarea la oră şi efortul depus de elevi;

• Ca să încurajeze participarea la oră, profesorul poate


întâmpina elevii la uşă, salutându-i pe fiecare în parte, pe
măsură ce aceştia intră în clasă;

• Lecţia va debuta imediat după începutul orei;

• Elevii trebuie să fie înştiinţaţi asupra măsurilor ce vor fi


luate când întârzierea devine un obicei
Lipsa (refuzul) motivaţiei / inactivitatea
• informaţii corecte cu privire la nivelul elevilor si
identificarea cauzelor care pot duce la lipsa/refuzul
motivaţiei;

• fixarea unui standard de succes, care să fie discutat cu


elevul în cauză, stabilindu-se de comun acord nivelul pe
care îşi propun să-l atingă;

• Profesorul trebuie să fie calm şi să susţină efortul celor în


cauză.
Frauda (copiere, etc.)
• securizarea testelor,
• aranjarea scaunelor,
• eliberarea mesei şi a spaţiului din jurul
acesteia de orice materiale,
• păstrarea contactului vizual cu clasa;
• deplasarea prin clasă
Teama fată de formele de testare
• Identificarea elevilor care prezinta astfel de emotii;

• Urmărirea şi înregistrarea comportamentului acestor


elevi la test, a modului de abordare a testării,
recomandându-le apoi alte modalităţi de abordare a
testării care să elimine teama;

• Testări frecvente şi mai scurte;

• Dacă este cazul, profesorul poate discuta cu părinţii şi


apela la ideile şi sprijinul acestora.