IMPERIUL BIZANTIN

Ceea ce eu trebuie să ştiu

- ORIGINEA IMPERIUL BIZANTIN

-CAUZELE MENȚINERII SALE
-ETAPELE ISTORICE
- ÎMPĂRATUL IUSTINIAN
- DECLINUL IMPERIULUI BIZANTIN
 Care este moştenirea pe care o
datorăm Împeriului Bizantin ?
Ceea ce tu trebuie să ştii la sfârşitul
lecţiei :
VOCABULAR
Imperiul Bizantin, Constantinopol, bazileu, Iustinian, biserica Sfânta Sofia

CUNOŞTINŢE

Tu vei cunoaşte o istorie de 11 secole a Imperiului Bizantin

Tu vei cunoaşte una din marile capodopere ale arhitecturii bizantine
 Dar în fapt ! Ce este imperiul Bizantin?

Termenul Imperiul Bizantin a fost inventat în 1557, la aproximativ un

secol după căderea Constantinopolului, de către istoricul german
Hieronymus Wolf (1516 - 1580), care a introdus un sistem de
istoriografie bizantină în lucrarea sa Corpus Historiae Byzantinae.

330 500 1204 1500

Constantin

565
337

1054 Ocuparea
395 476 Constantinopolului 1453
de cruciați
Sfârşitul Schisma Cucerirea
Împărţirea - XI
Imperiului Constantinopolului de
lui
Teodosius-
Roman de Apus către turci
fiul său
Arcadius
Imperiul Roman în sec.II D.Chr
 Originile Imperiului Bizantin
• În anul 330 d.Hr. împăratul Constantin cel Mare
inaugurează o nouă capitală numită Constantinopol pe locul
vechii colonii grecești Byzantion (înființată în 657 î.Hr. De
Byzas). Numele oficial a fost Nova Roma („Noua Romă”),
dar ulterior s-a încetățenit numele Konstantinoúpolis („orașul
lui Constantin”). Astfel Centrul de gravitație al Imperiului
Roman se mută către Est.
• În anul 395 d.Hr., împăratul Teodosie cel Mare a împărţit
Imperiul Roman între cei 2 fii:
• Honorius a primit partea de Vest denumită Imperiul Roman
de Apus cu reşedinţa la Roma, apoi la Ravenna care a luat
sfârșit în anul 476, pe ruinele sale s-au constituit regatele
germanice.
• Arcadius a primit partea de Est denumită Imperiul Roman
de Răsărit cu capitala la Constantinopol care s-a menţinut
până în anul 1453.
Imperiul Roman la sfârşitul sec.al V-lea
 Originile Imperiului Bizantin
• Imperiul Roman de Răsărit era format din cele
mai bogate provincii ale fostului Imperiu Roman,
care aveau numeroase oraşe comerciale şi
meşteşugăreşti, cu o circulaţie monetară
intensă.
• Teritoriul iniţial era situat pe trei continente,
Europa, Asia și Africa:Peninsula Balcanică (cea
mai mare parte era o zonă romanică, dar şi de
limbă greacă în sud), Asia Mică (de limbă
greacă), iar OrientUL format din Siria,
Fenicia(Liban), Palestina şi Egiptul-era locuite
de populaţii orientale, care cunoşteau în bună
măsură şi limba greacă.
 Cauzele menținerii Imperiului
Bizantin
1.Poziția întărită a capitalei - Constantinopol
Avea avantaje economice- controla
drumurile comerciale care legau Asia de
Europa, mare port maritim și strategice
-apararea eficientă a granițelor în fața
popoarelor migratoare (perși, arabi ș.a.)
 CONSTANTINOPOL
- Construit pe 7 coline la fel ca și Roma.
- a fost înfrumusețat cu monumente romane:
forumuri, apeducte, palate, arcuri de triumf, terme
etc.
• Capitala eleganței, bogăției, rafinamentului și a
luxului.
• Comorile de artă care le poseda l-a transformat în
cel mai scump muzeu al acelor timpuri.
• “2/3 din bogățiile lumii se află la Constantinopol”
• Cred că atâta bogăție nu se găsește în 40 din cele
mai bogate orașe ale lumii, luate la un loc” (R. de
Clari).
 IMPERIUL ROMAN DE RĂSĂRIT

Constantinopol miniatura constantinopol

 Sfanta Sofia
• - “Înțelepciunea divină”/Marea Biserică
• Simbolul arhitecturii religioase ortodoxe. Religia factor de
unitate a Imperiului Bizantin.
• - Prima biserică de pe acest loc a fost construită de
Constantin cel Mare în anul 325, dar a ars într-un incendiu în
anul 404. Reconstruită de Teodosiu al II-lea în 415, biserica a
fost din nou arsă, în timpul Răscoalei Nika din 532.
- Biserica, ridicată din nou între anii 532-537 de către
Anthemius din Tralles şi Isidor din Milet, măsura 77 metri
lungime şi 71,70 metri lăţime.
- Biserica a costat multi bani. Când zidurile atinsese abia
înălțimea de 1 m se cheltuiseră deja 452 chintale de aur.
Când a fost gata, finanțele statului erau atât de secătuite,
încât nu mai rămăsese bani nici pentru uleiul din candele.
- Cuprindea cea mai importantă colecție de artă din lume (icoane
de lemn, mozaic, icoane ferecate în aur și argint ș.a.)
Biserica Sfanta Sofia
Mozaic din biserica Sfânta Sofia din Constantinopol, sec.al XIII-lea
În 1453 Biserica Sfiintei
Înţelepciuni", sau Hagia Sofia, a fost
transformată în moschee.
Hipodromul

- Era centrul vieții populare

constantinopolitane.
- Construit după modelul
hipodromului Circus
Maximus de la Roma.
Putea găzdui 30 000 de
spectatori.
- cursele de cai erau
organizate de 2 asociații
sportive: Albaștrii și Roșii,
după culorile care le
purtau.
 Palatul imperial/Palatul Sacru
- Era nu numai reședința împăratului dar și
centrul vieții politice, militare, administrative a
Imperiului Roman.
• “Tronul imperial era umbrit de un platan de
argint cu frunze de aur, pe ramuri cu păsărele
de argint și de aur, la picioarele tronului erau
doi lei mari de aur, pe margini grifoni tot de aur
(...). Cand erau primiti ambasadori străini,
mecanisme ingenioase făceau ca păsările să
cânte și leii să ragă, în timp ce tronul imperial
 2. ORAȘELE IMPERIULUI BIZANTIN AVEAU UN COMERȚ ÎNFLORITOR

- Imperiul Bizantin deținea supremația în bazinul Mării Mediterane.

- Comerțul era bazat pe activități artizanale (confecționarea mătăsii, a
veselei de aur și argint, a obiectelor emailate,a bijuteriilor ș.a.).
- Activitatea era controlată de stat în producția armamentului, baterea
monedei, vopsitul purpurei, producția bijuteriilor de lux, țesăturile cu fir de
aur ș.a.
- Se aduceau: grâne din Asia Mică; bumbac din Egipt; porci, bovine,
miere, pește din Tracia; sare din Transilvania; mătase, mirodenii din
India; vinuri, covoare din Siria ș.a.
- Constantinopolul se afla la intersecția celor mai importante drumuri
comerciale care legau Asia de Europa (comerț pe uscat și pe mare).
- La baza operațiunilor comerciale se afla moneda de aur numită
SOLIDUS AUREUS/NOMISA/
- BESANTUL
- bătută pentru prima oară de
- împăratul Constantin în anul
- 312 D. Hr.
3. IMPERIUL BIZANTIN - PRIMUL
STAT CENTRALIZAT

Judecător Apărător al
suprem bisericii și
credinței
Unic
legislator
Împăratul/Basileu
are putere universală
și absolută Origine sacră
Comandant
suprem al
armatei Este alesul divinității
fapt care îl situează
deasupra oamenilor și
îl face egalul
apostolilor
 Ideologia
imperială
Titulatura
Imperiul
Imperium Romanum,
este emanația
Βασιλεία τῶν divinității
Ῥωμαίων

Are pe pământ o
misiune providențială
Imperiul este o replică impunerea credinței lui
terestră ă împărăției Christos
cerești și deci este unic
și universal

Are misiunea de a
instaura ordinea și
pacea pe pământ
Pax christiana
 4. ARMATA ERA BINE ORGANIZATĂ

• pentru apărarea frontierelor întinse și pentru recucerirea

teritoriilor pierdute.
• Existau trupe de frontieră, trupe mobile, trupe de federați
(barbari aliați).
• Armata era organizată în 3 divizii, cuprinzând mai multe
batalioane (fiecare având 3000-4000 soldați).
• efctivele armatei erau de 550.000 – sec. II, 150.000 -
sec. VI.
• Echipament militar: platoșă, scut, jambiere, coif, spade,
arcuri cu săgeți, sulițe.
• Disciplina severă- pedepse draconice.
• Soldații primeau un lot de pământ și o soldă pentru
satisfacerea serviciului militar.
 FOCUL GRECESC
• Denumit și „Focul Bizantin”, era cea mai temută armă creată
de împăratul Constantin cel Mare, după momentul convertirii
sale la creştinism.
• Era un amestec de sulf, salpetru, petrol, lansat prin tuburi
lungi de metal asupra obiectivelor cu ajutorul unei mixturi cu
propulsor.
• Substanţa rezultată din acest presupus amestec era
deosebit de groasă și se lipea pe absolut orice suprafaţă
arzând mistuitor, aproape fără să poată fi stinsă. Conform
datelor istorice, focul grecesc aprins se stingea doar dacă
era complet acoperit de nisip sau sare.
• Focul grecesc ardea până la completa dispariţie a
materialului peste care fusese aruncat, indiferent că era
lemn, pânză, armuri, oameni.
• A fost folosit cu succes în anul 673 în timpul atacurilor de pe
 5. Diplomaţie cu prestigiu în lume

• Existența îndelungată a Imperiului Bizantin

se datorează mai mult diplomației decât
forțelelor militare.
• Negocierile importante erau purtate de
către demnitarii imperiului (ambasadori)
aleși dintre persoane cu rang înalt (clerul)
pentru a purta tratative.
• Forme: convertire la creștinism, oferirea
de titluri onorifice, a unor daruri sau
obiecte prețioase ș.a.
 Etapele Imperiului Bizantin
• Putem distinge trei etape importante în istoria Imperiului Bizantin:

• - Anii 330 – 610: perioada de tranziţie de la Imperiul Roman la Imperiul

Bizantin propriu-zis. În această perioadă are loc trecerea de la modelul
politic roman la cel bizantin. Se produce sinteza între culturile romană,
orientală şi creştină. Se trece de la un stat anarhic şi păgîn la unul stric
ierarhizat şi creştin. Caracteristica civilizației, culturii și limbii latine.
• - Anii 610 – 1081: reprezintă epoca Bizanţului clasic, cu caracter grecesc.
În această perioadă are loc stabilirea trăsăturilor originale ale civilizaţiei
bizantine la nivel de spiritualitate, ideologie politică, cultură, economie şi
etnicitate. Mișcarea iconoclastă (726-843), Marea Schismă (1054).
• - Anii 1081 – 1453: reprezintă perioada de declin a Imperiul Bizantin.
Acest lucru a fost cauzat atît de factori interni (slăbirea bazelor sale
seculare, formarea armatei din mercenari, războaie civile), cît şi de factori
externi (controlul economic a negustorilor italieni, forţa din ce în ce mai
mare a inamicilor). Cruciada a IV- a din 1204 - când Constantinopolul a fost
cucerit și jefuit de creștinii cruciați.
• Mai 1453- cucerirea Constantinopolului de către otomani, Sfarșitul
Imperiului Bizantin
 CLASELE SOCIALE

• Aristocrația funciară - Stăpânea imense domenii feudale.

Putere economică (stăpânea imense domenii feudale) și
politică (avea importante pozițiile în administrație, Senat și
armată).
• Negustorii bogați și patronii de ateliere mașteșugărești-
Dețineau poziții importante în consiliile municipale
• Colonii- Un colon nu avea titlu de proprietate, luând
pământ în arendă.
• Țăranii liberi - Proprietari de pământ.
• Sclavii- proveneau din prizonieri de război, copii
abandonați, țărani sărăciți.
 Împăratul Iustinian (527-565)
• Perioada de apogeu a Imperiului Bizantin pe plan
economic, cultural și politic.
• Reface unitatea Imperiului Roman prin recucerirea de
către generalii săi Belizarie și Narses a teritoriilor pierdute
regatul vandal din N Africii (534), regatul ostrogot din Italia
(555), regatul vizigot din Spania (554).
• A realizat reforme juridice- emite CORPUS JURIS CIVILIS
/ corp de legi aplicat ulterior in toate statele ortodoxe până
in sec XVIII.
• Iustinian, a întocmit tratate religioase, a condus adunări
bisericești și-a întemeiat propria episcopie, Iustiniana
Prima și a construit biserica Sfânta Sofia.
 Împăratul Iustinian şi suita sa
(mozaic din biserica San Vitale din
Ravenna)
 Răscoala Nika - 532
• Evenimentul intern cel mai important a fost
răscoala Nika din Constantinopol. Opozanții lui
Iustinian: Albaștrii (veneții) și Verzii (prasinii),
două facțiuni politice rivale care s-au unit au
proclamat un alt împărat, pe Hepatius, nepotul
fostului împărat Anastasiu I. În timp ce Iustinian
vedea situația ca și pierdută, soția sa, împărătesa
Teodora, o fostă artistă de circ, s-a opus
retragerii din capitală. Prin negocieri purtate de
Narses cu revoltații și prin atacul surprinzător al
lui Belisarie cu trupele loiale împăratului în
hipodrom, unde s-au adunat revoltații, răscoala a
fost potolită. 30.000 de oameni au fost ucisi.
 Împărăteasa Teodora şi suita ei
(mozaic din biserica San Vitale din
Ravenna)
Frontierele Imperiului Bizantin între sec.VI - XI
 Mişcarea iconoclastă (726-843)
• Biserica a reprezentat o forţă în
imperiu; spirituală (reprezenta
ideologia oficială a statului), umană
(un mare număr de călugări în
mănăstiri), economică (numeroase
proprietăţi).
• În urma unor decizii luate de împăraţii
iconoclaşti:
• Au fost desfiinţate un număr important
de mănăstiri, s-a impus renunţarea
temporară la cultul icoanelor.
• Populaţia s-a împărţit între
“iconoclaşti” cei care respingeau
adorarea icoanelor şi “iconuduli” cei
care acceptau cultul icoanelor.
• În urma mişcării iconoclaste, puterea
împăratului a crescut în raport cu
biserica.
 DECADEREA IMPERIULUI
Criza secolului al VII-lea
• Pierderi teritoriale:
• În Europa:Italia este cucerită de longobarzi iar
Spania de vizigoți, înființarea hanatului bulgar-
681.
• Arabii ocupă Palestina, Siria, Mesopotamia,
Egipt.
• Imperiul a fost redus doar la Asia Mică şi sudul
P. Balcanice, teritorii locuite de o populaţie
vorbitoare de limbă greacă.
• A avut loc grecizarea Imperiului. Limba greacă
devine atât limba populaţiei dar şi cea oficială.
 Criza secolelor XI-XII
• Cea mai importantă consecinţă: ocuparea Asiei Mici de
către turcii selgiucizi şi stabilirea masivă a acestora în
această zonă.
• La sfârşitul secolului al XII-lea, Pen. Balcanică este
pierdută şi ea în urma formării noului ţarat bulgar al
Asăneştilor.
• Formarea unei armate din mercenari, ineficientă şi
costisitoare.
• Împăraţi incapabili care au ruinat imperiul prin deciziile
lor.
• Noi pericole externe: normanzii în Sicilia,Italia şi vestul
P. Balcanice;pecenegii, cumanii, ungurii în zona Dunării
şi turcii în Asia Mică.
 « Marea schismă » din 16 iulie 1054
Schismă : o separare în sânul unei biserici

Este evenimentul care a dus la ruperea creştinismului în două

mari părţi: Est şi Vest, ortodoxism şi catolicism.
Papa Leon al IX-lea (1049 - 1054) şi Patriarhul
Constantinopolului Mihail I Cerularie (1043 - 1058) sunt doar
capii bisericeăti care au desăvârşit ruptura dintre cele două
biserici, apusene şi răsăsăritene „Ambii lideri religioşi se
considerau conducătorii întregii lumi creştine”.

Patriarhul din
Constantinopol, în 2000
Harta Imperiului Bizantin la 1180
 Destrămarea imperiului
• În 1204,Cruciada a IV-a s-a încheiat prin cucerirea şi
jefuirea Constantinopolului de către cavalerii occidentali.
• S-au format mai multe state, cum ar fi:Imperiul Latin de
Răsărit-cu centrul la Constantinopol (1204-1261) şi
Imperiul Bizantin de la Niceea din Asia Mică-centrul
rezistenţei bizantine.
• Imperiul a pierdut posibilitatea de refacere a tezaurului
pierdut în 1204.
Fărâmiţarea Imperiului Bizantin în
urma Cruciadei a IV-a
 Sfârşitul
• În a doua jumătate a secolului al XIV-lea, turcii
încep cuceririle în Europa: Tzimpe, Gallipoli şi
Adrianopole(Edirne astăzi), care devine capitala
Imperiului Otoman, pentru un anumit timp.
• În 1453 sultanul Mahomed al II-lea (1451-1481)
a început asediul Constantinopolului (6 aprilie-
29 mai 1453).
• Pe 29 mai 1453, oraşul imperial a fost cucerit
de turci, devenind într-un timp scurt capitala
Imperiului otoman sub denumirea de Istanbul.
 Căderea Constantinopolului
29 mai 1453
Sultanul Mehmed Cuceritorul intrând în
Constantinopol

• Evenimentul a avut loc în ziua de

marți, 29 mai 1453, cand armata
otomană condusă de Mahomed al II
lea a cucerit Constantinopolul.
• Căderea Constantinopolului a
însemnat nu numai sfârșitul
Imperiului Roman de Răsărit și
moartea ultimului împărat bizantin,
Constantin al XI-lea, dar și o victorie
strategică de o importanță crucială
pentru cucerirea estului
mediteranean și al Balcanilor de
către otomani. Dispariţia Imperiului
Bizantin.
 Importanţa Imperiului şi civilizaţiei
bizantine
• A contribuit la apariţia Umanismului şi a Renaşterii
italiene
• A influenţat organizarea statelor din Pen. Balcanică, a
Ţărilor Române dar şi a Rusiei
• A influenţat arta otomană, a popoarelor din Pen.
Balcanică, a Ţărilor Române şi a Rusiei.
• Conceptul istoric introdus de Nicolae Iorga Bizanț după
Bizanț definește continuitatea unității spirituale a
popoarelor din Sud-Estul Europei pentru aproape patru
sute de ani, de la căderea Bizanțului (1453) până în
prima parte a secolului al XIX-lea.