Analizati și comentați mărturia supraviețuitoarei Holocaustului – Relly Mihaelevici (16 ani):

1.Mancarea La Auschwitz în baraca noastră mâncarea se dădea o dată pe zi, la prânz. Erau chemate 10-
12 femei la bucătărie să aducă masa. Mergeau însoțite de paznici. Mâncarea se căra în bidoane grele de
metal. Masa constă într-un fel neschimbat de supă, un lichid gros de culoare maro, fără vreo urmă de
carne, legume sau ceva cu gust de mâncare obișnuită, împrăștiind un miros grețos.
Supa se trântea pleoscăind, cu ajutorul unor polonice uriașe, într-un blid comun pentru 10
persoane. Nimeni nu dispunea de vreo farfurie sau macar o strachină personală. Se vedeau o varietate de
blide figurând pe post de farfurie (ulcele, cratițe, crăticioare chiar și lighenașe). Cum de linguri nici nu se
vorbea, farfuria se plimba din mână în mână, de la una la alta, în cercul celor 10, fiecare având dreptul la o
înghițitură. Dacă mai rămânea, se revenea pentru al doilea tur, pentru a doua sorbitură. De cele mai multe
ori în blid nu erau mai mult de 20 de înghițituri. Este umilitor de recunoscut, dar după câteva zile, femeile
își pândeau una alteia sorbitura. Să nu fie prea adâncă, prea cuprinzătoare; unele le invidiau pe cele ajunse
de două ori la rând.
Și acum mă cutremur evocând gustul și mirosul împuțit al acestui smârc și mai ales ritualul inuman
și umilitor. În primele zile nu l-am putut înghiți și ca mine, multe altele. După 3 zile, ținându-mă de nas și
obligată de mama, sorbeam o gură sau mă prefăceam că sorb. Foamea se acumulase. Am fi mâncat orice.
Eram obsedate de mâncare și foarte slabe. Cele mai multe nu cântăream 35 de kg. Fetele tinere, mai ales
cele cu trai bun acasă, refuzau în continuare să mănănce. Am, slabăt in 2 săptămâni câteva kilograme. Din
ce făceau zeama asta? Într-o zi am observat peste gard niște bărbați cosind iarba. Nimic nu m-a putut
convinge că asta nu era materia primă a supei noastre. Nu întâmplător găsisem în ea nisip, pietricele și
ceva care semăna cu un viermișor. Și nu întâmplător mirosea a excremente. Altă mâncare nu am văzut la
Auschwitz.
2. Apa nu era. Pur și simplu nu era! De nici un fel, nici de băut, nici de spălat. Se mai fura apă și din ceea
ce se primea pentru spălatul bidoanelor. Nu o dată am văzut fete sau femei care se aplecau să bea lături.
Foamea și setea ne ucideau încet, încet educația de acasă și simțul estetic.
Ploua des și în curte se formau băltoace de apă. Ne uitam cu jind la ele și când eram libere prin curte,
unele dintre noi sorbeam- întinse pe burtă- din apa ploii. Oricum era mai curată decât lăturile vaselor. O
inițiativă sinistră era încercarea de a aduna apa ploii, care se scurgea de pe acoperișul gudronat al bărăcii.
Scăpând uneori de sub supraveghere, scoteam blidele pe geam stând cu mâna întinsă, cu multă răbdare,
adunam pic cu pic câteva sorbituri cu gust amar de gudron și culoare maroniu închis. Apă de spălat nu am
văzut în săptămânile auschwitzene. Bucăți de cârpă, tot din poalele rochiilor, muiate în apa ploilor, servea
ca burtete de baie.
3. Dormitul în baraca aceea era un exercițiu de gimnastică complicată și depindea de capacitatea de
coordonare colectivă. Unele fete reușeau să se plieze ca un semn de întrebare, mulându-și în același timp
trupul pe alte corpuri, îmbinându-se în mod eficient cu multe altele, ca un puzzle uriaș. Cele slabe sau
mărunte se transformau în melci sau fetuși.
În unele grupuri se dormea cu schimbul, unele stând în picioare în timp ce altele se întindeau puțin.
Schimbul provoca îmbulzeală, frământare, lovituri involuntare. Fiecare mișcare oricât de măruntă a
cuiburilor încolăcite provoca mutări în lanț, trezirea din somnul oricum puțin și nu o dată enervare,
discuții, nemulțumiri, certuri.
Unele grupuri cu capacitate rapidă de organizare, creaseră obiceiul de întoarcere de pe o parte pe alta
la comenzi “acum pe stânga, haideți acum pe dreapta!” . Cine putea readormea cine nu...nu...
În zori ne ridicam boțite de înghesuială, cu zgârâieturi și cucuie proveniote de la denivelările dușumelei,
cu nervurile lemnului încrustate pe piele, cu membrele amorțite și mușchii extenuați.