CUM SĂ FIE

EDUCAŢI PĂRINŢII?
 Oferă copilului tău ce ai mai preţios:
TIMPUL TĂU.
Astfel vei dezvolta în copilul tău: auto-stima,
protecţia emoţiei, capacitatea de a prelucra
pierderi şi frustrări, de a filtra stimuli care produc
stres, de a dialoga şi de a asculta.
 Educaţia parentală este prima formă de
educaţie pe care copilul o primeşte. De aici şi rolul
decisiv al acesteia în formarea şi dezvoltarea
copilului. Maniera în care părintele îşi educă copilul
este specifică, unică, originală, reflectând nivelul de
cunoştinţe pe care îl posedă, atitudinile sale şi
concepţia despre educaţie.
 Este un lucru recunoscut că educaţia şi creşterea
copiilor revine în principal părinţilor. Îndeplinirea
funcţiei educative ţine de esenţa familiei şi
desăvârşeşte existenţa acestui nucleu fundamental al
societăţii omeneşti.
Dezvoltarea armonioasă a personalităţii copilului
apare atunci când el beneficiază de dragoste şi
securitate, de experienţe noi, de apreciere şi de stimă,
de responsabilitate şi autonomie.
 Mia Kellmer Pringle recomandă 10 nevoi legate de
educarea unui copil:

1. Oferiţi copilului îngrijiri permanente, coerente, iubitoare, ceea

ce este de o importanţă fundamentală pentru sănătatea spiritului, la fel
cum alimentaţia corectă este esenţială pentru sănătatea corpului.
2. Oferiţi copilului o mare parte din timpul şi din înţelegerea
dumneavoastră – jocul cu copilul, lectura sunt mult mai importante decât
un menaj bine făcut.
3. Copilul are nevoie de experienţe noi şi de comunicare
permanentă, ceea ce îi asigură dezvoltarea spirituală.
4. Copilul va fi stimulat să se joace, singur sau cu alţi copii, ceea
ce permite explorarea, imitaţia, construcţia şi creaţia.
5. Atunci când eforturile copilului sunt încununate de succes, el
trebuie felicitat, apreciat.
 6. Părinţii trebuie să-i dea copilului responsabilităţi din ce în
ce mai mari, deoarece simţul responsabilităţii se dezvoltă doar
prin activităţi practice.
7. Fiecare copil este unic în felul lui, astfel că părinţii trebuie
să-şi adapteze comportamentul la caracteristicile acestuia.
8. Atunci când nu suntem de acord cu comportamentul
copilului, manifestarea dezaprobării trebuie să ţină cont de
temperament, vârsta şi capacitatea de înţelegere a copilului.
9. Copilul nu trebuie ameninţat cu pierderea dragostei sau
cu abandonul; părinţii pot respinge comportamentul copilului, dar
nu-şi pot respinge propriul copil.
10. Părinţii nu trebuie să aştepte recunoştinţă, deoarece
copilul nu şi-a solicitat naşterea.
 Părinţii, mult prea preocupaţi de satisfacerea nevoilor
materiale ale vieţii nu mai oferă suficientă afectivitate şi sprijin
copilului- elemente atât de necesare dezvoltării armonioase.
Una din modalităţile de ameliorare a acestor efecte
este educarea părinţilor.

Educarea părinţilor are în vedere acţiuni îndreptate

spre exersarea funcţiei educative şi spre dezvoltarea unor
practici eficiente de comunicare şi interacţionare în familie.
  cunoaşterea şi acceptarea propriului copil ;
 abordarea pozitivă a trăsăturilor personalităţii
copilului;
Aceste  înţelegera comportamentului copilului;
influenţe pozitive în dezvoltarea competenţelor
acţiuni 
sociale ale copiilor;
vor  cunoaşterea etapelor dezvoltării în timp a copilului ;
procesul de educaţie a copilului ;
conduce 

 crearea unui echilibru între factorii familiali de

la: educaţie a copilului-rolul egal al ambilor părinţi ;
 modalităţi non-violente de rezolvare a conflictelor în
familie.
 Educând părinţii se va realiza şi o schimbare în
mentalitatea părinţilor despre copil. Părinţii trebuie să fie
informaţi şi să accepte că orice copil :

-este o persoană cu anumite caracteristici, speciale, diferite,

în concordanţă cu gradul de dezvoltare;
-are drepturi egale care trebuie recunoscute de către
societate şi în special de către părinţi;
-copilul are o personalitate individualizată.
 Diferenţa dintre părinţii buni şi părinţii inteligenţi:

Părinţiii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi îşi oferă propria

lor fiinţă.
Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi
alimentează personalitatea.
Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă
copiii cum să gândească.
Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii
inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri.
Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte
prieteni.
Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc
istorioare.
Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă
niciodată.
 10 sfaturi de la copii pentru părinţi:
 Greşeala recunoscută este pe jumătate iertată. Şi atunci, de ce ţipi?
 Nu sunt obraznic. Vreau doar puţină atenţie!
 Vrei să învăţ lucruri, dar nu mă laşi să fac aproape nimic!
 Nu vorbesc serios când îţi spun că te urăsc sau că nu te mai iubesc!
Sunt doar furios!
 Ţine-ţi întotdeauna promisiunile! Altfel, cum pot avea încredere în
tine?
 Poţi să fii uneori mai dură sau autoritară cu mine! Ştiu că mai greşesc!
 Poreclele şi glumele pe seama mea mă frustrează!
 Dacă mă iubeşti şi mă îmbrăţişezi, nu înseamnă că mă răsfeţi!
 Nu sta mereu cu gura pe mine! La un moment dat, voi înceta să te
mai ascult!
 Nu îmi satisface toate poftele! Nu am nevoie de toate lucrurile pe care
le cer!
Bibliografie:
- EDUCAREA PĂRINŢILOR- în vederea formării unor
abilităţi de cunoaştere şi acceptare a propriului copil
inst. Luminiţa Hurgoiu-Şcoala” Andrei Şaguna”
Deva

- http://www.slideshare.net/gia382000/bebelu-
parinti-copiifinal
- didactic.ro
PROIECT REALIZAT DE:
BINDEA LIGIA LUIZA
FRIM DARIANA IULIA