• Dumnezeul tău este evreu, / Maşina pe care o ai

este japoneză. Pizza este italiană,/ Iar

couscous-ul este algerian./ Democraţia pe care
o practici este grecească. / Cafeaua ta este
braziliană. Ceasul îţi este elveţian./ Cămaşa este
indiană./ Radiolul tău este coreean./ Vacanţele
tale sunt turceşti, tunisiene sau marocane./
Cifrele tale sunt arabe/ Scriitura îţi este latină, /
şi ...îi reproşezi vecinului tău că este străin.
 Premisele educației interculturale

1. diversitatea culturală, indiferent de natura sa etnică, rasială sau

religioasă, reprezintă pentru orice societate un câştig spiritual;

2. educaţia interculturală se doreşte a fi mai mult decât o educaţie de tip

compensator destinată imigranţilor;

3. la nivelul societăţii umane nu poate fi realizată o segregare sau o

ierarhizare a culturilor în termeni de culturi majore şi culturi minore ci
doar o clasificare a acestora în culturi majoritare şi culturi minoritare;

4. necesitatea de a soluţiona de o manieră optimă problema raportului

dintre integrare şi asimilare.

5. Punctul de pornire în construirea oricărei identităţi: naţionale, etnice,

religioase etc. este reprezentat de comparaţia diferenţiatoare cu un
altul (individ sau comunitate), cu alteritatea în general
 CONCEPTE DE BAZĂ
1. Heteroidentificarea (actul în urma căruia un individ este
încadrat de către membrii comunităţii în care trăieşte într-un
anumit grup);

2. Autoidentificarea (ansamblul acţiunilor prin care individul se

defineşte pe sine însuşi ca aparţinând unei anumite comunităţi)
;

3. Sterotipul reprezintă un ansamblu convingeri împărtăşite de un

anumit grup/individ, pe baza unor scheme rigide de înţelegere a
altora, cu privire la caracteristicile personale sau trăsăturile de
personalitate şi de comportament ale unui anumit grup de
persoane; Autostereotip și heterostereotip;

4. Stereotipizarea este procesul prin care sunt emise

„etichete”generalizatoare asupra unor grupuri, clişee care
pleacă de la anumite credinţe şi valorizări particulare,
accidentale.
 CONCEPTE DE BAZĂ
5. Prejudecata este o predispoziţie de a adopta un
comportament negativ faţă de un membru al unui grup pe
baza unei generalizări eronate şi rigide, fără a ţine cont de
trăsăturile şi carcateristicile personale ale acelui individ.

6. Discriminarea este comportamentul negativ sau

tratamentul nefavorabil faţă de anumiţi indivizi, membri ai
unui anume grup social (sau de alt natură) despre care
avem prejudecăţi, şi anume din cauza rasei, sexului,
religiei, etniei

7. discriminare oficializată - apare în acte oficiale,

documente juridice (spre exemplu limitarea accesului unor
categorii pentru anumite funcţii - destul de rară, însă
prezentă în anumite situaţii ca de exemplu limitarea
aceesului forţei de muncă din noile state membre în
Uniunea Europeană)
 CONCEPTE DE BAZĂ
8. discriminarea instituţionalizată - nu exista prevederi
explicite, însă sistematic se încurajează informal
discriminarea (de exemplu un elev nu este primit într-o
anumită clasă, o persoană nu este acceptată pe o poziţie
anumită datorită unor criterii rasiale sau a aparteneţei la o
anumită minoritate);

9. discriminare situaţională - depinde de perceptia

personală a fiecăruia de a se raporta la celălalt, a
interacţiona, a comunica etc.

10. în relaţie cu intensitatea manifestării discriminării avem

de-a face, în principiu cu două tipuri de discriminare (1)
făţişa (rasism) şi (2) subtilă – care vizeză de obicei
preferinţa pentru un anumit grup/ categorie, şi anume
acelea din care face parte individul.
 CONCEPTE DE BAZĂ
11. Toleranţa – atitudinea de a admite la celălalt/ ceilalţi o manieră de
gândire şi acţiune diferită de propria abordare, fără a avea prejudecăţi
despre o anumită persoană/ grup sau cultură.

12. Enculturaţia reprezintă procesul prin care un grup cultural transmite,

încorporează la descendenţi elemente valorice specifice, în vederea
integrării optime a acetora (în accepţiunea lor) în viaţa comunitară.

13. Aculturaţia este fenomenul de împrumut al unor conduite, valori de

către un grup de la un alt grup cu care vine în contact, datorită
amestecului cultural.

14. Psihoza opresiunii se defineşte ca fiind o suprasensibilitate la

discriminare, suprasensibilitate ce are drept rezultat imaginarea
discriminării în condiţiile în care aceasta de fapt nu există.

15. Minoritarismul voluntar este un mecanism prin intermediul căruia

elitele conducătoare ale minorităţilor etnice, rasiale sau religioase
generează şi chiar impun acestora, de o manieră explicită sau
implicită, asumarea unei atitudini segregaţioniste şi a unui
comportament de tip minoritar.
 Cultura majoritară
1. lipsa preocupărilor identitare: lipsa de interes;
2. acceptarea:– existenţa unui sentiment de superioritate a
culturii aparteneţei, poate fi pasivă sau activă – uneori poate
apărea toleranţa ca manifestare de acceptare însă nu de pe
poziţii egalitare;
3. rezistenţa: la încercările de „limitare” percepută a privilegiilor
culturale ale majorităţii şi acceptarea unor valori ale minorităţii;
4. redefinirea: acceptarea redefinirii culturii dominante sau
majoritare prin deschiderea culturală faţă de valorile culturale
minoritare şi acceptarea accesului acestora la propria cultură;
5. integrarea: din nou, în mod iedal o persoană, un grup este
considerat integrat/ integrativ atunci când, chiar dacă aparţine
culturii majoritare/ dominante, recunoaşte şi apreciază valorile
culturii minoritare.
 Cultura minoritară
1. lipsa preocupărilor identitare: acceptarea dezinteresată, de
suprafaţă a normelor culturii dominante şi lipsa interesului pentru
construirea/ reconstruirea propriei identităţi;
2. conformarea: internalizarea normelor societăţii majoritare, cu
păstrarea propriei identităţi;
3. asimlarea: şi încercarea de a fi asimilat într-o nouă cultură gazdă.
Uneori există posibilitatea ca indivizii să se raporteze la ei înşişi prin
intermediul valorilor culturii dominante, şi de aici să apară fenomenul de
alinenare care reprezintă un fenomen negativ care duce la o atitudine de
inferioritate;
4. rezistenţa şi separatismul: sunt reflectate de acceptarea integrală a
propriei culturi şi respingerea oricăror norme, valori ale societăţii
majoritare;
5. integrarea: în mod ideal apare atunci când o persoană/ grup îşi
dezvoltă o identitate rintegrativă proprie pozitivă e care îmbină atât
experienţa sa culturală cât şi elementele culturii majoritare.
 Prioritățile educației interculturale
• Asigurarea unei construcţii corecte şi oneste în acelaşi timp a
identităţii de sine a diverselor grupuri sau comunităţi culturale.

• Evidențierea mecanismele formării diverselor stereotipuri culturale,

etnice, rasiale sau religioase.

• Asigurarea la nivelul celor care se educă a unei duble loialităţi: pe

de o parte a loialităţii faţă de cultura, tradiţiile şi valorile specifice
comunităţii de apartenenţă iar pe de altă parte a loialităţii în raport
instituţiile statului şi cu valorile universale ale democraţiei.

• Integrarea non-contradictorie şi complementară a valorilor autentice

promovate de către diversele comunităţi minoritare în spaţiul
axiologic al majorităţii şi al acestuia în contextul valorilor universale
ale omenirii.
 Curriculumul intercultural
• Nivelul 1: Ataşarea în mod discret a unor elemente culturale
diferite, modele ficţionale (personaje de roman sau poveste) şi
trimiteri la evenimente culturale;

• Nivelul 2: Îmbogăţirea sistematică a conţinuturilor, păstrându-se

structura curriculară originală, prin adăugarea de noi secvenţe de
conţinut, noi concepte, teme sau perspective teoretice specifice altor
culturi;

• Nivelul 3: Transformarea structurii curriculumului, pentru a permite

elevilor analiza adecvată a unor concepte, evenimente, sau teme
din perspectiva diverselor comunităţi culturale;

• Nivelul 4: Abordarea acţională a unor situaţii conflictuale sau

potenţial conflictuale, elevii propunând variante pentru rezolvarea
unor probleme socio-culturale acute, legate de diversitatea culturală,
etnică, rasială sau religioasă, sau acţionând înspre facilitarea
soluţionării acestor probleme;
 Strategii acționale

• îmbogăţirea lecţiilor cu date şi informaţii despre cultura şi

istoria diverselor comunităţi care constituie prezentul unei
anumite societăţi, insistându-se pe dimensiunile de
convergenţă ale acestora;

• utilizarea comparaţiilor în descrierea şi analizarea diverselor

culturi, etnii sau religii, facilitând cunoaşterea şi aprecierea de
către elevi a similitudinilor şi diferenţelor constatate;

• prezentarea identităţii etnice, rasiale sau religioase a unor

personalităţi remarcabile din cultura naţională sau universală;

• facilitarea producerii unor relaţii interpersonale pozitive între

elevi şi alte persoane de etnii, rase sau religii diferite;
 Strategii acționale

• încurajarea elevilor în a pune întrebări despre problematica

raporturilor dintre diverse culturi şi a-şi dezvolta abilitatea de a
înţelege şi interpreta corect eventualele divergenţe dintre acestea;

• valorificarea educativă a resurselor comunităţii locale (întreprinderea

de studii privind aportul diverselor personalităţi la istoria şi
dezvoltarea comunităţii respective);

• ajutarea elevilor în a înţelege procesul genezei stereotipiilor şi

cultivarea mândriei personale pentru apartenenţa la o anumită
cultură, concomitent cu dezvoltarea respectului pentru alte culturi;

• extinderea cunoştinţelor elevilor cu privire la istoria, cultura şi

valorile comunităţilor minoritare prin prezentarea unor filme artistice
sau documentare, a unor opere de artă sau a unor creaţii literare
care prezintă valenţe instructiv-formative de tip intercultural;