MANAGEMENTUL SPAȚIULUI

ȘI MANAGEMENTUL RELAȚIEI
PROFESOR-PĂRINȚI
COMPONENȚA SPAȚIULUI DE ÎNVĂȚARE

• Două componente majore ale mediului de învățare sunt componenta fizică

și componenta psihosocială (Fraser, 1994; Kilgour, 2006).
• Componenta fizică include toate aspectele fizice, cum ar fi sălile de clasă,
materialele didactice și facilitățile de învățare, atât în interiorul, cât și în
afara sălii de clasă.
• Componenta psihosocială este legată de interacțiunea care are loc între
studenți și studenți, studenții cu profesori și studenți cu mediul. Ambele
componente se completează reciproc în crearea și modelarea mediului de
învățare și afectează procesul de învățare care apare în el.
 IMPORTANȚA SPAȚIULUI ÎN ACTIVITATEA
ȘCOALARĂ
• Cercetătorii sugerează faptul că mediul fizic în care se defășoară activitățile educaționale
influențează dimensiuni non-cognitive precum atitudinea față de școală (Stockard și Mayberry,
1992) care este conectată cu succesul școlar.
• O serie de studii americane atrăgeau atenția încă din anii 1970-1980 faptului că în primii ani de
școlaritate atitudinea față de instituțiilor de învățământ este influențată de calitatea facilităților
școlare: cei care studiau în școli și clase noi sau recent renovate manifestau o atitudine evident
mai pozitivă față de școala (McGuffey, 1972).
• Elevii care își desfășoară activitățile în spații școlare plăcute raportează o stare de bine și un
nivel de implicare mai ridicat (Bowers și Burkett, 1989).
• Cadrele didactice care lucrează în spații școlare agreabile par să încurajeze mai mult exprimarea
liberă a copiilor și consolidarea unui climat educațional pozitiv. 
PRINCIPII CARE TREBUIE RESPECTATE ÎN
ARANJAREA MOBILIERULUI ȘCOLAR (EVERTSON ȘI
EMMER, 2009): 
• Aranjarea mobilierului școlar trebuie să asigure vizibilitatea. Pe de o parte, elevii
trebuie să poată privi fără obstacole în direcția în care se află profesorul sau la tablă
în timpul activităților didactice frontale. Dacă activitățile în grup sau individuale
alternează cu activități frontale, nici un elev nu trebuie să fie așezat cu spatele la
punctul central al  clasei. Pe de altă parte, profesorul are nevoie de vizibilitate pentru
a putea monitoriza permanent activitățile de grup și individuale ale copiilor. 
• Zonele de „trafic intens” din clasă trebuie să fie degajate, astfel încât copii să se
poată deplasa cu ușurință. Asemenea spații pot fi cele în care sunt depozitate
materialele didactice la care copii au acces permanent, catedra profesorului, colțul
clasei în care se află sticlele de apă etc. 
PRINCIPII CARE TREBUIE RESPECTATE ÎN
ARANJAREA MOBILIERULUI ȘCOLAR (EVERTSON ȘI
EMMER, 2009): 
• Materialele necesare activităților educaționale trebuie plasate în proximitatea celor
care au nevoie de ele, astfel încât ritmul de predare și de învățare să nu fie
perturbat, iar atenția elevilor să nu fie distrasă. 
• Dispunerea mobilierului școlar trebuie să permită copiilor și identificarea unor spații
destinate activităților individuale (mai ales în cazul învățământului preșcolar). 
• Se recomandă o anumită mobilitate în aranjarea mobilierului școlar pentru a facilita
utilizarea unor strategii didactice diverse, adaptate obiectivelor, dar și nevoilor
individuale ale elevilor. Disputele privind plasarea școlarilor mici în bănci ar putea fi
evitată, de asemenea, printr-o abordare flexibilă a modului de dispunere a
mobilierului școlar 
 TEORII ALE SPAȚIULUI DE ÎNVĂȚARE

• Modelul spațiului al lui Lewin

• Studiul spațiului de învățare a început acum 60 de ani (Lewin și Muray)
• În studiul său, Lewin a studiat problemele legate de motivația și motivația individului în
cadrul grupului într-o anumită situație. Pe baza cercetărilor sale, Lewin a recomandat o
formulă care explică comportamentul uman care este B = f (P, E). În această formulă, B
este descris ca un comportament uman care se formează ca urmare a funcțiilor (P) și a
mediului (E) ale personalității unui individ.
• Potrivit lui Lewin, spațiu de viață al individului conține mediul individual și psihologic.
Această formulă a identificat faptul că mediul și interacțiunea cu personalitatea sunt un
factor important în determinarea comportamentului uman.
TEORII ALE SPAȚIULUI DE ÎNVĂȚARE

Modelul productivității al lui Walberg

TEORII ALE SPAȚIULUI DE ÎNVĂȚARE

Model de schimbare sistematică conceptuală

•Gardiner (1989) sugerează, de asemenea, un model care afișează relația dintre
factorii care influențează elevii în mediul tehnologic de învățare. În model său,
Gardiner arată trei cercuri suprapuse descrise ca ecosferă, sociosferă și
tecnosferă. Ecosfera asociată mediului fizic și studenților din jurul lui. Sociosfera
a fost asociată cu rezultatul interacțiunilor individuale cu ceilalți în mediul lor, în
timp ce tecnosfera a fost descrisă ca un mediu de învățare elaborat de om.
Potrivit lui Gardiner, indivizi sau studenți în mijloc și este cea mai complexă
componentă a sistemului. Acest lucru arată că un student este influențat de
toate aspectele legate de mediu, inclusiv de aspectele fizice și psihosociale.
TEORII ALE SPAȚIULUI DE ÎNVĂȚARE
TEORII ALE SPAȚIULUI DE ÎNVĂȚARE

• Modelul de reprezentare a schemelor de educație pentru productivitate

Zandvliet
 CONCLUZII

• Weinstein și Mignano (2003) au declarat că există șase funcții de bază ale mediului
fizic; pentru securitate și protecție, ca context social, ca un identificator simbolic, ca un
instrument de a face sarcina, având funcția de distracție și funcționare ca un loc pentru
creșterea elevilor.
• Tessmer și Harris (1992) au declarat că există trei tipuri de factori fizici ai mediului de
învățare pentru a dezvolta o predare eficientă. În primul rând, starea mobilierului și a
locației de învățare. Locația poate fi o sală de clasă, un laborator de calculatoare, un
laborator științific, un birou sau orice loc în care se învață. Aspecte importante ale
spațiului de învățare sunt temperatură, sunet, iluminat și accesibilitate.
• În al doilea rând, materialele de instruire, obiectele folosite în mediul de învățare de
profesori și studenți.
• În al treilea rând, echipamentele și materialele pentru predare și învățare care sunt
utilizate frecvent.
RECOMANDĂRI

• Mobilier flexibil/modular
• Să respecte principiile ergonomic maximizând confortul
• Podeaua trebuie aibă caracter multifuncțional
• Să țină pasul cu dezvoltarea tehnologiei
• Bună calitate a aerului
• Condiții de iluminat propice
RECOMANDĂRI

Deci atenție la...

•Factori estetici - culoarea încăperii, podeaua, postere, poze, plante verzi
•Calitatea aerului - temperatură, umiditate, ventilatie
•Iluminare
•Acustica – zgomot exterior și acustica încăoerii
•Ergonomia scaunelor și biroului
MANAGEMENTUL RELAȚIILOR CU PĂRINȚII 

• Încercați să empatizați dar nu folosiți asta ca scuză pentru a nu adresa

probleme arzătoare
• Reflectați asupra propriilor relații cu părinții. Sunt părinții într-adevăr
cei dificili?
• Stabiliți așteptări pentru a vă ocupa de părinți. De exemplu, indiferent
de cât sunt părinți de nepoliticoși, profesorii nu ar trebui să le răspundă
înapoi sau să utilizeze sarcasmul.
• Cereți ajutorul părinților. Cererea de ajutor va face părinții să se simtă
implicați și va crea un ton pozitiv.
MANAGEMENTUL RELAȚIILOR CU PĂRINȚII 

• Comunicați cu părinții mai eficient princoncentrandu-se asupra a ceea ce

stii, mai degraba decat harpingîn situațiile în care amândoi nu ați fost
prezenți.
• Strategia "peak of ready".
• Încercați tactica "înregistrării permanente" pentru a arăta că le faceți
părinților o favoare.
• Învăța-ți ce să spuneți părinților care susțin că ai lor copii nu mint niciodata.
• Învăța-ți ce să spuneți părinților volatili
MANAGEMENTUL RELAȚIILOR CU PĂRINȚII 

• Atunci când vorbești cu părinți dificili, încercați să vă orientați

conversația către viitor. De exemplu "Ce putem face ca să nu se mai
întâmple acest lucru? "sau" Cum putem lucra astfel încât să avem un
rezultat diferit mâine?”
• Când părinții folosesc expresia "nu este corect", nu răspundeți
defensiv. Încearcă să spui: "Ce nu ar fi corect dacă nu aș face asta".
sau, "Știu că sunteți preocupat de corectitudine acesta este motivul
pentru care am ales această acțiune.