perioada Renașterii
Ceapchi Nicolae
Cuprins:
I. Scopul prezentării
II. Caracterizarea Renașterii, relaționată la subiect
III. Motivația invențiilor
IV. Direcțiile invențiilor
V. Importanța realizărilor științifice și tehnice ale Renașterii
VI. Surse bibliografice
Scopul prezentării
I. Renașterea este termenul utilizat pentru a descrie una din cele mai fertile
perioade, din punct de vedere cultural, științific, artistic, din istoria omeniri,
care cuprinde secolele al XV-lea și al XVI-lea, mai întâi în Italia și apoi în
cea mai mare parte a Europei.
II. Fenomenul dat este caracteristic, în primul rând, înfloririi economice și
culturale a unor orașe Italiene, în care s-a format climatul favorabil pentru a
realiza cercetări și diverse proiecte inginerești etc. Cu timpul acest fenomen
s-a răspândit și în Europa, în mod special în Germania.
III. Renașterea a cuprins largi domenii de dezvoltare, însă marele său merit este
cel de revalorificare a surselor antice.
IV. Imaginea tipică a Evului Mediu este lăsată de către mințile Renașterii, care
priveau epoca anterioară printr-o prismă pripită și adesea eronată.
Motivația descoperirilor
În Europa interesul pentru inginerie este adus puțin mai târziu, încă
aceasta nu scade din importanța invențiilor. Acest domeniu capătă
avânt în marile centre culturale ale timpului, precum era orașul
german Numberg, în care au activat mai mulți ingineri, pictori,
sculptori etc. La fel ca și în Renașterea italiană, se observă
redescoperirea lucrărilor antice și sporirea interesului pentru
invențiile militare grecești sau romane.
Konard Keyser „Bellfortis”