Factori care contribuie la dezvoltarea individului uman

de-a lungul vieţii

Echipa de proiect: 1. Ramona AILENEI
2. Mădălina-Maria CRAMAROC-HUCI
3. Ciprian MIHOC
4. Maria-Georgiana MORARU-BEREA
5. Elena Ionela PLUGARU-PAL

Disciplina: Psihologia dezvoltării

Anul I, Semestrul al II-lea
CUPRINS:

I. Categorii de determinanți
II. Determinanți biologici
i. Factorii genetici
A. Studiile genetice pe animale
B. Genetica umană
III. Factorii determinanți din mediu
a) Factorii fizici
b) Determinanți sociali
IV. Bibliografie
I. Categorii de determinanți

 Influențe ereditare (genetice și biologice)

 Mediul fizic (de exemplu, uterul matern în perioada prenatală)
 Influențele sociale (prin culoarea pielii, vârstă, generație)

Psihologia dezvoltării este atentă la această cauzalitate

multiplă și abordează comportamentele de-a lungul timpului.
Savanții își pun două întrebări despre rolurile
aspectelor genetice-biologice și de mediu în
dezvoltare:

 Cum? - se referă la căile prin care ereditatea și mediul se combină

pentru a produce dezvoltarea. De exemplu, modul în care genele,
elemente microscopice care poartă mesajele eredității, se combină
cu factorii de mediu, cum ar fi nutriția, pentru a produce creșterea.
 Cât de mult? – se referă la sursele diferențelor între indivizi.
 II. Determinanți biologici

Ereditatea noastră este de două feluri:

 Ereditatea generală a speciei, care ne face să ne deosebim de restul
primatelor;
 Moștenirea specifică de la părinți, care ne face să fim atât de evident
diferiți de ceilalți membri ai speciei noastre.

Ereditatea este aceea care determină sexul, culoarea ochilor,

creșterea de la bebeluș la adult și predispoziția la unele boli, cum ar fi
diabetul.
A.Studiile genetice pe animale

Reprezintă încrucișarea selectivă a unor animale înrudite

genetic până la obținerea unei linii pure. Această tehnică presupune
încrucișarea animalelor care au o anumită trăsătură comună. De
exemplu, cineva ar putea studia un grup de șobolani în privința abilități
lor de a rezolva un labirint și să încrucișeze între ei doar pe acei
șobolani care învață mai repede. În final, va fi obținută o ,,rasă pură” de
șobolani, cu aptitudini pentru performanțe superioare în rezolvarea
labirintelor. Studiile de acest tip au arătat că diferențele genetice pot
afecta agresivitatea, aptitudinea de învățare a labirintelor,
comportamentul de grup, cel de explorare, tendințele sexuale,
preferința pentru alcool ș.a.
B.Genetica umană

Multe gene contribuie la dezvoltarea celor mai multe caracteristici

comportamentale. De exemplu, cel puțin 150 de gene sunt implicate în
dezvoltarea creierului.
Genele își exercită influența pe toată durata vieții. Acestea sunt
activate la anumite momente ale dezvoltării. Genele active produc
substanțe în interiorul corpului care crează structuri noi, le reglează
funcțiile. Acestea sunt situate pe cromozoni.
III. Factorii determinanți din mediu

Acești factori joacă un rol puternic în dezvoltarea copilului.

Termenul de ,,mediu” este însă prea larg pentru a avea utilitate
științifică. Trebuie întotdeauna precizat care caracteristici ale unui
mediu afectează comportamentul în cauză. De exemplu, pentru a
explica de ce un număr de copii obțin scoruri reduse la testele de
inteligență, unii cercetători indică disparitățile existente între căminele,
școlile și cartierele copiilor avantajați față de cei dezavantajați,
afirmând că aceste diferențe sunt responsabile de scorurile diferite la
teste.
a) Factorii fizici

Uterul matern are un rol critic în dezvoltarea fătului fiind cel care
furnizează oxigenul și substanțele nutritive. Lipsa unor astfel de substanțe,
cum ar fi calciul sau proteinele, pot bloca dezvoltarea fătului. De asemenea,
s-a demonstrat că mamele scunde au un risc mai mare de a avea copii mai
mici sau prematuri decât cele înalte. De asemenea, gemenii sunt adesea
născuți prematuri.
Tipul de obiecte pe care le au la dispoziție copiii poate avea impact
asupra comportamentului social, cel puțin la preșcolari. Peter W. Smith
(1974) a arătat că atunci când nu au la dispoziție decât puține obiecte, copiii
ajung să-și împartă jucăriile disponibile și să se joace în grupuri mai mari. Pe
de altă parte, atunci când au la dispoziție multe jucării, copiii au tendința de a
le păstra pentru ei, jucându-se în grupuri mici, fie singuri.
b) Determinanți sociali
Mediu social include efectele pe care oamenii le au unii asupra
celorlalți în familii, grupuri și vecinătăți. El înglobează influența instituțiilor
sociale cum ar fi școlile, valorile culturale și subculturale, atitudini, credințe,
sursele de informare (ziare, televiziuni).
FAMILIA oferă contextul dezvoltării intelectuale, iar modul în care
răspund părinții la curiozitate va influența viteza învățării unor abilități noi. Dacă
numărul copiilor dintr-o familie este mai mare, abilitățile lor intelectuale tind să
fie mai puțin dezvoltate decât cele ale copiilor din familiile mai puțin numeroase.
Ordinea nașterii are și ea importanță, primul născut are tendința de a avea un C.I.
Mai mare decât următorii.
 PRIETENII ȘI COLEGII
Prietenii de aceeași vârstă influențează dezvoltarea
individului încă din grădiniță și până la sfârșitul vieții.
VECINĂTĂȚILE
De exemplu, în zonele degajate, copiii folosesc trotuarele
pentru a se cunoaște, a se întâlnii cu prietenii și a se juca. Aceste zone
oferă un cadru care încurajează contactele.
ȘCOALA
Școala afectează performanțele intelectuale ale copiilor.
MEDIA
Au fost create programe speciale de televiziune care să
stimuleze copiii în învățarea numerelor și a cifrelor ș.a.
CULTURA
În interiorul culturilor există variații subculturale
legate de originea etnică, clasa socială și influențe sociale,
fiecare având influențe profunde asupra dezvoltării unei
persoane.
Bibliografia

Psihologia dezvoltării. Curs nr. 1/1999