BRONHOPNEUMONIA

BRONHOPNEUMONIA

Bronhopneumonia (vezi fig.) este o bronhoalveolită acută.

 BRONHOPNEUMONIA
Etiopatogenie

 Apare frecvent la bătrâni şi la copii.

 Are un caracter secundar, urmând după:
- gripă,
-rujeolă,
- tuse convulsivă,
- difterie,
- diabet zaharat,
- ciroză,
- neoplazii,
- etilism,
- denutriţie
- deformaţii toracice etc.
 BRONHOPNEUMONIA

Anatomie patologică

Este o pneumonie în focare multiple, care au în

centru şi o bronhie prinsă în procesul inflamator.
 BRONHOPNEUMONIA
Simptome

 Debutul caracteristic este insidios (rar brusc) şi se manifestă cu:

- febră, care creşte progresiv, dar este neregulată,
- frisoane repetate,
- tuse cu expectoraţie mucopurulentă
- dispnee polipneică pronunţată, care reprezintă fenomenul dominant.
 La copii:
- se văd cum bat aripile nasului,
- paliditate periorală
- cianoza buzelor.
- se instalează astenie, adinamie şi insuficienţă respiratorie acută -
asfixie.
 Bronhopneumonia, spre deosebire de pneumonia francă lobară, are
două caractere care frapează, şi anume :
- evoluţia oscilantă, înşelătoare a simptomelor care se schimbă de la o
zi la alta;
- discordanţa dintre starea generală gravă a bolnavului şi insuficienţa
sau discreţia semnelor, îndeosebi obiective-fizice.
 BRONHOPNEUMONIA

Examenele de laborator

 V.S.H. crescută
 leucocitoză şi neutrofilie
 BRONHOPNEUMONIA

Examenul radiologic

 opacităţi multiple, nodulare, neomogene, diseminate

 BRONHOPNEUMONIA

Evoluţie—complicaţii

Boala este mult mai gravă decat pneumonia.

Este cauza cea mai importantă a deceselor la copii
(nou-născuţi etc.) şi la bătrâni.
 BRONHOPNEUMONIA

Tratamentul

Este similar ca în pneumonii.

Se recurge, uneori, la tubul de oxigen pentru
combaterea asfixiei.
In rest, se recomandă un tratament energic.
 Alte pneumonii bacteriene

Acestea sunt pneumonii date de streptococ, stafilococ, bacil

Friedlander etc. Prezintă importanţă deoarece sunt:

 secundare, după:
- viroze respiratorii,
- amigdalite,
- rujeolă etc.;

 forme de bronhopneumonie, afecţiune mai severă şi care necesită un

tratament bine individualizat (antibiotice după antibiogramă).
 Pneumoniile virotice sau atipice

Este vorba de o serie de pneumopatii determinate de virusuri

(inframicrobi). Dintre aceştia, virusul gripal este cel mai frecvent.

 Simptome
 debutul este insidios, cu febră progresivă pană la 39°C, tuse tenace,
catar respirator (rinite etc.), dureri toracice, dispnee uşoară;
 starea generală nu apare alterată ca în pneumoniile pneumonice,
V.S.H. şi leucocitoza fiind aproape normale.
 Radiologic apar umbre neomogene multiple.
 Remisia are loc în „lysis", adică insidios, în 1—2 săptămâni;
 Prognosticul este mult mai bun.
 Tratamentul urmează, de regulă, aceeaşi schemă antibioticele
(Tetraciclină, Penicilină), Polidin-ul şi gammaglobulinele sunt folosite
cu eficienţă.
 Pneumoniile prin inhalare de substanţe chimice

Se semnalează:
 pneumonia lipoidică, datorită instilaţiilor nazale timp
îndelungat cu ulei gomenolat
 pneumoniile toxice - prin inhalare de clor, fosfor,
benzină etc.
Pericolul constă în insuficienţă respiratorie şi
suprainfecţia microbiană. Tratamentul energic este,
în general, acelaşi.