TRADIȚII ROMÂNEȘTI

Material realizat de
SIMA CRISTIAN- ANDREI
Clasa a II-a B
Școala Gimnazială
,,Lucian Blaga” Jibou,
jud. Sălaj
 TRADIȚIILE

• Fac parte de secole din viaţa satului şi au în nume un sunet

arhaic care ne face să ne gândim la ele ca la nişte obiceiuri
vii cândva, azi rămase doar amintire. Unele dintre aceste
tradiţii populare româneşti trăiesc şi azi. Modernizarea se
face simţită, ici-colo – de pildă, în portul fetelor care, la
sărbători, îmbină straiele populare cu pantofi la modă – dar
tradiţia rezistă. Evenimentele mari şi mici ale vieţii, munca şi
căsătoria, credinţele religioase, creştine, dau sens acestor
obiceiuri populare româneşti, care persistă, ca un mesaj
liniştitor de continuitate şi stabilitate.
• Boul înstruţat este o sărbătoare a solstiţiului de
vară, desfăşurată la noi de Sânziene sau
Rusalii. Personajul central era un bou cu
înfăţişare falnică (ales cu grijă în acest scop),
împodobit cu clopoţei, cu flori şi ţesături
frumoase şi care era plimbat pe uliţa satului
reprezentând, ipostaza unei străvechi divinităţi,
avea puteri, ce asigura obţinerea unor recolte
bogate.
Umblatul în tez este o bucurie de primăvară a
copiilor maramureşeni; e un fel de mers cu
colindul, dar de Paşte. Nu mai colindă ei, copiii,
chiar aşa, îmbrăcaţi în hăinuţe populare, ca în
poză, dar obiceiul s-a păstrat (cum s-a păstrat şi
cel al colindului de Crăciun, chiar şi la oraş, unde
copiii încă mai colindă – prin blocuri, îmbrăcaţi în
hanorace de fâş, dar colindă!)
 Mărţişorul

Una din cele mai frumoase tradiţii româneşti este

sărbătorirea venirii primăverii. Mărţişorul este un
simbol străvechi, care marchează venirea timpului
călduros pe meleagurile româneşti. În credinţele
populare, acest talisman are puteri magice.
Bărbaţii oferă mărţişoare femeilor, iar acestea le
poartă în piept sau la mână, pe tot parcursul lunii
martie.