Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- Țiplea Alexandru
Ionuț
- Teodorescu Mădălin
Costel
- Mihăilă Anca
- Duluman Răzvan
Introducere
Asemenea tuturor poeților simboliști, George
Bacovia a fost atras de efectul magic al
corespondențelor. Într-un inverviu acordat de I.
Valerian, George Bacovia mărturisea acest lucru: ,,
În poezie m-a obsedat un subiect de culoare. Pictura
cuvintelor sau adiția colorată; cum vrei o iei, îmi
place mult vioara. Melodiile au avut pentru mine o
influență colorată, întâi am făcut muzică și după
strunele viorii am scris versuri [...]. Pictorul
întrebuințează în meșteșugul său culorile: alb, roșu,
violet. Le vezi cu ochii. Eu am căutat să le redau cu
inteligență prin cuvinte. Fiecărui sentiment îi
corespunde o culoare. “ .
Rozul și verdele
Culorii verde Bacovia îi dă un aer sugestibil .Prin
urmare, ne este indusă ideea crudității, fragilității, dar
și a lipsei de experiență. Rozul este de asemenea o
altă culoare utilizată în tabloul cromatic bacovian,
evocând de această dată tristețea. O poezie în care
putem întâlni ambele culori este : ,, Note de
primăvară". În cadrul acesteia, primăvara nu
reprezintă pentru eul liric bacovian un motiv de
bucurie, ci dimpotrivă, un anotimp al nevrozelor. Ea
aduce suferințe noi prin stridența culorilor roz și
verde. Spre deosebire de renașterea tipică specifică
primăverii, aici este vorba despre o renaștere
dureroasă: ,,Verde crud, verde crud / Mugur alb, și
roz și pur/Vis de-albastru și azur“.
Violetul
Prin culoarea violet, prezentă în poezia ,, Amurg Violet '',
este sugerată incertitudinea, halucinația, sfârșitul,
aspecte subliniate și prin sintagme precum : ,, amurg de
toamnă '', ,, orașul tot e violet '', ,, mulțimea toată pare
violetă '' , realizându-se o repetare obsesivă a
cromaticii. Violetul se-ntinde peste toți oamenii și peste
tot orașul, care merge spre declin: ,, Amurg de
toamnă violet ... / Pe drum e-o lume leneșă cochetă; ''.
Culoarea nu se extinde
numai spațial, ci și temporal, căci poetul vizualizează tre
cutul voievodal prin invazia acesteia: ,, Amurg de
toamna violet... / Din turn, pe câmp, văd voievozi cu
plete; / Străbunii trec în pâlcuri violete, / Orașul tot e
violet. ".
Prin repetarea secvenței : ,, Amurg de toamna violet '' ,
se creează o atmosferă aproape statică , dominată de
un cromatism obsesiv ce se imprimă asupra întregului
Negru și cenușiu
Negrul, culoare prezentă în poezia cu același nume , ,,Negru"
,sugerează carbonizarea, trecerea în lumea anorganică. Negrul,
opus albului, se situează la limita culorilor reci și se asociază
tenebrelor primordiale și vidului existențial. Este simbolul: morții
definitive, anulării de sine, tăcerii eterne, prăbușirii materiei,
pasivității absolute, dezolantei resemnări. Cromatica fiind
dominantă, negrul are semnificații profunde în definirea stărilor
sufletești ale eului liric. Această culoare devine inadecvată
obiectelor,însă tocmai asfel va comunica mai multe posibilități de
interpretare.