Republica (Platon)

„Republica” (în greaca veche: Πολιτεία) este o lucra-spune că omu l drept nu ar face rău nim ănui. Thra-
re (dialog socratic) scrisă de Platon aproximativ în anul symachus crede că Socrate a expus o teză incorectă,
360 î.Hr. Este o lucrare influentă de filozofie și de teorie murdărindu-i personalitatea și reputația în fața oamenilor
politică, probabil și cea mai cunoscută lucrare a lui. prezenți, deoarece, afirmă Thrasymachus, nici Socrate nu
ar crede că a face rău dușmanilor este nedrept. Thrasy-
machus înțelege prin justiție ceea „ce este cel mai bine
1 Rezumat pentru cei puternici”, referindu-se la cei aflați la putere.
Socrate găsește această definiție neclară și începe în a-i
pune întrebări lui Thrasymachus. În opinia lui Thrasy-
1.1 Poziție și personaje machus, conducătorii sunt sursa justiției din fiecare oraș,
legile lor sunt drepte, dar probabil că ele sunt adoptate
Scena dialogurilor este casa lui Cephalus în Piraeus, un doar pentru binele lor. Socrate îl întreabă apoi dacă un
oraș-port conectat de Atena de Zidurile Lungi. Despre conducător ar face o greșeală, adoptând o lege care îi mi-
Socrate se știa că nu se aventura de obicei prea mult în cșorează binele său propriu, rămâne un conducător, co-
afara Atenei. Întregul dialog este, cel mai probabil, re- respunzător acelei definiții. Thrasymachus este de acord
latat de Socrate cu o zi după ce a avut loc – posibil lui că un adevărat conducător ar putea face asemenea gre-
Timaeus, Hermocrates, Critias și unui necunoscut, dar șeală. Acest acord îi permite lui Socrate să submineze
interpretarea aceasta nu este sigură. definiția strictă a lui Trasymachus, comparând conducă-
Personaje minore torii cu oamenii de diferite profesii. Thrasymachus este
de acord cu afirmația lui Socrate, că un artist este cineva
care își face bine meseria, și a fi conducător este o mese-
• Cephalus, un bătrân care apare doar în introducere, rie anume, care constă în ceea îi permite să-și ducă la bun
de meserie fabricant de arme sfârșit meseria. Astfel, Thrasymachus este obligat să ad-
• Thrasymachus, sofist mită că un conducător ce adoptă o lege împotriva binelui
propriu nu este un conducător în sine. Thrasymachus se
• Glaucon dă bătut, și nu mai vorbește de acum încolo. În orice caz,
este departe a fi o definiție a justiției care să ne satisfacă.
• Adeimantus
La începutul celei de a II-a cărți, cei doi frați ai lui Platon
• Polemarchus, fiul lui Cephalus îl provoacă pe Socrate să definească viața dreaptă a unui
om și chiar dacă definițiile oferite în Cartea I sunt scurte
• Cleitophon, prieten cu Thrasymachus, care întreru- și simple, concepția lor despre dreptate este prezentă în
pe discuția două discursuri diferite. Discursul lui Glaucon reia ideea
despre dreptate a lui Tharsymachus; începe cu Mitul lui
• Charmantides, celălalt fiu al lui Cephalos Gyges, care a descoperit un inel ce i-a dat puterea să de-
vină invizibil. Glaucon se folosește de legendă pentru a
argumenta că nici un om nu ar fi drept dacă ar avea oca-
1.2 Definiția justiției zia să facă nedreptăți dar ar fi scutit de consecințe. Cu
puterea de a fi invizibil, Gyges intră în palat neobservat,
În prima carte, sunt propuse două definiții date justiției, o seduce pe regină, îl ucide pe rege și astfel preia rega-
dar ele sunt socotite drept necorespunzătoare: (i) rambu- tul. Glaucon explică astfel că orice om, drept sau nedrept,
rsarea datoriilor și (ii) ajutorarea prietenilor însoțită de a ar face același lucru dacă ar avea puterea să fie scutit de
face rău dușmanilor. Acestea sunt definiții de bun simț, pedeapsă. Singurul motiv pentru care un om este drept
dar sunt inadecvate în situații excepționale și astfel este este de frica de pedeapsă, sau de consecințe. Legea este
nevoie de o definiție satisfăcătoare. Dar el nu le respinge
complet, pentru că fiecare exprimă o noțiune de bun simț sește produsul unui argument
de acest compromis întrea-l
pentru indivizi.
provocaGlaucon se folo-
pe Socrate să
a justiției, sens pe care Socrate îl tratează în discuțiile lui spună că este mai bună o viată injustă decât una justă.
despre regimul drept de la cartea a II-a până la cartea a
V-a. Discursul lui Glaucon îl ademenește pe Socrate să se con-
trazică pe sine. Glaucon pledează pentru superioritatea
La sfârșitul primei cărți, Socrate este de acord cu Pole- vieții nedrepte; Socrate este de acord că este cel mai bun
marchus că justiția ar include ajutarea prietenilor, dar

1
2 1 REZUMAT

subiect de dezbătut. Răspunsul la cele două concepții des- 1.3 Mitul peșterii
pre injustiție prezentate de Glaucon și Ademantus, le cre-
de găunoase, dar simte că ar fi ireverențios să lase justi- Alegoria peșterii este o încercare de a justifica locul fi-
ția mult prea vag definită. Astfel, Republica își propune losofului în societate, și anume acela de rege. Platon își
definirea justiției. După tema demonstrată în Cartea I, imaginează un grup de oameni care locuiesc într-o peș-
Socrate în Cartea a II-a îi conduce pe interlocutori într-o teră, înlănțuiți pe un perete în subteran, astfel încât să nu
discuție despre justiția unui oraș, care Socrate consideră vadă lumina zilei. În spatele oamenilor arde constant un
că îi va ajuta să înțeleagă viața dreaptă a unui om, dar pe foc care luminează diferite statui care sunt mutate de al-
o scară mai mare. ții, și care produc umbre ce se mișcă pe pereții peșterii.
Republica este un dialog dramatic, nu un tratat. Socrate Când oamenii peșterii au văzut acele umbre nu au reali-
construiește o serie de mituri, minciuni nobile, ca să facă zat cât de lipsite de importanță sunt ele pentru viața lor
să pară un oraș că este just, iar aceste condiții modelează și încep să atribuie acelor umbre diferite forme, de genul
viața în comunități. Socrate definește justiția ca « mun- « câine » și « pisică ». Umbrele i-au făcut pe oamenii
ca la care el este cel mai potrivit » și « fiecare să își facă peșterii să vadă ceea ce ei consideră că ar fi realitatea.
propriul negoț, să nu fie sclavul societății » (altfel spus fi- Alegoric, Platon afirmă că omul eliberat din aceste lanțuri
ecare este liber să își aleagă ce vrea în viață) și continuă este filosoful, iar filosoful este singura persoană capabilă
spunând că justiția susține și perfecționează trei virtuți: să deslușească Forma Binelui și deci bunătatea absolută
temperanța, înțelepciunea și curajul. Socrate nu include și adevărul. La sfârșitul acestei alegorii, Platon afirmă că
justiția ca o virtute în societate, sugerând că dreptatea nu este datoria filosofului de a reintra în peșteră. Aceia care
există în sufletul omului, ci este un rezultat al sufletului au văzut lumea ideală, reprezentată de Soarele dinafara
« disciplinat ». Ca rezultat al acestei concepții, automat peșterii, care luminează lumea dinafara ei, au datoria să
separă oamenii în trei categorii: în soldați, producători educe oamenii din lumea materială, sau să răspândească
și
ezeconducători. Dacă unsăconducător
legi bune, soldații le apere, iareste capabil săsăcre-
producătorii se lumina
singurulacelora
capabildin întuneric. De
să recunoască ce vreme
este cuceadevărat
filosofulbun
esteși
supună autorităților, atunci societatea este justă. singurul care poate atinge absolutul, el este singurul po-
Societatea propusă de Socrate este atacată de Adeiman- trivit să conducă o societate, după spusele lui Platon.
tus care nu găsește loc pentru fericire în ea, iar Glaucon
nu găsește loc în ea pentru onoare și glorie. În ultimă in-
stanță, Socrate construiește un oraș (societate) fără pro- 1.4 Cele patru injustiții și regresia siste-
prietate privată, fără femei sau copii privați și fără poeți, mului de guvernare
oraș împărțit în caste. Totul este pus în comun.
La întrebarea de ce este mai bine pentru individ să fie Platon acordă o importanță majoră statului ideal în cartea
drept decât nedrept Platon răspunde în Cartea a IV-a prin sa. Platon vorbește despre patru forme greșite de guver-
trei mari argumente. În primul rând Platon spune că na- nări: timocrația, oligarhia, democrația și tirania (despo-
tura tiranului este să producă « violență » și că tirania ar tism).
lăsa urme psihice și mentale. Al doilea argument spune TIMOCRAȚIA Socrate definește timocrația ca o socie-
că numai filosoful este în stare să judece ce fel de con- tate condusă de oameni care iubesc onoarea. El crede că
ducător este cel mai bun, pentru că doar filosoful poate această formă de guvernare rezultă din urmașii părinți-
vedea Forma Binelui. În al treilea argument este indi- lor care au alte mentalități caracteristice. Onoarea, baza
cat faptul că « plăcerile care sunt acceptate de iubitorul acestei forme de guvernare strălucită duce la dorințe de
de înțelepciune sunt cele adevărate ». Deci, în opinia lui posesiuni și bunăstare.
Platon, plăcerea filosofică este singura plăcere. OLIGARHIA Aceste tentații creează o confuzie între sta-
Forma guvernării pe care Socrate o scoate în evidență es- tutul economic și onoare, proces care este responsabil
te tendința omului spre corupere prin abuz de putere și pentru căderea în oligarhie. În Cartea a VIII a Socrate
descrie astfel drumul de la timocrație, la oligarhie, de- sugerează că avuția nu o să ajute un pilot să-și navigheze
mocrație și tiranie, conchizând că posturile de conducere propria navă. Aceasta injustiție împarte lumea în săraci și
ar trebui să fie ale filosofilor. « Societatea bună » ar tre- bogați, creând oportunități pentru infractori. Cei bogați
bui să fie guvernată de filosofi-regi, oameni dezinteresați complotează împotriva celor săraci și vice-versa.
care nu conduc pentru binele propriu ci pentru binele so- DEMOCRAȚIA Atât timp cât împărțirea socioeconomi-
cietății. că crește, la fel cresc și tensiunile dintre clasele sociale.
Modelul social care stă în spatele fiecărei societăți isto- Datorită conflictelor care izvorăsc din asemenea tensiuni,
rice este ierarhia, iar clasele sociale au o permeabilitate democrația înlocuiește la un moment dat oligarhia. Săra-
marginală, însă el dorește un oraș fără sclavi și fără dis- cii înfrâng pe oligarhi, ca urmare democrația acordă li-
criminări între bărbați și femei. bertăți cetățenilor.
TIRANIA Libertățile excesive acordate cetățenilor de
către democrație duc la tiranie, cea mai violentă formă
 3

de guvernare. Aceste libertăți împart oamenii între clase

socioeconomice: dominantă, capitalistă și muncitoreas-
că. Tensiunile dintre clasă dominantă și capitalistă, for-
țează clasă muncitorească să caute protecție în libertățile
democratice. Ei investesc toată puterea lor în demagogul
lor democratic, care este în schimb corupt de puterea ob-
ținută și devine un tiran. El are un anturaj mic, susținători
care îi asigură protecție.
În mod ironic, statul ideal schițat de Socrate seamănă cu
tirania.

2 Poziția cercetării actuale

Toate viziunile din secolul al XXI-lea asupra cărții au ce-
va în comun: în ciuda înțelegerii aproape imposibile a
semnificației Greciei antice de către cititorii moderni, va-
loarea pedagogică a « Republicii » este mult mai mare de-
cât valoarea ei practică. Este o carte a unei lumi posibile,
nu un set de ghiduri pentru o guvernare reușită. Adep-
ții lui Platon văd această afirmație ca pe o temă capabilă
de a furniza baza necesară pentru o înțelegere corectă a
spuselor lui Platon din « Republica ». Unicitatea cărții
se dezvăluie prin felul în care ea clarifică în mod autentic
implicațiile ideilor politice și efectele lor în viața reală,
mai precis prin furnizarea unui bogat context euristic.

3 Bibliografie
• Platon, „Republica”, în Opere, vol. V, traducere în
limba română de Andrei Cornea, Editura Științifică
și Enciclopedică, București, 1986, pp. 7-502.

4 Legături externe
• Politică și religie în „Republica“ lui Platon, 27 no-
iembrie 2011, Pr. Dr. Lucian Dîncă, Ziarul Lumina
4 5 TEXT AND IMAGE SOURCES, CONTRIBUTORS, AND LICENSES

5 Text and image sources, contributors, and licenses

5.1 Text
• Sursă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_(Platon)?oldid=10659518 Contribuitori: Laurap, AdiJapan, Robo-
Republica (Platon)
tQuistnix, Strainubot, Pixi, Victor Blacus, Escarbot, TuvicBot, Morarmanuela, Thijs!bot, JAnDbot, Rei-bot, DorganBot, VolkovBot, TXi-
KiBoT, SieBot, Tgeorgescu, RadufanBot, Ark25, Alexander Tendler, PixelBot, Muro Bot, Luckas-bot, Ptbotgourou, ArthurBot, Xqbot,
RedBot, RibotBOT, Ionutzmovie, KamikazeBot, EmausBot, Vladimir-Adrian, WikitanvirBot, Mjbmrbot, ChuispastonBot, Pafsanias, Ad-
dbot, XXN-bot, Antonie C., KasparBot și Anonim: 6

5.2 Images
• Fișier:Plato-raphael.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/4a/Plato-raphael.jpg Licență: Public domain Con-
tribuitori: Necunoscut Artist srcinal: Rafael
• Fișier:Wikidata-logo.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/ff/Wikidata-logo.svg Licență: Public domain Con-
tribuitori: Operă proprie Artist srcinal: User:Planemad

5.3 Content license

• Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0