Manie si iubire: cele doua fete ale puterii,si retorica deciziilor

Planul de conducere al celei de-a XII-a dinastii,care a fost comunicat poporului, a avut ca scop incheierea haosului. Acest program a fost creat si raspandit in Profetii Neferti,unde haosul din Prima Perioada Intermediara este mascat printr-o figura memoriala clasica.Haosul poate fi alungat printr-o forta politica eficienta,conform principiului politica si legea sunt posibile doar daca se pot baza pe forta fizica,pentru a te afirma pe tine insuti,si a elimina concurenta.Asadar,pentru prima oara in istoria Egiptului,Regatul Mijlociu afirma monopolul statului cu privire la exercitarea puterii, punand capat conducatorilor locali din nome. Haosul descrie cum ar fi lumea fara stat.Functia lor este de a-i face pe ceilalti sa inteleaga ca nu doar pacea,ordinea si justitia conteaza,ci si natura,religia,depind de existenta unui stat.Disciplina nu este scrisa undeva in lume,dar trebuie sa fie obtinuta si mentinuta de oameni.Acesta este intelesul si scopul unui stat.In cazul in care statul ar fi pe cale sa se destrame,conform zeitei Maat,ar fi disparul limba,cunostintele,memoria;si daca aceste lucruri ar disparea,binele nu ar mai fi rasplatit,iar raul nu ar mai fi pedepsit:intregul sistem s-ar prabusi.Oamenii nu s-ar mai intelege intre ei,violenta ar castiga in fata comunicarii.Zeii ar evita oamenii,natura nu ar mai fi roditoare,urmand greutati si foamete;obligatiile firesti ar disparea,parintii si copiii ar fi unii impotriva celorlalti,Nilul ar fi rosu din cauza sangelui. Egiptenii considerau ca locomia este radacinatuturor relelor.Aceasta deriva din principiulmaniei drepte,fiind una din virtutile regelui si functionarilor lui. Cand se stabilea vizirul,regele i se adresa lui astfel: Tu trebuie sa fi furios doar pe ce este necesar sa fi furios. Si in Avertismentele lui Ipuwer,caderea brusa a sistemului de judecata este prezentata dupa cum urmeaza: Nici un om nu este pe strada,pentru ca lupta au inceput. Ei sunt alungati,ca urmare a greselilor pe care le-au comis. Nu era nici un carmaci in acel timp Unde este el astazi?Sa fi adormit el,probabil? Iata: nimeni nu vede puterea lui asupritoare. Cand eram abandonati in durere,nu te-am putut gasii. Nu se putea apela la tine cat timp esti lipsit de furie impotriva lui. Nu exista nici o modalitate de a afla cui ii era adresat,Creatorului sau reprezentantilor lui pe Pamant. Conceptul de manie dreapta apare pentru prima data in instructiunile egiptenilor pentru rege. Despre mania lui Dumnezeu gasim mai tarziu,in texte din perioada Ramesizilor,cand diverse functii(de autoritate etica,domn si aparator al dreptatii) au trecut irevocabil de la rege la Dumnezeu. In viziunea egiptenilor,lacomia,minciuna,si alte manifestari ale raului sunt o caracteristica a lumii,asa cum e ea. Egiptenii nu au respins lumea pentru ca era rea; pentru ei,lumea nu era destramata.Sarcina regelui era de a mentine societatea intr-o stare de functionare,prin exercitarea unei forme de putere,prin care el sa aibe doua fete: una

usoara,plina de har, pasnica fata de cei ce respecta legile,si una nemiloasa,razbunatoare si chiar folosind pedepse aspre asupra inamicilor politici sau personali. Imaginea clasica a celor doua fetii ale puterii este regasita in dubla personalitate a regelui prin Bastet,zeita blanda si miloasa,si Sekhmet,zeita luptatoare si razbunatoare. El este Bastet,care apara cele doua tari. Cine il venereaza,va fi protejat de bratul sau. El este Sekhmet, pentru cine ii incalca poruncile. Cei pe care el ii uraste,vor fi in nenorocire. Aceste versuri din Loyalist Instruction reprezinta retorica deciziei.Nimeni nu putea ramane indiferent la cele doua forme ale faraonului de a-si manifesta puterea.Oamenii trebuiau sa decida daca apartin partii care il venereaza,sau care ii incalca porunca.

Putere si dreptate
Puterea represiva a regelui,extinsa pana la pedeapsa cu moartea,era numita ba,forma de plural a cuvantului pe care noi in mod normal il traducem ca suflet. Ba se refera la puterea exercitata,care are efecte groaznice,sau,invers,efecte groaznice asupra carora se manifesta o putere invizibila. Cele mai groaznice efecte sunt,desigur,moartea,si numai regele sau zeii aveau puterea de a lua viata cuiva. In Egipt,crima reprezenta monopol de stat. Pedeapsa capitala trebuia folosita foarte rar.Aceste inhibitii au avut de-a face cu notiunea de Ba,sau suflet. In Vechiul Regat,era raspandita convingerea cum ca doar regele are Ba,care paraseste corpul cand acesta murea,si se inalta la cer. Dupa prabusirea Vechiului Regat,aceasta idee a devenit generala: fiecare om avea un ba,care il trecea pragul spre lumea de dincolo. Fiecare muritor considera ca greselile pamantesti vor fi judecate in lumea de dincolo,in cazul in care el a fost condamnat gresit,iar pedeapsa cu moartea se aplica doar atunci cand aveau certitudinea absoluta cum ca divinitatile si-au dat acordul. Textul decisiv cu privire la asta a fost gasit in Instruciuni pentru Regele Merikare : Feriti-va de pedeapsa fara cauza dreapta Nu ucide,asta nu te poate ajuta. Pedepseste cu batai sau inchisoare, Prin aceasta, pamantul va fi bine intemeiat. Cu exceptia rebelilor,ale caror planuri au fost aflate, Dumnezeu ii cunoaste,si Dumnezeu ii va pedepsi cu sange. Nu omora pe cei a caror putere spirituala o cunosti Cu care ai cantat scripturi, Care a citit in cartea de Judecata(...) inainte de Dumnezeu Care poate sa mearga liber intr-un loc secret

Pentru ca sufletul sa se intoarca la locul pe care il cunoaste Si nu sa se abata pe calea de ieri. Nici o magie nu-l poate da inapoi El ajunge la cel care ii da apa. Judecatorii care judeca pedepsele Stii ca nu sunt indulgenti In ziua in care dreptatea este trecuta in maini murdare (urma apoi un pasaj mai lung,in care regele trebuia sa isi justifice propriile sale actiuni). O opera literara,de la sfarsitul Regatului Mijlociu,vorbeste despre un magician pe nume Dedi, care refuza sa faca o demonstratie a trucului care l-a facut faimos:alipirea unui cap retezat. Regele i-a cerut sa faca demonstratia pe un om,dar Dedi refuza,spunand ca acest lucru ii este interzis. Insusi regele,Cheops cel puternic,i-a oferit o gasca in loc de demonstratie. Amenintarea continua in randul oamenilor,ajungand sa considere ca pentru un stat normal,care sa functioneze,sunt obligatorii crimele. Intr-o lume impartita,dreptatea: fondatoarea pacii,ordinii si sigurantei,a fost amenintata constant ,putand fi sustinuta de o regula care elimina persoanele ce au drept de viata si de moarte. Aceasta putere represiva ba- este simbolizata de un sarpe luminos plin de manie.Totusi,in gandirea egiptenilor,faraonul era imaginea pamanteana a creatorului ,ce-si exercita o putere permanenta ca aceea a lui Dumnezeu in ceruri.Conform lor, raul, haosul, a aparul pe lume dupa ce aceasta a fost creata.Doar dupa despartirea cerului de Pamant,si dupa retragerea zeului Soare in ceruri,dragonul apei, Apophis,era intr-o permanenta lupta cu zeul Ra,iar cand reusea sa-l doboare, era eclipsa solara.In acel moment,creatiaera echivalenta curegalitatea.

Politica si magie
Era o indatorire specifica a celor din Templu de a impedica actiunile lui Apophis,si de a se asigura de continuitatea Zeului Ra si a intregii creatii. Dar,mai ales,in Regatul Mijlociu,ritualurile de anihilare erau indreptate asupra dusmanilor divinitatii,dar si dusmanilor politici ai faraonului. Aceste ritualuri de anihilare sunt prezente in inregistrarile arheologice,unde,in functie de urme,au reusit sa reconstruiasca imaginea regalitatii in Regatul Mijlociu. Ramasite de vesela din ceramica,pe care erau inscriptionate numele dusmanilor,au fost gasite in doua mari situri. Fragmentele de ceramica sugerau ca au fost sparte intentionat,in cadrul unui ritual cunoscut sub numele de Spargerea vaselor rosii. De asemenea avem descoperiri din perioada Dinastiei a V-a si a VI-a,pana in apropierea Perioadei Tarzii a Egiptului, unde textele respective nu erau inscriptionate pe vesela,ci pe figurine. Acesta trebuie fi fost legat de un ritual,care avea acelasi scop ca si Spargerea vaselor rosii, doar ca era executat diferit. Majoritatea figurinelor gasite in oale,facute din

lut ars,care in doua ocazii diferite,au fost gasite intr-un sicriu,care indica faptul ca au fost practic ingropate. Textele de pe figurine erau numele persoanelor sau grupurilor tinta: femei,barbati,printi straini,functionari,cei ce se revoltau,luptau,sau incurcau planurile regelui. Lista finala a lucrurilor rele,reglementata de aceste rituri,includ discursuri, ganduri, planuri, vise. Raului din aceasta sfera ii este acordata o mai mare importanta decat raul din fapte. Toate cuvintele rele, toate discursurile rele, toate blestemele, Toate gndurile rele, toate comploturile rele, Toate luptele rele, Toate planurile rele, toate lucrurile rele, Toate visele rele, toate cosmarurile. Ritualul este destinat sa exercite o forma de putere magica pe un taram; imaginea faraonului controla cuvintele, gandurile, sau chiar visele lor. Aici, si in Egiptul Antic in general, magia este un supliment la ce noi am clasfica ca forme rationale ale actiunilor umane(in acest caz,supraveghere si pedepsire), si nu un inlocuitor al acestora. Unde metodele de justitie,administrare si razboi nu puteau ajunge, magia prelua controlul. Doua aspecte ale descrierii potentialilor inamici ai faraonului trebuiesc remarcate ; in primul rand,pericolul de a fi inlaturat de acele ritualuri care provin atat din interior cat si din exterior( aici intra strainii,egiptenii,dusmanii,rebelii). In al doilea rand, dusmanii sau rebelii sunt intr-o stare latenta: ei sunt ascunsi, nu se manifesta, dar pot izbucni oricand. Categoria de latent sau potential inamic impune o diferenta importanta.Trebuie sa distingem in mod clar mania dreapta de ura pentru dusmani sau lucruri rele. Furia este o reactie,ura o atitudine de baza. Mania dreapta poate fi indreptata numai cand e vorba de faradelegi, dar niciodata la ganduri latente,planuri, atitudini care exprima in mod evident ura. Ura este, de asemenea, speciala,atunci cand este indreptata catre cealalta parte. Riturile sunt o forma de exprimare a urii,indreptata impotriva celor ce il urasc cu adevarat pe rege. Dar inamicii,numiti si cei ce il urasc pe faraon, sunt obiectul urii sale. Acesta ura este indreptata nu asupra criminalilor,ticalosilor,talharilor,ci asupra dusmanilor lui,din interiorul sau din afara Egiptului, egiptean sau nu.Aceasta este afirmatia puterii absolute a faraonului care genereaza aceasta ura. Egiptenii credeau ca putea sa nu fie nici o regula,fara revolta, asa cum nu putea fi nici lumina,fara intuneric. La fel cum soarele nu putea face nimic fara razele lui de putere devastatoare, la fel regele nu putea sa renunte simbolic sau in mod real la forta,puterea sau datoria lui de a ucide. In iconografia egipteana, era observat faptul ca era aratata si sustinuta severitatea regelui,acele aspecte ale lui Sekhmet,prezentate printrun set de imagini foarte violente(desi ar trebui sa fie adaugat faptul ca in textele regale din toate epocile predomina aspectele pasnice). Intradevar,nici un conducator nu si-ar fi permis sa minimalizeze imaginea feroce,canonica,pe care o avea regele. Chiar Akhenaten a avut el insusi descrisa imaginea,pe o scara gigantica in Karnak,ucigandu-si dusmanii. Puterea mortala a regelui nu era incorporata doar prin simbolul soimului,a leului sau a ursului salbatic,dar si prin crocodil. Acest simbolism politic nu a fost limitat doar la Regatul Mijlociu,ci s-a extins la imaginea regelui din intreaga istorie a Egiptului. De exemplu,in stela,poemul lui Tutmes

III(a optsprezecea dinastie), Dumnezeuil prezinta strainilor pe rege ca pe un pui de urs,leu,sacal,soim,crocodil. In general vorbind, crocodilul simboliza pentru egipteni trasaturi ale caracterului infricosatoare: lacomie,agresiune,brutalitate.Dar pe plan cosmic,era un animal sacru.Zeul Crocodil,Sobek, nu este nimic decat un anti-zeu,acelasi lucru fiind valabil si pentru pentru zeita in forma de leoaica,Sekhmet.Imaginile spun aceiasi poveste in Paleta de Narmer,unde regele egiptean isi face mai devreme cunoscuta in istorie puterea sa,fiind reprezentat facand un act de putere asupritoare. Unificatorul celor doua regate isi chinuia dusmanii,si cerceteaza corpurile a zece printi straini ,decapitati,cu mainile,si se plimba printre ei. Afirmarea lui Maat nu inlatura ideea de a ucide;dimpotriva,hotararea de a ucide este deosebit de intalnita.Dar atat imagininile cat si inscriptiile apartin sferei de reprezentanta oficiala, de unde se deduce relatia lor la realitatea fundamentala a problemelor. Era o practica normala sa fie copiate texte vechi sau reprezentari,in cazul in care un personaj ar fi infaptuit aceleasi fapte si ar fi avut aceleasi evenimente istorice de prezentat.Aceasta nu era documentatie,ci reprezentatie: vizualizarea unei imagini cu regele,fiind prezentate caracteristicile agresive si violente ale lui,menite sa ii intimideze pe potentialii rebeli,si sa ii protejeze pe cei loiali.Valoarea reala a acestor imagini este asemanatoare cu cea a scrierilor infricosatoare,si a figurinelor inscriptionate cu numele dusmanilor. Acestea erau reprezentari blestemate,care plaseaza popoarele din jur sub potentiala amenintare a distrugerii,determinandu-le astfel sa treaca de partea cea sigura. Blestemul era un instrument central in antichitate,care apartinea de politia externa.Toate contractele trebuiau sigilate printr-un juramant sacru;orice rupere de juramant atrage dupa sine consecintele,care sunt unele dintre cele mai teribile,care au fost descrise explicit in Formularul Blestemelor.Cel mai impresionant text de acest gen este de fapt o imbinare compacta intre Yahweh si Israel,in cel de-al 28-lea capitol din Deuteronom. Relatarea acestor imagini nu reprezentau evenimentele istorice ,ci erau ca o amenintare ,care,la fel ca si blestemele,scrise in tratate,ce se vor indeplini de la sine,in anumite conditii.Prin urmare,trebuie sa privim aceste imagini ca pe niste simboluri de descurajare,de indepartare: prin magie, ca acte de subjugare,care reprezinta o forma de includere in lumea egipteana.

Ideea de frontiera
Aceiasi atitudine magica raportata la realitate ne informeaza despre obiceiul ciudat de a-i numii pe cei din afara Egiptului dusmani josnici, chiar si atunci cand erau relatii de prietenie stabilite prin tratate politice sau casatorii aranjate intre membrii grupurilor etnice. Acest vechi obicei corespunde cu perspectiva celor din Vechiul Regat si Orientul Mijlociu,care echivaleaza cu Egiptul,si a fost creat de Zeul Soarelui,iar Maat a

fost pusa in locul lui Ifset.Frontierele Egiptului nu sunt imaginate ca frontiere intre,si ca frontiere ale.Dincolo de aceste frontiere,traiau ceilalti,cu care ar putea solicita relatii de cooperare sau chiar ostile,dar cu strainii aceste relatii erau de neconceput. Triburile din jur sunt dincolo de pal;nu au fost tentative de a-i distruge sau de a-i transforma in egipteni,ci doar vroiau sa ii tina departe de ei.In Instructiunile pentru Regele Merikare,omul asiatic este descrisa astfel: Mizerabilul asiatic,el este cu adevarat afectat De locul in care acesta traieste: Apa insuficienta Incccesibila,in ciuda tuturor drumurilor care duc acolo. Greu de trecut prin munti El nu poate traii intr-un singur loc Lipsa de mancare il impinge sa mearga mai departe El a luptat inca de pe vremea lui Horus El nu a invins,dar nici nu a fost invins Pentru el,nu se anunta ziua de lupta Ca un hot izgonit de comunitatea lui. O asemenea imagine despre straini neaga orice posibilitate de a se vorbii despre politica externa.O alianta cu ei este la fel de imposibila ca si victoria impotriva lor.Strainii nu sunt nici prieteni nici dusmani. Dusmanul anunta ziua de lupta,intrucat el este strain,este intr-o permanenta stare de lupta,si, prin urmare,ar trebui sa fie impiedicati,intimidati ,exclusi. Aici, Sesostris III justifica politica lui fata de Nubieni astfel: Am inaltat frontierele prin inaintarea inspre sud mai mult decat au facut-o stramosii meu Mergand mai mult decat mi s-a poruncit Sunt un rege care vorbeste si actioneaza Ce inima planuieste,mainile fac. Cel ce ataca pe atacator si mentine linistea cand totul este tacut Cine raspunde la discurs,in conformitate cu intelesul acestuia Pentru ca a pastra linistea atunci cand atacatorul este atacat Ar insemna sa-ti provoci dusmanul sa fie violent Atacul este putere Dar retragerea inseamna slabiciune Un las este acela care se lasa condus departe de frontierele lui Nubienii se intorc,si cad la primul cuvant A-i raspunde,inseamna a-l conduce departe. Daca cineva il ataca,el se intoarce cu spatele. Daca cineva se retrage,el devine agresiv. Pentru acestia, nu sunt oameni care sa merite respect Si se retrag cu inimile zdrobite.

Din acest punct de vedere al lumii,strainii nu sunt etichetati drept parteneri politici. Ei sunt ca niste animale salbatice timorate,care imediat se retrag cand sunt atacate, dar sunt mereu pregatita sa se intoarca si sa ocupe terenul. Omul asiatic este ca si crocodilul pe malul sau: se fixeaza in zonele izolate, si nu ridica capul in apropierea cheiului ocupat. Este important de notat faptul ca strainul nu este rau,nici nu poate fi asemanat cu un rebel. El pur si simplu nu figureaza ca un stat ce este pus in ordine, bine administrat ,cu legi, creat de catre Maat ,si unde este posibil sa diferentiezi binele de rau. El trebuie sa fie descurajat si intimidat,nu pedepsit. Jurnalul lui Sinuhe vorbeste despre aceasta chestiune controversata. Pe de-o parte,subliniaza ultima frontiera,care a fost de netrecut. In timp ce Sinuhe intampina mari dificultati a relatarea notiunilor de baza din trecut,el descopera limitele geografice dintre aici si acolo,si dovedeste ca frontiera culturala este una si aceiasi. Sinuhe se intoarca cand isi da seama ca Egiptul este singurul loc in care poate sa moara; acesta este singurul text in care apare Egiptul ca sanctuar al eternitatii. Pe de alta parte, Jurnalul lui Sinuhe trece peste limita ideologica,promovand ideea de a face cunoscuta puterea faraonului strainilor,paganilor, si integrand printi straini si sefi in raza de loialism ai Egiptului.

Egalitate si dreptate
Intre cei slabi si puternici,spunea Rousseau la inceputul Contractului Social;libertatea este asupritoare,iar legea principiul de eliberare. Ar fi imposibil sa definim clar aspectele eliberaratoare in conceptul egiptean al lui Maat. Statul in Regatul Mijlociu a fost unul pus in ordine,condus; acesta a creat si a garantat o sfera de securitate si pace,unde legile lui Maat erau valabile. Maat era legea eliberatoare a celor slabi de mainile asupritoare a celor puternici. Aceasta idee de eliberare a celor slabi a pornit de la inegalitatea intre oameni,dorind tocmai sa indrepte acest lucru. In ceea ce pot vedea,nu este decat o singura sursa egipteana, care ne adreseaza in mod explicit aceasta idee,si cred ca acest text este caracteristic viziunii egiptenilor. Acest text este un elogiu catre Creator si pentru Zeul Soare,care justifica creatia sa cu scopul de a atenua indignarea din cadrul celor ce se revoltau. Zeul Soare rezuma munca sa,creatia,in 4 actiuni. El a creat vantul si apa pentru toti,la fel El a insuflat frica de moarte in inimile oamenilor , Si mai presus de toate,i-a facut pe toti la fel: Am facut pe fiecare om la fel ca si vecinul sau si le-am interzis sa faca greseli. Dar inimile lor au incalcat cerinta mea. Nu putem sa nu subliniem faptul ca pentru Egipteni,inegalitatea nu era un lucru inerent ce apartinea Creatiei sau care continua lumea. Spre deosebire de Vede(referitor la

carti de imnuri religioase),care vede aceste lucruri ca o ierarhie neprihanita,pura ca o schema divina a lucrurilor; sau antropologia Greciei Antice, care a considerat ca diferentele dintre cetateni liberi si sclavi sunt exclusiv naturale,Egiptenii nu vedeau sa existe diferente intre bogat si sarac,puternic si slab,ca o parte a Creatiei. Pentru un moment,putem face abstractie de ideea de inegalitate intre Egipteni si non-Egipteni,. De interes pentru noi este structura care controla lumea in sine, si aici era foarte clar ca inegalitatea nu era o caracteristica fireasca. Nu este de ordin divin,ci este vina societatii umane ;inegalitatea este un produs al rautatii,aviditatii, lacomia inimii. Acest punct este crucial ,care dovedeste ca inegalitatea este de fapt un factor de tulburare,nu de ordine. Aceasta inegalitate este manifestata prin faptul ca exista cei puternici,cei slabi,cei bogati,cei saraci,o conditie primitiva ce nu poate fi tolerata ,si acesta trebuie sa fie transformat intr-un stat civilizat. Maat,sau justitia,este ordinea care trebuie impusa acestei tulburari care domneste in mod natural pe Pamant. Si cum aceasta tulburare se manifesta ca inegalitate, Maat creaza o forma de egalitate.Regele este sfatuit sa numeasca functionarii bazandu-se exclusiv pe capacitatea acestora : Sa nu faci nici o diferenta intre fiul unui nobil si fiul unui om umil.Numeste un functionar in functie de abilitatile sale,astfel incat toate arterele sa fie ocupate de oameni cultivati. Dar cea mai importanta cerinta esta ca toti sa fie egali in fata legii. Judecatorii subliniaza faptul ca nu au facut nici o diferenta intre cei bogati si cei saraci, cei puternici si cei slabi, cei care stiu sau cei care nu stiu. Un vizir este descris ca fiindu-i frica de faptul ca a fost subiectiv,si ca a crezut ca a dezavantajat membrii ai familiei sale in fara unora mai indepartati de el ,si a inceput sa practice obiectivismul,spunand ca Aceasta este vointa lui Maat si Partialitatea este respinsa in ochii lui Dumnezeu Desi inegalitatea nu a fost abolita,a fost introdusa o forta politica ce distribuia regulule. Pentru distributia inegala a puterii ,se opunea vointei lui Dumnezeu. Era clar in viziunea lumii faptul ca se incerca o conexiune intre justitie si economie. Faptul ca oamenii puteau sa aibe aceasta functie de a lua hotarari este un act de a-i salva pe ceilalti de opresiunea celor puternici. Prin urmare,in textul lui Coffin citat mai sus ,Dumnezeu Creatorul isi incheie elogiul dupa cum urmeaza: Judec dintre cei puternici si cei slabi. Creatorul nu urma sa lase lumea pe mana jafurilor raufacatorilor. Dimpotriva, El stre horatat sa intervina prin mijloace de justitie si mantuire ,cu scopul de a restabilii egalitatea, ordinea,dreptatea. Efectele Creatorului Zeu in aceasta lume- ce sustine prin intermediul statului-,il salveaza si ii protejeaza pe cei slabi. In instalarea functiei de vizir (conducatorul iubeste pe cei tematori, mai mult decat ii iubeste pe cei cu inima neinfricata). Statul Egiptean pune in aplicare ordinea juridica,care se opune suprematiei naturale a celor puternici,si deschide noi orizonturi pentru cei slabi(vaduve si orfani),care altfel nu ar mai fi existat. Ierarhia politica a statului este mijlocul prin care conducatorul il salveaza pe cei slabi din mana celor puternici si astfel mentine pacea in interiorul statului. Inainte sa incepem sa ne plangem de lipsa revoltelor sociale, sau cel putin la reformele din Egiptul Antic, ar trebui sa avem in vedere faptul ca rolul reformator social si Pastorul cel Bun era de fapt o parte din promovarea imaginii regelui. El a reusit ca,printr-un conducator ce stabileste si impune justitia aspura regatului sau ;de gradul de reusita nu ne dam seama din binele facut,ci din elogiile aduse lui de catre vaduve si orfani. Deoarece conceptul de guvernare elaborat de catre patroni,magnati,conducatori ai

nomelor nu a avut ca scop stabilirea unui sistem alternativ politic, a fost adoptata cu usurinta imaginea faraonului ca si conducator. Astfel,imaginea de Bun Pastor a luat forma, a mentinut taxele insa nu atat inccat sa fie foamete sau nenorocire,dar atat cat sa-i asupreasca si sa-i exploateze pe cei puternici. Argumentul este unul familiar: un stat puternic este justificat prin fragilitatea oamenilor. Aspectul deosebit al versiunii egiptenilor este faptul ca el face apel la slabiciunea oamenilor nu doar pentru a legitima statul,ci si pentru a sustine necesitatea educatiei. Ipoteza egiptenilor cu privire la asta este ca oamenii pot fi motvati sa respecte legea si educatia,si sa-i saraceasca pe cei slabi nu doar prin pedepsire ci prin educatie. Oamenii au innascuta o inclinare in a incalca justitia, si pot fi educati doar prin a face apel la tendinta instinctiva. Nepotrivirea fireasca dintre dintre bogati si saraci ,urmat de haos si nedreptate, este compensata de catre o ierarhie superioara si subordonata,patronul si cel dependent. Astfel, literarura inteleapta,cum ar fi Neferti plangandu-se de colaps justitiei, se refera in principal la disparitia solidaritatii,la ascensiunea puterii. O relatie stransa se observa intre politica si dezastrul etic; se afirma faptul ca oamenii nu pot sta fara ordine in stat, si ca societatea este imposibil sa functioneze fara interesul poporului,fara virtuti,fara mentalitati, si justitie.