Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ANCIENT ȘI ACCEPTAT AL
FREEMASONIEI
PREGĂTIREA PENTRU CONSILIUL SUPREM al STUDII TREI treizeci și
treizeci pentru JURISDICȚIA de Sud a Statelor Unite și publicat de autoritatea
sa.
PREFAŢĂ.
A fost protejată prin drepturi de autor, pentru a împiedica republicarea ei în altă parte,
iar drepturile de autor, precum cele ale tuturor celorlalte lucrări pregătite pentru
Consiliul Suprem, au fost atribuite administratorilor pentru acest organism. Indiferent
de profiturile pe care le-ar putea acumula, vor fi dedicate scopurilor carității.
Frații Ritului din Statele Unite și Canada vor avea ocazia să-l cumpere și nici nu
este interzis ca ceilalți masoni să-i facă; dar nu vor fi solicitați să facă acest lucru.
Totuși, poate jumătate din ea este a lui; și, încorporând aici gândurile și cuvintele
celorlalți, el sa schimbat și adăugat în mod continuu la limbaj, adesea amestecând, în
aceleași propoziții, propriile cuvinte cu ale lor. El nu a fost destinat lumii în general, el
a simțit libertatea de a face, din toate sursele accesibile, un compendiu al moralei și
dogmei ritului, să reformuleze propozițiile, să schimbe și să adauge cuvinte și fraze, să
le combine cu a lui și să le folosească ca și cum ar fi fosta lui, să fie tratată la plăcerea
sa și astfel folosită ca să facă totul cel mai valoros pentru scopurile intenționate. Prin
urmare, el susține puțin din meritul autorului și nu are grijă să-și distingă propria sa de
ceea ce a luat de la alte surse, fiind dispus ca fiecare porțiune a cărții, la rândul său, să
fie considerată împrumutată de la unii scriitor vechi și mai bun.
MORALE ȘI DOGMA.
PUNCTUL DE PERFECȚIE.
MORALE ȘI DOGMA.
[Ilustrare]
I.
UCENIC.
Forța, nereglementată sau nereglementată, nu este doar risipită în vid, ca cea a prafului
de pușcă ars în aer liber, și aburul neconfined de știință; dar, lovind în întuneric, și
loviturile sale întâlnindu-se doar cu aerul, se răsucesc și se înjosesc. Este distrugere și
ruină. Este vorba de vulcan, de cutremur, de ciclon; nu de creștere și de
progres. Polifemul este orbit, lovind la întâmplare și căzând în picioare printre pietrele
ascuțite prin impulsul loviturilor sale.
Forța oarbă a poporului este o Forță care trebuie să fie economizată și, de asemenea,
reușită, ca Forța de abur orb, ridicarea brațelor ponderate de fier și întoarcerea roților
mari, este făcută să forțeze și să riște tunul și să țese cele mai delicate dantelă. Trebuie
să fie reglementată de Intellect. Intelectul este pentru popor și Forța oamenilor, ce acul
subțire al busolei este pentru corabie - sufletul său, consilând mereu masa imensă de
lemn și fier și mereu îndreptându-se spre nord. Pentru a ataca citadele construite de
toate părțile împotriva rasei umane prin superstiții, despotisme și prejudecăți, forța
trebuie să aibă un creier și o lege. Apoi, faptele sale de îndrăzneală produc rezultate
permanente și există progrese reale. Apoi, există cuceriri sublime. Gândirea este o
forță și filosofia ar trebui să fie o energie, găsind scopul și efectele sale în ameliorarea
omenirii. Cele două motoare mari sunt Adevărul și Iubirea. Când toate aceste Forțe
sunt combinate și ghidate de Intelect, și reglementate de REGULAMENTUL
Dreptului și al Justiției și de mișcarea și efortul combinat și sistematic, marea
revoluție pregătită de veacuri va începe să marșă. Puterea Zeului Însuși este în
echilibru cu WISDOM-ul Său. Prin urmare, singurele rezultate sunt ARMONIA.
Marșul viitor al rasei umane impune ca înălțimile din jurul lui să ardă cu lecții nobile
și durabile de curaj. Faptele de istorie îndrăzneață îndrăzneață și formează o singură
clasă a luminilor călăuzitoare ale omului. Acestea sunt stelele și coruscațiile din acea
mare mare de electricitate, Forța inerentă poporului. Să se străduiască, să-și
însuflețească toate riscurile, să piară, să persevereze, să fie adevărați cu sine, să-și
smulgă corpul cu trupul cu destinul, să surprindă înfrângerea de micuța teroare pe care
o inspiră, acum să se confrunte cu puterea nedreaptă, acum să sfideze triumful
intoxicat - acestea sunt exemplele care au nevoie de națiuni și lumina care le
electrizează.
Există forțe imense în marile caverne ale răului sub societate; în degradarea,
deznădejdea, nenorocirea și mizeria, viciile și crimele care răcnesc și se fierbe în
întunericul acelei populații sub oamenii, în marile orașe. Acolo se dezinteresează
dezinteresul, fiecare urlă, căutări, gropi și răutăciri pentru el însuși. Ideile sunt
ignorate, iar despre progres nu există niciun gând. Această populație are două mame,
amândouă mame vitrate - ignoranță și mizerie. Vreți este singurul lor ghid - numai
pentru pofta de mâncare, aceștia își doresc satisfacție. Cu toate acestea, chiar și
acestea pot fi folosite. Nisipul josnic pe care îl călcăm, aruncat în cuptor, topit,
purificat de foc, poate deveni cristal strălucitor.
Ei au forța bruta a lui HAMMER, dar loviturile lor ajută la cauza cea mare, când sunt
lovite în liniile trasate de RULE, deținute cu înțelepciune și discreție.
Este forța poporului care susține toate aceste despotisme, cele mai bizare și cele mai
bune. Această forță acționează prin armate; și acestea mai adesea înrobite decât să
elibereze. Despotismul aplică regula. Forța este MACE de oțel la șaua arcului
cavalerului sau a episcopului în armură. Ascultarea pasivă prin forță susține tronuri și
oligarhi, regii spanioli și senate venețiene. Ar putea fi, într-o armată cu tirania, suma
totală enormă de slăbiciune totală; și astfel Umanitatea duce războiul împotriva
Umanității, în ciuda Umanității. Deci, un popor se îndreaptă de bună voie spre
despotism, iar muncitorii săi se supun să fie disprețuit, iar soldații săi să fie
biciuiți; prin urmare, luptele pierdute de o națiune sunt adesea realizate. Gloria mai
mică este mai multă libertate. Când tamburul este tăcut, rațiunea uneori vorbește.
Puterea militară, nu subordonată puterii civile, din nou HAMMER sau MACE de
FORCE, independentă de REGULAMENT, este o tiranie înarmată, născută în plină
dezvoltare, așa cum Athene a izvorât din creierul lui Zeus. Are o dinastie si incepe cu
Cezar sa putrezeasca in Vitellius si Commodus. În prezent, ea înclină să înceapă unde
vechile dinastii au încetat .
*****
Deși zidăria nu ucide locul religiei, nici măiestria, rugăciunea este o parte esențială a
ceremoniilor noastre. Este aspirația sufletului spre Inteligența Absolută și Infinită,
care este Divinitatea Supremă, caracterizată cel mai slab și neînțeleasă ca
"ARHITECT". Anumite facultăți ale omului sunt îndreptate spre gândul necunoscut,
meditația, rugăciunea. Necunoscutul este un ocean, a cărui conștiință este
busola. Gândirea, meditația, rugăciunea sunt marile indicii misterioase ale acului. Este
un magnetism spiritual care astfel leagă sufletul omului de divinitate. Aceste iradieri
majore ale sufletului străpung umbra spre lumină.
Nu este decât o scuze prea mică pentru a spune că rugăciunea este absurdă, pentru că
nu este posibil ca noi, prin aceasta, să-l convingem pe Dumnezeu să-și schimbe
planurile. El produce efecte cunoscute și premeditate, prin instrumentul forțelor
naturii, toate acestea fiind forțele Sale . A noastră este parte din acestea. Agenția
noastră liberă și voința noastră sunt forțe. Nu încetăm absurd să
depunem eforturi pentru a atinge bogăția sau fericirea, pentru a prelungi viața și
pentru a continua sănătatea, pentru că nu putem schimba ceea ce este
predestinat. Dacă efortul este, de asemenea, predestinat, nu este cu atât mai
puțin efortul nostru , făcut din voința noastră liberă. De asemenea, ne rugăm. Will
este o forță. Gândul este o forță. Rugăciunea este o forță. De ce nu ar trebui să fie
legea lui Dumnezeu, rugăciunea ca și credința și dragostea să aibă efecte? Omul nu
trebuie să fie înțeles ca punct de plecare sau progres, ca un scop, fără cele două mari
forțe, Credință și Iubire. Rugăciunea este sublimă. Oaronii care cerșesc și sârguiești
sunt jalnici. A neagă eficacitatea rugăciunii este să negăm credința, dragostea și
efortul. Cu toate acestea, efectele produse, atunci când mâna noastră, mișcată de
voința noastră, lansează o pietriș în ocean, nu încetează niciodată; și fiecare cuvânt
rostit este înregistrat pentru eternitate în aerul invizibil.
Fiecare lojă este un Templu, iar în ansamblu și în detaliile sale simbolice. Universul
însuși a furnizat omului modelul pentru primele temple crescute pentru
Divinitate. Aranjamentul Templului lui Solomon, ornamentele simbolice care și-au
format decorațiunile sale principale și rochia Înaltului Preot, au făcut referire la
ordinea Universului, după cum a fost înțeleasă. Templul conținea multe embleme ale
anotimpurilor - soarele, luna, planetele, constelațiile Ursa Major și Minor, zodiacul,
elementele și celelalte părți ale lumii. Stăpânul acestei Loji, al Universului, Hermes, al
cărui reprezentant este Khūrūm, este unul dintre luminile Lojii.
*****
Ai intrat în Lodge între două coloane. Ele reprezintă cele două care au stat în
pridvorul Templului, de fiecare parte a marii porți estice. Acești stâlpi, din bronz, cu
patru degete cu grosime, erau, conform celui mai autentic contradictoriu - că în prima
carte și în cea de-a doua carte a regilor, au confirmat în Ieremia - optsprezece coți
înălțime, cu o capitală de cinci coți înălțime. Arborele fiecăruia avea un diametru de
patru coți. Un cot este de un picior 707/1000. Adică, arborele fiecăruia era cu puțin
peste treizeci de picioare opt centimetri înălțime, capitala fiecăruia cu puțin peste opt
picioare și șase centimetri înălțime, și diametrul arborelui, la o înălțime de șase
picioare și zece centimetri. Capitalele erau îmbogățite cu rodii de bronz, acoperite cu
o plasă de bronz și ornamentate cu coroane de bronz; și par să fi imitat forma vasului
de semințe al lotusului sau al crinului egiptean, un simbol sacru pentru hinduși și
egipteni. Stâlpul sau coloana din dreapta sau dinspre sud a fost numit, așa cum
cuvântul ebraic este redat în traducerea noastră a Bibliei, JACHIN: și cea din stânga
BOAZ. Traducătorii noștri spun că primul cuvânt înseamnă "El trebuie să
stabilească ; și al doilea: " În ea este tăria. "
Aceste coloane erau imitații, de către Khūrūm, artistul tyrian, a marilor coloane
consacrate Vânturilor și Focului, la intrarea în faimosul Templu din Malkarth, în
orașul Tire. Este obișnuit, în Lojile Ritului York, să vedeți un glob cerești pe unul și
un glob terestru pe de altă parte; dar acestea nu sunt justificate, în cazul în care
obiectul este de a imita originalele două coloane ale Templului. Semnificația
simbolică a acestor coloane pe care o vom lăsa pentru prezentul inexplicabil,
adăugând doar că ucenicii introduși își păstrează instrumentele de lucru în coloana
JACHIN; și vă oferă etimologia și sensul literal al celor două nume.
Cuvântul Boaz este [ebraică] Baaz. [Ebraică] înseamnă putere, forță, putere, putere,
refugiu, sursă de forță, un fort . Prefixul [ebraic] înseamnă " cu " sau " în " și dă
cuvântul forța gerundului latin, roborando-întărire .
Dimensiunile lojii, Frații noștri ai Ritului din York, spun: "sunt nelimitate și
acoperirea nu mai puțin decât baldachinul Cerului". "În acest scop, mintea zidarului
este îndreptată continuu și acolo speră să ajungă în cele din urmă prin ajutorul scării
teologice pe care Iacov la văzut în viziunea sa, înălțându-se de la pământ la cer, cele
trei runde principale ale cărora sunt denominate Credință, Speranță și Caritate și care
ne avertizează că avem Credință în Dumnezeu, Speranță în nemurire și Caritate pentru
întreaga omenire ". În consecință, pe diagramă se vede o scară, uneori cu nouă runde,
odihnindu-se în partea de jos a pământului, vârful în nori, stelele strălucind
deasupra; și aceasta este considerată a reprezenta acea scară mistică, pe care Iacov a
văzut-o în visul său, pus pe pământ, iar vârful acestuia ajungând la Cer, cu îngerii lui
Dumnezeu urcând și coborând pe el. Adăugarea celor trei runde principale la
simbolism este absolut modernă și incongruentă. Anticii numărau șapte planete,
așezate astfel: Luna, Mercur, Venus, Soare, Marte, Jupiter și Saturn. Au fost șapte
ceruri și șapte sfere ale acestor planete; pe toate monumentele din Mithras sunt șapte
altare sau cercuri, consacrate celor șapte planete, precum și cele șapte lămpi ale
candelului de aur din Templu. Că acestea reprezintă planetele, suntem asigurați de
Clemens din Alexandria, în Stromatele sale și de Philo Judaeus. Pentru a se întoarce la
sursa sa în Infinit, sufletul omenesc, anticii tineri, a trebuit să urce, așa cum a coborât,
prin cele șapte sfere. Scara prin care redecinează, conform lui Marsilius Ficinus, în
Comentariul său despre Ennead de Plotinus, șapte grade sau pași; și în Misteriile lui
Mithras, purtate la Roma sub împărați, scara, cu cele șapte runde, era un simbol
referitor la această ascensiune prin sferele celor șapte planete. Iacov a văzut duhurile
lui Dumnezeu înălțându-se și coborând pe el; și deasupra ei însuși
Divinitatea. Misterele Mithraic au fost sărbătorite în peșteri, unde porțile au fost
marcate în cele patru puncte echinocțiale și solstițiale ale zodiacului; și au fost
reprezentate cele șapte sfere planetare, nevoile sufletelor trebuind să treacă, coborând
din cerul stelelor fixe, la elementele care înconjoară pământul; și au fost marcate șapte
porți, una pentru fiecare planetă, prin care trec, în jos sau înapoi. Învățăm acest lucru
din Celsus, în Origen, care spune că imaginea simbolică a acestui pasaj printre stele,
folosită în misterele Mithraic, era o scară care se întindea de la pământ la cer, divizată
în șapte trepte sau etape, fiecare fiind o poartă, iar la vârf a opta, cea a stelelor
fixe. Simbolul era identic cu cel al celor șapte etape ale Borsippei, Piramida
cărămizilor vitrificate, în apropierea Babilonului, construită din șapte etape, fiecare
având o culoare diferită. În ceremoniile Mithraic, candidatul a trecut prin șapte etape
de inițiere, trecând prin multe încercări teribile și dintre acestea scara înaltă cu șapte
runde sau pași era simbolul. Vedeți Loja, detaliile și ornamentele sale, prin Luminile
sale. Ați auzit deja ce se spune despre aceste Lumini, mai mari și mai mici, și despre
modul în care se vorbește frații noștri despre Ritualul din York. Sfânta Biblie, Piața și
Compasele, nu sunt numite numai Marile Lumini din Masonerie, dar ele sunt, de
asemenea, din punct de vedere tehnic, numite Mobila Lojii; și, după cum ați văzut, se
consideră că nu există nici o Lojă fără ei. Acest lucru a fost uneori făcut ca un pretext
pentru excluderea evreilor din Lojile noastre, deoarece ei nu pot considera Noul
Testament drept o carte sfântă. Biblia este o parte indispensabilă a mobilierului unei
Loji creștine, numai pentru că este cartea sacră a religiei creștine. Pentateuhul evreiesc
într-o lojă evreiască și Coranul într-unul din Mohamedan aparțin altarului; și una
dintre acestea, iar Piața și Compasul, înțelese în mod corespunzător, sunt Marile
Lumini prin care un mason trebuie să meargă și să lucreze. Obligația candidatului
trebuie să fie întotdeauna luată pe cartea sacră sau în cărțile religiei sale, încât să o
considere mai solemnă și obligatorie; și de aceea a fost că ați fost întrebat ce religie ați
fost. Nu avem altă preocupare cu crezul tău religios. Piața este un unghi drept, format
din două linii drepte. Este adaptat doar la o suprafață plană și aparține numai
geometriei, măsurării pământului, trigonometriei care se ocupă numai cu avioanele și
cu pământul, pe care anticii ar trebui să fie un avion. Compasul descrie cercurile și se
ocupă de trigonometria sferică, știința sferelor și a cerului. Prima, prin urmare, este o
emblemă a ceea ce privește pământul și trupul; ultima din ceea ce privește cerul și
sufletul. Cu toate acestea, Compasul este folosit și în trigonometria plană, ca și în
perpendicularul de ridicare; și, prin urmare, vi se amintește că, deși în această diplomă
ambele puncte ale Compasului se află sub Piața, iar acum vă ocupați numai de
semnificația morală și politică a simbolurilor, și nu cu semnificațiile lor filosofice și
spirituale, totuși divinul se amestecă vreodată cu omul; cu pământești amestecurile
spirituale; și există ceva spiritual în cele mai obișnuite îndatoriri ale vieții. Națiunile
nu sunt numai corpuri politice, ci și suflete-politice; și vai de acel popor care, căutând
numai materialul, uită că are un suflet. Apoi avem o rasă, pietrificată în dogmă, care
presupune absența unui suflet și numai prezența memoriei și instinctului, sau
demoralizată de lucre. O astfel de natură nu poate conduce niciodată
civilizația. Genuflexia înainte ca idolul sau dolarul atrofiază mușchiul care merge și
voința care se mișcă. Absorbția hieratică sau mercantilă diminuează strălucirea unui
popor, își micșorează orizontul prin scăderea nivelului său și îl privează de acea
înțelegere a scopului universal, în același timp uman și divin, ceea ce face ca națiunile
misionare. Un popor liber, uitând că are un suflet care trebuie îngrijit, își dedică toate
energiile pentru progresul său material. Dacă face război, trebuie să-și susțină
interesele comerciale. Cetățenii copiază după stat și privesc bogăția, pompul și luxul
ca marile bunuri ale vieții. O astfel de națiune creează rapid bogăția și o distribuie
prost. De aici cele două extreme, de opulență monstruoasă și de mizerie
monstruoasă; toată bucuria pentru cîțiva, pentru toate privințele față de restul, adică
pentru popor; Privilegiul, excepția, monopolul, feudalitatea, care izvorăște din Muncă
în sine: o situație falsă și periculoasă, care, făcând ca Muncitorii să fie un Cyclops orb
și înlănțuiți în mină, la forjare, la atelier, la război, peste vapori otrăvitori, în celule
miasmatice, în fabrici neventilate, își întemeiază puterea publică asupra mizeriei
private și plantează măreția statului în suferința individului. Este o măreție răutăcioasă
constituită, în care toate elementele materiale sunt combinate și în care nu intră nici un
element moral. Dacă un popor, ca o stea, are dreptul la eclipsă, lumina ar trebui să se
întoarcă. Eclipsa nu ar trebui să degenereze în noapte.
Cele trei lumini mai mici sau Lumina sublimă, pe care le-ați auzit, sunt Soarele, Luna
și Stăpânul Lojii; și ați auzit ce spun frații noștri despre Ritualul din York, și de ce ei
îi spun că sunt Lumini ale Lojii. Dar Soarele și Luna nu fac în nici un caz lumină
Loja, decât dacă este simbolic, iar apoi luminile nu sunt ele, ci acele lucruri despre
care ele sunt simbolurile. Despre ceea ce sunt simbolurile masonului în acel Rit nu i se
spune. Nici Luna nu stăpânește regulat noaptea cu regularitate.
Luna a fost simbolul capacității pasive a naturii de a produce, femela, a cărei putere și
energie dătătoare de viață a fost bărbatul. Era simbolul lui Isis, Astarte, Artemis sau
Diana. " Maestrul Vieții " era Divinitatea Supremă, deasupra ambelor, și se manifesta
prin ambele; Zeus, Fiul lui Saturn, devine Rege al Zeilor; Horus, fiul lui Osiris și Isis,
devine Maestrul Vieții; Dionus sau Bacchus, ca Mithras, devin autorul Luminii, al
Vieții și al Adevărului.
*****
"Soarele tău", spune Isaia în Ierusalim, "nu va mai coborî și luna ta nu se va retrage,
căci DOMNUL va fi lumina voastră veșnică, iar zilele doliuului tău se vor sfârși, și
poporul tău va fi tot drept și vor moșteni țara pentru totdeauna. " Acesta este tipul de
popor liber.
Strămoșii noștri din nord venerau această Divinitate trioasă; ODIN, TATĂLUL
AMBALAT; FREA, soția lui, emblemă a materiei universale; și THOR, fiul său,
mediatorul. Dar mai presus de toate acestea a fost Dumnezeul Suprem, "autorul a tot
ceea ce există, Veșnicul, Vechiul, Viața și Abuzul, Căutătorul în lucruri ascunse,
Ființa care nu se schimbă niciodată". În Templul lui Eleusis (un sanctuar luminat doar
de o fereastră în acoperiș și reprezentând Universul), au fost reprezentate imaginile
Soarelui, Lunii și Mercurului.
"Soarele și Luna", spune Bro-ul învățat. DELAUNAY ", reprezinta cele doua mari
principii ale tuturor generatiilor: pasivul si cel activ, masculul si femininul. Soarele
reprezinta lumina reala, care il varsa pe Luna razele sale fecundante, ambele si-au
varsat lumina asupra descendentilor lor, sau HORUS, iar cele trei formează marele
triunghi echilateral, în centrul căruia este scrisoarea omnificativă a Kabalahului, prin
care se spune că a fost făcută creația ".
Pe marginea acestui trotuar, dacă se află în pastile, va fi în mod necesar indentată sau
denticulată, îndoită ca un fierăstrău; și pentru a finaliza și a termina o frontieră este
necesar. Este completat de ciucuri ca ornamente în colțuri. Dacă acestea și granița au
vreun sens simbolic, ele sunt fanteziste și arbitrare.
Pentru a găsi în BLAZING STAR cinci puncte o aluzie la Providența divină, este de
asemenea fantezistă; și să-l facem comemorativ pentru Steaua despre care se spune că
a călăuzit pe Magi, este să-i dăm o semnificație relativ modernă. Inițial a reprezentat
SIRIUS sau Star Dog-ul, precursorul inundării Nilului; Dumnezeul ANUBIS, însoțitor
al lui Isis în căutarea corpului lui OSIRIS, fratele și soțul ei. Apoi a devenit imaginea
lui HORUS, fiul lui OSIRIS, el însuși simbolizat și de Soare, autorul anotimpurilor și
Dumnezeul timpului; Fiul lui Isis, care era natura universală, el însuși este materia
primitivă, sursa inepuizabilă a vieții, scânteia unui foc necreat, o sămânță universală a
tuturor ființelor. HERMES, de asemenea, Maestrul Învățării, al cărui nume în limba
greacă este cel al lui Dumnezeu Mercur.
În estul Lojii, peste Maestru, închis într-un triunghi, este scrisoarea evreiască YOD
[ebraică] sau [ebraică]. În lojile engleze și americane scrisoarea G. ". este înlocuit de
acest lucru, ca inițial al cuvântului DUMNEZEU, cu un motiv atât de mic ca și când
scrisoarea D., inițială a DIEU, a fost folosită în lojile franceze în loc de scrisoarea
potrivită. YOD este, în Kabalah, simbolul Unității, al Divinității Supreme, prima literă
a Sfântului Nume; și, de asemenea, un simbol al Marilor Triburi Kabaliste. Pentru a
înțelege semnificațiile sale mistice, trebuie să deschideți paginile Sohar și Siphra de
Zeniutha și alte cărți cabaliste și să vă gândiți adânc la semnificația lor. Trebuie să fie
suficient să spunem că este Energia Creativă a Dumnezeii, este reprezentată ca
un punct și acel punct din centrul Cerculuide imensitate. Pentru noi, în această
diplomă, simbolul acelei Zeități nemanifestate, Absolut, care nu are nume.
Frații noștri francezi plasează această scrisoare YOD în centrul Starului Blazing. Și în
vechile lecturi, frații noștri străvechi englezi au spus: "Steaua aprinsă sau gloria în
centru ne referă la acel mare luminator, Soarele, care luminează pământul, și prin
influența sa genială îi dezvăluie binecuvântarea omenirii". Ei au numit-o și în aceleași
prelegeri, o emblemă a PRUDENȚEI. Cuvântul Prudentia înseamnă, în semnificația
sa originală și deplină, Foresight ; și, în consecință, Steaua Blazing a fost privită ca o
emblemă a Omniscienței sau a Ochiului Atotputernic, pe care inițiaților egipteni a fost
emblema lui Osiris, Creatorul. Cu YOD în centru, are semnificația kabalistică a
Energiei Divine, manifestată ca Lumină, creând Universul.
Se spune că bijuteriile lojii sunt șase în număr. Trei sunt numite " Movable " , și trei
" Immovable ". SQUARE, NIVELUL și PLUMB-ul au fost denumite în mod antic și
în mod corespunzător bijuteriile mobile, deoarece trec de la un frate la altul. Este o
inovație modernă pentru a le numi imobile, pentru că ele trebuie să fie întotdeauna
prezente în Lojă. Bijuteriile imobile sunt ASHLARUL ROSU, ASHLARUL
PERFECT sau PIATA CUBICA sau, în unele Ritualuri, DOUBLE CUBE,
TRACING-BOARD sau TRESTLE-BOARD.
Dintre aceste bijuterii frații noștri din Ritului York spune: „The Piața incalculează
Moralitatea, iar nivelul , egalitatea, și Plumb , verticalitate de conduită.“ Explicația lor
despre bijuteriile imobile poate fi citită în monitoarele lor.
*****
Frații noștri ai Ritului din York spun că "în fiecare lojă bine guvernată, într-un anumit
punct, într-un cerc, este reprezentat punctul care reprezintă un frate individual, Cercul,
linia de frontieră a comportamentului său, dincolo de care suferă prejudecățile sau
patimile sale să-l trădeze ".
Frații noștri adaugă că "acest cerc este îmbrăcat de două linii paralele perpendiculare,
reprezentând Sfântul Ioan Botezătorul și Sfântul Ioan Evanghelistul, iar pe deasupra
restul Sfintele Scripturi" (o carte deschisă). "Când mergem în jurul acestui cerc", spun
ei, "ne referim neapărat la aceste două linii, precum și la Sfânta Scriptură și în timp ce
un mason se menține circumscris în preceptele lor, este imposibil ca el să se înșele în
mod semnificativ".
Ar fi o pierdere de timp pentru a comenta acest lucru. Unii scriitori și-au imaginat că
liniile paralele reprezintă Tropicile Cancerului și Capricornului, pe care Soarele le
atinge alternativ la solstițiile de vară și de iarnă. Dar tropicalele nu sunt linii
perpendiculare, iar ideea este pur și simplu fantezistă. Dacă liniile paralele aparținând
vreodată simbolului antic, au avut un înțeles mai contorit și mai fructuos . Probabil că
aveau același înțeles ca și coloanele gemene Jachin și Boaz. Acest înțeles nu este
pentru ucenic. Adevărul îl poate găsi în Kabalah. JUSTIȚIA și MECIA lui Dumnezeu
sunt în echilibru, iar rezultatul este ARMONIA, deoarece o înțelepciune unică și
perfectă prezidează ambele.
*****
Masoneria are decalogul său, care este o lege pentru inițiații săi. Acestea sunt cele
Zece Porunci:
VI. [Simbol: luna plina]: Prietenul tau va fi pentru tine un al doilea sine!
Nefericirea nu te va înlătura de la el!
Să faci pentru memoria lui orice ai face pentru el, dacă
trăiește!
Dar marea poruncă a Masoneriei este următoarea: "O poruncă nouă vă dau: ca să vă
iubiți unii pe alții! Cine spune că este în lumină și urăște pe fratele său, rămâne în
întuneric".
Astea sunt îndatoririle morale ale unui mason. Dar este de asemenea datoria
Masoneriei de a contribui la ridicarea nivelului moral și intelectual al societății; în
cunoașterea cunoașterii, aducerea ideilor în circulație și determinarea creșterii minții
tineretului; și, treptat, prin învățăturile axiomelor și prin promulgarea legilor pozitive,
rasa umană în armonie cu destinile sale.
Pentru această datorie și muncă, inițiatorul este ucenic. Nu trebuie să-și imagineze că
nu poate face nimic și, prin urmare, disperarea, devine inert. Este în asta, ca în viața
de zi cu zi a unui om. Multe fapte mari se fac în luptele mici ale vieții. Există, ni se
spune, o vitejie determinată, deși nevăzută, care se apără, în picioare, în întuneric,
împotriva invaziei fatale a necesității și a răutății. Există triumfuri nobile și
misterioase, pe care nici un ochi nu le văd, pe care nici o răsplată nu le-a recunoscut,
pe care nu-i salută nici o înflorire de trâmbițe. Viața, nenorocirea, izolarea, abandonul,
sărăcia sunt câmpuri de luptă, care au eroii lor, - eroi obscur, dar uneori mai mari
decât cei care devin ilustrați. Masonul ar trebui să se lupte în același mod și cu același
curaj, împotriva acelor invazii de necesitate și inferioritate, care vin atât la națiuni, cât
și la oameni. Ar trebui să se întâlneascălor, de asemenea, piciorul în picioare, chiar în
întuneric, și protest împotriva răutăților și nebunilor naționale; împotriva uzurpării și a
primelor invazii ale acelei hidra, Tyranny. Nu mai există elocvență suverană decât
adevărul în indignare. Este mult mai greu pentru un popor decât să-și câștige
libertatea. Protesturile Adevărului sunt întotdeauna necesare. În mod continuu, dreptul
trebuie să protestă împotriva faptului. Există, de fapt, Eternitatea în dreapta. Masonul
ar trebui să fie preotul și soldatul acelui drept. Dacă țara sa ar trebui să fie jefuită de
libertățile ei, el nu ar trebui să disperare. Protestul Dreptului împotriva faptului
persistă pentru totdeauna. Jafa unui popor nu devine niciodată
prescriptivă. Recuperarea drepturilor sale este interzisă fără timp. Varșovia nu mai
poate fi tătară decât Veneția poate fi teutonică. Un popor poate suferi uzurpare
militară, și statele subjugate îngenunchează în State și poartă jugul, sub stresul de
necesitate; dar când nevoia dispare, în cazul în care oamenii sunt apți să fie liberi, țara
scufundată va pluti la suprafață și va reapărea, iar Tirania va fi judecată de către
Istorie că și-a ucis victimele.
Orice se întâmplă, ar trebui să avem Credință în Justiție și să învingem înțelepciunea
lui Dumnezeu și speranța pentru viitor și bunătatea iubirii pentru cei care sunt în
eroare. Dumnezeu face vizibil omului voia Lui în evenimente; un text obscur, scris
într-un limbaj misterios. Bărbații își traduc imediat traducerile, greșeli, incorecte,
pline de greșeli, omisiuni și greșeli. Vedem atât de scurt de-a lungul arcului marelui
cerc! Puțini minți înțeleg limba dumnezeiască. Cel mai sărman, cel mai calm, cel mai
profund, descifra lent hieroglifele; și când ajung cu textul lor, poate că nevoia a trecut
mult timp; există deja douăzeci de traduceri în piața publică - cea mai incorectă fiind,
desigur, cea mai acceptată și populară. Din fiecare traducere se naște un partid; și din
fiecare interpretare greșită, o fracțiune. Fiecare partid crede sau pretinde că are
singurul text adevărat și fiecare fracțiune crede sau pretinde că numai ea posedă
lumina. Mai mult decât atât, facțiunile sunt orbi, care țintesc drept, erorile sunt
proiectile excelente, izbândndu-se cu pricepere, și cu toată violența care izvorăște din
raționamentul fals, oriunde o lipsă de logică în cei care apără dreptul, ca un defect
într-un cuirass ei vulnerabili.
II.
FERO-CRAFT.
În Orientul Antic, toată religia a fost mai mult sau mai puțin un mister și nu a existat
divorț din filosofie. Teologia populară, luând multitudinea de alegorii și simboluri
pentru realități, a degenerat într-o închinare a luminarelor celeste, a zeităților
imaginare cu sentimente, pasiuni, pofte și pofte umane, de idoli, pietre, animale,
reptile. Ceapa a fost sacră pentru egipteni, deoarece straturile ei diferite erau un
simbol al sferelor concentrice ceresc. Desigur, religia populară nu a putut satisface
dorințele și gândurile mai profunde, aspirațiile mai înalte ale Spiritului sau logica
rațiunii. Primul, prin urmare, a fost predat inițiat în Mistere. Aici, de asemenea, a fost
învățat prin simboluri. Vagoarea simbolismului, capabilă de multe interpretări, a atins
ceea ce crezul palpabil și convențional nu a putut. Neterminismul său a recunoscut
abstrușia subiectului: a tratat acest subiect misterios în mod mistic: sa străduit să
ilustreze ceea ce nu putea explica; pentru a excita o potriviresentiment , dacă nu ar
putea dezvolta o idee adecvată ; și să transformăm imaginea într-o pură subordonare a
concepției, care nu a devenit niciodată evidentă sau familiară.
*****
Deși Masoneria este identică cu vechile Mistere, aceasta este numai în acest sens
calificat: că prezintă doar o imagine imperfectă a strălucirii lor, ruinele numai a
măreției lor și un sistem care a suferit modificări progresive, fructele evenimentelor
sociale , circumstanțele politice și imbecilitatea ambițioasă a amelioratorilor săi. După
ce au părăsit Egiptul, Misteriile au fost modificate de obiceiurile diferitelor națiuni
printre care au fost introduse și mai ales de sistemele religioase ale țărilor în care au
fost transplantate. Pentru a menține guvernul stabilit, legile și religia, a fost obligația
inițiaților de pretutindeni; și oriunde erau moștenirea preoților, care nu erau nicăieri
dispuși să facă poporul comun co-proprietari cu ei înșiși de adevăr filosofic.
Masoneria nu este Colosseul în ruine. Este mai degrabă un palat roman din epoca
mijlocie, desfigurat de îmbunătățiri arhitecturale moderne, dar construit pe o fundație
Cyclopæan așezată de Etrusci și cu multe pietre ale suprastructurii preluate din
locuințe și temple din epoca lui Hadrian și Antoninus.
Nu a fost decât o dezvoltare a scopului original al Misterelor, care a fost să-i învețe pe
oameni să-și cunoască și să-și exercite îndatoririle față de ei înșiși și semenii lor,
marele scop practic al filosofiei și al cunoașterii.
Adevaratele sunt izvoarele din care curg datoria; și este doar câteva sute de ani de
când un nou Adevăr a început să fie văzut în mod distinct; că omul este superior
instituțiilor, și nu este peste el. Omul
are un imperiu natural asupra tuturorinstituțiilor. Ei sunt pentru el, după evoluția
lui; nu pentru ei. Acest lucru ne pare a fi o afirmație foarte simplă, la care toți bărbații,
peste tot, ar trebui să convină. Dar, odată ce a fost un adevăr nou nou, nu a fost
dezvăluit până când guvernele nu ar fi existat timp de cel puțin cinci mii de ani. Odată
dezvăluită, ea a impus noi sarcini asupra bărbaților. Omul dator să se să fie liber. El o
datora țării sale pentru a căuta să o dealibertatea sau să o mențină în această
posesie. A făcut Tirania și Uzurparea dușmanii Războiului uman. A creat o ilegalitate
generală a despoților și despotismelor, temporale și spirituale. Sfera Duty a fost
extinsă foarte mult. Patriotismul avea, de acum înainte, un înțeles nou și mai
larg. Guvernare liberă, gândire liberă, conștiință gratuită, vorbire gratuită! Toate
acestea au devenit drepturi inalienabile, pe care cei care s-au despărțit de ei sau au fost
jefuiți de ei sau ai căror strămoși i-au pierdut aveau dreptul în mod repetat să se
reia. Din nefericire, când Adevărul devine întotdeauna pervertit în falsități și sunt false
atunci când este aplicat greșit, acest Adevăr a devenit Evanghelia Anarhiei, imediat
după ce a fost predicată pentru prima dată.
Masoneria a simțit că acest Adevăr a avut Omnipotența lui Dumnezeu pe partea sa; și
că nici Papa, nici Potentatul nu l-au putut depăși. A fost un adevăr care a intrat în
tezaurul larg al lumii și a constituit o parte a patrimoniului pe care fiecare generație îl
primește, se lărgește și are încredere și, în mod obligatoriu, dă naștere
omenirii; proprietatea personală a omului, implicată de natură până la sfârșitul
timpului. Și Masoneria a recunoscut-o devreme că este adevărată, că a da și a dezvolta
un adevăr, sau orice excelență umană a darului sau a creșterii, este de a face mai mare
gloria spirituală a rasei; că oricine ajută marșul unui Adevăr și face gândul un lucru,
scrie în aceeași ordine cu MOSES și cu Cel care a murit pe cruce; și are o simpatie
intelectuală față de Divinitatea însuși.
Cel mai bun dar pe care îl putem oferi omului este bărbatul. Este ceea ce Masoneria
este hirotonită de Dumnezeu să-i dăruiască votarilor: nu sectarismul și dogma
religioasă; nu o moralitate rudimentară, care poate fi găsită în scrierile lui Confucius,
Zoroaster, Seneca și Rabinii, în Proverbe și Ecclesiaste; nu o cunoaștere mică și
ieftină a școlii comune; ci bărbăția și știința și filosofia.
Nu că Filosofia sau Știința sunt în opoziție cu religia. Căci Filosofia este numai acea
cunoaștere a lui Dumnezeu și a sufletului, care este derivată din observarea acțiunii
manifestate a lui Dumnezeu și a sufletului și dintr-o analogie înțeleaptă. Este ghidul
intelectual pe care îl are sentimentul religios. Adevărata filozofie religioasă a unei
ființe imperfecte nu este un sistem de crez, ci, așa cum credea SOCRATES, o căutare
infinită sau o aproximare. Filosofia este progresul intelectual și moral pe care
sentimentul religios îl inspiră și îl înnobilează.
Considerăm că aceasta este cea mai bună cunoaștere pe care o putem obține de la
sufletul unui alt om, care este dat de acțiunile sale și de comportamentul său pe tot
parcursul vieții. Dovezile contrare, furnizate de ceea ce ne informează un alt om că
acest suflet i-a spus lui, nu ar cântări prea puțin împotriva celor dintâi. Primele
Scripturi pentru rasa umană au fost scrise de Dumnezeu pe Pământ și pe
Ceruri. Citirea acestor Scripturi este știința. Familiaritatea cu iarba și copacii, insectele
și infuzoria ne învață lecții mai profunde de dragoste și credință decât le putem
extrage din scrierile FÉNÉLON și AUGUSTINE. Marea Biblie a lui Dumnezeu este
vreodată deschisă înaintea omenirii.
Cu cât devine mai înțelept un om, cu atât mai puțin va fi înclinat să se supună în mod
obișnuit impunerii legăturilor sau a jugului, asupra conștiinței sale sau a persoanei
sale. Căci, prin creșterea înțelepciunii, nu numai că își cunoaște mai binedrepturile, ci
mai mult le apreciază și este mai conștient de valoarea și demnitatea sa. Mandria sa îl
îndeamnă să-și afirme independența. El devine mai în măsură să-l afirme și el; și mai
în măsură să-i ajute pe alții sau pe țara sa, atunci când aceștia trăiesc toate, chiar
existența, asupra aceleiași afirmații. Dar simpla cunoaștere nu face pe nimeni
independentă, nici nu-i convine să fie liberă. Adesea îl face doar un sclav mai
util. Libertatea este un blestem pentru cei ignoranți și bruți.
S-ar putea să întoarcem paginile, într-un capitol mai târziu, despre domnia lui Ludovic
al XVI-lea, când fete tinere, cu greu mai mult decât copii, au fost răpite pentru a-și
sluji poftele; când Lettres de cachet umplea Bastila cu persoane acuzate de nici o
infracțiune, cu soți care erau în calea plăcerilor nevestelor lascivie și a celor răi care
purtau ordine de nobilime; când poporul era împărțit între piatra de sus și cea mai
înaltă a taxelor, obiceiurilor și accizelor; și când Nunțiul Papei și cardinalul de la
Roche-Ayman, îngenuncheat cu degetul, unul pe fiecare parte a doamnei du Barry,
prostituata abandonată a regelui, a pus papucii pe picioarele goale, când sa sculat din
patul adulter. Atunci, într-adevăr, suferința și truda erau cele două forme ale omului,
iar oamenii erau niște animale de povară.
Adevăratul Mason este cel care se străduiește să-i ajute pe Ordinul său să-și efectueze
scopurile mari. Nu că Ordinul poate să le efectueze de la sine; dar că și ea poate
ajuta. Este, de asemenea, unul dintre instrumentele lui Dumnezeu. Este o forță și o
putere; și dacă este cazul, să-și sacrifice copiii în cauza omenirii, așa cum Avraam era
gata să-l aducă pe Isaac pe altarul sacrificiului. Nu va uita acea alegorie nobilă a lui
Curtius sărind, totul în armură, în marele golf care se deschidea pentru a înghiți
Roma. Va încerca. Nu trebuie să fie vina ei dacă ziua nu este niciodatăvine atunci
când omul nu va mai trebui să se teamă de o cucerire, o invazie, o uzurpare, o
rivalitate a națiunilor cu mâna armată, o întrerupere a civilizației în funcție de o
căsătorie regală sau o naștere în tiranii ereditare; o partiție a popoarelor printr-un
Congres, o dezmembrare prin prăbușirea unei dinastii, o luptă a două religii, întâlnire
cap-la-cap, ca două capre de întuneric pe podul Infinitului: când nu vor mai trebui să
se teamă de foamete , prostituția din primejdie, mizeria din lipsa muncii și toate
brigadele de noroc în pădurea evenimentelor: când națiunile vor gravita cu privire la
Adevăr, ca niște stele despre lumină, fiecare în orbita sa, fără ciocnire sau coliziune; și
pretutindeni Libertatea, cinstită cu stele, încoronată cu splendorii celestă și cu
înțelepciune și dreptate pe ambele mâini,
Credem că sufletul celuilalt este de o anumită natură și posedă anumite calități, că este
generos și cinstit, sau penibil și tare, că este virtuos și amabil, sau vicios și rău, de la
fața doar, de la puțin mai mult decât o scurtă privire, fără mijloacele de
a cunoaște . Ne îndrăgostim averea cu semnătura unui om din cealaltă parte a lumii,
pe care nu l-am văzut niciodată, pe convingerea că este cinstit și demn de
încredere. Credem că au avut loc evenimente, pe baza afirmațiilor altora. Noi credem
că cineva va acționa asupra altui și asupra realității unei multitudini de alte fenomene
pe care rațiunea nu le poate explica.
Credința omului este la fel de proprie ca și rațiunea lui. Libertatea sa constă atât în
credința sa, cât și în voința sa, fiind necontrolată de putere. Toți preoții și augurii de la
Roma sau Grecia nu aveau dreptul să ceară lui Cicero sau Socrate să creadă în
mitologia absurdă a vulgarului. Toate Imaumurile lui Mohammedanism nu au dreptul
să ceară unui Pagan să creadă că Gabriel a dictat Coranul Profetului. Toți brahminii
care au trăit vreodată, dacă s-au adunat într-o singură conclavă ca și cardinalii, nu au
putut obține dreptul de a constrânge un singur om să creadă în Cosmogonia
hindusă. Nici un om sau un corp de oameni nu poate fi infailibil și autorizat să decidă
ce vor crede ceilalți oameni, ca la orice principiu al credinței. Cu excepția celor care o
primesc prima dată, fiecare religie și adevărul tuturor scrierilor inspirate
depindmărturiile umane și dovezile interne, pentru a fi judecați prin rațiune și analogii
înțelepte ale credinței. Fiecare om trebuie să aibă în mod necesar dreptul de a judeca
adevărul pentru sine; pentru că nimeni nu poate avea nici un drept superior sau
superior pentru a judeca decât un altul de informații și inteligență egale.
Domitian a pretins că este Domnul Dumnezeu; și statui și chipuri ale lui, în argint și în
aur, au fost găsite în întreaga lume cunoscută. El a pretins că este considerat
Dumnezeu al tuturor oamenilor; și, după cum a spus Suetonius, și-a început scrisorile
astfel: " Domnul și Dumnezeu ne poruncesc să se facă așa și așa "; și a decretat în
mod formal că nimeni nu ar trebui să-l adreseze altfel, fie în scris, fie prin
cuvânt. Palfurius Sura, filosoful, care a fost delator său șef, acuzând pe cei care
au refuzat să recunoască divinitatea lui, oricât de mult el ar fi crezut în faptul că
divinitatea, nu avea dreptul să ceară ca un singur creștin din Roma sau provinciile ar
trebui să facă același lucru .
Rațiunea este departe de a fi singurul ghid, în morală sau în știința politică. Dragostea
sau bunătatea iubitoare trebuie să o păstreze, să excludă fanatismul, intoleranța și
persecuția, pentru care toate moralitatea prea ascetică și principiile politice extreme
conduc invariabil. De asemenea, trebuie să avem încredere în noi înșine, în oamenii
noștri și în popor, sau vom fi cu ușurință descurajați de răsturnări și ardorul nostru
răcit de obstacole. Nu trebuie să ascultăm numai rațiunea. Forța vine mai mult din
Credință și Iubire: și prin ajutorul lor omul mărește înălțimile cele mai înalte ale
moralității sau devine Mântuitorul și Răscumpărătorul unui popor. Motivul trebuie să
dețină cârma; dar acestea furnizează puterea motrice. Acestea sunt aripile
sufletului. Entuziasmul este, în general, nejustificat; și fără ea, și dragoste și credință,
nu ar fi existat nici RENZI, nici TELL, sau SYDNEY, sau orice alt mare patriot al
cărui nume este nemuritor. Dacă Divinitatea ar fi fost pur și simplu numai
înțelepciune și atotputernică, El n-ar fi creat niciodată Universul.
*****
GENUL este cel care primește Puterea; și primii locotenenți ai săi sunt forța și
înțelepciunea. Cel mai nesuferit dintre bărbați se apleacă în fața conducătorului, care
are sens să vadă și voința de a face. Este Geniul, care guvernează cu Puterea
asemănătoare cu Dumnezeu; care dezvăluie, împreună cu consilierii săi, misterele
umane ascunse, taie cu cuvântul său nodurile uriașe și construiesc cu cuvântul său
ruinele sfărâmate. La ochiul ei cade idolii fără sens, ale căror altare au fost pe toate
înălțimile și în toate pădurările sacre. Nemulțumirile și imbecilitatea stau în fața
ei. Singura ei Yea sau Nay revoca greșelile veacurilor și se aude printre generațiile
viitoare. Puterea lui este imensă, pentru că înțelepciunea lui este imensă. Geniul este
Soarele sferei politice. Forța și înțelepciunea, slujitorii săi, sunt orbii care-și duc
lumina în întuneric și răspund cu adevărul care reflectă adevărul.
Puterea pungii sau sabia, comparativ cu cea a spiritului, este săracă și disprețuită. În
ceea ce privește terenurile, puteți avea legi agrare și o partiție egală. Dar intelectul
omului este singurul său, ținut direct de la Dumnezeu, un fief inalienabil. Este cea mai
puternică armă în mâinile unui paladin. Dacă oamenii înțeleg forța în sensul fizic, cu
cât mai mult respectă intelectualul! Cereți Hildebrand, sau Luther, sau Loyola. Ei cad
în fața ei, ca înainte de un idol. Stăpânirea minții asupra minții este singura cucerire
care merită să aibă. Celălalt rănește pe amândouă și se dizolvă la o respirație; rușinos
așa cum este, marele cablu se prăbușește și se fixează în sfârșit. Dar acest lucru
seamănă puțin cu stăpânirea Creatorului. Nu are nevoie de un subiect ca cel al lui
Peter Hermit. Dacă pârâul nu este decât strălucitor și puternic, el va muri ca o
primăvară în inima populară. Nu numai în cuvânt, ci în acțiunea intelectuală se află
fascinația. Este omagiul celui invizibil. Această putere, legată de Iubire, este lanțul de
aur îngropat în fântâna Adevărului sau lanțul invizibil care leagă rândurile omenirii.
Influența omului asupra omului este o lege a naturii, fie că este vorba de o avere mare
în pământ sau în intelect. Ar putea însemna sclavie, o decepție a judecății umane
eminente. Societatea atârnă spiritual împreună, ca și sferele revolving de mai sus. Țara
liberă, în care guvernează intelectul și geniul, va îndura. Unde servesc și influențează
alte influențe, viața națională este scurtă. Toate națiunile care au încercat să se
guverneze prin cel mai mic, prin incapabili sau pur și simplu respectabili, au ajuns la
zero. Constituțiile și legile, fără a guverna Geniul și Intellectul, nu vor împiedica
decăderea. În acest caz, ei au putregaiul uscat și viața le-a mers în mod gradat.
Noi toți ar trebui să muncim în construirea marelui monument al unei națiuni, Casa
Sfântă a Templului. Virtuțile cardinale nu trebuie împărțite între bărbați, devenind
proprietatea exclusivă a unora, cum ar fi meșteșugurile comune. TOATE sunt ucenici
la parteneri, datorie și onoare.
Masoneria este un marș și o luptă spre Lumină. Pentru individ și pentru națiune,
Lumina este Virtute, Manliness, Inteligență, Libertate. Tirania asupra sufletului sau a
corpului este întuneric. Oamenii cei mai liberi, ca și cel mai liber, sunt mereu în
pericol de a se reîntoarce în servitute. Războaiele sunt aproape întotdeauna fatale
pentru republici. Ei creează tirani și își consolidează puterea. Ei izvorăsc, în cea mai
mare parte, de la sfaturile rele. Atunci când cei mici și cei de bază sunt încredințați cu
putere, legislația și administrația devin doar două serii paralele de erori și gafe, care se
termină în război, calamitate și necesitatea unui tiran. Când națiunea simte că
picioarele sale alunecă înapoi, ca și cum ar merge pe gheață, a sosit timpul pentru un
efort suprem. Tiranii minunați ai trecutului sunt doar tipurile de viitor. Oamenii și
națiunile se vor vinde întotdeauna în sclavie, pentru a-și satisface patimile și pentru a
se răzbuna. Talia tiranului, necesitatea, este întotdeauna disponibilă; iar tiranul de la
putere, necesitatea asigurării siguranței sale îl face sălbatic. Religia este o putere și
trebuie să controleze asta. Independent, sanctuarele sale s-ar putea revolta. Apoi
devine ilegal ca poporul să se închine lui Dumnezeu în felul lor, iar vechile
despotisme spirituale revitalizează. Oamenii trebuie să creadă ca voința puterii sau să
moară; și chiar dacă ar crede așa cum vor, tot ceea ce au, pământuri, case, trup și
suflet, sunt ștampilate cu marca regală. " și trebuie să controleze asta. Independent,
sanctuarele sale s-ar putea revolta. Apoi devine ilegal ca poporul să se închine lui
Dumnezeu în felul lor, iar vechile despotisme spirituale revitalizează. Oamenii trebuie
să creadă ca voința puterii sau să moară; și chiar dacă ar crede așa cum vor, tot ceea ce
au, pământuri, case, trup și suflet, sunt ștampilate cu marca regală. " și trebuie să
controleze asta. Independent, sanctuarele sale s-ar putea revolta. Apoi devine ilegal ca
poporul să se închine lui Dumnezeu în felul lor, iar vechile despotisme spirituale
revitalizează. Oamenii trebuie să creadă ca voința puterii sau să moară; și chiar dacă
ar crede așa cum vor, tot ceea ce au, pământuri, case, trup și suflet, sunt ștampilate cu
marca regală. "Eu sunt Statul ", a spus Louis al paisprezecelea țăranilor săi," chiar
cămășile de pe spate sunt ale mele și pot să le iau dacă vreau ".
*****
Despotismul nu este dificil în nici un pământ care a cunoscut doar un maestru din
copilărie; dar nu există o problemă mai grea decât să perfecționeze și să perpetueze
guvernarea liberă de către oamenii înșiși; căci nu este un împărat care este necesar:
toți trebuie să fie împărați. Este ușor să înființezi Masaniello, care în câteva zile poate
cădea mai puțin decât înainte. Dar guvernul liber crește încet, ca și facultățile umane
individuale; și ca pădurii, de la inima interioară spre exterior. Libertatea nu este doar
dreptul de naștere obișnuit, ci este pierdut și de către non-utilizatorul, ca de către un
utilizator greșit. Depinde mult mai mult de efortul universal decât orice altă
proprietate umană. Nu are nici un altar sau sfânt fântână de pelerinaj pentru
națiune; pentru că apele sale ar trebui să izbucnească liber din întregul pământ.
Puterea populară liberă este una care este cunoscută numai în puterea ei în ceasul de
adversitate: pentru toate încercările sale, sacrificiile și așteptările sunt proprii. Este
instruit să se gândească singură și să acționeze pentru sine. Când oamenii înrobiți se
scufundă în praf înainte de uragan, ca niște fiare alarmate ale câmpului, oamenii liberi
stau în picioare înaintea ei, în toată puterea unității, în dependență de sine, în
dependență reciprocă, mâna vizibilă a lui Dumnezeu. Nu este nici prins de calamitate,
nici nu este îndemnat de succes.
Și maximul nu este mai puțin adevărat decât vechiul, că vegherea veșnică este prețul
libertății. Este curios să observăm pretextul universal prin care tiranii din toate
timpurile îndepărtează libertățile naționale. Este stipulat în statutul lui Edward al II-lea
că judecătorii și șeriful nu ar mai trebui să fie aleși de popor, din cauza revoltelor și
dezbinărilor care au apărut. Același motiv a fost dat cu mult timp înainte pentru
suprimarea alegerii populare a episcopilor; și există o mărturie a acestui neadevăr încă
din vremurile mai vechi, când Roma și-a pierdut libertatea, iar cetățenii ei indignați au
declarat că libertatea tumultuoasă este mai bună decât liniștea rușinoasă.
*****
*****
Virtutea este o vitejie eroică pentru a face lucrul considerat a fi adevărat, în ciuda
tuturor dușmanilor de carne sau de spirit, în ciuda tuturor ispitelor sau
amenințărilor. Omul este răspunzător pentru îndreptățirea doctrinei sale, dar nu pentru
corectitudinea ei. Devotatul entuziasm este mult mai ușor decât o acțiune
bună. Sfârșitul gândirii este acțiunea; singurul scop al Religiei este o etică. Teoria, în
știința politică, este inutilă, cu excepția scopului de a fi realizat în practică.
În fiecare credo, religioase sau politice ca în sufletul omului, există două regiuni,
Dialectica și Etica; și numai atunci când cele două sunt amestecate armonios, că o
disciplină perfectă este evoluată. Există oameni care dialectic sunt creștini, deoarece
există o mulțime care dialectic sunt masoni și totuși care sunt infideli etici, deoarece
aceștia sunt etici ai profanei, în cel mai strict sens: - credincioșii intelectuali, dar
ateiștii practici - vă "Evidențele", în credința perfectă în logica lor, dar nu puteți duce
doctrina creștină sau masonică, datorită puterii sau slăbiciunii cărnii. Pe de altă parte,
există mulți sceptici dialectici, dar credincioși etici, deoarece există mulți masoni care
nu au suferit niciodată inițierea; și, pe măsură ce etica este sfârșitul și scopul religiei,
credincioșii etici sunt cei mai vrednici.are dreptate mai bine decât cel care crede
că este drept.
Dar nu trebuie să acționați asupra ipotezei că toți oamenii sunt ipocriți, a căror
conduită nu se potrivește cu sentimentele lor. Nici un viciu nu este mai rar, pentru că
nici o sarcină nu este mai dificilă decât ipocrizia sistematică. Când demagogul devine
Usurper, nu înseamnă că el a fost tot timpul un ipocrit. Miniștrii slabi doar atât de
judecați de ceilalți.
Adevărul este că acest crez are, în general, o influență foarte mică asupra
comportamentului; în religie, pe cea a individului; în politică, în partid. Ca un lucru
general, Mahomedanul, în Orient, este mult mai onest și demn de încredere decât
creștinul. O Evanghelie a Iubirii în gură este un avatar al persecuției în inimă. Bărbații
care cred în eternă condamnare și o mare literală de foc și pucioasă, își asumă
certitudinea, conform crezului lor, asupra celei mai mici tentații de apetit sau
pasiune. Predestinarea insistă asupra necesității lucrărilor bune. În Masoneria, cel
puțin acum de pasiune, se vorbește bolnav de altul în spatele lui; și de departe departe
de "Frăția" din Masoneria Albastră fiind reală, iar promisiunile solemne conținute în
folosirea cuvântului "Frate" au fost respectate, se iau dureri extraordinare pentru a
arăta că masoneria este un fel de abstracție, care disprețuiește să intervină în chestiuni
lumești. Regula poate fi privită ca fiind universală, că, în cazul în care există
posibilitatea de a alege, un mason își va da votul și influența, în politică și în afaceri,
la profanele mai puțin calificate, în locul masonului mai bine calificat. Unul va
depune jurământ pentru a se opune oricărei uzurpări ilegale a puterii și apoi va deveni
instrumentul gata și chiar dornic de uzurpare. Un altul va numi un "Frate" și apoi va
juca cu el partea lui Iuda Iscariot sau îl va lovi, așa cum Ioab la făcut pe Abner, sub a
cincea coaste, cu o minciună a cărei autor nu trebuie urmărită. Masoneria nu schimbă
natura umană și nu poate face pe oameni cinstiți din nodurile născute. Regula poate fi
privită ca fiind universală, că, în cazul în care există posibilitatea de a alege, un mason
își va da votul și influența, în politică și în afaceri, la profanele mai puțin calificate, în
locul masonului mai bine calificat. Unul va depune jurământ pentru a se opune
oricărei uzurpări ilegale a puterii și apoi va deveni instrumentul gata și chiar dornic de
uzurpare. Un altul va numi un "Frate" și apoi va juca cu el partea lui Iuda Iscariot sau
îl va lovi, așa cum Ioab la făcut pe Abner, sub a cincea coaste, cu o minciună a cărei
autor nu trebuie urmărită. Masoneria nu schimbă natura umană și nu poate face pe
oameni cinstiți din nodurile născute. Regula poate fi privită ca fiind universală, că, în
cazul în care există posibilitatea de a alege, un mason își va da votul și influența, în
politică și în afaceri, la profanele mai puțin calificate, în locul masonului mai bine
calificat. Unul va depune jurământ pentru a se opune oricărei uzurpări ilegale a puterii
și apoi va deveni instrumentul gata și chiar dornic de uzurpare. Un altul va numi un
"Frate" și apoi va juca cu el partea lui Iuda Iscariot sau îl va lovi, așa cum Ioab la
făcut pe Abner, sub a cincea coaste, cu o minciună a cărei autor nu trebuie
urmărită. Masoneria nu schimbă natura umană și nu poate face pe oameni cinstiți din
nodurile născute. Unul va depune jurământ pentru a se opune oricărei uzurpări ilegale
a puterii și apoi va deveni instrumentul gata și chiar dornic de uzurpare. Un altul va
numi un "Frate" și apoi va juca cu el partea lui Iuda Iscariot sau îl va lovi, așa cum
Ioab la făcut pe Abner, sub a cincea coaste, cu o minciună a cărei autor nu trebuie
urmărită. Masoneria nu schimbă natura umană și nu poate face pe oameni cinstiți din
nodurile născute. Unul va depune jurământ pentru a se opune oricărei uzurpări ilegale
a puterii și apoi va deveni instrumentul gata și chiar dornic de uzurpare. Un altul va
numi un "Frate" și apoi va juca cu el partea lui Iuda Iscariot sau îl va lovi, așa cum
Ioab la făcut pe Abner, sub a cincea coaste, cu o minciună a cărei autor nu trebuie
urmărită. Masoneria nu schimbă natura umană și nu poate face pe oameni cinstiți din
nodurile născute.
*****
Atunci când Solon a fost întrebat dacă ia dat cel mai bun legiuitor concetățenilor săi ,
el a răspuns: "Cel mai bun lucru pe care îl pot primi." Aceasta este una dintre cele
mai profunde rostiri înregistrate; și totuși ca toate adevărurile mari, atât de simple
încât să fie rareori înțelese. Conține întreaga filozofie a istoriei. Ea exprimă un adevăr
care, dacă ar fi fost recunoscut, ar fi salvat oamenii o imensitate de dispariții zadarnice
și inaccesibile și le-ar fi dus în căile mai clare ale cunoașterii din trecut. Aceasta
înseamnă că toate adevărurile sunt Adevăruri ale Perioadei și nu adevăruri pentru
veșnicie; că orice fapt mare a avut suficientă forță și vitalitate pentru a se face real,
indiferent dacă este vorba de religie, morală, guvern sau orice altceva, și de a găsi
locul în această lume a fost un adevărpentru timpul și la fel de bine ca și bărbații
capabili să primească .
Fellow-Craft este în mod special învățat de acest lucru să nu devină înțelept în propria
lui înfumurare. Mândria în teoriile nesănătoase este mai rea decât ignoranța. Umilința
devine mason. Luați un moment liniștit și sobru al vieții și adăugați împreună cele
două idei ale Mândriei și Omului; iată-l, creatura unei span, urmărind prin spațiul
infinit în toată măreția lizibilității! Coborât pe o specie a Universului, fiecare vânt al
Cerului lovește în sângele său răceala morții; sufletul lui plutește departe de corp ca
melodia din șir. Zi și noapte, ca praful de pe roată, el este rulat de-a lungul cerului,
printr-un labirint de lumi, și toate creațiile lui Dumnezeu sunt în flăcări de fiecare
parte, mai departe decât imaginația lui poate ajunge. Este o creatură care să-și facă o
coroană de slavă, să-și refuze carnea, să se bată pe omul său, a sărit cu el din acea praf
la care ambii se vor întoarce în curând? Omul mândru nu se înșeală? Nu suferă? Nu
moare? Când el își motivează, nu se oprește niciodată de dificultăți? Când acționează,
nu cade niciodată în fața ispitelor plăcerii? Când trăiește, este eliberat de durere? Boli
nu-l pretinde ca pradă lor? Când moare, poate să scape de mormântul
comun? Mândria nu este moștenirea omului. Umilința ar trebui să trăiască cu
fragilitate și să ispășească pentru ignoranță, eroare și imperfecțiune. poate să scape de
mormântul comun? Mândria nu este moștenirea omului. Umilința ar trebui să trăiască
cu fragilitate și să ispășească pentru ignoranță, eroare și imperfecțiune. poate să scape
de mormântul comun? Mândria nu este moștenirea omului. Umilința ar trebui să
trăiască cu fragilitate și să ispășească pentru ignoranță, eroare și imperfecțiune.
Dar demisia este mai nobilă în proporție, deoarece este mai puțin pasivă. Retragerea
este doar un egoism morbid, dacă interzice eforturile pentru alții; deoarece este doar
demn și nobil, atunci când este umbra de unde se ridică oracolul care trebuie să
instruiască omenirea; și retragerea de această natură este singura izolare pe care un om
bun și înțelept îl va lăuda sau o va comanda. Însăși filozofia care îi face pe un astfel de
om să-i poftească liniștea îl va face să evite inutilitateaa schitului. Foarte puțin demn
de încredere ar fi păstrat Domnul BOLINGBROKE printre îngrozitorii și păsătorii săi,
dacă ar fi privit cu ochii indiferenți printre miniștrii de păsări și păsări de fermă un
mincinos și un parlamentar venerabil. Un interes foarte mic ar fi fost atașat la fasole și
la vacă, dacă fasole și măzăriche îl făcuseră să uite că, dacă era fericit într-o fermă, ar
fi putut fi mai util într-un Senat și la făcut să renunțe, în sfera unui executor
judecătoresc, toate grijile pentru reintrarea în sarcina unui legiuitor.
Prin urmare, excesul de flux și practica ascuțită, traficul inimii în care capitalistul
cumpără profitul cu viețile muncitorilor, speculațiile care montează o agonie a națiunii
în bogăție și toate celelalte inginerii diabolice ale lui Mamon. Aceasta, și lăcomia
pentru birou, sunt cele două coloane de la intrarea în Templul lui Moloch. Este
îndoielnic dacă acesta din urmă, înflorit în falsitate, înșelăciune și fraudă, nu este chiar
mai periculos decât cel dintâi. În orice caz, sunt gemeni și se împerechează; și fie că
dobândește controlul asupra subiectului nefericit, sufletul său se îndepărtează și se
descompune și, în sfârșit, moare. Sufletele jumătății rasei umane îi părăsesc cu mult
înainte de a muri. Cele două lăcomii sunt două urgii de lepră și îl fac omul necurat; și
ori de câte ori izbucnesc, se răspândesc până când "acoperă toată pielea celui care are
ciuma,
*****
Un băiat țărănești, îndrumându-l pe Blücher de unul dintre cele două drumuri, celălalt
neputincios pentru artilerie, îi permite să ajungă în timp la Waterloo pentru a salva
Wellington-ul de o înfrângere care ar fi fost o rută; și permite împăraților să-l prindă
pe Napoleon pe o stâncă sterilă în mijlocul oceanului. Un fier necredincios, prin
împușcarea unui cal calatorit, provoacă chinul său, iar, el se împiedică, cariera
călărețului său cuceritor mondial se sfârșește și destinul imperiilor se schimbă. Un
ofițer generos permite unui monarh închis să-și încheie jocul de șah înainte de al
conduce la bloc; iar între timp ucigașul moare, iar prizonierul revine la tron. Un
muncitor necalificat repara compasul, sau răutatea sau prostia îl distrag, nava greșește
cursul ei, valurile înghită un Cezar și un nou capitol este scris în istoria unei
lumi. Ceea ce numim accident este un lanț adamantin de legătură indisolubilă între
toate lucrurile create. Lăcustele, ieșite în nisipurile arabe, micul vierme care distruge
bolul de bumbac, unul care face foamete în Orient, celălalt închizând morile și foame
muncitorii și copiii lor în Occident, cu revolte și masacre, sunt la fel de mult slujitorii
lui Dumnezeu ca cutremur; iar soarta națiunilor depinde mai mult de ele decât de
intelectul regilor și legiuitorilor săi. Un război civil din America se va sfârși prin a
scutura lumea; și că acest război poate fi cauzat de votul unui luptător ignorant sau al
unui fanatic nebun într-un oraș sau într-un Congres sau al unei bătăi stupide într-o
parohie obscură a țării. Energia electrică a simpatiei universale, a acțiunii și a reacției,
pătrunde totul, planetele și motele în razele solare. FAUST, cu tipul său sau
LUTHER, cu predicile sale, a avut rezultate mai bune decât Alexandru sau
Hannibal. Un singur gând este uneori suficient pentru a răsturna o dinastie. Un cântec
stupid a făcut mai mult pentru a dezlega pe Iacov cel de-al doilea decât achitarea
episcopilor. Voltaire, Condorcet și Rousseau au rostit cuvinte care vor suna, în
schimbare și revoluții, de-a lungul tuturor vârstelor.
Amintiți-vă că, deși viața este scurtă, gândirea și influențele a ceea ce facem sau
spunem sunt nemuritoare; și că nici un calcul nu sa prefăcut încă să stabilească legea
proporției dintre cauză și efect. Ciocanul unui fierar englez, care a lovit un ofițer
ofensiv, a condus la o rebeliune care sa apropiat de a fi o revoluție. Cuvântul bine
rostit, fapta bine făcută, chiar și de cei mai slabi sau mai umili, nu poate ajuta decât să
aibă efectul lor. Mai mult sau mai puțin, efectul este inevitabil și etern. Ecouri ale
celor mai mari fapte pot să dispară ca ecourile unui strigăt între stânci și ceea ce sa
făcut pare să fie judecat de om fără rezultat. Acțiunea neconsiderată a celor mai săraci
dintre oameni poate declanșa trenul care duce la mina subterană și un imperiu să fie
închiriat de explozie.
Puterea unui popor liber este adesea pusă la dispoziția unui singur și aparent un om
lipsit de importanță; - o putere teribilă și adevărată; pentru că un astfel de popor se
simte cu o singură inimă și, prin urmare, își poate ridica mii de brațe pentru o singură
lovitură. Și, din nou, nu există o scară graduală pentru măsurarea influențelor
diferitelor intelecturi asupra minții populare. Petru Episcopul nu a avut nici un birou,
dar ce lucrare a făcut el!
*****
Din punct de vedere politic, nu există decât un singur principiu - suveranitatea omului
asupra lui. Această suveranitate a sinelui față de sine este numită LIBERTY. Atunci
când două sau mai multe dintre aceste suveranități se asociază, statul începe. Dar în
această asociere nu există abdicare. Fiecare suveranitate se împarte cu o anumită parte
din ea însăși pentru a forma dreptul comun. Această porțiune este aceeași pentru
toți. Există o contribuție egală pentru toți la suveranitatea comună. Această identitate a
concesiunii pe care fiecare o face pentru fiecare este egalitatea. Dreptul comun nu este
nimic mai mult sau mai puțin decât protecția tuturor, turnându-și razele pe
fiecare. Această protecție a fiecăruia este FRATERNITATE.
Un guvern democratic are, fără îndoială, defectele sale, deoarece este făcut și
administrat de oameni, și nu de Zeii înțelepți. Nu poate fi concisă și ascuțită, ca
despotica. Când ispita se stârnește, își dezvoltă forța latentă și cel mai robust rebel
tremură. Dar regula internă obișnuită este tolerantă, răbdătoare și indecisă. Bărbații
sunt adunați, mai întâi diferiți și apoi de acord. Afirmație, negare, discuție, soluție:
acestea sunt mijloacele de a atinge adevărul. Adesea dușmanul va fi la porți înainte ca
bârfa tulburătorilor să se înece în corul de consimțământ. În biroul legislativ
deliberarea va învinge adesea decizia. Libertatea poate juca nebunul ca Tyranii.
Societatea rafinată necesită o mai mare atenție a reglementării; iar treptele tuturor
statelor avansate sunt din ce în ce mai mult selectate printre vechile gunoi și materiale
noi. Dificultatea constă în descoperirea căii drepte prin haosul confuziei. Ajustarea
drepturilor reciproce și a greșelilor este și mai dificilă în democrații. Nu vedem și nu
estimăm importanța relativă a obiectelor atât de ușor și clar de la nivelul sau de la
țărmul înclinat, de la înălțimea unui vârf lonos, înălțându-se deasupra câmpiei; pentru
fiecare se uită prin propriile sale ceții.
Mai mult decât atât, în adunările oamenilor, credința în fiecare alta este aproape
întotdeauna dorită, cu excepția cazului în care o presiune teribilă de calamitate sau de
pericol din afară produce coeziune. Prin urmare, puterea constructivă a acestor
ansambluri este în general deficitară. Principalele triumfe ale zilelor moderne, în
Europa, au fost înlăturate și obliterate; nu în construcție. Dar abrogarea nu este
reforma. Timpul trebuie să aducă cu el Restauratorul și constructorul.
Există bărbați solizi ca femei și, de asemenea, bine calificați în împrejmuire cu limba:
minunate de vorbire, mizerabili în fapte. Prea mult vorbind, ca prea mult gândire,
distruge puterea de acțiune. În natura umană, gândul este perfect doar prin
fapte. Tăcerea este mama ambilor. Trompetiștii nu sunt cei mai viteji dintre cei
curajoși. Oțelul și alama nu câștigă ziua. Marele făcător de fapte mărețe este în mare
parte lent și fraier. Există unii bărbați născuți și crescuți pentru a trăda. Patriotismul
este comerțul lor, iar capitalul lor este vorbirea. Dar nici un spirit nobil nu poate pleda
ca Pavel și să fie fals pentru el însuși ca Iuda.
Birourile, este adevărat, sunt pline de ploaie, ca ploile Cerului, asupra celor drepți și
nedrepți. Augurii romani care râdeau în fețele fiecăruia la simplitatea vulgarului erau
de asemenea ghemuite de propria lor chin; dar nu este nevoie de Augur pentru a
conduce oamenii în rătăcire. Ei se înșeală cu ușurință. Să înceapă o republică așa cum
se va întâmpla, nu va ieși din minoritate înainte ca imbecilitatea să fie promovată în
locurile înalte; și pretenția de mică adâncime, înăbușindu-se în umbră, va invada toate
sanctuarele. Cea mai lipsită de scrupule partizanare va prevala, chiar și în ceea ce
privește trusturile judiciare; iar cele mai nedrepte întâlniri sunt făcute în mod constant,
deși orice promovare necorespunzătoare nu conferă doar o favoare nemeritată, ci
poate face o sută de obraji cinstiți inteligenți cu nedreptate.
Țara este înjunghiată în față când aceștia sunt aduși în scaunele staționate care ar
trebui să se strecoare în galeria neagră. Fiecare ștampilă de Onoare, rătăcită, este furat
de la Trezoreria Meritului.
Când un om se descoperă în mod suficient, toți ceilalți ar trebui să fie mândri că îi vor
da prioritate. Atunci când puterea de promovare este abuzată în marile pasaje ale
vieții, fie de către Oamenii, Legislația sau Executivul, decizia nedreaptă își recită
imediat judecătorul. Aceasta nu este doar o scurtă, ci o scurtă intenție de vedere, care
nu poate descoperi meritul. Dacă cineva va arăta tare, lung și cinstit, nu va reuși să
discerneze meritul, geniul și calificarea; iar ochii și vocea presei și a publicului ar
trebui să condamne și să denunțe nedreptatea ori de câte ori își ridică capul îngrozitor.
în sfârșit plânge lacrimi de sânge pentru eroarea ei fatală. Din această nebunie
supremă, fructul sigur este înjosirea. Fie ca nobilimea oricărei inimi mari, condensată
în dreptate și în adevăr, să lovească astfel de creaturi ca un fulger! Dacă nu mai poți
face, poți cel puțin să condamni prin votul tău și să te distrugi prin denunțare.
Este adevărat că, având în vedere că țarii sunt absolut, o au în puterea lor să aleagă
cele mai bune pentru serviciul public. Este adevărat că începătorul unei dinastii în
general o face; și că atunci când monarhiile se află în prim-plan, pretenția și mândria
nu prosperă și prosperă și obțin putere, așa cum o fac în republici. Toți nu se bate în
Parlamentul unui Regat, ca și în Congresul unei democrații. Incapabilii nu merg acolo
undeva, toată viața lor.
*****
În ceea ce privește abilitatea, dinastii devin invariabil în posesia lor după câteva
vieți. Ele devin simple șamuri, conduse de miniștri, favoriți sau curtezani, ca acei
vechi regi regeni etruși, care dorm pentru veacuri lungi în hainele lor regale de aur, se
dizolvă pentru totdeauna la prima suflare a zilei. Lasă-l pe cel care se plânge de
neajunsurile democrației să se întrebe dacă preferă un du Barry sau un Pompadour,
care guvernează în numele unui Ludovic al cincisprezecelea, un Caligula făcându-și
calul consul, un Domitian, "cel mai sălbatic monstru". care uneori bătea sângele
rudelor, uneori ocupându-se cu sacrificarea celor mai distinși cetățeni, înaintea cărora
se temea porțile și teroarea; un tiran de aspect fricos, mândrie pe frunte, foc în ochi,
căutând în mod constant întuneric și secret, și care a ieșit din singurătatea sa pentru a
face singurătate. La urma urmei, într-un guvern liber, legile și Constituția sunt mai
presus de incapabili, instanțele își corectează legislația, iar posteritatea este Grand
Inquest care îi judecă pe ei. Care este excluderea valorii și a intelectului și a
cunoștințelor de la funcția civilă, comparativ cu procesele din fața lui Jeffries,
torturarea în cavernele întunecate ale Inchiziției, alvele în Olanda, Eva Sfântului
Bartolomeu și Vecernia siciliană?
*****
*****
Cetățeanul care nu poate realiza bine scopurile mai mici ale vieții publice nu poate să-
i compună pe cei mai mari. Puterea vastă a rezistenței, a răbdării, a răbdării și a
performanței unui popor liber este dobândită numai prin exercitarea continuă a tuturor
funcțiilor, cum ar fi vigoarea fizică umană sănătoasă. În cazul în care cetățenii nu au
acest lucru, statul trebuie, de asemenea, să fie fără el. Este esența unui guvern liber, că
poporul nu trebuie să fie preocupat doar de elaborarea legilor, ci și de executarea
lor. Nici un om nu ar trebui să fie mai pregătit să asculte și să administreze legea decât
cel care a ajutat-o să facă acest lucru. Afacerile guvernului se desfășoară în beneficiul
tuturor și fiecare partener trebuie să ofere consultanță și cooperare.
Amintiți-vă, de asemenea, ca o altă coadă pe care statele sunt distruse, că statele libere
tind mereu spre depunerea cetățenilor în straturi, crearea castelor, perpetuarea jus
divinumla birou în familii. Cu cât este mai democratic statul, cu atât este mai sigur
acest rezultat. Pentru că statele liberă avansează în putere, există o tendință puternică
spre centralizare, nu din intenția rea intenționată, ci din cursul evenimentelor și din
indolența naturii umane. Puterile executive se măresc și se extind la dimensiuni
inordinate; iar Executivul este întotdeauna agresiv față de națiune. Birouri de toate
felurile se înmulțesc pentru a recompensa partizanii; forța bruta a canalului și
straturile inferioare ale mulțimii obține o reprezentare mare, mai întâi în birourile
inferioare și, în cele din urmă, în Senate; și Birocrația ridică capul său chel, înțepenit
cu pixuri, încins cu ochelari și legat cu panglică. Arta guvernării devine ca o meserie,
iar breslele ei tind să devină exclusive, ca cele ale Evului Mediu.
Știința politică poate fi mult îmbunătățită ca subiect de speculație; dar nu ar trebui
niciodată să fie divorțat de necesitatea națională reală. Știința guvernării oamenilor
trebuie să fie întotdeauna practică, mai degrabă decât filosofică. Nu există aceeași
cantitate de adevăr pozitiv sau universal aici ca în științele abstracte; ceea ce este
adevărat într-o țară poate fi foarte fals în altul; ceea ce este neadevărat astăzi poate
deveni adevărat într-o altă generație și adevărul de astăzi este inversat de judecata
mâinii. A distinge casualul de durabilitate, de a separa improprii de cel potrivit și de a
face progrese chiar posibile, sunt scopurile potrivite ale politicii. Dar fără cunoștințe și
experiență și comuniune a muncii, visurile medicilor politici nu pot fi mai bune decât
cele ale doctorilor divinității. Domnia unei astfel de caste, cu misteriile sale, cu
mirimidele sale și cu influența lui coruptă, poate fi la fel de fatală ca cea a
despoților. Treizeci de tirani sunt de treizeci de ori mai răi decât unul.
Mai mult decât atât, există o tentație puternică pentru poporul guvernamental de a
deveni la fel de leneși și leneși ca cei mai slabi regali absoluți. Dă-le doar puterea de a
scăpa, atunci când capriciile îi îndemnă pe cei mari și înțelepți și aleg pe cei mici, iar
în restul lor se vor recupera în indolence și indiferență. Puterea centrală, creația
poporului, organizată și viclean, dacă nu iluminată, este tribunalul perpetuu creat de ei
pentru redresarea greșelii și a regulii justiției. În curând se aprovizionează cu toate
mașinile necesare și este pregătită și aptă pentru orice fel de interferență. Oamenii pot
fi un copil toată viața. Puterea centrală poate că nu poate sugera cea mai bună soluție
științifică a unei probleme; dar are cel mai simplu mijloc de a duce o idee în
vigoare. Dacă scopul care trebuie atins este unul mare, este nevoie de o mare
înțelegere; este potrivit pentru acțiunea puterii centrale. Dacă este una mică, poate fi
împiedicată de dezacord. Puterea centrală trebuie să intre ca arbitru și să împiedice
acest lucru. Oamenii pot fi prea averse pentru a se schimba, prea leneși în afacerea lor,
nedrepți față de o minoritate sau majoritate. Puterea centrală trebuie să-și ia rădăcinile
când oamenii le dau jos.
Franța a devenit centralizată în guvernul său mai mult de apatia și ignoranța poporului
său decât de tirania împăraților săi. Când viața parohială se îndreaptă spre tutela
directă a statului, iar repararea clopotniței unei biserici de țară necesită un ordin scris
din partea puterii centrale, un popor se află în dotarea sa. Bărbații sunt astfel hrăniți în
imbecilitate, de la începutul vieții sociale. Când guvernul central alimentează o parte
din popor, el pregătește pe toți pentru a fi sclavi. Când conduce afacerile parohiale și
județene, sunt deja sclavi. Următorul pas este de a reglementa munca și salariile.
Cu toate acestea, indiferent de indiferențele pe care oamenii liberi le pot comite, chiar
și la punerea în putere a legislației în mâinile celor puțin competente și mai puțin
oneste, disperarea nu rezultatul final. Profesorul groaznic, EXPERIENȚA, scriind
lecțiile pe inimile pustiite de nenorocire și învins de agonie, le va face mai înțelepte în
timp. Pretenția și grimasa și cerșetoria sordidă pentru voturi va înceta să mai
folosească. Aveți credință și luptați împotriva tuturor influențelor și descurajărilor
rele! Credința este Mântuitorul și Răscumpărătorul națiunilor. Când creștinismul
devenise slab, lipsit de profit și fără putere, restauratorul arab și Iconoclastul au venit
ca un uragan curățitor. Când lupta de la Damasc urma să se lupte, episcopul creștin, la
începutul zorilor, în hainele lui, în fruntea clerului său, cu Crucea odată atît de
triumfătoare ridicată în aer, a coborât la porțile orașului și a deschis în fața armatei
Testamentul lui Hristos. Generalul creștin, THOMAS, și-a pus mâna pe carte și a
spus:"Dumnezeule, dacă credința noastră este adevărată, ajutați-ne și nu ne eliberați
în mâinile vrăjmașilor ei!" Dar Khalid, "Sabia lui Dumnezeu", care a mers din
victorie spre victorie, a exclamat soldaților obosiți: "Nimeni să nu se culce, va fi
destul de odihnit în podul Paradisului, dulce va fi odihna care nu va mai fi niciodată
urmată de muncă. " Credința arabului a devenit mai puternică decât cea a creștinului
și a cucerit.
*****
Discursul vorbit se poate roti puternic ca valul mare de maree; dar, ca valul, moare în
cele din urmă pe nisip. Este ascultat de puțini, amintit de încă mai puțini, și dispare, ca
un ecou în munți, fără a lăsa nici un semn de putere. Nu este nimic pentru generațiile
vii și viitoare ale oamenilor. Acesta a fost discursul uman scris , care a dat putere și
permanență gândirii umane. Aceasta este ceea ce face întreaga istorie umană, ci o
viață individuală.
A scrie pe stâncă este să scrie pe un pergament solid; dar necesită un pelerinaj pentru
ao vedea. Nu există decât o singură copie, iar Timp poartă chiar și asta. Pentru a scrie
pe piele sau papirus era de a da, ca atare, doar o ediție tardivă, iar bogații l-au putut
procura. Chinezii au notat nu numai înțelepciunea nemodificată a înțelepților vechi, ci
și evenimentele trecute. Procesul avea tendința de a sufoca gândirea și de a împiedica
progresul; pentru că există rătăcire continuă în mintea cea mai înțeleaptă, iar Adevărul
scrie ultimele sale cuvinte, nu pe tablete curate, ci pe zgârieturile pe care le-a făcut și
le-a repetat eroarea.
Imprimarea a făcut ca literele mobile să fie prolifice. De atunci, oratorul a vorbit
aproape vizibil despre națiunile care ascultă; și autorul a scris, precum Papa, decretele
sale Ücumenice, urbi et orbi, și le-a ordonat să fie postate în toate locurile de
muncă; rămânând, dacă a ales, imperceptibil la vederea umană. Doomul tiranilor a
fost pe atunci închis. Satira și invectivul au devenit puternice ca armate. Mâinile
nevăzute ale juniilor ar putea lansa fulgerul și-i vor face pe miniștri să tremure. Un
șoaptă de la acest uriaș umple pământul la fel de ușor ca Demosthenes umplut
Agora. În curând vor fi auzite la antipozi la fel de ușor ca pe strada
următoare. Călătorește cu fulgerul sub ocean. Ea face din om un om, vorbeste cu el in
acelasi limbaj comun si provoaca un raspuns sigur si unic. Vorbirea intră în gândire și,
de acolo, devine promptă. O națiune devine cu adevărat una, cu o inimă mare și un
singur puls pulsatoriu. Bărbații sunt prezenți invizibil unul altuia, ca și când ar fi deja
ființe spirituale;
Nici subtilitatea dialectică nu este valabilă pentru oamenii de rând. Credința creștină o
are, dacă ar fi fost mai mult decât acum; o subtilitate care ar fi putut să-l încurce pe
Platon și care a rivalizat într-o manieră fără rost pe lozinca misterială a Rabinilor evrei
și a Saganilor indieni. Nu este ceea ce convertește păgânii. Este o sarcină zadarnică de
a echilibra gândurile minunate ale pământului, cum ar fi paiele goale, pe vârful
degetelor de dispută. Nu este un fel de război care face Crucea triumfătoare în inimile
celor necredincioși; ci puterea reală care trăiește în credință.
Deci, există un scholasticism politic care este doar inutil. Dexterizările logicii subtile
rareori amestecă inimile oamenilor sau le conving. Adevăratul apostol al Libertății,
Fraternității și Egalității o face o chestiune de viață și de moarte. Luptele lui sunt ca
cele ale lui Bossuet, - bătut până la moarte. Focul adevărat apostolic este ca fulgerul:
luminează convingerea în suflet. Cuvântul adevărat este cu adevărat o sabie cu două
tăișuri. Problemele guvernării și ale științei politice pot fi tratate în mod corect numai
prin raționamente solide și prin logica bunului simț: nu bunul simț al ignorantului, ci
al celor înțelepți. Cei mai urâți gânditori rareori reușesc să devină lideri ai
oamenilor. Un cuvânt de cuvânt sau un cuvânt de cuvânt este mai puternic cu oamenii
decât logica, mai ales dacă aceasta este cea mai puțin metafizică. Atunci când apare
un profet politic, să se amestece visul, națiunea stătătoare, și să-și țină picioarele de la
coborârea irevocabilă, să ridice pământul ca într-un cutremur și să zdrobească idolii
adânci din adâncurile lor, cuvintele lui vor veni direct din gura lui Dumnezeu și vor fi
tunete în conștiință. El va raționa, va învăța, va avertiza și va conduce. Adevărata
"Sabie a Duhului" este mai puternică decât cea mai strălucitoare lamă a
Damascului. Astfel de oameni conduc o țară, în puterea dreptății, cu înțelepciune și cu
putere. Totuși, oamenii de subtilitate dialectică se comportă adesea bine, pentru că, în
practică, uită teoriile lor bine finite și folosesc logica tranșantă a bunului simț. Dar
când inima mare și intelectul mare sunt lăsate la rugina în viața privată, și mici
avocați, bâlbâieri în politică și cei care în orașe vor fi doar grefierii notarilor sau
practicieni în curțile disperabile,
Într-o țară liberă, discursul uman trebuie să fie liber; și statul trebuie să asculte de
nesimțirea nebuniei, de scârțâiele gâștelor sale și de răzbunarea măgarului ei, precum
și de oracolele de aur ale oamenilor săi înțelepți și mari. Chiar și vechii împărați
despotici i-au îngăduit pe înțelepții lor să spună ceea ce le plăcea. Adevăratul
alchimist va extrage lecțiile de înțelepciune de la bârfele de nebunie. El va auzi ce are
de spus un om despre un anumit subiect, chiar dacă vorbitorul se termină doar în a se
dovedi că este un prinț al proștilor. Chiar și un prost va lovi uneori amprenta. Există
un adevăr în toți oamenii care nu sunt obligați să-și înăbușe sufletele și să vorbească
gândurile altor oameni. Degetul chiar al idiotului poate să indice către autostrada
mare.
Un popor, precum și înțelepții, trebuie să învețe să uite. Dacă nici nu învață pe cel
nou, nici nu uită vechiul, este făt, chiar dacă a fost regal timp de treizeci de
generații. A învăța să înveți; și, uneori, este necesar să înveți din nou uitatul. Anticul
nebunilor face ca nebunia actuală să fie mai palpabilă, întrucât moda este dovedită a fi
absurdă prin caricaturi, ceea ce duce la extirparea lor. Bufonul și zany sunt utile în
locurile lor. Inspiratorul artizan și meșteșugar, ca Solomon, caută pământul pentru
materialele lui și transformă materia dezordonată într-o manoperă glorioasă. Lumea
este cucerită de cap chiar mai mult decât de mâini. Nici o adunare nu va vorbi pentru
totdeauna. După un timp, când a ascultat destul de mult, în liniște pune pe cel proast,
superficial și superficial pe o parte, gândește-te și se pregătește să lucreze.
Trei, sau triada, este cel mai semnificativ exprimat de triunghiurile echilaterale și cu
unghi drept. Există trei culori sau raze principale în curcubeu, care prin amestec
fac șapte . Cele trei sunt albastru , galben și roșu . Trinitatea Divinității, într-un mod
sau altul, a fost un articol în toate crezurile. El creează, păstrează și distruge. El
este puterea generatoare , capacitatea productivă și rezultatul . Omul imaterial,
conform Kabalahului, este compus din vitalitate sau viață , suflarea
vieții; desuflet sau minte, și spiritul . Sarea, sulful și mercurul sunt marile simboluri
ale alchimistilor. Pentru ei omul era trup, suflet și spirit.
Patru este exprimată prin figura sau pătrată în patru colțuri. Din grădina simbolică a
Edenului curgea un râu, împărțind în patru cursuri, - PISON, care curge în jurul
aurului sau lumină; GIHON, care curge în jurul țării Etiopiei sau
întunericului; HIDDEKEL, care merge spre est spre Asiria; și EUPHRATES. Zaharia
a văzut patru călăreți care ieșeau dintre doi munți de bronz, în primul din care
erau cai roșii ; în al doilea, negru ; în al treilea, alb ; și în cel de-al patrulea, grizzled :
"Și acestea au fost cele patru vânturi ale cerului, care ies din stând în picioare înaintea
Domnului întregului pământ". Ezechiel a văzut pe cei patruființe vii, fiecare
cu patru fețe și patru aripi, fețele unui om și un leu , un bou și o vultur ; și
cele patruroți care merg pe cele patru laturi ale lor ; și Sfântul Ioan a văzut
cele patru fiare, pline de ochi înainte și înapoi, Lionul, tânărul OX, MANUL și
EAGLE-ul zburător. Patru a fost semnătura Pământului. Prin urmare, în Psalmul 148,
dintre cei care trebuie să laude pe Domnul pe pământ,
există patru ori patru și patru, în special, făpturi vii. Caracterul vizibil este descris ca
fiindpatru sferturi ale lumii și cele patru colțuri ale pământului. "Sunt patru ", spune
vechea zicală evreiască, "care ocupă primul loc în această lume: om , printre
creaturi, vulturul printre păsări, boul printre vite și leul între fiarele sălbatice". Daniel
a văzut patru fiare mari care au ieșit din mare.
FIVE este Duadul adăugat la Triada. Este exprimată de către steaua cu cinci puncte
sau înfloritoare, misterioasa Pentalfa lui Pythagoras. Este conectat indisolubil cu
numărul șapte . Hristos ia hrănit ucenicii și mulțimea cu cinci pâini și doi pești și
dintre fragmentele de acolo au rămas douăsprezece , adică cinci și șapte coșuri
pline. Din nou, le-a hrănit cu șapte pâini și câțiva pești mici și au rămas șapte coșuri
pline. Cele cinci planete aparent mici, Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn, cele
două mai mari, Soarele și Luna, au constituit cele șapte sferele cerești.
În șase zile sau perioade, Dumnezeu a creat Universul și sa oprit în a șaptea zi. Din
fiarele curate, Noe a fost îndrumat să ia șapte în șarpe; și de păsări de șapte ; pentru că
în șapte zile a început ploaia. În a șaptea zi a lunii, ploaia a început; în ziua
a șaptea a celei de- a șaptea luni, acea arcă se odihnea pe Ararat. Când porumbelul sa
întors, Noe a așteptat șapte zile înainte să o trimită din nou; și din nou șapte , după ce
sa întors cu frunza de măsline. Enoh era cel de - al șapteleapatriarh, inclusiv Adam,
iar Lamech a trăit 777 de ani.
Israel era în mâna lui Madian cu șapte ani înainte ca Ghedeon să-i dăruiască. Bullock-
ul sacrificat de el avea șapte ani. Samson ia spus lui Delila să-
l legă cu șapte vrăjitoare verzi; și-a îmbrăcat cele șapte lănțișoare ale capului, și apoi
le-a ras. Balaam ia spus lui Barac să construiască șapte altare pentru el . Iacov a
slujit șapte ani pentru Leah și șapte pentru Rachel. Iov avea șapte fii și trei fiice,
făcând numărul perfect zece . Avea și șapte mii de oi și trei mii de cămile. Prietenii lui
s-au așezat cu elșapte zile și șapte nopți. Prietenilor săi li sa ordonat să
sacrifice șapte viței și șapte berbeci; din nou, avea la final șapte fii și trei fiice și
două mii șapte mii de oi și a trăit o sută patruzeci sau două
ori șapte ori zece ani. Faraon a văzut în visul lui șapte grăsimi și șapte păsări
sălbatice, șapte urechi bune și șapte urechi de grâu curățate; și au fost șapte ani de
mulțime și șapte de foamete. Iericho a căzut, când șaptepreoții, cu șapte trâmbițe, au
făcut circuitul cetății timp de șaptezile succesive; o dată pe zi, timp de șase zile, și
de șapte ori pe a șaptea. "Cei șapte ochi ai Domnului", spune Zaharia, "au alergat
încoace peste tot pământul". Solomon avea șapte ani în construirea
Templului. Șapte îngeri, în Apocalipsa, turnau șapte plăgi, din șapte flacoane de
mânie. Fiara de culoare roșu, pe care femeia stă în pustie, are șapte capete
și zece coarne. Deci are și fiarei care se ridică din mare. Șapte tunete și-au rostit
vocile.Șapte îngerii au sunat șapte trâmbițe. Șaptelămpi, de foc, cele șapte spirite ale
lui Dumnezeu, au ars înaintea tronului; Mielul care a fost omorât avea șapte coarne
și șapte ochi.
Opt este primul cub, cel de doua . Nouă este pătratul de trei și este reprezentat de
triunghiul triplu.
TEN include toate celelalte numere. Sunt în special șapte și trei ; și se numește
numărul de perfecțiune. Pitagora a reprezentat-o de TETRACTYS, care avea multe
semnificații mistic. Acest simbol este uneori compus din puncte sau puncte, uneori de
virgule sau yoduri, iar în Kabala, literele denumirii Zeității. Astfel este aranjat:
,
,,
,,,
,,,,
Patriarhii de la Adam la Noe, inclusiv, sunt zece în număr și același număr este cel al
Poruncilor.
TWELVE este numărul de linii de lungime egală care formează un cub. Numarul
lunilor, triburilor si apostolilor; a boilor sub Marea Brazului, a pietrelor de pe pieptul
marelui preot.
III.
MAESTRUL.
Toate expresiile religioase sunt simbolism; deoarece putem descrie numai ceea
ce vedem , iar adevăratele obiecte ale religiei sunt VIZITATEA. Cele mai vechi
instrumente de educație au fost simbolurile; și ele și toate celelalte forme religioase
diferă și încă diferă în funcție de circumstanțele externe și de imagistică și în funcție
de diferențele de cunoaștere și cultivare mentală. Toate limbile sunt simbolice, în
măsura în care sunt aplicate fenomenelor și acțiunilor mentale și
spirituale. Toate cuvintele au, în primul rând, un sens material , totuși ele pot, după
aceea, să obțină pentru ignorant un non- sens spiritual . "Pentru a retrage," de
exemplu, este de a trage înapoi , și atunci când este aplicat la o declarație, este
simbolic, atât de mult încât ar fi o imagine a unui braț tras înapoi, pentru a exprima
același lucru. Cuvântul " spirit " înseamnă " respirație " , din verbul latin , respirați .
A prezenta un simbol vizibil ochiului altui nu înseamnă neapărat să-l informezi despre
semnificația pe care simbolul o are pentru tine. În consecință, filozoful se suprapune
peste explicațiile simbolurilor adresate urechii, susceptibile de o mai mare precizie,
dar mai puțin eficiente și impresionante decât formele pictate sau sculptate pe care se
străduia să le explice. Din aceste explicații au crescut în mod gradat o varietate de
narațiuni, ale căror obiecte și înțelesuri adevărate au fost treptat uitate sau pierdute în
contradicții și neconcordanțe. Iar când acestea au fost abandonate și Filosofia a recurs
la definiții și formule, limbajul ei nu era decât un simbolism mai complicat, încercând
în întuneric să se lupte cu ideile de imagine care nu puteau fi exprimate. Căci la fel ca
și cu simbolul vizibil, așa și cu cuvântul: să vă spun că nu vă informează
despre sensul exact pe care mi- l are ; și astfel religia și filozofia au devenit într-o
mare măsură dispută în ceea ce privește semnificația cuvintelor. Expresia cea mai
abstractă pentru DEITY, pe care limbajul o poate furniza, nu este decât un semn sau
un simbol al unui obiect dincolo de înțelegerea noastră și nu mai veridic și adecvat
decât imaginile OSIRIS și VISHNU sau numele lor, cu excepția faptului că sunt mai
puțin sensibile și explicite . Evităm sensibilitatea numai prin recurgerea la o negare
simplă. Vom ajunge în sfârșit să definim spiritul spunând că nu este o
chestiune. Duhul spiritual este.
Dar cuvântul este într-adevăr " hele " , din verbul anglo-saxon Ðelan, helan , pentru
a acoperi, ascunde sau ascunde . Și acest cuvânt este redat prin verbul latin tegere ,
pentru a acoperi sau acoperiș deasupra . "Că nu mi-ați adus nici un fel de morman",
spune Gower. "Ei nu mi- au adus nici un priuyte", spune românul
trandafirului. "Pentru a vindeca o casă", este o expresie comună în Sussex; și în vestul
Angliei, cel care acoperă o casă cu plăci este numit vindecător . De aceea, pentru a
" vindeca " înseamnă același lucru ca la " țiglă ", el însuși simbolic, în sensul, în
primul rând,o casă cu dale , și mijloace de a acoperi, ascunde sau ascunde . Astfel,
limbajul este de asemenea simbolism, iar cuvintele sunt la fel de greșit înțelese și
folosite în mod greșit, deoarece sunt mai multe simboluri materiale.
Simbolismul avea tendința continuă să devină mai complicat; și toate puterile Raiului
au fost reproduse pe pământ, până când a fost țesută o rețea de ficțiune și alegorie,
parțial prin artă și parțial prin ignorarea erorii, pe care înțelepciunea omului, cu
mijloacele sale limitate de explicare, nu se va dezvălui niciodată. Chiar și teismul
evreiesc a fost implicat în simbolismul și închinarea imaginilor, împrumutat probabil
dintr-un crez mai vechi și din regiunile îndepărtate ale Asiei - închinarea Marelui
Semitic Natura - Dumnezeu AL sau ELS și reprezentările sale simbolice ale lui
IEHOVAH însuși nu s-au limitat nici măcar la poetic sau ilustrativ. Preoții erau
monoteiști: oamenii idolatri.
Există pericole inseparabile față de simbolism, care oferă o lecție impresionantă cu
privire la riscurile similare asociate utilizării limbajului. Imaginația, chemată să
sprijine rațiunea, își ucide locul sau își lasă aliatul neputincios încâlcit în rețeaua
sa. Numele care reprezintă lucrurile sunt confundate cu ele; mijloacele sunt
confundate cu sfârșitul; instrumentul de interpretare a obiectului; și, astfel, simbolurile
ajung să uzureze un caracter independent ca adevăruri și persoane. Deși, probabil, o
cale necesară, erau una periculoasă prin care să se apropie de Divinitate; în care mulți,
spune PLUTARH, "înșelând semnul pentru lucrare, au căzut într-o superstiție ridicolă,
în timp ce alții, pentru a evita o extremă, s-au aruncat în golul de lipsă de religie și de
impietate".
Prin intermediul Misterelor, spune CICERO, am învățat primele principii ale vieții; de
aceea termenul "inițiere" este folosit cu un motiv bun; și nu numai că ne învață să
trăim mai fericiți și mai plăcuți, dar ele înmoaie durerile morții prin speranța unei vieți
mai bune în viitor.
*****
Ei nu mai sunt nici măcar în stare să fie zâmbiți de autocontul unei ignoranțe
zadarnice, a cărei bogăție cunoaște doar cuvinte, decât sânul lui Avraam, ca o casă
pentru spiritele celor drepți; golul focului real, pentru tortura veșnică a spiritelor; și
orașul noului Ierusalim, cu zidurile lui de iasupra și edificii ale sale de aur curat, cum
ar fi sticla limpede, fundamentele sale de pietre prețioase, și porțile sale, fiecare dintr-
o singură perlă. "Am cunoscut un om", spune PAUL, "prins până la cel de-al Treilea
Cer, ... că a fost prins în Paradis și a auzit cuvinte inefabile, pe care nu le este posibil
să le rostească un om". Și nicăieri nu este antagonismul și conflictul dintre spirit și
trup, mai mult și mai insistent insistat decât asupra scrierilor acestui apostol, nicăieri
că natura divină a sufletului sa afirmat mai puternic. "Cu mintea", spune el, "Eu
slujesc legea lui Dumnezeu, dar cu trupul legea păcatului ... Cât de mulți sunt conduși
de Duhul lui Dumnezeu, sunt fiii lui Dumnezeu .... creat așteaptă pentru manifestarea
fiilor lui Dumnezeu ....
*****
Credincioșii și cei falși în viața publică și în viața politică vor fi credincioși și falsi în
privat. Jockey-ul din politică, ca și jockey-ul de pe cursă, este putred de la piele la
miez. Oriunde va vedea mai întâi propriile sale interese, și cine se sprijină pe el, va fi
străpuns cu o trestie ruptă. Ambiția lui este ignorabilă, ca și el însuși; și, prin urmare,
va căuta să-și atingă slujba prin mijloace nesăbuite, deoarece el va căuta să atingă
orice alt obiect râvnit - o țară, bani sau reputație.
În timp, biroul și onoarea sunt divorțate. Locul pe care micul și adânc, mormântul sau
trădătorul este considerat competent și potrivit pentru umplere, încetează să mai fie
vrednic de ambiția celor mari și capabili; sau, dacă nu, aceștia se micsorează de la un
concurs, armele care urmează să fie folosite, în care sunt nepotrivite pentru un domn
să se ocupe. Apoi, obiceiurile apărătorilor neprincipali în instanțele de judecată sunt
naturalizați în Senate, iar pettifoggerii se luptă acolo, când sunt în joc soarta națiunii și
viețile a milioane de oameni. Statele sunt chiar generate de ticăloși și provocate de
fraudă, iar rascalitățile sunt justificate de legiuitorii care pretind că sunt
onorabili. Apoi, alegerile contestate sunt hotărâte de voturi de scandal sau considerații
de partid; și toate practicile celor mai grave vremuri de corupție sunt reînviate și
exagerate în republici.
Este ciudat faptul că respectul față de adevăr, acea manlitate și loialitate autentică și
dispreț de lizibilitate și de avantaje neloiale și credință autentică, evlavie și inimă mare
ar trebui să se diminueze, în rândul oamenilor de stat și al oamenilor, pe măsură ce
civilizația avansează și libertatea devine mai generală și votul universal implică
valoare și fitness universal! În epoca lui Elizabeth, fără sufragiu universal, sau
societăți pentru difuzarea cunoștințelor utile sau lectori populare sau Lycæa, omul de
stat, comerciantul, burghezul, marinarul, erau la fel de eroici, temându-se numai de
Dumnezeu și omul nu deloc. Permiteți doar o sută sau două de ani, iar într-o monarhie
sau în aceeași rasă, nimic nu este mai miceroic decât comerciantul, speculatorul
viclean, căutătorul de birouri, temându-se numai de om și de Dumnezeu
deloc. Respectul pentru măreție moare și este urmat de invidia de bază a
măreției. Fiecare om este în calea multora, fie pe calea popularității, fie a
bogăției. Există un sentiment general de satisfacție atunci când un mare om de stat
este strămutat sau un general, care a fost pentru ora scurtă idolul popular, este nefericit
și se scufundă din proprietatea lui înaltă. Se face o nenorocire, dacă nu o crimă, să fie
deasupra nivelului popular.
*****
"Nu puteți", a spus Marele Învățător, "slujiți lui Dumnezeu și Mamonului". Când setea
de bogăție devine generală, ea va fi căutată la fel de sinceră, la fel de sinceră; prin
fraude și exagerări, prin suferințele comerțului, inimile speculațiilor lacomi, prin
jocurile de noroc în mărfuri și mărfuri care demoralizează în curând o întreagă
comunitate. Bărbații vor specula nevoile vecinilor și suferințele țării lor. Bubble care,
izbucnind, sărăcește mulțimi, vor fi aruncate în aer de vicleșugul viclean, cu
credulitate proastă ca asistenți și instrument. Fugete de falimente, care surprind o țară
ca cutremurele și sunt mai multe sarcini fatale, frauduloase, îngrădirea economiilor
celor săraci, extinderea și prăbușirea monedei, prăbușirea băncilor, deprecierea
titlurilor de stat, pradă economiilor de negare a sine și necazuri cu distrugerile lor,
prima hrănire a copilariei și a ultimelor nisipuri de viață și umple cu deținuții
șantierele de biserică și azilurile nebunești. Dar cel mai clar și speculator prosperă și
îngrădește. Dacă țara sa se luptă cu o masă în masă pentru existența ei, el o ajută prin
deprecierea hârtiei sale, astfel încât el să acumuleze sume fabuloase cu cheltuieli
mici. Dacă vecinul său este în dificultate, își cumpără proprietatea pentru un
cântec. Dacă administrează pe o moșie, se dovedește insolvabil, iar orfanii sunt
pauperi. Dacă banca lui explodează, se descoperă că el a avut grijă de el în
timp. Societatea se închină regilor de hârtie și credință, în timp ce vechii hinduși și
egiptenii și-au închinat idolii fără valoare și, adesea, cei mai încrezători, când sunt în
realitate bogați, sunt cei mai bătrâni păcăliți.
*****
Statele sunt în primul rând avariate de comerț și de teritoriu. Aceasta din urmă duce la
încălcarea tratatelor, la încălcări asupra vecinilor slabi și la răzvrătire față de secțiile
lor, ale căror terenuri sunt râvnite. În acest fel, republicii sunt atât de rapide și
neprincipale ca despotul, care nu au învățat niciodată din istorie că expansiunea
inexploatată prin rapină și fraudă are consecințele sale inevitabile în dezmembrare sau
subjugare. Când o Republică începe să-și jăfuiască vecinii, cuvintele de doom sunt
deja scrise pe pereții săi. Există o hotărâre deja pronunțată asupra lui Dumnezeu
asupra a ceea ce este nedrept în conducerea afacerilor naționale. Când războiul civil
rănește vitalitatea unei republici, lăsați-o să se uite în urmă și să vadă dacă nu a fost
vinovată de nedreptăți; și dacă este, să se umilească în praf!
Avarica comercială din India a fost părintele mai multor atrocități și o mai mare
rabdare și a costat mai multe vieți umane decât ambiția mai nobilă pentru un imperiu
prelungit al Romei consulare. Națiunea care înțelege la comerțul lumii nu poate decât
să devină egoistă, calculată, moartă față de cele mai nobile impulsuri și simpatii care
ar trebui să acționeze statele. Se va supune insultelor care își vor onora onoarea, mai
degrabă decât să-și pună în pericol interesele comerciale prin război; în timp ce,
pentru a-și susține aceste interese, va purta un război nedrept, pe pretexte falsă sau
frivolă, oamenii săi liberi alăturându-se cu despoții să zdrobească un rival comercial
care să-i exileze pe regi și să-și aleagă propriul conducător.
Astfel, calculele reci ale unui interes propriu sordid, în națiuni avariate din punct de
vedere comercial, întotdeauna înfruntă în cele din urmă sentimentele și impulsurile
înalte ale Onoarei și Generozității, prin care s-au ridicat la măreție; care făcuse pe
Elizabeth și pe Cromwell, deopotrivă, protectorii protestanților dincolo de cele patru
mări ale Angliei, împotriva tiraniei încoronate și a persecuției mituite; și, dacă ar fi
durat, ar fi interzis alianțele cu țarii, autocrații și Bourboni, pentru a reînnoi Tyrannii
Incapacității și pentru a încredința Inchiziția din nou cu instrumentele sale de
tortură. Sufletul națiunii avariene se petrifică, ca și sufletul individului care face din
aur dumnezeul său. Despotul va acționa ocazional asupra impulsurilor nobile și
generoase și îi va ajuta pe cei slabi împotriva celor puternici, împotriva greșelilor. Dar
avaria comercială este în esență egoistă, apucând, fără credință, exagerat, greu, frig,
ungener, egoist și calculat, controlat doar de considerații de interes propriu. Fără
inimă și fără milă, nu are sentimente de milă, de simpatie sau de onoare, pentru a face
o pauză în cariera sa nemilos; și zdrobește tot ce este de împiedicare în calea lui, ca și
cumcelele sale de comerț zdrobesc sub ele valurile murmurânde și neîngrijite.
*****
Cu siguranță avem nevoie, dar reflectăm puțin, pentru a fi convins că omul individual
nu este decât o fracțiune a unității societății și că este indisolubil legat de restul
rasei. Nu numai acțiunile, ci și voința și gândurile altor oameni își fac sau își
mărturisesc averile, își controlează destinele, sunt viață sau moarte, dezonoare sau
onoare. Epidemiile, fizice și morale, contagioase și infecțioase, opinia publică, iluziile
populare, entuziasmul și celelalte mari fenomene și curente electrice, morale și
intelectuale, dovedesc simpatia universală. Votul unui om unic și obscur, exprimarea
voinței de sine, ignoranța, conceperea sau spiritele, decizia unei alegeri și plasarea
Nepoliticității sau a incapacității sau baseness într-un Senat, implică țara în război, ne
mătură averile, ne măcelărește fiii, face ca munca unei vieți neîncetate,
Justiția este deosebit de indispensabilă pentru națiuni. Statul nedrept este condamnat
de Dumnezeu la calamitate și ruină. Aceasta este învățătura înțelepciunii veșnice și a
istoriei. "Neprihănirea înalță o națiune, dar greșeala este o ocară a
neamurilor." "Tronul este stabilit prin dreptate, iar buzele conducătorului pronunță
sentința Divină și gura lui nu face rău în judecată". Națiunea care adaugă provincie
provinciei prin fraude și violență, care încalcă pe cei slabi și plângeri din secțiile ei și
încalcă tratatele și obligațiile contractelor sale, iar legea onoarei și a înțelegerii
echitabile substituie exigențele lăcomiei și preceptele de bază ale politicii și ale
meșteșugului și principiile ignorabile ale oportunității sunt predestinate
distrugerii; căci aici, ca și în cazul individului, consecințele greșite sunt inevitabile și
eterne.
O sentință este scrisă împotriva a tot ceea ce este nedrept, scris de Dumnezeu în natura
omului și în natura Universului, deoarece este în natura Dumnezeului Infinit. Nici un
rău nu este cu adevărat de succes. Câștigul nedreptății este o pierdere; plăcerea,
suferința lui. Iniquitatea pare adesea să prospere, dar succesul său este înfrângerea și
rușinea. Dacă consecințele sale trec de făcătorul, se prind și își zdrobesc copiii. Este
un adevăr filosofic, fizic și moral, sub forma unei amenințări, că Dumnezeu vizitează
nelegiuirea părinților asupra copiilor, a treia și a patra generație a celor care încalcă
legile Sale. După o lungă perioadă de timp, ziua de socoteală întotdeauna vine, la
națiune în ceea ce privește individul; și întotdeauna înșelătoria se înșeală pe sine și
dovedește un eșec.
Hipocrisa este omagiul pe care vice-ul și greșitul îl plătește virtuții și dreptății. Satana
încearcă să se îmbrace în veșmintele angelice ale luminii. Este la fel de detestabil în
ceea ce privește morala, politica și religia; în om și în națiune. A face nedreptate sub
pretextul echității și corectitudinii; să reproșeze viciul în public și să-l angajeze în
particular; să pretindă opinii caritabile și să condamne în mod cenzuros; să
mărturisească principiile beneficiei masonice și să-și închidă urechea în fața plângerii
suferinței și a strigătului suferinței; să eulogizeze inteligența poporului și să complice
să-i înșele și să-i trădeze prin ignoranța și simplitatea lor; pentru a purta puritatea și
pentru a strica; de onoare, și în primul rând abandonează o cauză de scufundare; de
dezinteres, și de a vinde votul pentru locul și puterea, sunt ipocrizii atât de comune,
încât sunt infamă și rușinoasă. A fura Livery Curtea lui Dumnezeu pentru a servi
diavolul cu el; a pretinde că crede într-un Dumnezeu al milei și într-un Răscumpărător
al iubirii și îi persecută pe cei de altă credință; să mănânce case de văduve și să fac
rugăciuni prelungi; pentru a predica continență și pentru a vărsa pofta; pentru a
încuraja umilința, și în mândrie a depăși pe Lucifer; să plătească zeciuiala și să omiteți
cele mai grele lucruri ale legii, judecății, milostivirii și credinței; să se tîrască la o
ținuță și să înghită o cămilă; pentru a face curat exteriorul paharului și a platoului,
păstrându-le pe deplin în extorcare și exces; să se înfățișeze neprihăniți oamenilor, ci
să fie plini de fățărnicie și de nelegiuire, să fie ca niște morminte blestemate, care sunt
frumoase în afară, dar sunt pline de oase ale celor morți și din orice necurăție. a
pretinde că crede într-un Dumnezeu al milei și într-un Răscumpărător al iubirii și îi
persecută pe cei de altă credință; să mănânce case de văduve și să fac rugăciuni
prelungi; pentru a predica continență și pentru a vărsa pofta; pentru a încuraja
umilința, și în mândrie a depăși pe Lucifer; să plătească zeciuiala și să omiteți cele
mai grele lucruri ale legii, judecății, milostivirii și credinței; să se tîrască la o ținuță și
să înghită o cămilă; pentru a face curat exteriorul paharului și a platoului, păstrându-le
pe deplin în extorcare și exces; să se înfățișeze neprihăniți oamenilor, ci să fie plini de
fățărnicie și de nelegiuire, să fie ca niște morminte blestemate, care sunt frumoase în
afară, dar sunt pline de oase ale celor morți și din orice necurăție. a pretinde că crede
într-un Dumnezeu al milei și într-un Răscumpărător al iubirii și îi persecută pe cei de
altă credință; să mănânce case de văduve și să fac rugăciuni prelungi; pentru a predica
continență și pentru a vărsa pofta; pentru a încuraja umilința, și în mândrie a depăși pe
Lucifer; să plătească zeciuiala și să omiteți cele mai grele lucruri ale legii, judecății,
milostivirii și credinței; să se tîrască la o ținuță și să înghită o cămilă; pentru a face
curat exteriorul paharului și a platoului, păstrându-le pe deplin în extorcare și
exces; să se înfățișeze neprihăniți oamenilor, ci să fie plini de fățărnicie și de
nelegiuire, să fie ca niște morminte blestemate, care sunt frumoase în afară, dar sunt
pline de oase ale celor morți și din orice necurăție. și pentru o pretenție face rugăciuni
lungi; pentru a predica continență și pentru a vărsa pofta; pentru a încuraja umilința, și
în mândrie a depăși pe Lucifer; să plătească zeciuiala și să omiteți cele mai grele
lucruri ale legii, judecății, milostivirii și credinței; să se tîrască la o ținuță și să înghită
o cămilă; pentru a face curat exteriorul paharului și a platoului, păstrându-le pe deplin
în extorcare și exces; să se înfățișeze neprihăniți oamenilor, ci să fie plini de fățărnicie
și de nelegiuire, să fie ca niște morminte blestemate, care sunt frumoase în afară, dar
sunt pline de oase ale celor morți și din orice necurăție. și pentru o pretenție face
rugăciuni lungi; pentru a predica continență și pentru a vărsa pofta; pentru a încuraja
umilința, și în mândrie a depăși pe Lucifer; să plătească zeciuiala și să omiteți cele
mai grele lucruri ale legii, judecății, milostivirii și credinței; să se tîrască la o ținuță și
să înghită o cămilă; pentru a face curat exteriorul paharului și a platoului, păstrându-le
pe deplin în extorcare și exces; să se înfățișeze neprihăniți oamenilor, ci să fie plini de
fățărnicie și de nelegiuire, să fie ca niște morminte blestemate, care sunt frumoase în
afară, dar sunt pline de oase ale celor morți și din orice necurăție. pentru a face curat
exteriorul paharului și a platoului, păstrându-le pe deplin în extorcare și exces; să se
înfățișeze neprihăniți oamenilor, ci să fie plini de fățărnicie și de nelegiuire, să fie ca
niște morminte blestemate, care sunt frumoase în afară, dar sunt pline de oase ale
celor morți și din orice necurăție. pentru a face curat exteriorul paharului și a
platoului, păstrându-le pe deplin în extorcare și exces; să se înfățișeze neprihăniți
oamenilor, ci să fie plini de fățărnicie și de nelegiuire, să fie ca niște morminte
blestemate, care sunt frumoase în afară, dar sunt pline de oase ale celor morți și din
orice necurăție.
Setea de putere nu este niciodată satisfăcută. Este insatisabil. Nici oamenii, nici
națiunile nu au suficientă putere. Când Roma a fost amanta lumii, împărații s-au făcut
venerați ca zei. Biserica Romei a susținut despotismul asupra sufletului și asupra
întregii vieți, de la leagăn până la mormânt. El a dat și a vândut absoluții pentru
păcatele trecute și viitoare. A pretins că este infailibilă în chestiuni de
credință. Aceasta a decimat Europa pentru al curăța de eretici. A decimat America
pentru a converti mexicanii și peruvienii. El a dat și a luat tronuri; și prin
excomunicare și interdicție au închis porțile Paradisului împotriva Națiunilor. Spania,
înhumată cu stăpânirea sa asupra Indiilor, sa străduit să zdrobească protestantismul în
Țările de Jos, în timp ce Filip al II-lea sa căsătorit cu Regina Angliei, și perechea a
căutat să câștige regatul înapoi la loialitatea sa față de tronul papal. Ulterior, Spania a
încercat să o cucerească cu Armada "invincibilă". Napoleon și-a așezat rudele și
căpitanii pe tronuri și a împărțit printre ei jumătate din Europa. Cărinții conduc peste
un imperiu mai gigantic decât Roma. Istoria fiecăruia este sau va fi aceeași, - căutarea,
dezmembrarea, ruina. Există o judecată a lui Dumnezeu împotriva a tot ce este
nedrept.
Căutarea de a subjuga voința altora și de a lua sufletul captiv, pentru că este exercițiul
puterii celei mai înalte, pare a fi cel mai înalt obiect al ambiției umane. Este la baza
tuturor prozelitismului și propagandismului, de la cea a lui Mesmer la cea a Bisericii
Romei și a Republicii Franceze. Acesta a fost apostolatul deopotrivă al lui Iosua și al
lui Mahomed. Numai masoneria predică Tolerarea, dreptul omului de a-și respecta
propria credință, dreptul tuturor statelor de a se guverna. Ea reproșează și monarhul
care încearcă să-și extindă dominația prin cucerire, Biserica care pretinde dreptul de a
reprima erezia prin foc și oțel și confederația statelor care insistă asupra menținerii
unei uniri prin forță și restabilirii fraternității prin sacrificare și subjugare.
Nu este ciudat faptul că, cu mii de ani în urmă, bărbații s-au închinat Soarelui și că
astăzi această închinare continuă printre parsezi. Inițial, ei priveau dincolo de orb către
Dumnezeul invizibil, despre care lumina Soarelui, aparent identică cu generația și
viața, era manifestarea și ieșirea. Cu mult înainte ca ciobanii Chaldæan să-l privească
pe câmpiile lor, au venit în mod regulat, așa cum se întâmplă dimineața, ca un zeu, și
s-au scufundat din nou, ca un rege retras, în vest, să se întoarcă din timp la timp
același fel de măreție. Ne închinăm imutabilității. A fost acel caracter constant și
imuabil al Soarelui pe care îl închinau bărbații din Baalbec. Puterile sale dătătoare de
lumină și dătătoare de viață erau atribute secundare. O mare idee care impunea
închinarea a fost caracteristică lui Dumnezeu pe care au văzut-o reflectată în lumina
sa, și au imaginat că au văzut în originalitatea sa neschimbarea Divinității. El văzuse
că tronurile se prăbușesc, cutremurele scutură lumea și aruncă în jos munții. Dincolo
de Olympus, dincolo de Stâlpii lui Hercule, a plecat zilnic la locuința lui și a venit
zilnic din nou dimineața pentru a vedea templele pe care le-au construit pentru a se
închina lui. L-au personificat ca BRAHMA, AMUN, OSIRIS, BEL, ADONIS,
MALKARTH, MITHRAS și APOLLO; și națiunile care au făcut-o au devenit vechi și
au murit. Moss creștea pe capitalele marilor coloane ale templelor sale și strălucea pe
mușchi. Cereale de cereale praful templelor lui sa prăbușit și a căzut, și a fost învins
de vânt, și totuși a strălucit pe coloană de fărâmițare și arhitrave. Acoperișul se
prăbușește pe trotuar și strălucea în Sfânta Sfintelor cu raze neschimbate. Nu era
ciudat faptul că oamenii se închinau la Soare.
Există o plantă de apă, pe a cărei frunze largi picăturile de apă se rostogolesc fără să
se unească, ca picături de mercur. Astfel, argumentele privind punctele de credință, în
politică sau religie, se rostogolesc peste suprafața minții. Un argument care convinge
o minte nu are nici un efect asupra celuilalt. Puține intelecturi sau suflete care sunt
negările intelectului au o putere sau o capacitate logică. Există o oblicitate singulară în
mintea umană, care face logica falsă mai eficientă decât cea reală, cu nouă zecimi
dintre cei care sunt considerați oameni de intelect. Chiar și printre judecători, nici unul
din zece nu poate argumenta logic. Fiecare minte vede adevărul, distorsionat prin
propriul său mediu. Adevărul, pentru majoritatea oamenilor, este ca materia în statul
sferoidal. Ca o picătură de apă rece pe suprafața unei plăci de metal roșu-fierbinte, ea
dansează, tremură și se învârte și nu intră niciodată în contact cu ea;
*****
Cuvântul Khairūm sau Khūrūm este unul compus. Gesenius face Khūrūm prin
cuvântul nobil sau liber-născut: Khūr înseamnă alb, nobil . De asemenea, înseamnă
deschiderea unei ferestre, a prizei ochiului. Khri înseamnă, de asemenea, alb , sau
o deschidere ; și Khris , orbul Soarelui, în Iov viii. 13 și x. 7. Krishna este Dumnezeul
Hindu-soare. Khur , cuvântul Parsi, este numele literal al Soarelui.
De la Kur sau Khur , Soare, vine Khora, un nume al Egiptului de Jos. Soarele, Bryant
spune în mitologia sa, a fost numit Kur ; și Plutarh spune că persii au numit
Soarele Kūros. Kurios, Doamne , în greacă, ca Adonaï, Doamne , în Phinetic și
Ebraic, a fost aplicat la Soare. Multe locuri au fost sacre pentru Soare, numite Kura,
Kuria, Kuropolis, Kurene, Kureschata, Kuresta și Corusia în Scythia.
Zeita egipteană numită de greci " Horus ", a fost Her-Ra . sau Har-oeris,
Hor sau Har , Soarele. Hari este un nume hindus al Soarelui. Ari-al, Ar-es, Ar,
Aryaman, Areimonios , AR înseamnă Foc sau Flacără , sunt de aceeași
natură. Hermes sau Har-mes , ( Aram, Remus, Haram, Harameias ), a fost Kadmos,
Lumina Divina sau Intelepciunea. Mar-kuri , spune Movers, este Mar , Soarele.
În ebraică, AOOR, este Lumina, Focul sau Soarele. Cyrus, a spus Ctesias, a fost numit
așa de la Kuros , Soarele. Kuris , spune Hesychius, a fost Adonis. Apollo, zeul soare,
a fost numit Kurraios , din Kurra , un oraș din Phocis. Oamenii din Kurene , inițial
Etiopieni sau Cuthiți, s-au închinat Soarelui sub titlul de Achoor și Achor .
Știm, printr-o mărturie precisă în analele antice ale lui Tsūr, că festivitatea principală
a lui Mal-karth , încarnarea soarelui la solstițiul de iarnă, ținută la Tsūr, a fost
numită renașterea sau trezirea lui și că a fost sărbătorită prin intermediul unei
rugăciuni, pe care zeul trebuia să-și recapete, cu ajutorul focului, o viață nouă. Acest
festival a fost sărbătorit în luna Peritius (Barith) , a doua zi a cărei corespondență a
avut loc la 25 decembrie. KHUR-UM, regele Tirului, spune Movers , a făcut prima
dată această ceremonie. Aceste fapte pe care le învățăm de la Josephus, Servius pe
Æneid și Dionysiacs de Nonnus; și printr-o coincidență care nu poate fi fortuită, în
aceeași zi a fost la Roma Dies Natalis Solis Invicti , ziua festivă a soarelui
invincibil. Sub acest titlu, HERCULES, HARACULES , a fost venerat la Tsūr. Astfel,
în timp ce templul era înălțat, moartea și învierea unui Soare-Dumnezeu au fost
reprezentate anual la Tsūr, prin aliatul lui Solomon, la solstițiul de iarnă, pe rugul lui
MAL-KARTH, în Haracle Tsūrian.
AROERIS sau prejudiciată oeris , bătrânul HORUS, este din aceeași rădăcină
veche , care în ebraică are forma AUR , sau, cu articolul definit prefixat, Haur ,
lumina, sau Lumina, splendoare, flacără, Soarele și razele lui . Hierogliful celui mai
tânăr HORUS era punctul dintr-un cerc; a Bătrânului, o pereche de ochi; și
sărbătoarea celei de-a treizeci de zile a lunii , Epiphi , când soarele și luna trebuiau să
fie în aceeași linie dreaptă cu pământul, era numită " Ziua nașterii ochilor lui Horus ".
Într-un papirus publicat de Champollion, acest dumnezeu este denumit " Har-oeri ,
Domnul spiritelor solare, ochiul benefic al Soarelui". Plutarh îl numește " Har-
pocrate "; dar nu există nici o urmă a ultimei părți a numelui în legendele
ieroglifice. El este fiul lui OSIRIS și ISIS; și este reprezentat așezat pe un tron sprijinit
de lei ; același cuvânt, în egiptean, care înseamnă Lion și Soare . Astfel, Solomon a
făcut un tron mare de fildeș, placat cu aur, cu șase pași, la fiecare braț din care era un
leu și câte unul pe fiecare parte, la fiecare pas, făcând șapte pe fiecare parte.
Din nou, cuvântul ebraic [ebraic], Khi , înseamnă " viu " și "ebraică" râm "a fost sau
va fi ridicat sau ridicat ." Acesta din urmă este același cu [evreii], [ebraicul],
[ebraicul], rōm, arōm, harūm, de unde Aram , pentru Siria sau Aramæa,
Highland. Prin urmare, Khairūm ar însemna că "a fost crescut până la viață sau în
viață ".
Deci, în arabă, hrm , o rădăcină neutilizată, însemna "a fost înaltă", "a făcut minunat",
"a înălțat "; și Hîrm înseamnă un boul , simbolul Soarelui în Taur, la Equinoxul
Vernal.
KHURUM, prin urmare, impropriu numit Hiram , este khur-OM, la fel ca ei-ra , Her-
mes , și Heracle , a „ Heracle Tyr Invictus ,“ personificarea Luminii și Fiul,
Mijlocitorul, Răscumpărătorul, și Salvator. Din cuvântul egiptean Ra a venit Coptul
Oūro și Aurul ebraic , Lumina. Har-oeri , este Hor sau Har , șeful
sau maestrul . Horul este de asemenea căldură; și hora , sezon sau oră; și, prin
urmare, în mai multe dialecte africane, ca nume ale Soarelui, Airo, Ayero, eer, uiro,
ghurrah, și altele asemenea. Numele regal al lui Faraon a fost PHRA, adică Pai-ra ,
Soarele.
Legenda concursului dintre Hor-ra și Set sau Set-nu-bi , la fel ca Bar sau Bal , este
mai veche decât cea a conflictului dintre Osiris și Typhon ; la fel de vechi, cel puțin ca
dinastia a XIX-a. Este numită în Cartea Morților: "Ziua luptei dintre Horus și
Set". Ultimul mit se conectează cu fenicia și Siria. Corpul lui OSIRIS a ieșit la țărm
la Gebal sau Byblos , la 60 de mile deasupra Tsūr. Nu veți fi de părere că, în numele
fiecărui ucigaș al lui Khūrūm, se găsește cel al Evilului Dumnezeu Bal.
*****
Har-oeri a fost zeul TIME, precum și al vieții. Legenda egipteană a fost că regele
Byblos a tăiat copacul tamarisk care conținea corpul lui OSIRIS și făcea din el o
coloană pentru palatul său. Isis, angajat în palat, a obținut posesia coloanei, a scos
cadavrul și a dus-o. Apuleius o descrie ca fiind "o femeie frumoasă, peste căreia gâtul
divin, părul ei lung și gros, atârnă în ineluri grațioase"; iar în procesionul femeilor
însoțitoare, cu piepteni din fildeș, părea să se îmbrace și să ornamentăm părul regal al
zeiței. Palma, și lampa în formă de barcă, au apărut în procesiune. Dacă simbolul
despre care vorbim nu este o simplă invenție modernă, ci despre aceste lucruri se face
aluzie.
[Ilustrație: Hieroglifă]
[Ebraică: ]ו, (Vav) final este pronumele posesiv "a lui"; și [ebraică: ]אביו, Abiu (pe
care l-am citit "Abif") înseamnă "din tatăl meu". Semnificația sa deplină, în legătură
cu numele lui Khūrūm, este, fără îndoială, "fostul servitor al tatălui meu" sau
"sclavii".
Este pur și simplu absurd să adăugați cuvântul " Abif " sau " Abiff ", ca parte a
numelui artificatorului. Și este la fel de absurd să adăugăm cuvântul " Abi ", care era
un titlu și nu face parte din nume. Joseph spune [ Gen. XLV. 8], "Dumnezeu ma
constituit " Ab l'Paraah , ca Tatăl lui Paraah, adică Vizierul sau Primul Ministru.
" Deci, Haman a fost numit al doilea tată al lui Artaxerxes; și când regele Khūrūm a
folosit expresia "Khūrūm Abi", el a vrut să spună că artificatorul pe care la trimis pe
Schlomoh a fost principalul muncitor sau șef în rândul lui de la Tsūr.
HORUS a fost mediatorul , care a fost îngropat de trei zile, a fost regenerat și a
triumfat asupra principiului malefic.
Un Frățios învățat pune pe cei doi stâlpi simbolici, de la dreapta la stânga, cele două
cuvinte [Simboluri] și [Simboluri] [Ebraică: ]יהוși [Ebraică: ]בעל, IHU și BAL,
urmate de echivalentul hieroglific [Hieroglific: ] al Dumnezeului-soare, Amun-
ra. Este o coincidență accidentală că, în numele fiecărui ucigaș, sunt cele două nume
ale Zeilor Binelui și Răului Evreilor; pentru Yu-bel este doar Yehu-Bal sau Yeho-
Bal? și că cele trei silabe finale ale denumirilor, a, o, um , fac din AUM cuvântul
sacru al Hinduilor, adică Dumnezeul triun, dăruirea de viață, conservarea vieții,
distrugerea vieții: reprezentată de caracterul mistic [Mystic Caracter: Y].
Acacia autentică este , de asemenea, tamariskul spinoasc, același copac care a crescut
în jurul corpului lui Osiris. Era un arbore sacru printre arabii, care făceau din el idolul
Al-Uzza, pe care Mohamed a distrus-o. Este abundent ca un tufiș în Deșertul Thur: și
din el a fost compusă "coroana de spini", care a fost așezată pe fruntea lui Isus din
Nazaret. Este un tip de nemurire potrivit datorită tenacității sale de viață; căci a fost
cunoscut, când a fost plantat ca un post de ușă, să se rădăcească din nou și să împuște
ramuri înfloritoare peste prag.
*****
Fiecare comunitate trebuie să aibă perioade de încercare și tranziție, mai ales dacă se
angajează în război. Este cert, la un moment dat, să fii în întregime guvernat de
agitatori care atrag toate elementele de bază ale naturii populare; de către corporații
banate; de cei îmbogățiți de deprecierea titlurilor de stat sau a hârtiei; de către avocați
mici, schemers, muncitori, speculanți și aventurieri - o oligarhie ignorabilă, îmbogățită
de suferințele statului și îngrășată de nenorocirile poporului. Apoi, toate viziunile
înșelătoare ale egalității și ale sfârșitului omului; iar statul nedreptățit și jaf nu poate
să-și recapete o adevărată libertate decât prin trecerea prin "mari soiuri de ființă
neîntreruptă", purificată în transmigrarea sa prin foc și sânge.
Primul principiu dintr-o republică ar trebui să fie "faptul că nici un om sau un grup de
bărbați nu au dreptul la indemnizații sau privilegii exclusive sau distincte din partea
comunității, ci în privința serviciilor publice, care nu sunt descendente, nici birourile
magistraților, legislativ, nici judecător, pentru a fi ereditar ". Este un volum de Adevăr
și Înțelepciune, o lecție pentru studiul națiunilor, întrupată într-o singură frază și
exprimată în limbaj pe care fiecare om poate să-l înțeleagă. Dacă un potop de
despotism ar fi să răstoarne lumea și să distrugă toate instituțiile în care libertatea este
protejată, astfel încât să nu mai fie amintiți între oameni, această teză, păstrată, ar fi
suficientă pentru a reaprinde focurile de libertate și pentru a revigora rasa de oameni
liberi.
Dar, pentru a păstra libertatea, trebuie adăugat și altul: "că statul liber nu conferă
funcția ca recompensă, mai ales pentru serviciile îndoielnice, decât dacă își caută
ruina proprie, dar toți ofițerii sunt angajați de ea, ținând cont doar de voința lor și
capacitatea de a oferi servicii în viitor și, prin urmare, cele mai bune și cele mai
competente trebuie să fie întotdeauna preferate. "
Căci dacă există o altă regulă, succesiunea ereditară poate fi la fel de bună ca oricare
altul. Prin nici o altă regulă nu este posibilă păstrarea libertăților statului. Prin nici un
alt să încredințăm puterea de a face legile celor numai care au acest sens instinctivă
dornici de nedreptate și rău, care le permite să detecteze ticăloșie și a corupției în cele
mai multe secrete ascunde-locurile lor, și că curaj moral și bărbăție generos și
independența galant care îi fac neînfricați să tragă făptașii în lumina zilei și să le
aducă la îndoială disprețul și indignarea lumii. Lăudărosii poporului nu sunt niciodată
asemenea oameni. Dimpotrivă, un timp vine întotdeauna într-o Republică, când nu
este mulțumit, ca Tiberius, cu un singur Sejanus, dar trebuie să aibă o
gazdă;lipsa calificării, fără nici o calitate a capului sau a inimii care să facă mari și
înțelepți și, în același timp, plină de toate concepțiile înguste și intoleranța amară a
bigotriei politice. Acestea mor; și lumea nu este cea mai înțeleaptă pentru ceea ce au
spus și făcut. Numele lor se scufundă în groapa de jos a uitării; dar actele lor de
nebunie sau ticăloșie blestemă trupul politic și, în cele din urmă, își dovedesc ruina.
Politicienii, într-un stat liber, sunt în general goi, inimii și egoiști. Propria lor
mărturisire este sfârșitul patriotismului lor; și întotdeauna privesc cu satisfacție secretă
dezamăgirea sau căderea celui al cărui geniu mai înalt și talentele superioare își
umbresc propria importanță de sine sau a căror integritate și onoare neînsuflețită se
află în calea scopurilor lor egoiste. Influența micilor aspiranți este întotdeauna
împotriva marelui om. Lui aderarea la putere poate fi aproape pentru o viață
întreagă. Unul dintre ei va fi mai ușor deplasat și fiecare speră să-l succeadă; așa că, în
cele din urmă, se întâmplă că bărbații aspiră cu aspirație și câștigă efectiv cele mai
înalte stații, care nu sunt potrivite pentru cele mai mici clerkships; incapacitatea și
mediocritatea devin cele mai sigure pașapoarte la birou.
Consecința este că cei care se simt competenți și calificați să servească poporul, refuză
cu dezgust să intre în lupta pentru slujbă, unde doctrina cea rea și ispășitoare, care este
totul corectă în politică, este o scuză pentru fiecare specie de ticăloșie mică; iar cei
care caută chiar și cele mai înalte locuri ale statului nu se bazează pe puterea unui
spirit măreț, pe impulsurile simpatizante ale unui mare suflet, pe care să-l amestece și
să-l miște pe oameni în rezolvări generoase, nobile și eroice, actiune manila; dar, ca
spaniolii, se ridică pe picioarele lor din spate, cu labele din față prelungitoare,
cerșetoare, pline și, de fapt, cerșesc pentru voturi. Mai degrabă decât să coboare în
această privință, ei stau disprețuitor, disprețuindu-i disprețuitor pe cei din jur și
acționând la maxim, că "
*****
Este lamentabil să vedem o țară împărțită în fracțiuni, fiecare urmând acel sau acel
lider mare sau cu brazda cu o orbire, neîntemeiată și nerecunoscătoră ero-cult; este
disprețuit să vezi că este împărțită în partide, ale căror unic scop este prapastia
victoriei, iar șefii lor, cei mici, cei de la bază, cei veniți și cei mici. O astfel de țară se
află în ultimele etape ale decăderii și aproape de sfârșit, indiferent cât de prosperă pare
să fie. Se certa peste vulcan și cutremur. Dar este sigur că nici un guvern nu poate fi
condus de oamenii oamenilor și de oameni, fără o aderență rigidă la acele principii pe
care motivul nostru le apreciază ca fiind fixe și sănătoase. Acestea trebuie să fie
testele partidelor, ale bărbaților și ale măsurilor. După ce au fost determinați, ei
trebuie să fie inexorabili în aplicarea lor și toți trebuie fie să ajungă la standard, fie să
declare împotriva ei. Oamenii pot trăda: principiile nu pot. Opresiunea este o
consecință invariabilă a încrederii greșite în omul trădător, nu este niciodată rezultatul
muncii sau aplicării unui principiu solid, bine, bine judecat. Compromisurile care pun
în discuție principiile fundamentale, pentru a uni oamenii într-un partid cu crezuri
antagoniste, sunt fraude și se termină în ruină, consecința justă și firească a
fraudei. Ori de câte ori v-ați stabilit asupra teoriei și a crezului, nu sancționați nici o
deviere în practică, din orice motiv de oportunitate. Este cuvântul Maestrului. Nu-l
ridica nici la lingușire, nici la forță! Să nu vă jefuiască nici o înfrângere sau o
persecuție! Credeți că cel care a greșit odată în stăpânirea lui va gafa din nou; că
asemenea greșeli sunt la fel de fatale ca și crimele; și că viziunea politică apropiată nu
se îmbunătățește după vârstă. Există întotdeauna mai mulți impostori decât văzători
printre oamenii publici, mai mulți prooroci mincinoși decât adevărați, mai mulți
profeți ai lui Baal decât ai lui Iehova; iar Ierusalimul este întotdeauna în pericol de
către asirieni.
Sallust a spus că, după ce un stat a fost corupt de lux și lenevie, poate, prin simpla sa
măreție, să suporte povara vrăjilor sale. Dar chiar și în timp ce scria, Roma, despre
care vorbea, își jucase masca de libertate. Alte cauze decât luxul și lenea distrug
republicile. Dacă sunt mici, vecinii lor mai mari le sting spre absorbție. În mare
măsură, forța coezivă este prea slabă pentru a le ține împreună și ele se prăbușesc prin
greutatea proprie. Ambiția palieră a micilor bărbați le dezintegrează. Nevoia de
înțelepciune în consiliile lor creează probleme exasperante. Uzurparea puterii joacă
rolul său, corupția secundară de incapacitate, furtuna se ridică, iar fragmentele plinetei
incoerente întunecă țărmurile nisipoase, lecturând omenirii o altă lecție pentru ca
aceasta să nu fie luată în seamă.
[Ilustrare]
*****
Propoziția de patruzeci și șapte este mai veche decât Pythagoras. Aceasta este
următoarea: "În fiecare triunghi cu unghi drept, suma pătratelor de bază și
perpendiculare este egală cu pătratul hipotenei."
Pătratul unui număr este produsul acestui număr, înmulțit cu el însuși. Astfel, 4 este
pătratul de 2 și 9 din 3.
Acum, egiptenii și-au aranjat divinitățile în Triade ; TATĂL sau Spiritul sau
Principiul activ sau Puterea generatoare ; MAMA sau materia sau principiul pasiv
sau puterea conceptuală ; și SON, Issue sau Product , Universul, pornind de la cele
două principii. Acestea au fost OSIRIS, ISIS și HORUS. În același mod, PLATO ne
dă Gândul Tatăl ; Primitive Materia mama ; și Kosmos lume , The Fiul , Universul
animat de un suflet. Triade de același fel se găsesc în Kabalah.
PLUTARCH spune în cartea sa " De Iside et Osiride ": "Dar natura mai bună și mai
divină este formată din trei - care există doar în intelectul și materia, și ceea ce rezultă
din acestea, pe care grecii îl numesc Kosmos, dintre care trei , Platon este obișnuit să
numească inteligibilul, "Ideea, exemplarul și tatăl", "Matter", "Mama", "Asistența și
locul și recipientul generației" și problema acestor două "Offspring și Genesis" ""
KOSMOS ", un cuvânt care semnifică în egală măsură Frumusețea și Ordinul, sau
Universul însuși. "Nu veți observa că Frumusețea este simbolizată de directorul junior
din sud. Plutarch continuă să spună că egiptenii au comparat natura universală cu ceea
ce ei au numit cel mai frumos și mai bun triunghi, așa cum face Platon , în acea
diagramă nupțială, așa cum se numește, pe care a introdus-o în Commonwealth-ul său,
apoi adaugă faptul că acest triunghi are unghi drept și părțile sale respectiv ca 3, 4 și 5
și spune: "Trebuie să presupunem că perpendicularul este conceput de ei pentru a
reprezenta natura masculină, baza feminină, și că hipotensia trebuie privită ca fiind
urmașii celor două; și în consecință, prima dintre ele va reprezenta în mod apropriat
OSIRIS sau cauza principală; a doua, ISIS sau capacitatea receptivă; ultima, HORUS,
sau efectul comun al celorlalte două. Pentru 3 este primul număr care este compus din
par i ciudat; și 4 este un pătrat a cărui latură este egală cu numărul 2 par. dar 5, fiind
generat, ca atare, din numerele precedente, 2 și 3, se poate spune că au o relație egală
cu ambii, în ceea ce privește părinții lor obișnuiți ".
*****
În mâinile împreunate este un alt simbol care a fost folosit de Pythagoras. Acesta
reprezintă numărul 10, numărul sacru în care erau cuprinse toate numerele
precedente; numărul exprimat de misteriosul TETRACȚI, o figură împrumutată de el
și de preoții evrei, deopotrivă din știința sacră egipteană, și care ar trebui înlocuită
între simbolurile gradului de masterat, acolo unde aparține dreptului. Evreii au format-
o astfel, cu literele din numele divin:
[Ilustrare]
*****
Toate FORCELE la dispoziția omului sau sub controlul omului sau supuse influenței
omului sunt instrumentele sale de lucru. Prietenia și simpatia pe care o inimă trista în
inimă sunt o forță ca atracția coeziunii, prin care particulele nisipoase devin stâncă
solidă. Dacă această lege de atracție sau de coeziune ar fi fost luată, lumile materiale
și soarele s-ar dizolva într-o clipă în vapori subțiri invizibili. Dacă legăturile de
prietenie, afecțiune și dragoste au fost anulate, omenirea ar deveni o multitudine de
fiare sălbatice și sălbatice de pradă. Nisipul se întărește în stâncă, sub presiunea
imensă a supraîncărcării oceanului, ajutată uneori de energia irezistibilă a focului; iar
atunci când presiunea calamităților și a pericolului este pe un ordin sau o țară,
membrii sau cetățenii ar trebui să fie mai strâns uniti de coeziunea simpatiei și a
interdependenței.
Onoarea și datoria sunt stelele polonești ale unui mason, Dioscuri, fără a-și pierde
privirea de la care să evite naufragiul dezastruos. Acești Palinurus au privit, până
când, depășind somnul, și nava nu mai călăuzea cu adevărat, a căzut și a fost înghițit
de marea insatisabilă. Deci masonul, care pierde din vedere aceste lucruri și nu mai
este guvernat de forța lor benefică și potențială, se pierde și se scufundă din vedere, va
dispărea nemulțumit și nepătat.
Deci opinia publică este o forță imensă; și curenții săi sunt la fel de inconstienți și de
neînțeles ca cei ai atmosferei. Cu toate acestea, în guvernele libere, este
omnipotent; iar afacerile omului de stat trebuie să găsească mijloacele de a modela,
controla și direcționa. După cum se face, este benefic și conservator, distructiv și
ruinos. Opinia publică a lumii civilizate este dreptul internațional; și este o forță atât
de mare, deși fără limite certe și fixe, încât poate chiar să-i constrângă pe dascălul
victorios să fie generos și să ajute un popor oprimat în lupta sa pentru independență.
Obișnuința este o mare forță; este a doua natură, chiar și în copaci. Este la fel de
puternic în națiuni ca și în oameni. De asemenea, sunt Prejudecățile, care sunt date
oamenilor și popoarelor ca pasiuni, - ca forțe, valoroase, dacă le folosim în mod
corespunzător și priceput; distructiv, dacă este manipulat fără limită.
Mai presus de toate, dragostea țării, mândria de stat, iubirea de acasă, forțele de putere
imensă. Încurajați-i pe toți. Insistă asupra lor în oamenii voștri. Permanența casei este
necesară patriotismului. O cursă de migrație va avea puțină dragoste față de
țară. Mândria de stat este o simplă teorie și o himeră, unde bărbații îndepărtează de la
stat la stat cu indiferență, la fel ca arabii, care locuiesc aici astăzi și acolo mâine.
Dacă aveți elocvență, este o forță puternică. Vedeți că îl folosiți în scopuri bune - de a
învăța, de a îndemna, de a înnobila oamenii și de a nu le induce în eroare și de a le
corupe. Corpii oratori corupți și venali sunt asasinii libertăților publice și ai moralei
publice.
Voința este o forță; limitele sale încă necunoscute. Este în puterea voinței pe care o
vedem în primul rând spiritualul și divinul în om. Există o identitate aparentă între
voința lui care mișcă alți bărbați și voința creativă a cărei acțiune pare atât de
neînțeles. Este vorba de oamenii de voință și de acțiune , nu de oamenii de intelectual
pur, care guvernează lumea.
În cele din urmă, cele trei mari forțe morale sunt credința, care este singura WISDOM
adevărată și fundamentul întregului guvern; HOPE, care este STRENGTH și asigură
succesul; și CHARITY, care este BEAUTY, și singur face posibil un animat,
unic. Aceste forțe sunt la îndemâna tuturor oamenilor; și o asociație de oameni,
acționată de ei, ar trebui să exercite o imensă putere în lume. Dacă masoneria nu o
face, este pentru că ea a încetat să le dețină.
Cine poate estima valoarea moralității și a manlității într-un stat, a valorii morale și a
cunoștințelor intelectuale? Acestea sunt soarele și ploaia statului. Vânturile, cu
fluctuațiile lor fluctuante, fluctuante, sunt embleme ale umorilor nestatornice ale
populației, ale pasiunilor, impulsurilor sale eroice, entuziasmelor sale. Vai de omul de
stat care nu estimează aceste valori!
*****
Providența a desemnat cele trei mari discipline ale Războiului , Monarhiei și Preoției,
tot ceea ce pot simboliza CAMP, Palatul și Templul, pentru a instrui mulțimile înainte
de combinații inteligente și premeditate pentru toate scopurile cele mai importante ale
societății. Rezultatul va fi în cele din urmă guverne libere între oameni, când virtutea
și inteligența devin calități ale mulțimilor; dar pentru ignoranță, astfel de guverne sunt
imposibile. Omul avansează numai în grade. Îndepărtarea unei calamități presante dă
curajul de a încerca îndepărtarea răului rămas, făcând bărbații mai sensibili la ele sau,
poate, sensibili pentru prima dată. Șerpii care se scot sub bici nu sunt dezorientați în
privința drepturilor lor politice; scoase de sclavia personală, devin sensibile la
opresiunea politică. Eliberați de puterea arbitrară și guvernați numai de lege, ei încep
să controleze legea însăși și dorința de a fi guvernați, nu numai prin lege, ci prin ceea
ce ei consideră cea mai bună lege. Și când despotismul civil sau temporal a fost lăsat
la o parte, iar legea locală a fost modelată pe principiile unei jurisprudențe luminate, ei
se pot trezi la descoperirea că trăiesc sub un anumit despotism preoțesc sau eclesiastic
și devin dispuși să lucreze acolo și reforma.
În consecință, oamenii devin zilnic mai liberi, pentru că libertatea omului se află în
rațiunea lui. El poate să reflecteze asupra propriului său comportament viitor și să-și
rezolve consecințele; el poate lua o viziune largă asupra vieții umane și poate stabili
reguli pentru îndrumare constantă. Astfel, el este eliberat de tirania simțului și a
pasiunii și permite în orice moment să trăiască în conformitate cu întreaga lumină a
cunoștinței care se află în el, în loc să fie condusă, ca o frunză uscată pe aripile
vântului, de către fiecare impuls prezent. Aici se află libertatea omului privită în
legătură cu necesitatea impusă de omnipotență și de cunoașterea prealabilă a lui
Dumnezeu. Atât de multă lumină, atât de multă libertate. Atunci când împăratul și
biserica apelează la rațiune, există sufragiu universal, în mod natural.
De aceea, nimeni nu trebuie să-și piardă curajul și nici să creadă că munca în Progress
va fi pierdută. Nu există deșeuri în natură, nici de materie, de forță, de acțiune sau de
gândire. O gândire este la fel de mult ca sfârșitul vieții ca o acțiune; și o singură
Gândă uneori lucrează mai bine decât o Revoluție, chiar revoluțiile. Totuși, nu ar
trebui să fie divorț între Gândire și Acțiune. Gândirea adevărată este cea în care
culminează viața. Dar toată Gândul înțelept și adevărat produce Acțiunea. Este
generativ, ca lumina; și lumina și umbra adâncă a norului care trece, sunt darurile
proorocilor din rasă. Cunoașterea, dobândită cu forța și inducerea obiceiurilor de
gândire sănătoasă, caracterul reflexiv, trebuie să fie rar. Mulți muncitori nu-l pot
dobândi. Majoritatea bărbaților ating un nivel foarte scăzut al acesteia. Este
incompatibil cu avocațiile obișnuite și indispensabile ale vieții. O întreagă lume a
erorii, precum și a forței de muncă, mergi să faci un om reflexiv. În cea mai avansată
națiune a Europei, sunt mai ignoranți decât cei înțelepți, mai săraci decât cei bogați,
cei mai automatici, simplele creaturi ale obiceiului, decât raționamentul și oamenii
reflexivi. Proporția este de cel puțin o mie la unu. Unanimitatea opiniei este astfel
obținută. Există doar între mulțimea care nu crede și preoția politică sau spirituală care
gândește pentru acea mulțime, care se gândește să-i ghideze și să-i guverneze. Când
oamenii încep să reflecte, încep să difere. Marea problemă este găsirea unor ghiduri
care nu vor căuta să fie tirani. Acest lucru este necesar și mai mult în ceea ce privește
inima decât capul. Acum, fiecare om câștigă partea sa specială din produsul muncii
umane, printr-o luptă neîncetată, prin înșelăciune și înșelăciune. Cunoștințele utile,
dobândite în mod onorabil, sunt prea adesea folosite într-o manieră nu onestă sau
rezonabilă, astfel încât studiile tinereții sunt mult mai nobile decât practicile
bărbăției. Munca fermierului în câmpurile lui, întoarcerea generoasă a pământului,
cerul benign și favorabil, tind să-l facă serios, providențial și recunoscător; educația
locului de muncă îl determină pe el să fie querulos, greu, invidios și un niggard
intolerabil.
Masoneria caută să fie acest ghid bun, ambițios, dezinteresat; și este chiar starea
tuturor marilor structuri ca sunetul ciocanului și clink-ul spătarului să fie ascultat
întotdeauna într-o parte a clădirii. Cu credință în om, speranța pentru viitorul omenirii,
bunătatea iubitoare pentru colegii noștri, Masoneria și masonul trebuie să lucreze și să
învețe întotdeauna. Fiecare să facă ceea ce este cel mai bine montat. Profesorul este de
asemenea un muncitor. Laudabil ca navigator activ, cine vine și pleacă și face un
clime să ia parte la comorile celuilalt și să împărtășească comorile tuturor, cel care
ține lumina luminii pe deal este de asemenea la postul său.
Inițiativa nu se schimbă: o găsim din nou și din nou, și întotdeauna la fel, prin toate
vârstele. Ultimii discipoli ai lui Pascal Martinez sunt în continuare copiii lui
Orfeu; dar ei adoră realizatorul filosofiei antice, Cuvântul întrupat al creștinilor.
Dumnezeu, a spus el din nou, este Muzica Supremă, a cărei natură este
Armonie.
Pitagora a dat magistraților lui Crotona acest mare precept religios, politic și social:
"Nu există rău care nu este preferabil Anarhiei".
Pitagora a spus: "Chiar dacă există trei noțiuni divine și trei regiuni inteligibile, deci
există un cuvânt triple, deoarece Ordinul ierarhic se manifestă întotdeauna prin trei:
există cuvântul simplu, cuvântul hieroglific și cuvântul simbolic: în altul termeni,
există cuvântul care exprimă, cuvântul care ascunde și cuvântul care semnifică,
întreaga inteligență ierică este în cunoașterea perfectă a acestor trei grade. "
Sfânta Kabala, sau tradiția copiilor lui Set, a fost dusă de la Chaldja de Avraam,
învățată de preoția egipteană de către Iosif, recuperată și purificată de Moise, ascunsă
sub simboluri în Biblie, descoperită de Mântuitorul Sfântului Ioan , întregi, sub figuri
hieratice, asemănătoare cu cele ale antichității, în Apocalipsa acelui apostol.
Ființa, existența, este de la sine, și pentru că este. Motivul Ființei este Ființa în
sine. Putem întreba: "De ce există ceva?" adică "De ce există un astfel de lucru?" Dar
nu putem, fără a fi absurzi, să întrebați: "De ce să fiu?" Aceasta ar fi să presupunem că
suntem înaintea ființei. Dacă Ființa ar avea o cauză, acea cauză ar fi Neapărat; adică
cauza și efectul ar fi identice.
Ceea ce este sigur, chiar și pentru știință și motiv, este că ideea lui Dumnezeu este cea
mai mare, cea mai sfântă și cea mai folositoare dintre toate aspirațiile omului; că pe
această credință moralitatea reposes, cu sancțiunea ei veșnică. Această credință,
atunci, este în umanitate, cea mai reală dintre fenomenele ființei; și dacă ar fi fals,
natura ar afirma absurdul; nimicirea ar da formă vieții, iar Dumnezeu ar fi în același
timp și nu va fi.
Este la această realitate filosofică și incontestabilă, care este numită Ideea lui
Dumnezeu, că Kabaliștii dau un nume. În acest nume toate celelalte sunt
conținute. Ciprii lui conțin toate numerele; iar hieroglifele literelor sale exprimă toate
legile și toate lucrurile naturii.
Ființa ESTE: motivul Ființei este Ființa: în Început este Cuvântul și Cuvântul în
logică formulat Discursul, Explicația vorbită; Cuvântul este în Dumnezeu și este
Dumnezeu Însuși, manifestat Inteligenței. Iată ce este mai presus de toate
filosofiile. Acest lucru trebuie să credem, sub pedeapsa de a nu cunoaște nimic cu
adevărat, și a recidivelor în scepticismul absurd al lui Pyrrho. Preoția, custode al
credinței, se bazează în întregime pe această bază a cunoașterii, iar în învățăturile sale
trebuie să recunoaștem principiul divin al Cuvântului etern.
Lumina nu este Duhul, așa cum au crezut ierofanzii indieni; ci numai instrumentul
Duhului. Nu este corpul protoplastelor, așa cum au învățat teurgiștii școlii din
Alexandria, ci prima manifestare fizică a aflatului divin. Dumnezeu îl creează veșnic,
iar omul, după chipul lui Dumnezeu, modifică și pare să îl înmulțească.
Platon, scriind lui Dionisie cel Tânăr, în ceea ce privește natura Principiului întâi,
spune: "Trebuie să vă scriu în enigme, pentru ca dacă scrisoarea mea să fie
interceptată de pământ sau de mare, cel care o va citi nu poate în nici un caz
înțelegeți-o. " Și apoi spune: "Toate lucrurile Îl înconjoară pe Împăratul lor, ele sunt,
din pricina Lui, și numai El este cauza lucrurilor bune, al doilea pentru secunde și al
treilea pentru al treilea".
În lumea creației, care este cea a cauzelor secundare [lumea babilonică BRIAH],
autocrația primului principiu este completă, dar noi o concepem doar ca cauza a două
cauze. Aici se manifestă prin binar, iar principiul creativ este pasiv. În cele din urmă:
în lumea a treia, YEZIRAH, sau de formare, aceasta este dezvăluită în forma perfectă,
forma formelor, lumea, frumusețea și excelența supremă, perfecțiunea creată. Prin
urmare, Principiul este în același timp primul, al doilea și al treilea, deoarece este totul
în toți, centrul și cauza tuturor. Nu este geniul lui Platon pe care îl admirăm
aici. Recunoaștem doar cunoștințele exacte ale Inițiatului .
Marele apostol Sfântul Ioan nu a împrumutat din filosofia lui Platon deschiderea
Evangheliei sale. Platon, dimpotrivă, a băut în aceleași izvoare cu Sfântul Ioan și
Filo; și John în versetele deschise ale parafrazei sale, precizează primele principii ale
unei dogme comune în multe școli, dar în limbajul care aparține în special lui Filo, pe
care îl vede clar că a citit. Filosofia lui Platon, cea mai mare dintre revelații umani, a
putut să se îndrăgostească de Cuvântul făcut om; numai Evanghelia i-ar putea da
lumii.
Alegoria evreiască a căderii omului, care este doar o variantă specială a unei legende
universale, simbolizează una dintre cele mai grandioase și mai universale alegorii ale
științei.
Moralul rău este fals în acțiuni; ca Falsehood este crima în cuvinte.
Injuctia este moartea ființei morale, deoarece Falseitatea este otrava Inteligenței.
Percepția Luminii este zorile vieții veșnice, în Ființă. Cuvântul lui Dumnezeu, care
creează Lumina, pare să fie rostit de fiecare Inteligență care poate lua cunoștință de
Forme și va arăta. "Lăsați lumina să fie! Lumina", de fapt, există, în starea ei de
splendoare, numai pentru acei ochi care privesc la ea; și Sufletul, amoroasă
spectacolului frumuseților Universului, și aplicându-și atenția asupra acelei scrisuri
luminoase a cărții Infinite numită "Visibilul" pare să rostească, așa cum a făcut
Dumnezeu în zorii primei zile, acel cuvânt sublim și creativ, "BE! LIGHT!"
Imaginea alegorică a lui Cebes, în care a fost schițată Comedia Divină a lui Dante în
vremea lui Platon, descrierea din care a fost păstrată pentru noi și pe care mulți pictori
de vârstă mijlocie au reprodus prin această descriere, este un monument filosofic și
magic . Este o sinteză morală cea mai completă și, în același timp, cea mai îndrăzneață
demonstrație dată vreodată de Marele Arcan, a acelui secret a cărui revelație ar
răsturna Pământul și Cerul. Să nu se aștepte nimeni să le dăm explicația lor! El, care
trece în spatele vălului care ascunde acest mister, înțelege că este în natură
inexplicabilă și că este moartea celor care o câștigă prin surprindere, precum și celui
care o dezvăluie.
Acest secret este Cunoașterea Sagăților, Coroana Inițiatului, pe care o vedem din nou
la victoria de la summitul încercărilor, în alegoria fină a Cebeșului. Marele Arcanic îl
face stăpân pe aur și pe lumină, care sunt la fel în același lucru, el a rezolvat problema
cucadrului cercului, conduce mișcarea perpetuă și posedă piatra filosofică. Aici vor
înțelege Adepții. Nu există nici o întrerupere în munca de natură, nici lipsa în munca
ei. Armoniile Raiului corespund celor ale Pământului, iar Viața Veșnică își realizează
evoluțiile în conformitate cu aceleași legi ca viața unui câine. "Dumnezeu a aranjat
toate lucrurile prin greutate, număr și măsură", spune Biblia; și această doctrină
luminoasă era și cea a lui Platon.
Magnetismul închinării este viața religiei și dacă Hristos dorește slujitorii săraci,
divinitatea sa suverană nu dorește altare nepătruns. Unii protestanți nu au înțeles că
închinarea este o învățătură și că nu trebuie să creăm în imaginația mulțimii un
Dumnezeu divin sau mizerabil. Aceste oratorii care seamănă cu birouri sau hanuri
slab amenajate și cu acei miniștri demni îmbrăcați ca notari sau grefieri, nu fac în mod
necesar ca religia să fie privită ca o pură formalitate puritanică și că Dumnezeu ca un
judecător al păcii?
Numele adevărat al lui Satan, spun Kabalists, este acela al lui Yahveh inversat; căci
Satana nu este un zeu negru, ci negarea lui Dumnezeu. Diavolul este personificarea
ateismului sau a idolatriei.
Pentru Inițiat, aceasta nu este o Persoană , ci o Forță , creată pentru bine, dar
care poate servi pentru rău. Este instrumentul Libertății sau Voinței libere . Ei
reprezintă această Forță, care prezidează generația fizică, sub forma mitologică și cu
coarne a Dumnezeului PAN; de aici a venit capra Sabatului, fratele șarpelui vechi,
purtătorul de lumină sau fosforul , despre care poeții au făcut falsul Lucifer al
legendei.
Aurul, în ochii inițiaților, este condensat de lumină. Ei numesc numerele sacre ale
"numerelor de aur" Kabalah și învățăturile morale ale lui Pitagora "versurile sale de
aur". Din același motiv, o carte misterioasă de Apuleius, în care un fundaj figurează în
mare parte, a fost numită "The Golden Ass".
"Oamenii se vor bate întotdeauna la lucruri ușor de înțeles, trebuie să aibă imposturi".
"Un Duh", a spus el, "care iubește înțelepciunea și contemplă Adevărul apropiat, este
forțat să o ascundă, să-i îndemne pe mulțimi să o accepte ... Ficțiunile sunt necesare
pentru popor și Adevărul devine mortal pentru cei care nu sunt suficient de puternice
pentru a le contempla în toată strălucirea lor. Dacă legile sacerdotale ar permite
rezervarea judecăților și alegoria cuvintelor, aș accepta demnitatea propusă cu
condiția să fiu filosof acasă și în străinătate un narator de scuze și parabolele ... De
fapt, ce poate exista în comun între mulțimea suprasolicită și înțelepciunea sublimă?
Adevărul trebuie păstrat secret și masele au nevoie de o învățătură proporțională cu
rațiunea lor imperfectă ".
Tulburările morale produc urâciune fizică și, într-un fel, realizează acele fețe
îngrozitoare pe care tradiția le atribuie demonilor.
Primii Druizi au fost adevărații copii ai magilor, iar inițierea lor a venit din Egipt și
din Chaldæa, adică din izvoarele pure ale Kabalahului primitiv. Ei au adorat Trinitatea
sub numele de Isis sau Hesus , Armonia Supremă; din Belen sau Bel, care în Asirian
înseamnă Domn, un nume corespunzător celui din ADONAȚ; și
de Camul sau Camael , un nume care în Kabalah personifică Justiția Divină. Sub acest
triunghi de Lumină au presupus o reflecție divină, compusă și din trei raze
personificate: în primul rând, Teutates sau Teuth , la fel ca Thotha egiptenilor, a
cuvântului sau a inteligenței formulate; apoi Forța și Frumusețea, ale căror nume au
variat ca emblemele lor. În cele din urmă, ei au completat Septenarul sacru printr-o
imagine misterioasă care reprezintă progresul dogmei și realizările sale
viitoare. Aceasta era o fetiță învelită, ținând un copil în brațe; și au dedicat această
imagine "Fecioarei care va deveni mamă, - Virgini paritur ".
Hertha sau Wertha, tânărul Isis din Galia, Regina Cerului, Fecioara care urma să aibă
un copil, ținea arborele destinului, umplut cu lână, pe jumătate alb și jumătate
negru; pentru că ea prezidează toate formele și toate simbolurile și țese îmbrăcămintea
Ideilor.
Unul dintre cele mai misterioase pantacuri ale Kabalahului, conținut în Enchiridionul
lui Leo III, reprezintă un triunghi echilateral inversat, inscripționat într-un cerc
dublu. Pe triunghi sunt scrise, în așa fel încât să formeze Tau profetic, cele două
cuvinte evreiești găsite atât de des atașate la numele inevitabil, ALOHAYIM sau
puterile și TSABAOTH, sau armatele vechi și spiritele lor călăuzitoare; cuvinte care
simbolizează echilibrul forțelor naturii și armonizarea numerelor. Cele trei laturi ale
triunghiului sunt cele trei mari nume [Ebraică: יהוה, ]ארניși [ebraică: ]אנלא,
IAHAVEH, ADONAÏ și AGLA. Deasupra primei este scrisă în latină, Formatio ,
deasupra, a doua Reformă , și deasupra celui de-al treilea, Transformatio. Deci,
Crearea este atribuită TATĂRII, Răscumpărării sau Reformării Fiului și Sfințirea sau
Transformarea în SPIRITUL SFÂNT, răspunzând legilor matematice ale Acțiunii,
Reacției și Echilibrului. IAHAVEH este, de asemenea, de fapt, Geneza sau Formarea
dogmei, prin semnificația elementară a celor patru litere ale Tetragramului
Sfânt; ADONAÏ este realizarea acestei dogme în forma omeneascã, în Domnul
Visibil, care este Fiul lui Dumnezeu sau omul perfect; și AGLA (format din inițialele
celor patru cuvinte Ath Gebur Laulaïm Adonaï ) exprimă sinteza întregii dogme și a
întregii științe kabaliste, indicând în mod clar prin hieroglifele căreia se formează
acest nume admirabil Secretul Triplă al Marii Lucrări .
În cercul care înconjoară punctul central, și care a fost tras însuși între două linii
paralele, o figură pur kabalistică, aceste persoane au adăugat Biblia suprapusă și chiar
au crescut pe această scară cu trei sau nouă runde și apoi au dat o interpretare vagă a
totul, atât de profund absurd ca de fapt să-i excită admirația.
[Ilustrare]
IV.
SECRET MASTER.
Dacă ați fost dezamăgiți în primele trei grade, așa cum le-ați primit și dacă ți s-ar
părea că spectacolul nu a ajuns la promisiune, că lecțiile de moralitate nu sunt noi și
că instruirea științifică este rudimentar, iar simbolurile sunt explicate imperfect,
amintiți-vă că ceremoniile și lecțiile acelor grade au fost pentru veacuri mai mult și
mai mult de adaptare, prin reducerea și scufundarea în obișnuit, până la memoria și
capacitatea adesea limitată a Maestrului și Instructorului și intelectul și nevoile
elevului și inițiativei; că au venit la noi de la o vârstă când au fost folosite simboluri,
nu pentru a descoperi, ci pentru a ascunde; când cea mai comună învățătură era
limitată la un număr select, iar cele mai simple principii ale moralității păreau
adevăruri descoperite recent; și că aceste grade antice și simple seamănă acum cu
coloanele rupte ale unui templu Druidic fără acoperiș, în măreția lor nepoliticoasă și
mutilată; în multe părți, de asemenea, corupte de timp, desfigurate de adăugiri
moderne și interpretări absurde. Ele sunt doar intrarea în marele templu masonic,
triplele coloane ale porticului.
Ați făcut primul pas peste pragul său, primul pas spre sanctuarul interior și inima
templului. Sunteți pe calea care duce pe versantul muntelui Adevărului; și depinde de
secretul, ascultarea și fidelitatea, indiferent dacă avansezi sau rămâi staționar.
Imaginați-vă că nu veți deveni într-adevăr mason, învățând ceea ce se numește de
obicei "lucrarea" sau chiar dacă vă familiarizați cu tradițiile noastre. Masoneria are o
istorie, o literatură, o filosofie. Alegioanele și tradițiile sale vă vor învăța mult; dar
multe trebuie să fie căutate în altă parte. Curenții de învățare, care acum circulă plini
și largi, trebuie urmăriți la capul lor în izvoarele care se ridică în trecutul îndepărtat și
veți găsi acolo originea și semnificația Masoneriei.
Cunoașterea este cea mai reală și mai reală comoară umană; pentru că este Lumină,
deoarece Ignoranța este Întuneric. Este dezvoltarea sufletului uman și
dobândirea lui creșterea sufletului, care la nașterea omului nu știe nimic și, prin
urmare, într-un sens, se poate spune că nu este nimic. Este sămânța care are în
ea putereasă crească, să dobândească și să dobândească să se dezvolte, deoarece
semințele sunt dezvoltate în foc, planta, copac. "Nu trebuie să ne oprim la argumentul
comun că, prin învățarea omului, omul excelează, în aceea în care omul excelează prin
fiare, că prin învățarea omului urcă la ceruri și la mișcările lor, unde în trup nu poate
veni și așa. demnitatea și excelența cunoașterii și a învățării în ceea ce privește cea
mai aspirată natură a omului, care este nemurirea sau continuitatea, pentru că aici
există generații, ridicarea de case și familii, clădirile, fundațiile și monumentele; de
memorie, de faimă și de sărbătoare, și de fapt puterea tuturor celorlalte dorințe umane
". Că influențele noastre ne vor supraviețui și vor fi forțe vii când suntem în
mormintele noastre; și nu doar ca numele nostru să fie amintit; ci mai degrabă că
lucrările noastre vor fi citite, despre care se vorbește despre numele nostru, despre
amintirile pe care le-am amintit când suntem morți, ca dovezi că aceste influențe
trăiesc și guvernează, guvernează și controlează o parte a omenirii și a lumii - aceasta
este aspirația a sufletului uman. "Vedem apoi cât de departe monumentele geniului și
învățării sunt mai durabile decât monumentele puterii sau ale mâinilor. Căci versetul
lui Homer nu a continuat douăzeci și cinci sute de ani sau mai mult, fără a pierde o
silabă sau o scrisoare, în timpul care timpuri infinite palate, temple, castele, orașe, au
fost decăzute și au fost demolate? Nu este posibil să ai adevărate poze sau statui ale
lui Cyrus, Alexandru, Caesar, nu, nici Regilor sau personaje mari de mult mai târziu
ani; originalele nu pot dura, iar copiile nu pot pierde decât viața și adevărul. Dar
imaginile de geniu și de cunoștințe ale bărbaților rămân în cărți, scutite de greșelile
timpului și capabile de o renovare perpetuă. Nici ele nu sunt potrivite pentru a fi
numite imagini, deoarece ele generează în continuare și își aruncă semințele în mintea
altora, provocând și provocând acțiuni și opinii infinite în vremuri succesive; astfel
încât, dacă invenția navei ar fi fost considerată atât de nobilă, care aduce bogății și
mărfuri de la un loc la altul și concomitează cele mai îndepărtate regiuni în
participarea fructelor lor, cu cât mai multe litere trebuie lărgite, care, ca nave, trec prin
marea vaste a timpului și facem vremurile atât de îndepărtate de a participa la
înțelepciune, la iluminare și la invenții, la celălalt ". e geniul și cunoștințele rămân în
cărți, scutite de la greșelile timpului și capabile de renovare perpetuă. Nici ele nu sunt
potrivite pentru a fi numite imagini, deoarece ele generează în continuare și își aruncă
semințele în mintea altora, provocând și provocând acțiuni și opinii infinite în vremuri
succesive; astfel încât, dacă invenția navei ar fi fost considerată atât de nobilă, care
aduce bogății și mărfuri de la un loc la altul și concomitează cele mai îndepărtate
regiuni în participarea fructelor lor, cu cât mai multe litere trebuie lărgite, care, ca
nave, trec prin marea vaste a timpului și facem vremurile atât de îndepărtate de a
participa la înțelepciune, la iluminare și la invenții, la celălalt ". e geniul și
cunoștințele rămân în cărți, scutite de la greșelile timpului și capabile de renovare
perpetuă. Nici ele nu sunt potrivite pentru a fi numite imagini, deoarece ele generează
în continuare și își aruncă semințele în mintea altora, provocând și provocând acțiuni
și opinii infinite în vremuri succesive; astfel încât, dacă invenția navei ar fi fost
considerată atât de nobilă, care aduce bogății și mărfuri de la un loc la altul și
concomitează cele mai îndepărtate regiuni în participarea fructelor lor, cu cât mai
multe litere trebuie lărgite, care, ca nave, trec prin marea vaste a timpului și facem
vremurile atât de îndepărtate de a participa la înțelepciune, la iluminare și la invenții,
la celălalt ". și-și aruncă semințele în mintea altora, provocând și provocând acțiuni și
opinii infinite în epoca următoare; astfel încât, dacă invenția navei ar fi fost
considerată atât de nobilă, care aduce bogății și mărfuri de la un loc la altul și
concomitează cele mai îndepărtate regiuni în participarea fructelor lor, cu cât mai
multe litere trebuie lărgite, care, ca nave, trec prin marea vaste a timpului și facem
vremurile atât de îndepărtate de a participa la înțelepciune, la iluminare și la invenții,
la celălalt ". și-și aruncă semințele în mintea altora, provocând și provocând acțiuni și
opinii infinite în epoca următoare; astfel încât, dacă invenția navei ar fi fost
considerată atât de nobilă, care aduce bogății și mărfuri de la un loc la altul și
concomitează cele mai îndepărtate regiuni în participarea fructelor lor, cu cât mai
multe litere trebuie lărgite, care, ca nave, trec prin marea vaste a timpului și facem
vremurile atât de îndepărtate de a participa la înțelepciune, la iluminare și la invenții,
la celălalt ".
A învăța, a dobândi cunoștințe, a fi înțelept este o necesitate pentru fiecare suflet cu
adevărat nobil; să învețe, să comunice acea cunoaștere, să împărtășească acea
înțelepciune cu ceilalți și să nu-i blocheze trezoreria și să pună un santinel la ușă
pentru ai alunga pe cei nevoiași, este de asemenea un impuls de natură nobilă și cea
mai valoroasă lucrare omului.
"A fost un mic cetate", spune predicatorul, fiul lui David, "și câțiva oameni în el, și a
venit un împărat mare împotriva lui și la asediat și a construit paravane mari împotriva
lui. un bărbat sărac, înțelept, și-a dat înțelepciunea cetatea, dar nimeni nu și-a adus
aminte de acel om sărac, și a zis: "Înțelepciunea este mai bună decât tăria, totuși
înțelepciunea săracului este disprețuită și cuvintele lui nu se aud. " Dacă ar fi o șansă
pentru tine, fratele meu, să faci o slujire bună a omenirii și să fiți răsplătită numai cu
indiferență și uitare, să nu fiți descurajați, dar amintiți-vă de sfatul ulterior al
înțeleptului Rege. "Dimineața, seamănă sămânța și seara nu-ți împiedică mîna, căci nu
știi cine va prospera, aceasta sau cealaltă, sau dacă ambele vor fi la fel de
bune". Semănăm sămânța, oricine secera. Aflați că vi se poate permite să faceți bine și
să faceți acest lucru pentru că are dreptate, găsind în actul însuși recompensă și
recompensă amplă.
Pentru a atinge adevărul și pentru a sluji semenii noștri, țara noastră și omenirea -
acesta este cel mai nobil destin al omului. În continuare și în toată viața ta trebuie să
fii obiectul tău. Dacă dorești să urci în acel destin, avansează! Dacă aveți obiecte alte
și mai puțin nobile și sunteți mulțumiți cu un zbor mai mic, opriți-vă aici! alții să
scadă înălțimile, iar Masoneria să își îndeplinească misiunea.
Dacă avansați, strângeți-vă coapsele pentru luptă! căci calea este lungă și
dură. Plăcerea, toate zâmbetele, te vor face să te mărim pe de o parte, iar Indolența te
va invita să dormi printre flori, pe cealaltă. Pregătiți-vă, prin secret, ascultare și
fidelitate, să vă împotriviți laudelor celor două!
Secreția este indispensabilă într-un mason de orice grad. Este prima și aproape singura
lecție predată discipolului înscris. Obligațiile pe care le-am asumat fiecare față de
fiecare mason care trăiește, care ne obligă să îndeplinim cele mai grave și oneroase
îndatoriri față de cei necunoscuți personal până când ne cer ajutorul, - dovezi care
trebuie îndeplinite, chiar și cu riscul vieții sau jurămintele noastre solemne să fie rupte
și încălcate și să fim marcați ca masoni falsi și oameni fără credință, să ne învețe cât
de profundă ar fi o nebunie să trădeze secretele noastre celor care, legați de noi de nici
o obligație comună, prin faptul că le-au obținut, ne cheamă la extrem, când urgența
ocaziei nu ne-ar permite să avem timp pentru anchetă, iar mandatul imperativ al
obligației noastre ne obligă să facem datoria unui frate față de un impostor de bază.
Secretul fratelui nostru, atunci când ne-a comunicat, trebuie să fie sacru, dacă este așa
cum ne cere să păstrăm legea țării noastre. Noi trebuie să nu păstrăm pe nimeni altul,
când legea pe care suntem chemați să o ascultăm este într-adevăr o lege, emanând de
la singura sursă de putere, poporul. Edictele care provin din voința simplă arbitrară a
unei puteri despotice, contrar legii lui Dumnezeu sau Marii Legi a Naturii,
distrugătoare a drepturilor inerente ale omului, încălcând dreptul la libertatea de
gândire, libertatea de exprimare, conștiința liberă, este legal să se răzvrătească și să se
străduiască să abroge.
Pentru ascultarea de Lege nu înseamnă supunere la tiranie; nici că, printr-un sacrificiu
risipitor al fiecărui sentiment nobil, ar trebui să oferim despotismului un omagiu de
adulare. Pe măsură ce fiecare victimă cade, putem să ne ridicăm vocea cu o liliacă mai
puternică. Am putea cădea la picioarele mândru, am puteacânta, ca o boonie, onoarea
de a săruta acea mână sângeroasă care a fost ridicată împotriva celor neajutorați. Noi
putem face mai mult: putem aduce altarul și sacrificiul, și-l implorăm pe Dumnezeu să
nu urce prea repede în Ceruri. Acest lucru putem face, pentru că avem amintirea tristă
pe care au făcut ființele unei forme și suflete umane. Dar asta este tot ce putem
face. Putem constrânge ca limbile noastre să fie false, trăsăturile noastre să ne
aplecăm în fața acelei adorații pasionate pe care dorim să o exprimăm, genunchii să
cadă prostate; dar inima noastră nu putem constrânge. Aici virtutea trebuie să aibă o
voce care să nu fie înecată de imnuri și aclamații; acolo crimele pe care noi lelamăm
ca virtuți, sunt încă crime, și pe cine am făcut un Dumnezeu este cel mai disprețuit al
omenirii; dacă, într-adevăr, nu ne simțim, probabil, că suntem noi înșine mai
disprețuiți.
Dar acea lege, care este expresia corectă a voinței și judecății poporului, este punerea
în aplicare a întregului și a fiecărui individ. În concordanță cu legea lui Dumnezeu și
cu marea lege a naturii, în conformitate cu dreptul curat și abstract, temperat de
necesitate și de interesul general, contraindividual față de interesul privat al
indivizilor, este obligatoriu pentru toți, deoarece este lucrarea de toate, voința tuturor,
judecata solemnă a tuturor, din care nu există nici un apel.
În această diplomă, fratele meu, trebuie să înveți mai ales datoria de ascultare de
această lege. Există o lege adevărată și originală, conformă rațiunii și naturii, difuză
peste toate, invariabilă, veșnică, care cheamă la împlinirea datoriei și abstinenței de
nedreptate și cheamă cu acea voce irezistibilă care se simte în toată autoritatea ei
oriunde se aude. Această lege nu poate fi abrogată sau diminuată sau sancțiunile sale
afectate de nici o lege a omului. Un întreg senat, un întreg popor, nu poate disocia de
obligația de prim-plan. Nu necesită nici un comentator care să o facă în mod clar
inteligibil: nici nu este un lucru la Roma, altul la Atena; un lucru acum și altul în
veacurile viitoare; dar în toate timpurile și în toate națiunile, este, a fost și a fost și va
fi una și veșnică, numai ca Dumnezeu, marele său autor și promulgator, care este
suveranul comun al întregii omeniri, este singurul. Nici un om nu poate să nu-l asculte
fără să zboare, așa cum era, din sânul său, și să-și respingă natura; și chiar în acest act
el va face pe sine cea mai gravă retribuții, chiar dacă el scapă de ceea ce este
considerat drept pedeapsă.
Este datoria noastră să respectăm legile țării noastre și să avem grijă ca prejudecățile,
pasiunea, fantezia sau afecțiunea, eroarea și iluzia să nu fie confundate cu
conștiința. Nimic nu este mai obișnuit decât să se predea conștiința în toate acțiunile
omului care sunt publice și nu pot fi ascunse. Necunoștința refuză să se supună legilor
și ei, de asemenea, se prefaceu în multe cazuri în conștiință; astfel încât neascultarea și
răzvrătirea devin conștiință, în care nu există nici cunoaștere, nici revelație, nici
adevăr, nici caritate, nici rațiune, nici religie. Conștiința este legată de legi. Conștiința
corectă sau sigură este motivul potrivit pentru a practica și a face acțiuni morale, în
timp ce conștiința perversă este așezată în fantezie sau afecțiune - o grămadă de
principii neregulate și defecte neregulate - și este aceeași în conștiință ca deformarea
este în corp; peevishness în afectiuni. Nu este suficient ca conștiința să fie învățată
prin natură; dar trebuie să fie învățat de Dumnezeu, condus de rațiune, făcut operativ
prin discurs, asistat de alegere, instruit de legi și principii sobre; și apoiare dreptate
și poate fi sigur. Toate măsurile generale ale justiției sunt legile lui Dumnezeu și, prin
urmare, ele constituie regulile generale ale guvernării pentru conștiință; dar
necesitatea are, de asemenea, o voce puternică în aranjarea afacerilor umane și a
eliminării relațiilor umane și a dispozițiilor legilor umane; iar aceste măsuri generale,
cum ar fi un râu mare în curenți mici, sunt deduse în mici râuri și particularități, prin
legi și obiceiuri, prin sentințele și înțelegerile oamenilor și prin despotismul absolut al
necesității, care nu va permite o desăvârșire perfectă și abstractă dreptatea și echitatea
să fie singura regulă a guvernării civile într-o lume imperfectă; și aceasta trebuie să fie
legea care este cea mai mare bine a celui mai mare număr.
Când îți faci o jurământ lui Dumnezeu, nu te întorci să-i plătești. Este mai bine să nu
judeci decât să judeci și să nu plătești. Nu te grăbi cu gura ta, și să nu se lase inima ta
să rostească nimic înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în ceruri și tu ești pe
pământ; deci, cuvintele tale să fie puține. Să cântăreți bine ce promiteți; dar odată ce
promisiunea și promisiunea sunt date, amintiți-vă că cel care este fals pentru obligația
sa va fi fals pentru familia sa, pentru prietenii săi, pentru țara sa și pentru Dumnezeul
său.
Fides servanda est : Faith plighted este vreodată deținut, a fost o maximă și o axiomă
chiar și printre păgâni. Romanul virtuos spus, fie nu lasa ceea ce pare oportun să fie
de bază, sau în cazul în care să fiebaza, lăsați-l să nu pară convenabil. Care este acea
așa-zisă expediție care poate aduce, atât de valoroasă ca cea pe care o ia, dacă te
privează de numele unui om bun și te abate de integritatea și onoarea ta? În toate
vremurile, cel care își încalcă cuvântul plin de cuvânt a fost ținut în mod
incontestabil. Cuvântul unui mason, ca și cuvântul unui cavaler în vremurile de
cavalerie, dat odată, trebuie să fie sacru; și judecata fraților săi, asupra celui care îi
încalcă gajul, ar trebui să fie mai aspru ca judecățile cenzuroaselor romane împotriva
celui care ia încălcat jurământul. Buna credință este venerată printre masoni, fiind
printre romani, care și-a așezat statuia în capitol, alături de cea a lui Jupiter Maximus
Optimus; și noi, ca ei, considerăm că calamitatea ar trebui să fie întotdeauna aleasă
mai degrabă decât inferioritate; și cu cavalerii vechi,
Fiți credincioși familiei voastre și îndepliniți toate îndatoririle unui tată bun, un fiu
bun, un soț bun și un frate bun.
Masoneria este utilă tuturor oamenilor: celor învățați, pentru că le oferă ocazia de a-și
exercita talentele pe subiectele care sunt eminamente vrednice de atenția lor; pentru
analfabeți, pentru că le oferă instrucțiuni importante; pentru tineri, pentru că le oferă
precepte salutare și exemple bune și le obișnuiește să reflecteze asupra modului
adecvat de trai; pentru omul lumii, pe care îl furnizează cu o recreere nobilă și
utilă; călătorului, căruia îi permite să-și găsească prieteni și frați în țări unde altcineva
ar fi izolat și solitar; pentru omul vrednic în nenorocire, căruia îi acordă
asistență; pentru cei nenorociți, asupra cărora le este îngăduită mângâierea; pentru
omul caritabil, pe care îl permite să facă mai mult bine, prin unirea cu cei care sunt
caritabili ca el însuși; și tuturor celor care au suflete capabile să-și aprecieze
importanța,
Așadar, veți fi credincioși față de voi înșivă, față de semenii voștri și față de
Dumnezeu și veți face astfel onoarea Nume și rang de SECRET MASTER; care, ca și
alte onoruri masonice, se degradează dacă nu merită.
[Ilustrare]
[Ilustrare]
V.
PERFECT MASTER.
Maestrul Khūrūm a fost un om harnic și onest. Ceea ce a fost angajat să facă el a făcut
cu sârguință, și el a făcut-o bine și cu credincioșie. El nu a primit niciun salariu care
nu i sa datorat. Industria și onestitatea sunt virtuțile în mod special inculcate în acest
grad. Ele sunt virtuți comune și familiare; dar nu pentru asta sub observația
noastră. Deoarece albinele nu iubesc sau nu respectă cadavrele, astfel încât Masoneria
nici nu iubește, nici nu respectă idolul și cei care trăiesc după inteligența lor; și cel
puțin din acele acari paraziți care trăiesc pe ei înșiși. Pentru cei care sunt indolenți
sunt susceptibili să dispară și să devină vicioși; și onestitatea perfectă, care ar trebui să
fie calificarea comună a tuturor, este mai rară decât diamantele. Să facem cu
seriozitate și în mod constant și să facem cu credincioșie și cu sinceritate ceea ce
trebuie să facem - poate că acest lucru dorește doar puțin, când este privit din toate
punctele de vedere, să includem întregul corp al legii morale; și chiar și în cea mai
comună și cea mai homoasă aplicare a lor, aceste virtuți aparțin caracterului unui
Maestru Perfect.
Lăcomia este îngroparea unui om viu. Căci un om înnebunit este atât de inutil pentru
orice scop al lui Dumnezeu și al omului, că el este ca un om care este mort,
nemulțumit de schimbările și necesitățile lumii; și trăiește numai să-și petreacă timpul
și să mănânce roadele pământului. Ca un vierme sau un lup, când vine vremea lui, el
moare și pier, și între timp este nimic. El nu se arde nici nu poartă poveri: tot ceea ce
face el este fie neprofitabil, fie rău.
Este o lucrare vastă pe care o poate face orice om, dacă nu va fi niciodată inactiv și
este un mod imens în care un om poate merge în virtute, dacă nu va ieși niciodată din
calea lui printr-un obicei vicios sau o mare crimă: și el care citește mereu cărți bune,
dacă părțile sale sunt răspunzătoare, vor avea o cantitate imensă de cunoștințe.
Sf. Ambrozie și din exemplul său Sf. Augustin s-au împărțit zilnic în aceste terții de
muncă: opt ore au petrecut în necesitățile naturii și recreerii: opt ore în caritate, în a
ajuta pe alții, a-și expedia afacerea, a reconcilia dușmănia lor, reproșând viciile lor,
corectând erorile lor, instruindu-și ignoranța și făcând obiectul treburilor diecezelor
lor; iar celelalte opt ore petrecute în studiu și rugăciune.
Credem că, la vârsta de douăzeci de ani, viața este prea lungă pentru ceea ce trebuie să
învățăm și să facem; și că există o distanță aproape fabuloasă între vârsta noastră și
cea a bunicului nostru. Dar când, la vârsta de șaizeci de ani, dacă suntem destul de
norocoși să ajungem la ea sau nefericit, după caz, și după cum am investit sau ne-am
risipit timpul, ne oprim și ne uităm înapoi pe drum au venit și ne-am aruncat și ne-am
străduit să ne echilibrăm conturile cu timp și ocazie, am constatat că am făcut viața
mult prea scurtă și am aruncat o mare parte din timpul nostru. Apoi noi, în mintea
noastră, deducem din totalul anilor noștri orele pe care le-am petrecut inutil în
somn; programul de lucru în fiecare zi, în timpul căruia suprafața bazinului lent al
minții nu a fost amestecată sau răsfățată de un singur gând; zilele pe care le-am scăpat
cu bucurie, pentru a ajunge la un obiect real sau fantezist care se găsea dincolo, în
calea dintre noi și care stătea în mod ciudat zilele intermediare; orele mai rău decât
cele risipite în nebuni și disipare, sau greșite în studii inutile și neprofitabile; și
recunoaștem, cu un oftat, că am fi învățat și am făcut-o, într-o jumătate de an de ani
bine cheltuite, mai mult decât noiau făcut în toți cei patruzeci de ani de bărbăție.
Pentru a învăța și a face! - aceasta este lucrarea sufletului de mai jos. Sufletul creste la
fel de mult ca un stejar care creste. Cum arborele ia carbonul aerului, roua, ploaia și
lumina și alimentele pe care pământul le furnizează rădăcinilor sale și prin chimia sa
misterioasă le transmită în sapă și fibră, în lemn și în frunze și în floare și fructul și
culoarea și parfumul, astfel încât sufletul îmbogățește cunoașterea și prin alchimie
divină schimbă ceea ce învață în propria sa substanță și crește din interior cu o forță și
o putere inerentă ca cele ascunse în grâul de grâu.
Sufletul are simțurile sale, ca și trupul, care poate fi cultivat, mărit, rafinat, pe măsură
ce el însuși crește în proporție și proporție; și cel care nu poate aprecia o pictura sau o
statuie frumoasă, o poezie nobilă, o armonie dulce, un gând eroic sau o acțiune
dezinteresată sau căruia înțelepciunea filosofiei este doar nebunie și bâzâi, și cele mai
înalte adevăruri de o importanță mai mică decât prețul stocurilor sau al bumbacului
sau înălțimea deșertăciunii la birou trăiește doar la nivelul obișnuit și se mândrește în
mod corespunzător cu acea inferioritate a simțurilor sufletului, care este inferioritatea
și dezvoltarea imperfectă a sufletului în sine.
Lăsați prețurile voastre să respecte acea măsură a binelui și a răului, care este stabilită
în faima și conștiința comună a celor mai înțelepți și cei mai milostivi oameni
calificați în acea fabricație sau mărfuri; și câștigul astfel, care, fără scandal, este
permis persoanelor în toate aceleași împrejurări.
În relația cu alții, nu faceți tot ce puteți face în mod legal; dar păstrați ceva în puterea
voastră; și, pentru că există o latitudine de câștig în cumpărare și vânzare, nu luați cel
mai mic ban legiitor sau pe care-l considerați așa; căci deși este legal, dar nu este
sigur; și cine câștigă tot ce poate câștiga în mod legal, anul acesta, va fi probabil tentat
să câștige ceva ilegal anul viitor.
Nimeni să nu devină, din pricina sărăciei sale, mai aspru și crud în afacerea lui; dar
liniștit, modest, cu sârguință, și să-și recomande cu răbdare moștenirea lui Dumnezeu
și să-și urmeze interesul și să-i lase succesul.
Nu-și asumă salariul angajatului; pentru fiecare grad de detenție a acesteia de-a lungul
timpului, este nedreptate și neînduplecat, și-și mănâncă fața până când lacrimile și
sângele ies; ci să-l plătiți exact conform legământului sau după nevoile sale.
Respectați religios toate promisiunile și legămintele, deși făcute în dezavantajul
vostru, deși după aceea vă percepeți că ați fi putut face mai bine; și să nu vă mai
modificați vreun act antecedent de orice accident de după. Să nu te facă nimic să-ți
încalci promisiunea, dacă nu este ilegal sau imposibil; adică fie din natura voastră, fie
din puterea voastră civilă, voi fiind sub puterea celuilalt; sau că este nepotrivit
inconvenient pentru tine, și fără nici un avantaj pentru altul; sau că aveți concediu
exprimat sau presupus în mod rezonabil.
Nimeni să nu ia salariile sau onorariile pentru o lucrare pe care nu o poate face sau nu
o poate face probabil; sau într-un anumit sens profitabil, cu ușurință, sau cu avantaj
gestionate. Nimeni să nu fie potrivit pentru propria sa folosire, ceea ce Dumnezeu,
printr-o mila deosebită sau Republica, a făcut obișnuit; căci aceasta este împotriva atât
a justiției, cât și a carității.
Că orice om ar trebui să fie cel mai rău pentru noi, iar pentru actul nostru direct și prin
intenția noastră, este împotriva regulii de echitate, de dreptate și de caritate. Atunci nu
facem asta altora, pe care le-am fi făcut pentru noi înșine; pentru că noi creștem mai
mult pe ruinele averii lor.
Nu este sincer să primim nimic de la altul, fără a-i întoarce un echivalent. Jucătorul
care câștigă banii altcuiva este necinstit. Nu ar trebui să existe niciun fel de pariuri și
jocuri de noroc printre masoni: pentru că nici un om cinstit nu ar trebui să-și dorească
acest lucru pentru nimic care aparține altui. Comerciantul care vinde un articol
inferior pentru un preț sănătos, speculatorul care face dificultăți și nevoile altora să-și
umple trezoreria nu este nici corect, nici onest, ci bază, ignorabil, nepotrivit pentru
nemurire.
Aveți grijă, deci, să nu primiți nici un salariu, aici sau în altă parte, care nu vă este
datorat! Căci dacă tu ești, rătăcești pe cineva, luând ce-i aparține în slujba lui
Dumnezeu; și dacă ceea ce faci este bogăție sau rang sau influență sau reputație sau
afecțiune, atunci cu siguranță vei fi ținut să faci satisfacție deplină.
[Ilustrație] [Imagine]
VI.
SECRETARUL INTIMAT.
[Secretar confidențial.]
Voi sunteți învățați mai ales în acest grad pentru a fi zeloși și credincioși; a fi
dezinteresat și benevolent; și pentru a acționa făcătorul de pace, în caz de disensiuni,
dispute și certuri între frați.
Un mic considerent ne va învăța că Fame are alte limite decât munții și oceanele; și că
cel care plasează fericirea în repetarea frecventă a numelui său își poate petrece viața
în propagarea ei, fără nici un pericol de plâns pentru lumi noi sau necesitatea trecerii
mării atlantice.
Dacă, prin urmare, cel care își imaginează lumea să fie umplută de acțiunile și laudele
sale, va supune din numărul tuturor celor care se află sub zborul faimei și care nu aud
în valea vieții nici o voce decât cea a necesitate; toți cei care se închipuie prea mult
pentru a-l considera și iau în considerare menționarea numelui său ca o uzurpare a
timpului lor; toți cei care sunt prea mult sau prea puțin mulțumiți de ei înșiși pentru a
participa la ceva extern; toți cei care sunt atrasi de plăcere sau înlănțuiți de durere în
idei nestrămutate; toți cei care nu sunt prezenți la triumful lor prin alte căutări; și toți
cei care dorm în neglijență universală; el își va găsi renumele străbătută de limitele
mai apropiate decât rocile din Caucaz; și percep că nici un om nu poate fi venerabil
sau formidabil, ci unei mici părți a colegilor săi.
Nu ne-am nascut singuri; și țara noastră susține partea ei, și prietenii noștri cota lor de
la noi. Deoarece tot ce produce pământul este creat pentru folosirea omului, oamenii
sunt creați de dragul oamenilor, pentru ca ei să se poată face bine unii altora. În acest
sens ar trebui să luăm natura pentru ghidul nostru și să aruncăm în stocul public
birourile de utilitate generală, printr-o reciprocitate a îndatoririlor; uneori prin
primirea, uneori prin dăruire și, uneori, prin cimentarea societății umane prin artă, prin
industrie și prin resursele noastre.
Amintiți-vă că, de obicei, îi înjurăm pe alții pe motive ușoare și puține cazuri; și dacă
un om este foarte lăudat, îl considerăm suficient de mic, dacă nu putem decât să
acuzăm un păcat de nebunie sau inferioritate în contul lui. Ar trebui să fim fie mai
severi pentru noi, fie mai puțin pentru ceilalți și să considerăm că orice lucru bun
poate gândi sau spune de la noi, îi putem spune despre multe acțiuni nevrednice și
prostești și, poate, mai proaste, ale noastre, făcut de un altul, ar fi de ajuns, cu noi , să-
i distrugă reputația.
Fiecare om are în propriul său păcat suficient, în propria sa minte suferă destul, în
propriile sale averi destul de rău, și în îndeplinirea birourilor sale eșuează mai mult
decât suficient, să-și amâne propria cercetare; astfel încât curiozitatea după afacerile
celorlalți nu poate fi fără invidie și minte rea. Omul generos va fi îngrijorător și curios
în frumusețea și ordinea unei familii bine guvernate și după virtuțile unei persoane
excelente; dar orice pentru care bărbații păstrează încuietori și bare, sau care se rostesc
să vadă lumina, sau care este fie rușinos în manieră sau privată în natură, acest lucru
nu va fi grija și afacerea lui.
Ar trebui să fie o obiecție suficientă pentru a exclude orice om din societatea
masonilor, că el nu este dezinteresat și generos, atât în faptele sale, cât și în opiniile
sale despre oameni și în comportamentele pe care le construiește. Cel care este egoist
și profund, sau cenzuros și lipsit de generozitate, nu va rămâne mult timp în limitele
stricte ale onestității și adevărului, dar va comite în curând nedreptate. Cel care se
iubește prea mult trebuie să aibă nevoie de iubire pe alții prea puțin; și cel care dă
judecată aspru nu va întârzia prea mult să dea judecată nedreaptă.
Omul generos nu are grijă să se întoarcă nu mai mult decât primește; dar preferă ca
soldurile de la registrele de beneficii să fie în favoarea sa. Cel care a primit plata în
întregime pentru toate avantajele și favorurile pe care le-a conferit, este ca un
cheltuitor care și-a consumat întreaga moșie și se plânge de o trezorerie goală. Cine
îmi cere răbdarea cu ingratitudine, se adaugă, în loc să se diminueze, bogăția mea; iar
cel care nu poate să-și întoarcă favoarea este la fel de sărac, indiferent dacă
incapacitatea lui provine din sărăcia spiritului, sordiditatea sufletului sau indigența
pecuniară.
Dacă el este bogat care are mari sume investite, iar masa a cărei avere constă în
obligații care leagă alți bărbați să-i plătească bani, el este cu atât mai mult cu cine îi
datorează multe întîrzieri de bunătăți și favoruri. Dincolo de o sumă moderată în
fiecare an, omul bogat își investește doar mijloacele: și ceea ce
el nu folosește niciodată nu favorizează nereturnarea și bunătățile nerecunoscute, o
parte reală și reală a averei sale.
Cel care este lumești, lăudăros sau senzual trebuie să se schimbe înainte de a fi un bun
Mason. Dacă suntem guvernați de înclinație și nu de datorie; dacă suntem
nemulțumiți, severi, cenzori sau dăunători în relațiile sau relațiile de viață; dacă
suntem părinți necredincioși sau copii nenăscuți; dacă suntem stăpâni aspri sau
servitori credincioși; dacă suntem prieteni rătăciți sau vecini răi sau concurenți amari
sau corupți politicieni neprincipenți sau care depășesc dealerii în afaceri, suntem
rătăciți la o mare distanță de adevărata lumină masonică.
Masonii trebuie să fie buni și afectuoși unul altuia. Frecventând aceleași temple,
îngenuncheate la aceleași altare, ele ar trebui să simtă acel respect și o bunătate pentru
fiecare dintre ele, pe care relația lor comună și abordarea comună față de un singur
Dumnezeu ar trebui să o inspire. Trebuie să existe mult mai mult spiritul părtășiei
străvechi dintre noi; mai multă tandrețe pentru defectele fiecăruia, mai multă iertare,
mai multă atenție pentru îmbunătățirea și bunăvoința celuilalt; oarecum de sentiment
frățez, că nu este rușine să folosești cuvântul " frate ".
Cine mi-a făcut o favoare, ma obligat să-i fac o întoarcere de mulțumire. Obligația nu
vine prin legământ, nici prin intenția sa expresă; ci prin natura lucrurilor; și este o
datorie care izvorăște în spiritul persoanei obligate, căreia este mai natural să-i iubești
pe prietenul său și să faci binele pentru bine, decât să întorci răul pentru rău; pentru că
un om poate ierta un prejudiciu, dar el nu trebuie să uite niciodată o întorsătură
bună. Cel care refuză să facă bine celor cărora trebuie să-i iubească sau să iubească
ceea ce la făcut bine este nefiresc și monstruos în afecțiunile sale și crede că toată
lumea sa născut să-i slujească; cu o lăcomie mai rea decât cea a mării, care, deși
primește toate râurile în sine, totuși furnizează norii și izvoarele cu o întoarcere de tot
ce au nevoie. Datoria noastră față de cei care sunt binefăcătorii noștri este, să-i
prețuim și să-i iubim pe cei care le-au făcut, pentru a le face să se întoarcă în mod
proporțional cu slujba, cu datoria sau cu profitul, după cum putem, ori de câte ori au
nevoie sau ca oportunitate; și după mărimea bunătății lor.
Omul generos nu poate regreta decât să vadă disensiuni și dispute între frații
săi. Numai încântarea de bază și ungenera în discordie. Este cea mai săracă ocupație a
umanității de a lucra pentru a face pe oameni să se gândească mai rău unul la celălalt,
așa cum fac presa și, de obicei, amvonul, schimbând locurile cu zgomotele și
tribuna. Datoria masonului este să se străduiască să facă pe om să se gândească mai
bine la vecinul său; la liniște, în loc de dificultăți agravante; să reunească cei tăiați sau
înstrăinați; pentru a-și împiedica prietenii să devină dușmani și pentru ai convinge pe
inamici să devină prieteni. Pentru a face acest lucru, trebuie să-și controleze propriile
pasiuni, să nu fie încurcat și grăbit, să nu se jignească și nici să nu fie ușor supărat.
Pentru că furia este un dușman declarat drept sfat. Este o furtună directă, în care nici
un om nu poate fi auzit să vorbească sau să sune din afară; căci, dacă sfătuiți cu
blândețe, nu vă faceți griji; dacă o îndemn și o fi vehement, o provocați mai mult. Nu
este nici bărbat, nici ingeniu. Face ca căsătoria să fie o problemă necesară și
inevitabilă; prietenii și societăți și familiarități, să fie intolerabil. Ea înmulțește relele
de beție și face ca levitările vinului să curgă în nebunie. Face ca jignirea nevinovată să
fie începutul tragediilor. Se transformă prietenia în ură; face ca un om să se piardă, și
rațiunea și argumentele sale, în dispută. Transformă dorințele cunoașterii într-o mânie
de încurcături. El adaugă insolența puterii. Ea transformă dreptatea în cruzimea și
judecata în opresiune. Schimbă disciplina în oboseală și ura față de instituția
liberală. Ea face ca un om prosper să fie invidiat și nefericit să fie nepăsător.
Masoneria este marea societate de pace a lumii. Oriunde există, se luptă pentru a
preveni dificultățile și disputele internaționale; și să legem republicile, regatele și
imperiile într-o singură trupă de pace și amabilitate. Nu ar fi de multe ori în zadar,
dacă masonii își vor cunoaște puterea și își vor aprecia jurămintele.
Cine poate rezuma ororile și necazurile acumulate într-un singur război? Masoneria
nu este orbită cu toată pompul și împrejurările sale, cu tot sclipirea și gloria. Războiul
vine cu mâna lui sângeroasă în propriile noastre locuințe. Este nevoie de zece mii de
case pentru cei care au trăit acolo în pace și confort, susținute de legăturile fericite ale
familiei și ale rudelor. Ea le trage departe, să moară nedorită, de febră sau expunere,
în climă infecțioasă; sau să fie hacked, sfâșiat și zdrobit în lupta acerbă; să cadă pe
câmpul războinic, să nu se mai ridice sau să se ducă departe, în agonie îngrozitoare, în
spitale zgomotoase și îngrozitoare. Suspiciunile câmpului de luptă sunt repetate în
suspine de suferință din mii de vetre desărate. Există un schelet în fiecare casă, un
scaun vacant la fiecare masă. Întorcându-se, soldatul aduce o durere mai rea în casa
lui, prin infecția pe care a prins-o, de vânătoare. Țara este demoralizată. Mintea
națională este coborâtă, de la nobilul schimb de birouri amabile cu alți oameni, până la
mânie și răzbunare, și mândria de bază și obiceiul de a măsura puterea brute împotriva
puterii brute, în luptă. Sunt aduse comorile, care ar fi suficiente pentru a construi zece
mii de biserici, spitale și universități sau pentru a lega împreună un continent cu șine
de fier. Dacă acea comoară a fost scufundată în mare, ar fi destul de calamitate; dar
este pus în aplicare mai rău; pentru că este cheltuită în tăierea în venele și arterele
vieții umane, până când pământul este acoperit de o mare de sânge. în luptă. Sunt
aduse comorile, care ar fi suficiente pentru a construi zece mii de biserici, spitale și
universități sau pentru a lega împreună un continent cu șine de fier. Dacă acea
comoară a fost scufundată în mare, ar fi destul de calamitate; dar este pus în aplicare
mai rău; pentru că este cheltuită în tăierea în venele și arterele vieții umane, până când
pământul este acoperit de o mare de sânge. în luptă. Sunt aduse comorile, care ar fi
suficiente pentru a construi zece mii de biserici, spitale și universități sau pentru a lega
împreună un continent cu șine de fier. Dacă acea comoară a fost scufundată în mare,
ar fi destul de calamitate; dar este pus în aplicare mai rău; pentru că este cheltuită în
tăierea în venele și arterele vieții umane, până când pământul este acoperit de o mare
de sânge.
Acestea sunt lecțiile acestui grad. V-ați jurat să le faceți regula, legea și ghidul vieții și
comportamentului. Dacă faceți acest lucru, veți avea dreptul, pentru a fi dotat, să
avansați în zidărie. Dacă nu, deja ați trecut prea departe.
[Ilustrare]
[Ilustrare]
VII.
PROVOCARE ȘI JUDECĂTOR.
Într-o țară în care procesul de judecată este cunoscut, fiecare om inteligent poate fi
chemat să acționeze în calitate de judecător, fie de fapt singur, fie de fapt și de lege
amestecat; și să-și asume responsabilitățile grele care aparțin acestui caracter.
Cei care sunt investit cu puterea judecății ar trebui să judece cauzele tuturor
persoanelor în mod corect și imparțial, fără a lua în considerare personal puterea celor
puternici sau mita bogatului sau nevoile celor săraci. Aceasta este regula principală,
pe care nimeni nu o va contesta; deși mulți nu reușesc să o respecte. Dar trebuie să
facă mai mult. Ei trebuie să renunțe la prejudecăți și la preconcepție. Ei trebuie să
audă cu răbdare, să-și amintească cu acuratețe și să cântărească cu atenție faptele și
argumentele oferite înaintea lor. Ei nu trebuie să sară în grabă concluzii, nici să
formuleze opinii înainte de a auzi totul. Nu trebuie să presupună crimă sau fraudă. Ei
nu trebuie să fie guvernați de o mândrie încăpățânată de opinie, nici să fie prea ușurați
și să cedeze părerilor și argumentelor altora. Prin deducerea motivului din actul
dovedit, ei nu trebuie să acorde actului nici cele mai bune sau cele mai rele motive, ci
cele pe care le-ar considera drept și corect pentru ca lumea să le cedeze, dacă ei înșiși
ar fi făcut-o; nici nu trebuie să se străduiască să facă nenumărate împrejurări, să nu
cântărească nimic separat, să cântărească multe împreună, să-și dovedească propria
acutenență și sagacitate. Acestea sunt reguli solide pentru fiecare jurist, de asemenea,
să respecte.
În relația noastră cu alții, există două tipuri de nedreptate: primul dintre cei care oferă
un prejudiciu; a doua, a celor care au aceasta în puterea lor de a evita un prejudiciu de
la cei cărora li se oferă, și totuși nu o face. Atât nedreptatea activă poate fi făcută în
două moduri - prin forță și prin fraudă - a cărei forță este ca leu și o fraudă
asemănătoare vulpilor, - totul respingător față de datoria socială, dar frauda mai
detestabilă.
În acest scop, el învață acest adevăr mare și important: acea greșeală și nedreptate
făcute odată nu pot fi desființate; dar sunt veșnice în consecințele lor; odată angajate,
sunt numerotate cu trecutul irevocabil; că răul care este făcut conținepedeapsa
retributivă proprie, la fel de sigur și natural ca ghindă, care conține
stejarul. Consecințele sale sunt pedeapsa; nu are nevoie de altul și nu poate avea mai
greu; ele sunt implicate în comitetul său și nu pot fi separate de el. O greșeală făcută
celuilalt este o vătămare făcută propriei noastre naturi, o ofensă împotriva sufletelor
noastre, o deformare a imaginii celor frumoși și buni. Pedeapsa nu este executarea
unei sentințe, ci apariția unui efect. Este rânduit să urmeze vinovăția, nu prin decretul
lui Dumnezeu ca judecător, ci printr-o lege adoptată de El ca Creator și legislator al
Universului. Nu este o anexare arbitrară și artificială, ci o consecință obișnuită și
logică; și, prin urmare, trebuie să fie purtat de către cel care nu face binele și prin el să
poată curge pe alții. Este decizia dreptății infinite a lui Dumnezeu, sub formă de lege.
Nu pot exista interferențe cu, sau remiterea sau protecția împotriva efectelor naturale
ale actelor greșite. Dumnezeu nu va interpune între cauză și consecința ei; și în acest
sens nu poate exista iertare a păcatelor. Fapta care ne-a înjosit sufletul poate fi pocăită
de la care se poate întoarce; dar prejudiciul se face. Degradarea poate fi răscumpărată
prin eforturi ulterioare, petele șterse de lupte mai dure și suferințe mai severe; dar
eforturile și rezistența care ar fi putut ridica sufletul la înălțimile cele mai înalte sunt
acum epuizate doar în a-și recâștiga ceea ce a pierdut. Trebuie să existe întotdeauna o
mare diferență între cel care doar încetează să mai facă rău și cel care a făcut
întotdeauna bine.
Pocăința pentru o faptă gresită, poartă, ca orice alt act, propriul său fruct, rodul
purificării inimii și al modificării viitorului, dar nu și al eliminării trecutului. Comisia
răului este un act irevocabil; dar nu incapacitatea sufletului de a face bine pentru
viitor. Consecințele sale nu pot fi eliminate; dar cursul său nu trebuie urmărit. Răul și
răul comise, deși ineficiente, nu necesită disperare, ci pentru eforturi mai energice
decât înainte. Pocăința este încă la fel de valabilă ca oricând; dar este valabilă pentru a
asigura viitorul, pentru a nu șterge trecutul.
Chiar și pulsațiile aerului, odată pusă în mișcare de vocea umană, nu mai există cu
sunetele pe care le-au dat naștere. Forța lor rapidă atenuată devine inaccesibilă
urechilor umane. Dar valurile de aer astfel ridicate se perambulează pe suprafața
pământului și a oceanului și în mai puțin de douăzeci de ore fiecare atom din
atmosferă capătă mișcarea modificată din cauza acelei părți infinite de mișcare
primitivă care i-a fost transmisă prin nenumărate canale, și care trebuie să continue să-
și influențeze drumul pe parcursul existenței sale viitoare. Aerul este o vastă
bibliotecă pe paginile cărora este scris întotdeauna tot ceea ce omul a spus vreodată
sau chiar a șoptit. Acolo, în caracterele lor mutabile, dar inerte, amestecate cu cele mai
vechi, precum și cele mai recente semne de mortalitate, stau întotdeauna înregistrate,
jurămintele neimpozabile, promisiunile neîmplinite; perpetuarea, în mișcările fiecărei
particule, toate la unison, mărturia voinței schimbătoare a omului. Dumnezeu citește
acea carte, deși nu putem.
Pământul, aerul și oceanul sunt martorii veșnici ai faptelor pe care le-am făcut. Nici o
mișcare impresionată de cauze naturale sau de agenția umană nu este vreodată
eliminată. Traseul fiecărui chilă care a tulburat vreodată suprafața oceanului rămâne în
permanență înregistrată în viitoarele mișcări ale tuturor particulelor următoare care ar
putea ocupa locul său. Fiecare criminal este legat de legile Celui Atotputernic în mod
irevocabil de mărturia crimei sale; pentru fiecare atom al cadrului său muritor, prin
orice schimbări ale particulelor sale ar putea migra, va păstra în continuare, aderând la
el prin orice combinație, o mișcare derivată din acel efort foarte musculos, prin care
infracțiunea însăși a fost săvârșită.
Ce-ar fi dacă facultățile noastre ar trebui să fie atât de întărite într-o viață viitoare
încât să ne permită să percepem și să urmărim consecințele ineffaceable ale cuvintelor
noastre idle și ale faptelor rele și să facem remușcarea și suferința noastră eternă ca și
acele consecințe? Nu poate fi concepută nici o pedeapsă înfricoșătoare față de o
inteligență superioară, decât să se vadă în acțiune, cu conștiința că ea trebuie să
continue în acțiune pentru totdeauna, o cauză a răului pusă în mișcare de mult timp
înainte.
Mai ales condamnă acele greșeli ale căror făcătorul îi induce pe altcineva să
participe. El se poate pocăi; el poate, după lupte agonizante, să-și recapete calea
virtuții; spiritul său poate să-și atingă puritatea prin multe dureri, după multe
dispute; dar cel mai slab creator pe care-l condamna, pe care el la împărțit în vina lui,
dar pe care nu-l poate împărtăși în pocăința și amendamentul său, al cărui curs
descendent (primul pas pe care la învățat) nu-l poate verifica, este obligat să
mărturisească, ce iertare a păcatelor îl poate folosi acolo? Există pedeapsa sa
permanentă, inevitabilă, pe care nici o pocăință nu o poate atenua, și nici o milă nu
poate să-și dea aminte.
Să fim, de asemenea, judecați de motivele altor bărbați. Știm foarte puțin despre
meritele sau demersurile reale ale oricărei creaturi. Rareori putem spune cu certitudine
că acest om este mai vinovat decât asta, sau chiar că acest om este foarte bun sau
foarte rău. Adesea cei mai buni bărbați lasă în urma lor o reputație excelentă. Nu este
unul dintre noi care nu a fost, la un moment dat în viața sa, aflat la marginea comiterii
unei crime. Fiecare dintre noi poate să se uite înapoi și să tremure, să vadă timpul
când picioarele noastre stăteau pe crăpăturile alunecoase care depășesc abisul
vinovăției; și dacă, dacă ispita ar fi fost ceva mai urgentă sau dacă ar fi continuat
puțin, dacă penuriul ne-ar fi apăsat mai greu, sau dacă un pic mai mult vin ne-ar
deranja intelectul, ne-ar detrona judecata și ne-ar fi trezit pasiunile, au alunecat,
Când condamnăm sau miluim pe cei căzuți, cum știm că, tentați ca el, nu ar fi trebuit
să cădem ca el, cât de curând și poate cu mai puțină rezistență? Cum putem ști
ce noi ar trebui să facem dacă am de muncă, Crouching foamete, sfrijit, și foame, pe
vatra noastră fără foc, și copiii noștri bocet pentru pâine? Nu cadem pentru că nu
suntem suficient de ispitiți! Cine a căzut, poate fi la fel de cinstit ca noi. Cum știm
că nefiica, sora, soția, s-ar putea opune abandonului, pustiirii, suferinței și ispitei, care
au sacrificat virtutea sora lor săracă abandonată de rușine? Poate că și ei nu au căzut,
pentru că nu au fost ispitiți! Cu înțelepciune suntem îndrumați să ne rugăm să nu fim
expuși ispitei.
Justiția omului trebuie să fie mereu incertă. Câte crime au fost săvârșite prin ignorarea
fenomenelor de nebunie! Câți bărbați erau atârnați de crimă, care nu erau mai mulți
ucigași la inimă decât juriul care a încercat și judecătorul care ia condamnat! Ar putea
fi pusă la îndoială dacă administrarea legilor umane, în fiecare țară, nu este o masă
gigantică de nedreptate și greșeli. Dumnezeu nu vede așa cum vede omul; și cel mai
abandonat criminal, negru ca el în fața lumii, ar fi putut continua să păstreze puțină
lumină arzând într-un colț al sufletului său, ceea ce ar fi ieșit mult timp în ceea ce
privește cei care se plimbă cu mândrie în lumina soarelui imaculat faima, dacă au fost
încercați și ispitiți ca cei săraci înfrânați.
Prin urmare, vom fi doar în judecarea altor oameni, numai atunci când suntem
caritabili; și ar trebui să ne asumăm prerogativele de a judeca pe alții numai atunci
când datoria este forțată asupra noastră; deoarece suntem atât de aproape sigur de a
greși, iar consecințele erorii sunt atât de grave. Nimeni nu trebuie să-i poftească pe
judecător; căci presupunând că el își asumă responsabilitatea cea mai gravă și cea mai
opresivă. Cu toate acestea, ați presupus; noi toți o presupunem; pentru că omul este
vreodată gata să judece și este gata să-i condamne pe aproapele său, în timp ce în
aceleași situații se achită. Vedeți, prin urmare, că vă faceți exercițiul cu precauție și
caritate, pentru ca, judecând asupra criminalului, să comiteți o greșeală mai mare
decât cea pentru care îl condamnați și consecințele acestuia trebuie să fie veșnice.
Defectele, crimele și nebunia altor bărbați nu sunt neimportante pentru noi; ci fac
parte din disciplina noastră morală. Război și vărsare de sânge la distanță și fraude
care nu ne afectează interesul pecuniar, totuși ne atinge în sentimentele noastre și ne
îngrijorează bunăstarea morală. Ei au mult de-a face cu toate inimile grijulii. Ochiul
public poate să arate fără grijă victimei mizerabile a viciului, iar acea distrugată epavă
a unui om poate muta mulțimea la râs sau la dispreț. Dar pentru mason, este forma
umanității sacre care este înaintea lui; este un om înșelat; un suflet pustiu, fortat,
parasit; și gândurile lui, înfruntând pe săracul nenorocit, vor fi mult mai profunde
decât cele de indiferență, ridicol sau dispreț. Toate infracțiunile umane, întregul sistem
de necinstiți, evaziune, eludare, indulgență interzisă și ambiție intrigantă, în care
oamenii se luptă unul cu celălalt, vor fi priviți de un mason masiv, nu doar ca o scenă
a răutăților și răutăților, ci ca și conflictele solemne ale minții nemuritoare, pentru
scopuri vaste și importante ca fiind propria lor ființă. Este o luptă tristă și nedemnă și
poate fi văzută cu indignare; dar această indignare trebuie să se topească în
milă. Mizele pentru care joacă acești jucători nu sunt acelea pe care le-au imaginat, nu
cele care sunt în vedere. De exemplu, acest om joacă pentru un birou mic și îl
câștigă; dar miza reală pe care o dobândește este slavitatea, neînțelegerea, calomnia și
înșelăciunea. și poate fi văzut cu indignare; dar această indignare trebuie să se
topească în milă. Mizele pentru care joacă acești jucători nu sunt acelea pe care le-au
imaginat, nu cele care sunt în vedere. De exemplu, acest om joacă pentru un birou mic
și îl câștigă; dar miza reală pe care o dobândește este slavitatea, neînțelegerea,
calomnia și înșelăciunea. și poate fi văzut cu indignare; dar această indignare trebuie
să se topească în milă. Mizele pentru care joacă acești jucători nu sunt acelea pe care
le-au imaginat, nu cele care sunt în vedere. De exemplu, acest om joacă pentru un
birou mic și îl câștigă; dar miza reală pe care o dobândește este slavitatea,
neînțelegerea, calomnia și înșelăciunea.
Bărbații buni sunt prea mândri de bunătatea lor. Sunt respectabili; dezonoarea nu vine
aproape de ei; aspectul lor are greutate și influență; hainele lor nu sunt
pătate; respirația otrăvitoare de calomnie nu a fost niciodată inspirată de numele lor
corect. Cât de ușor este să privim în jos cu dispreț față de infractorul sărac
degradat; să-l treci cu o treaptă înaltă; să-și întindă hainele în jurul lor, ca să nu fie
murdare de atingerea lui! Cu toate acestea, Marele Maestru al Virtuții nu a făcut
așa; ci au coborât la relații familiare cu publicanii și păcătoșii, cu femeia samariteană,
cu înșelătorii și pariaii din lumea ebraică.
Mulți bărbați se gândesc mai bine, proporțional, deoarece pot detecta păcatul în
altele! Atunci când trec peste catalogul abaterilor nefericite ale temperamentului sau
comportamentului vecinului lor, ele adesea, în mijlocul preocupărilor mult prea
aparente, simt o bucurie secretă, care distruge toate pretențiile proprii la înțelepciune
și moderare și chiar la virtute. Mulți chiar iau plăcerea reală în păcatele altora; și
acesta este cazul tuturor celor ale căror gânduri sunt adesea folosite în compararea
plăcută a propriilor virtuți cu defectele vecinilor săi.
Puterea blândeții este prea puțin văzută în lume; influențele subjugante ale milă,
puterea iubirii, controlul blândeții asupra pasiunii, măreția comandantă a acelui
caracter perfect care amestecă nemulțumirea gravă cu durerea și milă pentru
infractor. Deci, un mason trebuie să-i trateze pe frații săi care se rătăcesc. Nu cu
amărăciune; nici măcar cu o ușoară bunăvoință, nici cu o indiferență lumească, nici cu
răceala filosofică, nici cu o laxitate a conștiinței, care să țină cont de totul bine, care
trece sub sigiliul opiniei publice; ci cu caritate, cu milă milă de bunătate.
Inima omului nu se va pleca de bună voie la ceea ce este infirm și rău în natura
umană. Dacă ne dăruiește, trebuie să cedeze ceea ce este divin în noi. Răutatea
aproapelui meu nu se poate supune răutății mele; senzualitatea lui, spre mânia mea
împotriva viciilor sale. Defectele mele nu sunt instrumentele care trebuie să-i aresteze
greșelile. Și, prin urmare, reformatorii nerăbdători și denunțarea predicatorilor,
reproșanții grăbiți și părinții furioși și rudele iritate, în general, nu reușesc, în mai
multe departamente, să recupereze eroarea.
Dacă cineva te defaimă și te bucuri de el, el este cel mai mult dispus de ființe
umane. El a făcut un prejudiciu mult mai profund decât v-a făcut. El este, și nu tu, pe
care Dumnezeu îl privește cu nemulțumire și compasiune amestecate; și judecata Lui
trebuie să fie legea voastră. Dintre toate binefacerile Sfântului Munte nu există unul
pentru acest om; dar pentru cei milostivi, cei care fac pace și cei persecutați sunt
vărsați liber.
Toți suntem oameni cu pasiuni, înclinații și expuneri. Există elemente în noi toate,
care ar fi putut fi pervertite, prin procesele succesive de deteriorare morală, până la
cele mai grave crimă. Nebunul căruia exersarea mulțimii aglomerate se îndreaptă spre
eșafod, nu este mai rău decât oricare dintre acea mulțime ar fi putut deveni în
circumstanțe similare. El trebuie condamnat într-adevăr, dar, de asemenea, să fie
profund milostiv.
[Ilustrare]
[Ilustrare]
VIII.
CONDUCĂTORUL CONSTRUCȚIEI.
În această diplomă ați fost învățați lecția importantă, că nimeni nu are dreptul să
avanseze în ritul scoțian antic și acceptat, care nu s-au familiarizat prin învățare și
jurisprudență masonică prin studiu și aplicare. Gradele acestui Rit nu sunt pentru cei
care se mulțumesc cu simpla lucrare și ceremonii și nu caută să exploreze minele de
înțelepciune care sunt îngropate sub suprafață. Încadrați în continuare spre Lumină,
către acea stea, care strălucește la distanță, care este o emblemă a Adevărului Divin,
dată de Dumnezeu primilor oameni și păstrată în mijlocul tuturor vicisitudinilor
veacurilor din tradițiile și învățăturile Masoneriei. Cât de departe vei avansa, depinde
de tine singur. Aici, ca oriunde în lume, întunericul se luptă cu Lumina, iar norii și
umbrele intervin între voi și Adevăr.
Atunci când veți fi îmbrăcați cu moralitatea Masoneriei, cu care sunteți încă și pentru
o perioadă de timp vor fi ocupați exclusiv - când veți fi învățat să practicați toate
virtuțile pe care le încorporează; când vă vor fi cunoscuți ca Dumnezeii voștri; atunci
veți fi pregătiți să primiți instrucțiunile sale filosofice înalte și să scalați înălțimile pe a
căror vârf Lumina și Adevărul stau entorsează. Pas cu pas oamenii trebuie să avanseze
spre perfecțiune; și fiecare grad Masonic este menit să fie unul din acești pași. Fiecare
este o dezvoltare a unei anumite îndatoriri; și în prezent sunteți învățați caritate și
bunăvoință; a fi pentru frații voștri un exemplu de virtute; pentru a vă corecta propriile
greșeli; și să vă străduiți să le corectați pe frații voștri.
Bateria acestui grad și cele cinci circuite pe care le-ați făcut în jurul Lojii, fac aluzie la
cele cinci puncte ale părtășiei și intenționează să le reamintesc în mod intenționat în
mintea voastră. Pentru a merge la porunca fratelui sau la ușurarea lui, chiar desculț și
pe pământ rătăcit; să-l amintiți în rugăciunile voastre față de dumnezeire; să-l prindă
în inima ta și să-l protejezi de răutate și de rău; să-l susțină atunci când vor să se
poticnească și să cadă; și să-i dea un sfat prudent, cinstit și prietenos, sunt îndatoriri
scrise pe paginile marelui Cod al Legii lui Dumnezeu și mai întâi printre rânduielile
Masoneriei.
Proprietatea distinctivă a omului este căutarea și urmărirea după adevăr. Prin urmare,
când ne relaxăm de îngrijorările și preocupările noastre necesare, dorim să vedem, să
auzim și să învățăm ceva; și noi credem că cunoașterea lucrurilor, fie obscură, fie
minunată, este mijlocul indispensabil de a trăi fericit. Adevărul, Simplitatea și
Candoarea sunt cele mai potrivite pentru natura omenirii. Ceea ce este virtuos constă
fie în Sagacitate, și Percepția Adevărului; sau în păstrarea Societății Umane, dând
fiecărui om datoria sa și respectând credința contractelor; sau în măreția și fermitatea
unei minți înalte și nesupuse; sau în respectarea ordinii și a regularității în toate
cuvintele noastre și în toate acțiunile noastre; în care se numără Moderarea și
Temperanța.
Masoneria a păstrat religios această credință luminată, din care curge devotamentul
sublim, sentimentul de fraternitate roditor al faptelor bune, spiritul îngăduinței și păcii,
al speranțelor dulci și al consolamentelor efective; și inflexibilitatea în îndeplinirea
celor mai dureroase și mai grele sarcini. A întotdeauna a propagat-o cu ardoare și
perseverență; și, prin urmare, se muncește în prezent mai zelos decât oricând. Doar un
discurs masonic este pronunțat, ceea ce nu demonstrează necesitatea și avantajele
acestei credințe și mai ales amintesc cele două principii constitutive ale religiei,
care factoată religia, iubirea lui Dumnezeu și iubirea aproapelui. Masonii poartă
aceste principii în sânul familiilor lor și al societății. În timp ce sectarienii din vechile
vremuri au înfruntat spiritul religios, Masoneria, formând un mare popor pe întregul
glob și marșând sub marele drapel al Carității și Benevolenței, păstrează acest
sentiment religios, îl întărește, îl extinde în puritatea și simplitatea sa, ea a existat
întotdeauna în adâncurile inimii umane, deoarece a existat chiar și sub stăpânirea celor
mai vechi forme de închinare, dar în care superstițiile brutale și dezrădăcinate i-au
interzis recunoașterea.
Acum nu vom lărgi sau vom elabora aceste idei. Noi le spunem doar pentru scurt
timp, ca sugestii, pe care le puteți reflecta în timpul liber. În continuare, dacă veți
continua să avansați, ei vor fi difuzați, explicați și dezvoltați.
Și astfel, Masoneria ne învață, omul se va pregăti cel mai bine pentru acel viitor pe
care el îl speră. Nevăzutul nu poate ține un loc mai înalt în afecțiunile noastre decât
Seenul și Familiarul. Legea ființei noastre este Dragostea vieții și interesele ei și
podoabele; dragostea față de lumea în care este distribuită lotul nostru, însoțit de
interesele și afecțiunile pământului. Nu o dragoste scăzută sau senzuală; nu iubirea de
bogăție, de faimă, de ușurință, de putere, de splendoare. Nu lumesc lume; dar
dragostea Pământului ca grădina pe care Creatorul a atras minuni ale frumuseții; ca
locuință a omenirii, arena conflictelor sale, scena progresului său inimii, locul
locuinței celor înțelepți, buni, activi, iubitori și dragi; locul oportunității dezvoltării
prin păcatul, suferința și tristețea, a celor mai nobile patimi,
Ei fac dureri foarte neprofitabile, care se străduiesc să-i convingă pe oameni că sunt
obligați în totalitate să disprețuiască această lume și tot ce este în ea, chiar dacă aceștia
locuiesc aici. Dumnezeu nu a luat toate acele dureri în formarea și încadrarea și
amenajarea și adorarea lumii, pentru ca cei care au fost făcuți de El să trăiască în ea ar
trebui să o disprețuiască. Va fi de ajuns, dacă nu-i prea iubesc prea mult. Este inutil să
încerci să stingi toate acele afecțiuni și pasiuni care sunt și vor fi întotdeauna
inseparabile de natura umană. Atâta timp cât lumea durează, iar onoarea, virtutea și
industria au reputație în lume, vor exista ambiții, emulații și pofta de mâncare în cei
mai buni și mai buni oameni din ea; și dacă nu ar exista, mai multă barbaritate și viciu
și răutate ar acoperi orice națiune a lumii, decât suferă acum.
Numai cei care simt un interes profund și o afecțiune pentru această lume vor lucra cu
hotărâre pentru ameliorarea ei. Cei care subevaluează această viață, devin în mod
firesc curioși și nemulțumiți și își pierd interesul pentru binele semenilor lor. Pentru a
le sluji și pentru a-și îndeplini datoria ca masoni, trebuie să simțim că obiectul merită
exercițiul; și să vă mulțumiți cu această lume în care Dumnezeu ne-a așezat, până
când El ne va permite să ne îndepărtăm de unul mai bun. El este aici cu noi și nu
consideră acest lucru o lume nedemnă.
Este un lucru serios să defăim și să credem întreaga lume; pentru a vorbi despre el ca
pe o locuință a unei rase sărace, înverșunate, înfricoșătoare, ignorante și
disprețuitoare. Nu ai fi discreditat familia ta, cercul tău prietenos, satul tău, orașul tău,
țara ta. Lumea nu este una nenorocită și lipsită de valoare; nici nu este o nenorocire, ci
un lucru de a fi recunoscător pentru a fi om. Dacă viața este fără valoare, la fel este și
nemurirea.
Din multele învățături ale Masoneriei, una dintre cele mai valoroase este că nu ar
trebui să depreciem această viață. Nu se știe că atunci când ne gândim la destinul care
așteaptă omul de pe pământ, ar trebui să ne culcăm leagănul cu lacrimile noastre; dar,
la fel ca și Evreii, întâmpină nașterea unui copil cu bucurie și susține că ziua lui ar
trebui să fie un festival.
Ea susține că, cu toate relele sale, viața este o binecuvântare. A nega că este de a
distruge baza tuturor religiilor, naturale și revelate. Fundamentul fundamental al
oricărei religii este pus pe credința fermă că Dumnezeu este bun; și dacă această viață
este un rău și un blestem, nici o astfel de credință nu poate fi distinsă rațional. Pentru
a-și alinia satira la umanitate și la existența umană, ca mijloc și disprețuitor; să privim
în această lume ca o locuință a unei rase mizerabile, potrivită doar pentru batjocură și
dispreț; să considerăm acest pământ ca o temniță sau închisoare, care nu are nici o
binecuvântare de oferit decât să scape de ea, este să stingă lumina primară a credinței
și a speranței și a fericirii, să distrugă baza religiei și fundația adevărului în bunătatea
lui Dumnezeu . Dacă este într-adevăr așa, atunci nu contează ce altceva este adevărat
sau nu este adevărat; speculația este zadarnică și credința este zadarnică;
Viața este creația minunată a lui Dumnezeu. Este lumină, izvorată din întuneric
gol; puterea, trezită din inerție și impotență; fiind creat din nimic; iar contrastul ar
putea să-i înmulțească mintea și încântarea. Este o răsplată a bunătății nesfârșite; și
din momentul în care se revarsă prima dată în lumină, atunci când se amestecă cu
oceanul Veșniciei, acea Bunătate o primește și o slujește. Este un dar minunat și
glorios. Există bucurie în vocile copilăriei; bucurie în treapta îmbelșugată a tinereții
sale; profunda satisfacție în maturitatea sa puternică; și pacea în epoca sa
liniștită. Există bine pentru bine; virtute pentru credincioși; și victoria pentru
vitejii. Există, chiar și în această viață umilă, o infinitate pentru cei ale căror dorințe
sunt nelimitate. Există binecuvântări la nașterea sa; există speranță în moartea sa; și
eternitatea în perspectiva sa. Astfel, pământul, care leagă mulți în lanțuri, este pentru
mason atât locul de pornire, cât și scopul nemuririi. Mulți îl îngroapă în gunoaiele
îngrijorărilor plictisitoare și în vanate; dar masonului este muntele înalt al meditației,
în care Raiul, Infinitul și Veșnicia sunt răspândite înaintea lui și în jurul lui. Pentru cei
înalți, minunați, puri și virtuoși, această viață este începutul Cerului și o parte a
nemuririi.
Dumnezeu a desemnat un remediu pentru toate relele din lume; și acesta este un spirit
mulțumit. Putem fi împăcați cu sărăcia și cu o avere joasă, dacă suferim mulțumire și
echilibru pentru a face proporțiile. Nici un om nu este sărac, care nu se crede așa; dar
dacă, cu o avere plină, cu nerăbdare dorește mai mult, el își proclama dorințele și
starea lui săracă. Această virtute de mulțumire a fost suma tuturor vechilor filosofii
morale și este de cea mai mare folosință universală pe întreaga durată a vieții noastre
și unicul instrument pentru a ușura poverile lumii și dușmanii șanselor triste. Este o
mare rezonabilitate a respectării Providenței divine, care guvernează întreaga lume și
ne-a ordonat astfel în administrarea măreției familii. Este potrivit ca Dumnezeu să
renunțe la darurile Sale așa cum îi place; și dacă vom murmura aici, putem,
Noi înșine facem averile noastre bune sau rele; și când Dumnezeu ne lasă pe un tiran
pe noi, o boală, o dispreț sau o avere mai mică, dacă ne temem să murim sau să nu
știm cum să fim răbdători sau să fim mândri sau covârșitori, atunci calamitatea ne stă
în putință . Dar dacă știm cum să gestionăm un principiu nobil și să nu ne temem de
moarte atât de mult ca o acțiune necinstiți și să credem nerăbdarea un rău mai rău
decât o febră și mândria a fi cea mai mare rușine și cea mai mare nebunie, la chinurile
avariei, putem continua să purtăm o minte și un zâmbet la răsturnarea norocului și
răutății soartei.
Dacă nu ți-ai pierdut țara, nu-ți pierzi constanța; și dacă trebuie să mori mai devreme
decât alții sau mai mult decât te-ai aștepta, nu muri cu nerăbdare. Căci nici o șansă nu
este rău pentru cel care este mulțumit și pentru un om nimic nu este mizerabil dacă nu
este nerezonabil. Nici un om nu poate face pe altul să fie sclavul său, decât dacă
celălalt cel mai întâi sa înrobit în viață și moarte, în plăcere sau în durere, în speranță
sau în frică; comanda aceste pasiuni, iar tu esti mai liber decat regii Parthian.
Atunci când un dușman ne reproșează, să-l privim ca pe un împărat imparțial al
greșelilor noastre; căci el ne va spune mai adevărat decât cel mai bun prieten al nostru,
și ne-ar putea ierta mânia lui, în timp ce noi vom folosi de claritatea declamației
sale. Boul, cînd este obosit, stă curat; și dacă nu există nimic altceva în abuz, ci faptul
că ne face să mergem cu ușurință și să călcăm de teamă de vrăjmașii noștri, este mai
bine decât să fim lăudați în mândrie și neglijență.
Dacă fugi de angajarea în public, ia sanctuarul într-o pensie onestă, fiind indiferentă
pentru câștigul tău în străinătate sau siguranța ta acasă. Când vântul de vânt bate tare
și plouă cu tristețe, nu ne așezăm în el și plângem; ci apărați-i împotriva ei cu o
îmbrăcăminte caldă sau un foc bun și un acoperiș uscat. Deci, când furtuna unei
mischance tristă bate asupra spiritelor noastre, putem transforma-o într-un lucru bun,
dacă ne hotărâm să facem acest lucru; și cu echilibru și răbdare ne-ar putea adăposti
de înfrânarea nemiloasă. Dacă ne dezvoltă răbdarea și ne dă ocazia pentru rezistență
eroică, ne-a făcut destul de buni pentru a ne recompensa suficient pentru toată
suferința temporală; căci un om înțelept va birui stelele lui; și au o influență mai mare
asupra propriului său conținut, decât asupra tuturor constelațiilor și planetelor de pe
neașteptate.
Comparați-vă situația cu câțiva de mai sus, dar pentru a vă asigura conținutul, priviți
acele mii cu care nu v-ați schimba averea și starea pentru orice interes. Un soldat nu
trebuie să se gândească la sine, dacă nu are succes ca Alexander sau Wellington; nici
un om nu se consideră nefericit că nu are bogăția lui Rothschild; ci mai degrabă să se
bucure de faptul că el nu este micșorat ca mulți generali care au coborât cal și om
înaintea lui Napoleon, iar acesta din urmă nu este cerșetorul care, cu capul gol în
vuietul sumbru al iernii, își ține pălăria înfricoșată pentru caritate. Ar putea fi mulți
care sunt mai bogați și mai norocoși; dar multe mii care sunt foarte mizerabile, în
comparație cu tine.
După cele mai grave atacuri ale Fortunei, va fi ceva ce ne-a rămas, o față veselă, un
spirit vesel și o bună conștiință, Providența lui Dumnezeu, speranțele noastre de Rai,
caritatea noastră pentru cei care ne-au rănit; poate o soție iubitoare și mulți prieteni la
milă și alții să ne scutească; lumina și aerul și toate frumusețile naturii; putem citi,
discurs și medita; și având în continuare aceste binecuvântări, ar trebui să fim foarte
îndrăgostiți de durere și de teamă să le pierdem pe toți și să preferăm să ne așezăm pe
mica noastră pumn de spini.
Mărește-ți dorințele cu averea și starea ta, nu cu averile tale prin dorințele tale: să fie
guvernat de nevoile tale, nu de fantezia ta; prin natura lor, nu prin obiceiurile rele și
prin principiile ambițioase. Nu este rău să fii sărac, ci să fii vicios și nerăbdător. Este
oare o fiară mai bună, care are doi sau trei munți care să pășească, decât micuța albină
care se hrănește cu roua sau cu mana și trăiește în ceea ce cade în fiecare dimineață
din cămăruțele cerului, nori și Providență?
Există câteva situații de avere și o situație echitabilă care nu poate rezista cu alții; dar
dacă doriți acest lucru, trebuie să pierdeți acest lucru și, dacă nu vă mulțumiți cu unul,
veți pierde confortul celor două. Dacă doriți să învățați, trebuie să aveți timp liber și o
viață retrasă; dacă onoruri de distincții de stat și politice, trebuie să fii vreodată în
străinătate în public, să dobândești experiență, să faci afaceri tuturor oamenilor și să
păstrezi toată compania și să nu ai deloc timp liber. Dacă vei fi bogat, trebuie să fii
frugal; dacă veți fi populari, trebuie să fiți buni; dacă un filosof, trebuie să disprețuiți
bogățiile. Dacă ai fi renumit ca Epaminondas, accepta și sărăcia lui, pentru că a adus
luciu persoanei lui și invidia pentru averea lui, iar virtutea lui fără ea nu ar fi putut fi
atât de excelentă. Dacă ai avea reputația unui martir, trebuie să-i accepți
persecuția; dacă este un binefăcător al lumii, nedreptatea lumii; dacă ești cu adevărat
mare, trebuie să te aștepți să vezi că mulțimea preferă bărbații mai mici pentru tine.
Dumnezeu îl consideră unul dintre gloriile Sale, că aduce bine din rău; și, prin urmare,
nu era altceva decât motiv pentru care ar trebui să avem încredere în El pentru a
guverna lumea Lui așa cum Îi place; și că trebuie să așteptăm cu răbdare până când
schimbarea va veni sau dacă motivul va fi descoperit.
O mulțumire a lui Mason nu trebuie în nici un caz să fie un simplu egoism mulțumit,
ca și cel care, confortabil, este indiferent față de disconfortul altora. În această lume
va fi întotdeauna rău să ierți, suferința de a ușura, tristețea cerând simpatia,
necesitățile și lipsa de mângâiere și o ocazie amplă pentru exercitarea unei caritate și a
unei bunăvoințe active. Iar cel care stă neclintit în mijlocul lui, mai mult, bucurându-
se probabil de confortul și luxul său, nu este mulțumit, ci egoist și nemulțumit, prin
contrastul cu mizeria flăcată și zdrențuită și mizerabilă a semenilor săi.
Este cea mai tristă dintre toate priveliștile de pe acest pământ, aceea a unui om leneș și
luxos sau greu și penibil, căruia îi dorește recursul în zadar, iar suferința strigă într-o
limbă necunoscută. Omul a cărui furie îngrozitoare îl înghită în violență și crimă nu
este pe jumătate atât de nedemn să trăiască. El este administratorul necredincios, care
înșela ceea ce ia dat Dumnezeu în încredere pentru cei săraci și suferinzi în rândul
fraților săi. Masonul adevărat trebuie să fie și trebuie să aibă dreptul să se
mulțumească cu el însuși; și el poate fi așa numai atunci când nu trăiește singur, ci și
pentru alții, care au nevoie de ajutorul lui și au o pretenție asupra simpatiei lui.
"Caritatea este canalul cel mare," a fost bine spus ", prin care Dumnezeu își transmite
toată mila lui asupra omenirii, pentru că primim dezvăluirea păcatelor noastre în
proporție cu fratele nostru care iartă-ne, aceasta este regula speranțelor și măsurii
noastre a dorinței noastre în această lume și în ziua morții și judecății, marea frază
asupra omenirii va fi făcută în conformitate cu pomenirea noastră, care este cealaltă
parte a iubirii.Însuși Dumnezeu este iubire și fiecare grad de caritate care locuiește în
noi este participarea naturii divine ".
Veți afla ulterior cine sunt dușmanii principali ai libertății umane simbolizați de
asasinii maestrului Khūrūm; și în soarta lor puteți vedea prefigurat ceea ce sperăm cu
sinceritate că vom depăși apoi acei dușmani ai umanității, împotriva cărora Masoneria
sa luptat atât de mult.
[Ilustrare]
[Ilustrare]
IX.
ELECTUL NINETELOR.
Se rănește împotriva pasiunilor care izvorăsc din sânul unei lumi de sentimente fine, o
lume a zicărilor admirabile și a practicilor greșite, a maximelor bune și a faptelor
rele; ale căror pasiuni mai întunecate nu sunt numai restrânse prin obiceiuri și
ceremonii, ci ascunse chiar de la sine printr-un văl de sentimente frumoase. Acest
vulgarism teribil a existat în toate varstele. Sentimentalismul românesc a acoperit
adesea infidelitatea și viciul; Protestanța greșită adesea ascultă spiritualitatea și
credința și neglijează adevărul familial, onestitatea și generozitatea; și rafinamentul
raționalist ultra-liberal uneori se înalță în ceruri în visurile sale și se varsă în noroiul
pământului în faptele sale.
Poate exista o lume a sentimentelor masonice; și totuși o lume a zidăriei puțin sau
deloc. În multe minți există un sentiment vag și general de caritate masonică,
generozitate și dezinteres, dar nu o virtute practică, activă, nici o bunătate obișnuită,
jertfă de sine sau liberalitate. Masoneria se joacă despre ele, cum ar fi frigurile, deși
lumini strălucitoare care izbucnesc și se îndoașă peste cerul nordic. Există ocazii de
clipe de senzație generoasă și bărbătesc, splendori tranzitorii și străluciri instantanee
ale gândirii simple și nobile și coruscări tranzitorii care luminează Raiul imaginației
lor; dar nu există căldură vitală în inimă; și rămâne la fel de rece și steril ca regiunile
arctice sau antarctice. Ei facnimic; nu câștigă victorii asupra lor; nu fac niciun
progres; ei se află încă în colțul din nord-est al Lojii, ca atunci când ei au stat acolo ca
ucenici; și nu cultivă Masoneria, cu o cultivare, hotărâtă, hotărâtă și regulată, cum ar fi
cultivarea proprietății, profesiei sau cunoștințelor lor. Masoneria lor își ia șansa în
general și sentimentul ineficient, cu rezultate pline de durere; în cuvinte și formule și
profesii fine.
Cei mai mulți bărbați au sentimente , dar nu principii . Primele sunt senzații
temporare, acestea din urmă impresionează permanent și controlează bunătatea și
virtutea. Primele sunt generale și involuntare și nu se ridică la caracterul
virtuții. Fiecare le simte. Ele luminează spontan în fiecare inimă. Acestea din urmă
sunt reguli de acțiune și ne formulează și controlează comportamentul; și acestea sunt
cele pe care insistă Masoneria.
Un mare predicator a spus: "De aceea ești de neiertat: Omule, oricine ești tu, care
judeci, căci altfel judecăști pe altul, te condamnezi; căci tu judeci, fă aceleași
lucruri". Este uimitor să vedem cum pot vorbi oamenii despre virtute și onoare, a
căror viață neagă ambele. Este curios să vedem cu ce o minunată unitate mulți oameni
răi citează Scriptura. Pare să-și mângâie conștiințele lor rele, să folosească cuvinte
bune; și să-și pună capăt faptelor rele, cu texte sfinte, înfrânte în scopul lor. Adesea,
cu cât un om vorbește mai mult despre Caritate și Tolerare, cu atât are mai puțin de
el; cu cât vorbește mai mult despre virtute, cu atât are mai mic stoc pe care îl are. Gura
vorbește din abundența inimii; dar adesea foarte inversă a ceea ce omul practică. Și
viciosul și senzualul exprimă adesea și, într-un anumit sens, simt, dezgust puternic la
viciu și senzualitate. Hipocrisia nu este atât de comună cum este imaginat.
Aici, în Lojă, virtutea și viciul sunt chestiuni de reflecție și de senzație numai. Sunt
puține ocazii aici, pentru practica fiecăruia; și Masonii se alătură argumentului aici, cu
facilități și pregătire; pentru că nu trebuie să urmeze nimic. Este ușor și în siguranță
aici să vă simțiți pe aceste chestiuni. Dar mâine, când ei respiri atmosfera câștigurilor
și competițiilor lumești, iar pasiunile sunt din nou agitate la oportunitățile de plăcere
ilegală, toate emoțiile lor fine despre virtute, toată abominarea lor generoasă de
egoism și senzualitate se topesc ca o dimineață nor.
Pentru moment, emoțiile și sentimentele lor sunt sincer și real. Oamenii pot fi într-
adevăr, într-un anumit mod, interesați de zidărie, în timp ce în mod fatal deficienți în
virtute. Nu este întotdeauna ipocrizie. Oamenii se roagă cel mai fervent și sincer și
totuși sunt în mod constant vinovați de acte atît de rele și de bază, atît de inegale și de
nedrepte, încît crimele care îngrămădesc docket-urile curților noastre sunt cu puțin
mai rele.
În îndatoririle de viață sunt mai mult decât viața. Legea îl impune fiecărui cetățean, că
preferă serviciul urgent al țării sale înainte de siguranța vieții sale. Dacă un om este
poruncit, spune un mare scriitor, să aducă muniție sau muniție pentru a elibera oricare
dintre orașele împăratului care sunt în primejdie, atunci el nu poate, pentru nici un
pericol de furtună, să justifice aruncarea lor peste bord; pentru că acolo se află ceea ce
a fost rostit de către romană, atunci când aceeași necesitate a vremii era presupusă să-
l îngreuneze să se îmbarce: " Necese est ut eam, non ut vivam :" este necesar să merg:
nu este necesar să trăiesc.
Nu oferă nici o înfățișare anarhiei și abilității; și nici o iluzie de glorie, nici o emulație
extravagantă a vechilor antici îl inflamă cu o sete nenaturală de libertate ideală și
utopică. Învață că, în corectitudinea vieții și a sobrietății obiceiurilor, este singura
garanție sigură pentru continuarea libertății politice; și este, în principal, soldatul
sfințeniei legilor și a drepturilor conștiinței.
Speră și dorește pentru ziua în care toate rasele oamenilor, chiar și cele mai mici, vor
fi ridicate și vor deveni potrivite pentru libertatea politică; când, ca toate celelalte rele
care afectează pământul, pauperismul și robia sau dependența abjectă, vor înceta și
vor dispărea. Dar nu propovăduiește revoluția celor care sunt îndrăgostiți de regi, nici
răzvrătire care nu se poate încheia decât în dezastru și înfrângere sau în înlocuirea
unui tiran cu altul sau a unei multitudini de despoți pentru una.
Nu poate fi niciodată angajată, în nici o țară sub cer, să învețe o toleranță la cruzime,
să slăbească ura morală pentru vinovăție sau să deprime și să brutaleze mintea
umană. Frica de pedeapsă nu va face niciodată un mason ca un complice care să-i
corupe pe concetățenii săi și un învățător al depravării și barbariei. Dacă oriunde, așa
cum sa întâmplat până acum, un tiran ar trebui să trimită un satirist pe tirania sa pentru
a fi condamnat și pedepsit ca un libeller, într-o instanță de judecată, un mason, dacă
este un jurat într-un astfel de caz, deși în fața schelelor cu sângele celor nevinovați și
în cadrul audierii ciupercului de baionetă, menită să suprasolicite curtea, ar salva pe
satirul neînduplecat din colții tiranților și îi va trimite ofițerii de la curte cu înfrângere
și rușine.
Chiar dacă toate legile și libertățile au fost călcate sub picioarele demagogilor
iacobinici sau a unui bandit, militari au fost săvârșite cu o mână înaltă împotriva
tuturor celor care meritău să fie obiecte de venerație publică; dacă poporul, răsturnând
legea, a râs ca o mare în jurul curților de justiție și a cerut sângele acelora care, în
timpul adaptării temporale a nebuniei și a delirului beat, au încercat să devină o ofensă
față de ea, pentru cuvintele adevărate rostite acțiuni nepopulare făcute cu curaj,
juramantul masonic, nelegat de tirul unic sau de multe ori, se consultă doar cu
dictaturile datoriei și stă cu o fermitate nobilă între tigrii umane și pradă râvnă.
Masonul ar trece mai degrabă viața ascunsă în adâncurile celei mai profunde
obscurități, alimentându-și mintea chiar și cu viziunile și imaginațiile faptelor bune și
a acțiunilor nobile, decât să fie plasată pe cel mai splendid tron al universului,
tantalizată cu o negare a practicii a tot ceea ce poate face cea mai mare situație altceva
decât cel mai mare blestem. Și dacă i sa permis să împrumute cel mai mic pas la orice
desen sau model lăudabil; dacă a avut parte de orice măsură de a da liniște proprietății
private și conștiinței private, făcând mai ușoare jugul sărăciei și dependenței sau
eliberarea oamenilor merituoși de opresiune; dacă a ajutat la asigurarea concetățenilor
săi cea mai bună posesie, pace; dacă sa alăturat reconcilierii diferitelor secțiuni ale
țării sale, și oamenii de la guvernare de a crea propriile lor; și învățând cetățeanul să-și
caute protecția față de legile țării sale și pentru confortul său față de bunăvoința
conaționalilor săi; dacă și-a luat partea cu cei mai buni oameni în cele mai bune
acțiuni, ar putea să închidă cartea, chiar dacă ar dori să citească o pagină sau două mai
multe. Este suficient pentru măsura lui. El nu a trăit în zadar.
Masoneria învață că toată puterea este delegată pentru bine și nu pentru rănirea
poporului; și că atunci când este pervertit de scopul original, compactul este rupt, iar
dreptul trebuie reluat; că rezistența la putere a uzurpat nu este doar o datorie pe care
omul o datorează lui și aproapelui său, ci datorie pe care o datorează Dumnezeului
său, afirmând și menținând rangul pe care El la dat în creație. Acest principiu nu poate
înăbuși nici măcinarea ignoranței, nici stingerea rafinamentului. Aceasta face ca baza
pentru un om să sufere când trebuie să acționeze; și, tinzând să-i păstreze destinațiile
originale ale Providenței, se răstoarnă la ipotezele arogante ale tiranilor și justifică
calitatea independentă a rasei din care facem parte.
Căci forța nu este văzută doar pe câmpul de luptă și în mijlocul conflictului de arme,
dar își arată energia sub orice dificultate și împotriva fiecărui atacator. Cel care se
luptă împotriva cruzimii, a asupririi și a abuzurilor, luptă pentru onoarea țării sale, pe
care aceste lucruri o pământ; iar onoarea ei este la fel de importantă ca existența
ei. Adesea, într-adevăr, războiul împotriva acelor abuzuri care dăunează țării este la
fel de periculos și mai descurajator decât cel împotriva vrăjmașilor ei în domeniu; și
merită o recompensă egală, dacă nu mai mare.
Pentru acei greci și romani, care sunt obiectele admirației noastre, nu a fost folosită cu
greu nici o altă virtute în extirparea tiranilor, decât dragostea de libertate, care le-a
făcut să procure să scoată sabia și le-a dat putere să o folosească. Cu ușurință, ei
îndeplinesc angajamentul, în mijlocul strigătului general de laudă și bucurie; nici nu s-
au angajat în încercarea la fel de mult ca o întreprindere de problemă periculoasă și
îndoielnică, ca un concurs cel mai glorios în care virtutea ar putea fi semnalată; care
au dus infailibil la recompensa actuală; care le legau frunțile cu coroane de laur și își
exprimau amintirile în faima nemuritoare.
Dar cel care asaltează abuzuri îngrijorătoare, privit probabil cu un respect superstițios
și în jurul căruia vechile legi stau ca niște fortărețe și bastioane pentru a le apăra; care
denunță acte de cruzime și indignare asupra omenirii care îi fac pe fiecare făptuitor al
său inamic personal și poate să-l facă privit cu suspiciune de către poporul în mijlocul
căruia trăiește, ca atacator al unei ordini stabile a lucrurilor despre care el atacă numai
abuzurile și a legilor despre care el atacă doar încălcările - nu poate căuta recompensa
actuală, nici că sprâncenele sale vii vor fi înfășurate cu lauri. Și dacă, luptând
împotriva unei mulțimi întunecate de opinii, superstiții, obloane și temeri, pe care
majoritatea bărbaților se tem mai mult decât o armată teribilă cu bannere, masonul
depășește și iese din concurs victorios; sau dacă o facenu este cucerită, ci este
înrăutățită și înlăturată de un curent puternic de prejudecăți, pasiune și interes; în
oricare dintre aceste cazuri, spiritul de spirit pe care-l prezintă meritele pentru el mai
mult decât o mediocritate de faimă.
El a trăit deja prea mult timp și a supraviețuit ruinei țării sale; iar cel care se poate
bucura de viață după un astfel de eveniment merită să nu fi trăit deloc. Nici nu mai
merită să trăiască, care arată îngrijorat de abuzurile care dau naștere la rușine și de
cruzimile care dezonorează, precum și de scene de mizerie, lipsire și brutalizare care îi
distorsionează țara; sau răutății sordide și răzvrătiri care îi fac o vorbă și o batjocură
printre toate națiunile generoase; și nu se străduiește nici să remedieze, nici să
prevină.
Nu este adesea o țară în război; nici nu li se poate permite tuturor să-și ofere inima
gloanțele inamicului. Dar în aceste eforturi patriotice de pace, în prevenirea,
înlăturarea și reformarea relelor, opresiunilor, greșelilor, cruzimelor și indignărilor,
fiecare mason se poate uni; și fiecare poate face ceva și împărtășește onoarea și gloria
rezultatului.
Căci numele cardinal din istoria minții umane sunt puține și ușor de numărat; dar mii
și zeci de mii își petrec zilele în pregătirile care trebuie să accelereze schimbarea
predestinată, adunând și strângând materialele care trebuie să aprindă și să dea lumină
și căldură atunci când focul din Cer va fi coborât asupra lor. Numeroși sunt sutarii și
pionierii, inginerii și artizanii, care participă la marșul intelectului. Mulți se mișcă în
detașamente și echilibrează calea pe care urmează să treacă carul și reduc obstacolele
care ar împiedica progresul său; și acestea au și răsplata lor. Dacă muncesc cu
sârguință și credincioșie în chemarea lor, nu numai că se vor bucura de acea
mulțumire calmă pe care o diligență în cea mai scăzută sarcină nu reușește niciodată
să câștige; nu numai că sudoarea sprâncenelor lor va fi dulce, și îndulcitorul restului
care urmează; dar, când victoria este realizată în cele din urmă, ei vor veni pentru o
parte din slavă; chiar dacă cel mai rău soldat care a luptat la Maraton sau la Muntele
lui King a devenit un împărtășitor în gloria acelor zile de salvare; și în cercul propriu
al familiei, a cărui aprobare se apropie cel mai apropiat de cel al unei conștiințe
aprobatoare, a fost privit ca reprezentant al tuturor eroilor fratelui său; și putea să
spună astfel de povești ca făcând o lacrimă să strălucească pe obrazul soției sale și să-
și aprindă ochii băiatului cu o strălucire nemaivăzită. Sau, dacă a căzut în luptă și
locul său lângă foc și la masă acasă a fost apoi vacant, locul acela era sacru; și el a fost
adesea vorbit despre acolo în seriile lungi de iarnă; și familia sa, a fost considerată
norocoasă în cartier,
Amintiți-vă că lungimea vieții nu este măsurată prin orele și zilele ei, ci prin ceea ce
am făcut acolo pentru țara și felul nostru. O viață inutilă este scurtă, dacă durează un
secol; dar cea a lui Alexandru era lungă ca viața stejarului, deși a murit la treizeci și
cinci de ani. Putem face mult în câțiva ani și nu putem face nimic în viață. Dacă
mâncăm, bem și dormim, și tot ce se întâmplă în jurul nostru, așa cum îi place; sau
dacă trăim, ci pentru a strânge bogății, pentru a câștiga slujbe sau pentru a purta titluri,
am putea să nu trăim deloc; nici nu avem dreptul să ne așteptăm la nemurire.
Nu uitați, prin urmare, ceea ce v-ați dedicat în acest grad: apărați slăbiciunea
împotriva puterii, prietenul împotriva celor mari, oprimați împotriva asupritorului! Fii
mereu vigilent și vigilent de interesele și onoarea țării tale! și poate ca Marele Arhitect
al Universului să vă dea acea tărie și înțelepciune care să vă permită să îndepliniți în
mod corect și cu credincioșie aceste îndatoriri înalte!
[Ilustrare]
[Ilustrare]
X.
Această diplomă este dedicată acelorași obiecte ca cele ale Elu al Nouă; precum și
cauzei Toleranței și Liberalității împotriva fanatismului și a persecuției, politice și
religioase; și la educația, instruirea și iluminarea împotriva erorilor, barbarismului și
ignoranței. Pentru aceste obiecte, ați dedicat în mod irevocabil și pentru totdeauna
mâna, inima și intelectul vostru; și ori de câte ori în prezența voastră se deschide un
capitol din acest grad, veți fi amintiți cel mai solemn de jurămintele voastre de aici
luate la altar.
Căci el știe că astfel de nebuni sunt adesea mai calomiti decât ambiția regilor; și că
intoleranța și fanatismul au fost blestemele infinit mai mari pentru omenire decât
ignoranța și eroarea. Mai bine orice eroare decât persecuția! Mai bine oriceopinie
decât șurubul cu degetul mare, suportul și miza! Și el știe cât de insuportabil este
absurdul, pentru o creatură căreia el însuși și tot ce este în jurul lui sunt mistere, să
tortureze și să-i ucidă pe alții, pentru că nu pot gândi așa cum face în ceea ce privește
cele mai profunde dintre aceste mistere, să înțeleagă care este cu totul dincolo de
înțelegerea persecutorului sau a celui persecutat.
Masoneria nu este o religie. Cel care face din ea o credință religioasă, o falsifică și o
denaturizează. Brahminul, evreul, mahomedanul, catolicul, protestanta, fiecare care își
mărturisește religia specială, sancționată de legi, de timp și de climat, trebuie să-l
rețină și nu poate avea două religii; pentru legile sociale și sacre adaptate la uzanțele,
manierele și prejudecățile anumitor țări, sunt munca oamenilor.
Dar Masoneria învață și a păstrat în puritatea lor principiile cardinale ale vechii
credințe primitive, care stau la baza și sunt temelia tuturor religiilor. Tot ce a existat
vreodată a avut o bază de adevăr; și toți au acoperit acel adevăr cu erori. Adevărurile
primitive învățate de către Mântuitor au fost mai curând corupte, amestecate și aliate
cu ficțiuni decât atunci când au fost învățate la prima rasă a noastră. Masoneria este
moralitatea universală potrivită locuitorilor din fiecare climat, omului fiecărui
crez. Nu a învățat nici o doctrină, cu excepția acelor adevăruri care tind direct la
bunăstarea omului; și cei care au încercat să-l direcționeze spre răzbunare inutilă,
scopuri politice și iezuitism, au pervertit-o doar în scopuri străine spiritului său pur și
naturii reale.
Omenirea depășește sacrificiile și mitologiile copilăriei lumii. Cu toate acestea, este
ușor ca indolența umană să rămână în vecinătatea acestor ajutoare și să refuze să
treacă mai departe. Așa că Nomadul neîncetat în sălbăticia tătară își păstrează turma în
același cerc închis, unde au învățat prima dată să navigheze, în timp ce omul
progresist se îndreaptă mereu spre "noi câmpuri și pășuni noi".
Acesta din urmă este adevăratul mason; și cel mai bun și într-adevăr singurul Mason
este cel care, cu puterea afacerii, lucrează în viață; mecanicul în poziție verticală,
comerciantul sau fermierul, omul cu puterea gândirii, a dreptății sau a iubirii, a cărui
viață întreagă este un mare act de îndeplinire a datoriei masonice. Folosirea firească a
puterii unui om puternic sau înțelepciunea unui înțelept este de a face lucrareade un
om puternic sau de un om înțelept. Lucrarea naturală a Masoneriei este viața
practică; folosirea tuturor facultăților în sferele lor adecvate și pentru funcția lor
naturală. Iubirea Adevărului, dreptatea și generozitatea ca atribute ale lui Dumnezeu
trebuie să apară într-o viață marcată de aceste calități; aceasta este singura ordonanță
în vigoare a Masoneriei. O mărturisire a convingerilor, aderarea la Ordin, asumarea
obligațiilor, asistarea la ceremonii, sunt de aceeași valoare în știință ca și în
Masonerie; forma naturală a Masoneriei este bunătatea, moralitatea, trăind o viață
adevărată, dreaptă, afectivă, de sine credincioasă, din motivul unui om bun. Este
ascultare loială față de legea lui Dumnezeu.
Masonul bun face binele care vine în calea lui și pentru că vine în calea lui; dintr-o
dragoste de datorie, și nu doar pentru că o lege, adoptată de om sau de Dumnezeu, își
poruncește voința de ao face. El este adevărat în mintea sa, în conștiința, inima și
sufletul său, și simte mici ispite pentru a face altora ceea ce nu ar dori să primească de
la ei. El se va lepăda de dragul fratelui său aproape de mână. Dorința lui se apropie
de îndatoririle sale, ambele fiind în conjuncție. Nu în zadar, cei săraci sau oprimați se
uită la el. Voi găsiți astfel de oameni în toate sectele creștine, protestante și catolice, în
toate marile partide religioase ale lumii civilizate, printre budiști, mahomedani și
evrei. Ei sunt părinți buni, cetățeni generoși, impecabili în afacerea lor, frumoși în
viața lor de zi cu zi. Tu vezi Masoneria lor în munca lor și în jocul lor. Apare în toate
formele activității lor, individuale, interne, sociale, ecleziastice sau politice. Adevărata
zidărie trebuie să fie fără moralitate. Trebuie să devină eminentmoralitate, care este
filantropia. Adevăratul Mason iubește nu numai ruda și țara sa, ci și întreaga
omenire; nu numai binele, ci și răul, printre frații săi. El are mai multă bunătate decât
canalele vieții sale cotidiene. Acesta trece peste maluri, la apă și pentru a hrăni o mie
de plante sete. Nu-i mulțumit de datoria care se află de-a lungul traseului său, el
merge să-l caute; nu numai că dorește , are o dorință deosebită de a face binele, de a-
și răspândi adevărul, dreptatea, generozitatea, zidăria sa peste toată lumea. Viața lui de
zi cu zi este o profesie a Masoneriei sale, publicată în bunăvoință veșnică
oamenilor. Nu poate fi un persecutor.
Nu este mai natural ca constructorul castor sau pasărea batjocoritoare să cântă propria
sa melodie sălbatică, care strălucește, decât adevăratul Mason trăiește în această
frumoasă viață exterioară. Deci, din primăvara perenă umflă fluxul, pentru a grăbi
lunca cu un nou acces de verde, și o frumusețe perfectă care izbucnește în
floare. Astfel, masoneria face munca pe care trebuia să o facă. Masonul nu suspine și
nu plânge și face grimase. Trăiește imediat. Dacă viața lui este, ca a cui nu este,
marcată de erori și cu păcatele, el se arde peste locul gol, cu remușcările sale, seamănă
cu sămânță nouă, iar vechile flori de deșert sunt ca un trandafir. El nu se limitează la a
forma forme de gândire, de acțiune sau de sentiment. El acceptă ceea ce mintea lui
privește ca fiind adevărat, ceea ce conștiința lui hotărăște este corectă, ceea ce inima îi
consideră generoasă și nobilă; și orice altceva îl îndepărtează de el. Deși cei vechi și
onorabili ai Pământului i-au cerut să se închine înaintea lor, genunchii lui încăpățânați
nu se îndoiesc decât de îndemnul sufletului său bărbătesc. Masoneria lui este
libertatea lui înaintea lui Dumnezeu, nu robia lui față de oameni. Mintea lui
acționează după legea universală a intelectului, conștiința sa conform legii morale
universale, afecțiunile și sufletul său după legea universală a fiecăruia, și astfel este
puternic cu puterea lui Dumnezeu, în acest mod de comunicare de patru ori cu el.
Vechile teologii, filosofiile religiei din cele mai vechi timpuri, nu vor fi suficiente
acum. Datoriile vieții trebuie făcute; noi trebuie să le facem, ascultând în mod
conștient de legea lui Dumnezeu, nu atee, iubind doar câștigul nostru egoist. Există
păcate de comerț care trebuie corectate. Pretutindeni sunt necesare moralitate și
filantropie. Există greșeli care trebuie făcute și locul lor este dotat cu noi adevăruri,
strălucind de gloria cerului. Există mari greșeli și rele, în Biserică și Stat, în viața
domestică, socială și publică, pentru a fi îndreptate și depășite. Masoneria nu poate să
renunțe în epoca noastră la modul general de viață. Trebuie să călătorească în stradă,
să apară în piața aglomerată și să-i învețe pe oameni prin faptele ei, viața ei mai
elocventă decât orice buze.
Masoneria are întotdeauna cea mai viu amintire a chinurilor teribile și artificiale care
au fost folosite pentru a pune jos noi forme de religie sau pentru a stinge vechiul. Cu
ochiul amintirii vede cu nerușinare exterminarea tuturor oamenilor de toate sexele și
vârstele, pentru că a fost nefericirea lor să nu cunoască pe Dumnezeul evreilor sau să
se închine Lui sub un nume greșit, de trupele sălbatice ale lui Moise și Joshua. Văd
șuruburile și rafturile, biciul, șuvoiul și mîna, victimele lui Dioclețian și ale lui Alva,
Covenanții mizerabili, neconformiștii, Servetus arși și Quaker-ul nevinovat. Se vede
că Cranmer își ține mâna, acum nu mai greșește, în flacără, până când mâna nu cade
în căldura consumatoare. Se vede persecuțiile lui Petru și Pavel, martiriul lui Ștefan,
încercările lui Ignatie, Policarp, Iustin și Ireneu; și apoi, la rândul său, suferințele
păgânilor nenorociți sub împărații creștini, ca și papiștii din Irlanda și sub Elisabeta și
înfloritul Henry. Fecioara romana goala in fata leilor foame; tânără Margaret Graham
legată de o miză la marginea apei scăzute și acolo a plecat să se înece, cântând imnuri
lui Dumnezeu până când apele sălbatice au izbucnit peste cap; și toate cele care au
suferit în toate varstele de foame, goliciune, pericol și închisoare, raft, miză și sabie -
le văd pe toate și se răscolește de multă lovitură de atrocități umane. Și vede și
opresiunea încă practicată în numele religiei - bărbați împușcați într-o închisoare
creștină din Italia creștină pentru citirea Bibliei creștine; în aproape fiecare stat
creștin, legi care interzic libertatea de exprimare în chestiuni legate de creștinism; și
spânzurarea atinge brațul pe amvon.
Incendiile lui Moloch din Siria, mutilările dure în numele lui Astarte, Cybele,
Iehova; barbaritățile torturarilor imperiali păgâni; încă chinurile grele pe care creștinii
romano-gotici din Italia și Spania i-au strâns pe fratele lor; cruzimile diabolice la care
Elveția, Franța, Olanda, Anglia, Scoția, Irlanda, America, au fost martori, nu sunt prea
puternice pentru a avertiza omul despre relele nesăbuite care rezultă din greșelile și
erorile legate de religie și, mai ales, investesc Dumnezeul iubirii cu patimile crude și
răzbunătoare ale omenirii greșite și făcând sângele să aibă o aromă dulce în nări și
gemete de agonie să fie delicioase pentru urechile lui.
Fantezile unui nebun sunt realități pentru el . Visele noastre sunt realități în timp ce
durează ; și, în trecut, nu mai este nimic mai mult decât ceea ce am acționat în orele
noastre de veghe. Nici un om nu poate spune că are o posesie adevărată a adevărului,
ca și un vânător. Când bărbații distrează opiniile diametral opuse unul altuia și fiecare
este cinstit, cine va decide care este Adevărul; și cum poate fie să spună cu certitudine
că o are? Nu știm ce este adevărul. Că noi înșine credem și ne simțim absolut siguri că
credința noastră este adevărată, în realitate nu este cea mai mică dovadă a faptului,
pare că nu este niciodată atât de sigură și incapabilă să ne îndoiască. Nici un om nu
este responsabil pentru corectitudinea credinței sale; ci numai pentru caracterul său
superior.
De aceea nimeni nu are sau are vreodată dreptul de a persecuta pe altul pentru credința
lui; căci nu pot exista două drepturi antagoniste; și dacă cineva poate persecuta pe
altul, pentru că el însuși este mulțumit că credința celuilalt este eronată, cealaltă are,
din același motiv, la fel de sigur și un drept să-l persecute.
Nici un rău nu a afectat atât de mult lumea ca intoleranță a opiniei religioase. Ființele
umane pe care le-a ucis în diferite moduri, dacă o dată și împreună au adus la viață, ar
face o națiune de oameni; lăsat să trăiască și să crească, ar fi dublat populația porțiunii
civilizate a globului; printre care o parte civilizată este în primul rând că se poartă
războaie religioase. Comoara și lucrarea umană pierdută astfel ar fi făcut pământul o
grădină în care, dar pentru pasiunile sale rele, omul ar putea fi acum la fel de fericit ca
în Eden.
Nici un om nu se supune cu adevărat legii masonice, care doar tolerează pe cei ale
căror păreri religioase se opun propriei sale. Opiniile fiecărui om sunt propria sa
proprietate privată, iar drepturile tuturor bărbaților de a-și menține propria persoană
sunt perfect egale. Doar să tolerăm , să purtăm o opinie opusă, să presupunem că este
eretică; și afirmă dreptul de a persecuta, dacă vrem; și a susține tolerarea noastrădin
ea ca un merit. Crezul masonului merge mai departe decât atât. Nimeni nu are nici un
drept, în vreun fel, să interfereze cu credința religioasă a celuilalt. Se susține că fiecare
om este absolut suveran în ceea ce privește credința sa și că această credință este o
chestiune absolut străină pentru toți cei care nu au aceiași credință; și că, dacă ar
exista vreun drept de persecuție, în toate cazurile ar fi un drept reciproc; deoarece una
dintre părți are același drept ca celălalt să stea în calitate de judecător în cazul său; iar
Dumnezeu este singurul magistrat care poate decide pe bună dreptate între ei. Pentru
acest mare judecător, masoneria face referire la această problemă; și deschizând larg
portalurile sale, ea invită să intre acolo și să trăiască în pace și armonie, protestanți,
catolici, evrei, musulmani; fiecare om care va duce o viață cu adevărat virtuoasă și
morală, îi va iubi pe frații săi,Tot atotputernic, atotputernic, peste tot, prezent ,
DUMNEZEU, arhitect, creator și conservator al tuturor lucrurilor , prin care legile
universale ale Armoniei se rostogolesc pe acest univers, cercul mare, vast, infinit al
Moartelor și Viaței succesive: al cărui nume INEFFABLE lasă tuturor masonilor
adevărați un omagiu profund! pentru a căror mii de binecuvântări sa revărsat asupra
noastră, să simțim recunoștința cea rea, acum, de acum înainte și pentru totdeauna!
S-ar putea să fim toleranți la crezul celuilalt; căci în orice credință există precepte
morale excelente. Departe în sudul Asiei, Zoroaster a învățat această doctrină:
Cartile tale sa fie cele mai bune prietene ale tale. Când vei
atinge o sută de ani, nu mai înveți. Înțelepciunea este
plantată solid, chiar și pe oceanul schimbător. Nu nimici
nimeni, nici vrăjmașul tău. Intelepciunea este o comoara
care pretind pretutindeni. Vorbește blând, chiar și celor
săraci. Este mai dulce să ierți decât să te răzbuni. Jocurile și
certurile duc la mizerie. Nu există merit real fără practicarea
virtuții. Pentru a ne onora mama este cel mai potrivit
omagiu pe care îl putem plăti divinității. Nu există un somn
liniștit fără o conștiință clară. El înțelege greșit interesul său
care-i rupe cuvântul. Intelepciunea este o comoara care
pretind pretutindeni. Vorbește blând, chiar și celor
săraci. Este mai dulce să ierți decât să te răzbuni. Jocurile și
certurile duc la mizerie. Nu există merit real fără practicarea
virtuții. Pentru a ne onora mama este cel mai potrivit
omagiu pe care îl putem plăti divinității. Nu există un somn
liniștit fără o conștiință clară. El înțelege greșit interesul său
care-i rupe cuvântul. Intelepciunea este o comoara care
pretind pretutindeni. Vorbește blând, chiar și celor
săraci. Este mai dulce să ierți decât să te răzbuni. Jocurile și
certurile duc la mizerie. Nu există merit real fără practicarea
virtuții. Pentru a ne onora mama este cel mai potrivit
omagiu pe care îl putem plăti divinității. Nu există un somn
liniștit fără o conștiință clară. El înțelege greșit interesul său
care-i rupe cuvântul.
Cea mai înaltă cultivare intelectuală este perfect compatibilă cu îngrijirea zilnică și cu
munca muncitorilor. O bucurie drăguță pentru cele mai subtile adevăruri ale științei
aparține fiecărei clase de oameni. Și, așa cum filosofia a fost învățată în pădurile sacre
ale Atenei și sub Portico și în vechile temple ale Egiptului și ale Indiei, așa că în
Lojile noastre ar trebui să se renunțe la cunoștințe, științele învățate și lecțiile să
devină ca învățăturile Socrate și Platon, de la Agassiz și Cousin.
Cunoașterea reală nu a permis nici turbulența sau necredința; dar progresul său este
predecesorul liberalității și toleranța luminată. Cel care se teme de acestea se poate
tremura; pentru că el poate fi sigur că vine ziua lor și trebuie să pună la fugă rapid
spiritele rele ale tiraniei și ale persecuției, care au bântuit noaptea lungă acum,
coborând cerul. Și se speră că va sosi curând timpul când, odată ce bărbații nu vor mai
suferi să fie conduși cu ochelari în ignoranță, nu se vor mai supune principiului viciu
de a judeca și de a trata pe ceilalți creaturi, nu conform la valoarea intrinsecă
a acțiunilor lor , ci în funcție de coincidența accidentală și involuntară a opiniilor lor .
Ori de câte ori venim să tratăm cu respect în întregime pe cei care diferă conștiinŃial
de noi înșine, singurul efect practic al unei diferenŃe va fi să ne facă să ne lumineze
ignoranŃa de o parte sau de alta, de unde izvorăște, instruindu-i, dacă este a lor; noi
înșine, dacă este al nostru; pînă la urmă că singurul tip de unanimitate care poate fi
produs, care este dezirabil între ființele raționale - acordul pornind de la convingerea
deplină după cea mai liberă discuție.
Noi îi spunem, în cuvintele marelui roman: "Bărbații în nici un fel nu se apropie atât
de aproape de divinitate, ca și când conferă beneficii oamenilor. Să slujească și să facă
bine cât mai mult posibil - nu este nimic mai mare în averea voastră mai mult decât ar
trebui să puteți, și nimic mai fin în natura voastră, decât să fiți dornici să faceți asta
". Acesta este adevăratul semn al scopului fiecărui om și al lui Mason, care acordă fie
bucurie de fericire pură, fie stabilește o valoare corectă pe un renume înalt și
nesigur. Și dacă binefacătorii omenirii, atunci când se odihnesc de la munca lor
nobilă, li se va permite să se bucure în continuare, ca o răsplată corespunzătoare a
virtuții lor, privilegiul de a privi în jos binecuvântările cu care își exercită eforturile și
caritatea, suferințele au îmbrăcat scena vechii lor existențe, nu vor, într-o stare de
puritate înaltă și înțelepciune, să fie fondatorii unor puternice dinastii, cuceritori ai
noilor imperii, cașari, alexandri și tamerlani; nici simplii împărați și consilieri,
președinți și senatori, care au trăit pentru partidul lor în mod special, și pentru țara lor
doar în mod întâmplător, adesea sacrificând de multe ori propriei lor mărturisiri sau a
fracțiunii lor binele celorlalți creaturi; cei care vor fi mulțumiți de contemplarea
monumentelor faimosului lor faimos; dar cei care se vor bucura de acea încântare și
de marș în acel triumf, care pot urmări efectele îndepărtate ale bunăvoinței lor
luminate în starea îmbunătățită a speciei lor și se vor bucura de reflecție, că
schimbarea pe care, în sfîrșit, probabil după mulți ani, , cu ochii pe care vârsta și
tristețea nu le pot face mai mult, cunoașterea devine putere,într-o anumită măsură,
fructul, prețios dacă este costisitor și, deși întârziată cu întârziere, dar încă
îndelungată, al propriei lor negări de sine și al exercitării intense, al propriului lor
acuzator de caritate și al ajutorului acordat educației cu înțelepciune și al greutăților și
pericolelor pe care le-au întâmpinat aici dedesubt.
Dacă o lojă nu poate ajuta la înființarea unei școli sau a unei academii, ea mai poate
face ceva. Poate educa un băiat sau o fată, cel puțin, copilul unor frate săraci sau
plecați. Și nu trebuie uitat, că în cel mai sărac copil unregarded care pare abandonat la
ignoranță și vice poateslumber virtuțile unui Socrate, intelectul unui bacon sau a unui
Bossuet, geniu al unui Shakespeare, capacitatea de a beneficia omenirea de un
Washington; și că, salvându-l din mlaștina în care este scufundat și oferindu-i
mijloacele de educație și dezvoltare, Loja care o face poate fi mijlocul direct și
imediat de a conferi lumii un avantaj atât de mare ca cel dat de John Faust, băiatul lui
Mentz; poate să perpetueze libertățile unei țări și să schimbe destinul națiunilor și să
scrie un nou capitol în istoria lumii.
Căci niciodată nu știm importanța actului pe care îl facem. Fiica lui Faraon sa gândit
puțin la ceea ce făcea pentru rasa umană și la consecințele enorme de neimaginat care
depindea de actul său caritabil, când a atras micul copil al unei femei evreiești din
rândul copacilor care au crescut pe malul Nilului, și hotărâtă să o rețină ca și cum ar fi
a ei.
Cât de des are un act de caritate, care costă prea puțin, dat lumii un mare pictor, un
mare muzician, un mare inventator! Cât de des a avut un astfel de act de a dezvolta
băiatul zdrențuit în binefăcătorul rasei sale! În ce circumstanțe mici și aparent
neimportante s-au transformat și au legat soarta marilor cuceritori ai lumii. Nu există o
lege care să limiteze întoarcerea care va fi obținută dintr-o singură faptă
bună. Vagabondul văduvei nu poate fi numai acceptabil pentru Dumnezeu, ci poate
produce rezultate atât de mari ca oferta costisitoare a bogatului. Cel mai sărac băiat,
ajutat de bunăvoință, poate veni să conducă armatele, să controleze senatele, să decidă
asupra păcii și războiului, să dicteze dulapurile; iar gândurile și cuvintele sale
minunate pot fi legea în următorii ani pentru milioane de oameni încă nenăscuți.
Dar ocazia de a face un mare bine nu apare adesea nimănui. Este mai rău decît
nebunia ca un om să se lase inactiv și inert și să se aștepte ca accidentul să-l lovească,
prin care influențele sale vor trăi pentru totdeauna. El se poate aștepta ca acest lucru să
se întâmple, numai în urma unei sau a mai multor serii lungi de acte. Se poate aștepta
să aducă beneficii lumii numai ca bărbații să obțină alte rezultate; prin continuarea
prin persistență, printr-un obicei constant și uniform de a lucra pentru iluminarea
lumii, în măsura mijloacelor și capacității sale.
Pentru că este, în toate cazurile, prin muncă constantă, oferind suficientă aplicare
pentru munca noastră și având suficient timp pentru a face acest lucru, prin dureri
regulate și prin îndeplinirea unor asiduități constante și nu prin nici un proces de
legare, că asigurăm forța și baza excelenței reale. Prin urmare, Demosthenes, clauză
după clauză și propoziție după propoziție, a elaborat, în cele din urmă, nemurirea
sa. Astfel, Newton a pionierat calea lui, prin pașii unei geometrii ascendente, la
mecanismul cerurilor, iar Le Verrier a adăugat o planetă sistemului nostru solar.
Este o părere cea mai eronată că cei care au lăsat cele mai uimitoare monumente ale
intelectului în spatele lor nu au fost exersați în mod diferit față de restul speciilor, dar
numai în mod diferit supradotați; că ei s-au semnalat numai prin talentul lor, și
aproape niciodată prin industria lor; pentru că este, într-adevăr, cea mai intensă
aplicare a acelor facultăți obișnuite care sunt difuzate între toți, că sunt îndatorate
pentru gloriile care acum le înconjoară amintirea și numele lor.
Nu trebuie să ignorăm aceste elemente, cărora geniul le datorează cele mai bune și
mai mândru dintre realizările lor; nici nu-și închipuie că calitățile atât de generale
posedate ca răbdarea, asumarea durerilor și industria fermă, nu au nici o parte în
susținerea unei distincții atât de ilustre ca cea a binefăcătorului de acest gen.
Și astfel Masoneria poate face mult, dacă fiecare mason este mulțumit să-și facă
partea și dacă eforturile lor unite sunt îndreptate de consilieri înțelepți spre un scop
comun. "Este pentru Dumnezeu și pentru Omnipotență să facă lucruri puternice într-
un moment, dar în mod gradat să crească la măreție este cursul pe care El la lăsat
pentru om".
[Ilustrare]
[Ilustrare]
XI.
ELECTUL SUBLIMEI AL DOILEA; SAU PRINCE AMETH.
Obligațiile unui prinț ameth sunt, să fii serios, adevărat, fiabil și sincer; pentru a
proteja poporul împotriva impunerilor și exactelor ilegale; să se susțină pentru
drepturile lor politice și să vadă, în măsura în care poate sau poate, că aceștia poartă
poverile care profită de beneficiile Guvernului.
Marea caracteristică distinctivă a unui mason este simpatia față de tipul lui. El
recunoaște în rasa umană o familie mare, toate legate de el însuși de acele legături
invizibile și acea forță puternică a circumstanțelor, falsificată și țesută de Dumnezeu.
Simțindu-și simpatia, este prima lui datorie masonică de a-și sluji semenul. La prima
intrare în Ordin, el încetează să mai fie izolat și devine unul dintr-o mare frăție,
asumându-și noi îndatoriri față de fiecare mason care trăiește, așa cum fiecare mason
în același moment îi asumă față de el.
Nici acele îndatoriri din partea lui nu sunt limitate la masoni. El își asumă multe în ce
privește țara sa, și mai ales față de masele mari, suferinde ale poporului comun; căci și
ei sunt frații lui, și Dumnezeu le aude, inarticule, cum sunt suspinul mizeriei lor. Prin
toate mijloacele proprii, de convingere și de influență, și altfel, în cazul în care ocazia
și urgența necesită, el este obligat să-i apere împotriva opresiunii, exactions tiranice și
ilegale.
El știe că, dacă, după ce a fost eliberat de trupele războiului, poporul neglijează artele
păcii; dacă pacea și libertatea lor ar fi o stare de război; dacă războiul ar fi singura lor
virtute și summitul laudelor lor, ei vor găsi în curând pacea cea mai nefavorabilă
intereselor lor. Va fi doar un război mai tulburător; și ceea ce și-au imaginat libertatea
va fi cel mai rău de sclavie. Căci dacă, prin mijloacele cunoașterii și moralității, nu
sprinteni și loqurați, ci autentici, lipsiți de poluare și sinceri, ele curăță orizontul minții
de acele ceții de eroare și de pasiune care apar din ignoranță și viciu, vor avea
întotdeauna acele care își vor îndoi gâtul ca jugul; care, în ciuda tuturor triumfurilor
lor, îi vor pune la dispoziția celui care oferă cel mai înalt preț, ca și cum ar fi fost pur
și simplu pradă făcută în război;
Aceștia sunt primii dușmani care sunt supuși; aceasta constituie campania de
pace; acestea sunt triumf, într-adevăr dificile, dar fără sânge; și mult mai onorabili
decât acele trofee care sunt achiziționate numai prin sacrificare și rapiță; și dacă nu
victorii în acest serviciu, este zadarnic să fi fost victorioși asupra dușmanului despotic
pe câmp.
Căci dacă cineva crede că este mai mare; o politică mai benefică sau mai înțeleaptă, să
inventeze expediții subtile prin ștampile și imposturi, pentru creșterea veniturilor și
pentru evacuarea vieții de sânge a unui popor sărac; să-și înmulțească forța navală și
militară; să rivale în ambarcațiunile ambasadorilor statelor străine; să complotă
înghițirea teritoriului străin; să facă tratate și alianțe greșite; să stăpânească statele
prostrate și provinciile abject de frică și de forță; decât să administreze justiția
nepoluată poporului, să elibereze condiția și să ridice moștenirea maselor muncitoare,
să-i recupereze pe cei răniți și să-i ajute pe cei încurcați și să-i concilieze pe cei
nemulțumiți și să-i restabilească rapid pe toți; atunci că oamenii sunt implicați într-un
nor de eroare și vor percepe prea târziu, când iluzia acestor beneficii puternice a
dispărut,
Din nefericire, fiecare vârstă prezintă propria sa problemă specială, cea mai dificilă și
adesea imposibil de rezolvat; și ceea ce oferă această vârstă și forțe asupra luării în
considerare a tuturor oamenilor gânditori este așa-cum, într-o țară populată și bogată,
binecuvântată de instituții libere și de un guvern constituțional, sunt marile mase ale
clasei de muncă manuală au permis să lucreze în mod constant la salarii echitabile, să
fie păstrate de foame și copiii lor din viciu și deznădejde și să fie înzestrați cu acest
grad, nu numai de lectură și scris, ci de cunoștințe , care să le permită să facă
inteligent și să exercite privilegiile liberilor; chiar și pentru a fi încredințat cu dreptul
periculos de vot?
Căci, deși nu știm de ce Dumnezeu, fiind infinit milostiv și înțelept, a ordonat-o așa,
pare a fi, fără îndoială, legea sa, că chiar și în țările civilizate și creștine, masa mare a
populației va fi norocoasă dacă, pe parcursul întregii lor vieți, de la copilărie până la
bătrânețe, în sănătate și boală, au suficientă mâncare cea mai comună și mai grosieră
pentru a se păstra pe ei înșiși și pe copiii lor de la continuarea gonairii foamei -
suficient de haine cele mai comune și mai dure pentru a se proteja și cei mici de la
expunerea indecentă și frigul amar; și dacă au peste capul lor cel mai prost adăpost.
În timp ce fiecare boul și calul își găsesc o slujbă și merită să fie hrănit, nu este
întotdeauna așa cu omul. Pentru a fi angajat, pentru a avea șansa de a lucra la orice
salariu echitabil, devine obiectul mare de îmbogățire a vieții unui om. Capitalistul
poate trăi fără să-l angajeze pe muncitor și îl eliberează ori de câte ori această muncă
încetează să mai fie profitabilă. În momentul în care vremea este cea mai proastă,
proviziile cele mai dragi și chirii mai înalte, îl împiedică să moară de foame. Dacă
lucrătoarea se îmbolnăvește, salariile lui se opresc. Când este bătrân, nu are pensie
pentru a se pensiona. Copiii săi nu pot fi trimiși la școală; că înainte ca oasele lor să
fie întărite, trebuie să ajungă să muncească pentru ca ei să nu moară de foame. Omul,
puternic și capabil, lucrează pentru șiling sau două pe zi, iar femeia tremurând peste
tigaia mică de cărbuni, când mercurul scade mult sub zero,
Părinții și mamele își ucid copiii, să aibă onorariile de înmormântare, că, cu prețul
vieții unui copil, pot continua viața în cei care supraviețuiesc. Fetițele cu picioare
goale scot trecerile de la stradă, când vântul de iarnă le cochetează și cerșuiește plin de
bani pentru cei care poartă blănuri calde. Copiii cresc într-o mizerie mizerabilă și
ignoranță brutală; vor să-i constrângă pe fecioara și soția să se prostitueze; femeile
mor de foame și se înghesuie și se sprijină pe zidurile muncitorilor, cum ar fi fascicule
de zdrențe murdare, toată noaptea, și noaptea după noapte, când ploaia rece se
prăbușește și există șanse să nu mai fie loc pentru ei; și sute de familii sunt aglomerate
într-o singură clădire, plină de orori și înfricoșătoare de aer și de ciumă; unde bărbații,
femeile și copiii se adună împreună în murdăria lor; toate vârstele și toate culorile care
dorm împreună fără discriminare; în timp ce, într-un stat republican mare, liber, în
toată vigoarea tinereții și puterii sale, o persoană din fiecare șaptesprezece ani este un
pauper care primește caritate.
Masoneria va face tot ce-i stă în putere, prin efort direct și cooperare, pentru a
îmbunătăți și a informa, precum și pentru a proteja poporul; pentru a-și îmbunătăți
starea fizică, pentru a-și ușura mizeria, a-și satisface dorințele și a le sluji la
necesitățile lor. Fie ca fiecare Mason în această lucrare bună să facă tot ce este în
puterea lui.
Căci este adevărat acum, așa cum a fost întotdeauna și întotdeauna, că a fi liber este
acelaș lucru ca să fii pios, să fii înțelept, să fii temperat și drept, să fii frugal și
abstinent și să fii magnific și curajos ; și pentru a fi opusul tuturor acestor lucruri este
același ca să fii sclav. Și, de obicei, se întâmplă, prin numirea și dreptatea retributivă a
Dumnezeirii, că oamenii care nu se pot guverna pe ei înșiși și își pot atenua pasiunile,
ci se înghesuie sub sclavia poftelor și viciilor lor, dintre aceia pe care ei i-au supărat și
au făcut să se supună unei servitute involuntare.
Căci nici un turn al Pridei nu era încă suficient de înalt pentru a-și ridica posesorul
peste încercările și temerile și lăcomiile umanității. Nici o mână umană nu a zidit
niciodată zidul, nici nu va mai fi vreodată, care va păstra afecțiunea, durerea și
infirmitatea. Boala și tristețea, necazurile și moartea sunt dispensații care echilibrează
totul. Ei nu știu nici unul, înalt sau scăzut. Căpetenia vrea a vieții, necesitățile mari și
grave ale sufletului omenesc, nu-i scutesc pe nici unul. Ei fac pe toți cei săraci, pe toți
cei slabi. Ei au pus rugăciuni în gura fiecărei ființe umane, la fel de adevărat ca și în
cel al celui mai rău cerșetor.
Virtutea este cea mai adevărată libertate; nici el nu este liber, care se apleacă la
pasiuni; nici el în robie care slujește un maestru nobil. Exemple sunt cele mai bune și
cele mai durabile prelegeri; virtutea cel mai bun exemplu. Cel care a făcut fapte bune
și a stabilit precedente bune, în sinceritate, este fericit. Timpul nu va depăși valoarea
lui. El trăiește cu adevărat după moarte, ale cărui fapte bune sunt pilonii lui de
amintire; și nici o zi, ci adaugă niște boabe la mormanul său de glorie. Lucrările bune
sunt semințe, care după însămânțare ne întoarce o recoltă continuă; iar amintirea
acțiunilor nobile este mai durabilă decât monumentele din marmură.
Viața este o școală. Lumea nu este nici închisoare, nici penitenciar, nici un palat de
ușurință, nici un amfiteatru pentru jocuri și spectacole; ci un loc de instruire și
disciplină. Viața este dată pentru formarea morală și spirituală; iar întregul curs al
marii școli de viață este o educație pentru virtute, fericire și o existență
viitoare. Perioadele vieții sunt termenii ei; toate condițiile umane, formele sale; toate
ocupațiile umane, lecțiile sale. Familiile sunt departamentele principale ale acestei
educații morale; diferitele cercuri ale societății, stadiile avansate ale acesteia; Regatele
și republicile, universitățile sale.
Omul prosper a fost la școală. Poate că a crezut că este un lucru minunat și că el este
un personaj extraordinar; dar el a fost doar un elev. Se gândea probabil că era Maestru
și nu avea nimic de a face, ci de a conduce și de a conduce; dar a existat vreodată un
Maestru deasupra lui, Maestrul Vieții. El nu se uită la statul nostru splendid, la
numeroasele noastre pretenții, la ajutoarele și aparatele învățării noastre; ci la
învățarea în sine. El pune pe cei săraci și pe cei bogați în aceeași formă; și nu cunoaște
nici o diferență între ele, ci progresul lor.
Și săracul este la școală. Lăsați-l să aibă grijă să învețe, mai degrabă decât să se
plângă. Lăsați-l să-și țină integritatea, pretenția și inima lui. Să se ferească de invidie
și de robie și să-și păstreze respectul de sine. Munca organismului nu este
nimic. Lăsați-l să se ferească de ciudățenia și de degradarea minții. În timp ce își
îmbunătățește starea dacă poate, lăsați-l să fie mai preocupat să-și îmbunătățească
sufletul. Lăsați-l să fie dispus, în timp ce săraci și chiar săraci, să învețe lecțiile, tăria,
veselia, mulțumirea și încrederea implicită în Providența lui Dumnezeu. Cu acestea,
răbdarea, calmul, autocontrolul, dezinteresul și bunătatea afectivă, locuința umilă
poate fi sfințită și făcută mai dragă și mai nobilă decât cel mai înalt palat. Lăsați-l, mai
presus de toate, să vadă că nu își pierde independența. Lăsați-l să nu se arunce pe sine,
o creatură mai săracă decât săraca, un cerșetor indispus, neajutorat, disprețuit, pe
bunătatea altora. Fiecare om ar trebui să aleagă să aibă pe Dumnezeu pentru Stăpânul
său, mai degrabă decât pentru om; și nu scăpați din această școală, fie prin necinstirea
sau luarea de alimente, ca să nu cadă în acel stat, mai rău decît rușine, unde nu poate
avea nici un fel de respect față de sine.
Moartea este marele Învățător, aspru, rece, inexorabil, irezistibil; pe care puterea
colectată a lumii nu poate să o țină sau să o îndepărteze. Respirația, care se desprinde
de buzele regelui sau de cerșetor, nu-i face să sufere aerul supus, nu poate fi
cumpărată sau adusă înapoi pentru o clipă, cu bogăția Imperiilor. Ce lecție este
aceasta, învățând slăbiciunea și slăbiciunea noastră și o Putere Infinită dincolo de
noi! Este o lecție înfricoșătoare, care nu se cunoaște niciodată. El umblă prin pământ
în misterul groaznic și își pune mâinile peste toți. Este o lecție universală, care este
citită peste tot și de toți oamenii. Mesajul său vine în fiecare an și în fiecare zi. Anii
trecuți sunt aglomerați de amintirile sale triste și solemne; iar degetul morții își
trasează scrisul de mână pe pereții fiecărei locuințe umane.
Există lecții grele în școala Providenței lui Dumnezeu; și totuși școala vieții este atent
ajustată, în toate aranjamentele și sarcinile ei, la puterile și patimile omului. Nu există
nici o extravaganță în învățăturile sale; nici nu se face nimic din motive de efect
actual. Întreaga viață a omului este un conflict cu dificultăți; și, dacă se desfășoară în
mod corect, un progres în îmbunătățire. Nu este niciodată prea târziu pentru om să
învețe. Nu doar parte, ci întregul, a vieții este o școală. Nu vine niciodată un timp, nici
măcar în mijlocul decăderilor de vârstă, atunci când e potrivit să renunțe la dorința de
a dobândi sau la veselia efortului. Omul se plimba pe tot parcursul vieții, în răbdare și
în luptă și, uneori, în întuneric; căci din răbdare urmează să vină perfecțiunea; de la
lupte, triumful este de a emite;
Lasă masonul să fie credincios în școala vieții și în toate lecțiile sale! Lasă-l să nu
învețe nimic, nici să nu aibă grijă dacă el învață sau nu. Să nu treacă ani peste el,
martori ai doar leneș și indiferență; sau îl vedeți zelos să dobândească totul, ci
virtutea. Nu lăsa să lucreze numai pentru sine; nici să nu uităm că cel mai umil om
care trăiește este fratele său și are o pretenție asupra simpatiei și a slujirilor sale
bune; și că sub hainele brute pe care le poartă poarta, pot să bată inimile la fel de
nobile ca cele care străbat sub stelele prinților.
Nici celelalte taxe inculcate în acest grad de importanță mai mică. Adevărul, un
Mason este spus mai devreme, este un atribut Divin și fundamentul fiecărei virtuți; și
sinceritatea, sinceritatea, sinceritatea, simplitatea, claritatea, sunt moduri diferite în
care adevărul se dezvoltă. Morții, cei absenți, cei nevinovați și cei care au încredere în
el, nici un Mason nu va înșela în mod voit. Pentru toate acestea, el datorează o justiție
mai nobilă, deoarece sunt cele mai sigure încercări ale echității umane. Numai cei mai
abandonați dintre bărbați, a spus că Cicero îl va înșela, care ar fi rămas nevinovat dacă
nu ar fi avut încredere. Toate faptele nobile care și-au bătut mersul prin veacuri
succesive au provenit de la oameni de adevăr și de curaj autentic. Omul care este
întotdeauna adevărat este atât de virtuos, cât și de înțelept; și posedă astfel cele mai
mari paznici de siguranță: căci legea nu are puterea de a lovi pe virtuți; nici norocul
nu-l poate submina pe înțelepți.
Pentru a milă nenorocirile celorlalți; a fi umil, dar fără răutate; a fi mândru, dar fără
aroganță; pentru a evita orice sentiment de ură și răzbunare; să se arate maronim și
liberal, fără ostentație și fără profunzime; a fi dușmanul viciului; să dea omagiu
înțelepciunii și virtuții; să respecte nevinovăția; a fi constant și răbdător în adversitate
și modest în prosperitate; pentru a evita orice neregularitate care patăază sufletul și
mistuie corpul - este urmând aceste precepte că un mason va deveni un cetățean bun,
un soț credincios, un tată delicat, un fiu ascultător și un adevărat frate; va onora
prietenia și va îndeplini cu ardor îndatoririle pe care virtutea și relațiile sociale le
impun.
Are duelul, acel moștenitor ascuns de barbarism, interzis între frați prin legile noastre
fundamentale și denunțat de codul municipal, și totuși a dispărut din solul în care
locuim? Masonii de rang înalt se răsfrâng din punct de vedere religios; sau nu,
înclinându-se la o opinie publică coruptă, să se supună arbitrajului său, în ciuda
scandalului pe care îl aduce ordinului și în încălcarea restrângerii slabe a jurământului
lor?
Masonii nu mai formează păreri neînsuflețite ale fraților lor, intră în judecăți dure
împotriva lor și se judecă pe sine printr-o singură regulă, iar frații lor prin alții?
Avem demnități ridicate și titluri sondare. Posesorii lor se califică pentru a lumina
lumea în ceea ce privește obiectivele și obiectele Masoneriei? Descendenții acelor
inițiați care guvernează imperiile, vă influențează influența în viața practică și
operează eficient în numele unei libertăți bine reglementate și constituționale?
Dezbaterile dvs. ar trebui să fie doar conversații prietenoase. Aveți nevoie de concord,
uniune și pace. De ce atunci păstrați printre voi oameni care excită rivalități și
gelozii; de ce permite controverse mari și violente și pretenții ambițioase? Cum sunt
de acord cu propriile cuvinte și acte? Dacă zidăria ta este o nulitate, cum poți exercita
vreo influență asupra altora?
După ce ne lăudăm una pe alta în viața noastră, există întotdeauna frați excelenți, care,
peste sicriele noastre, se culcă cu eulogii nelimitate. Fiecare dintre noi care moare,
oricât de nefolositor este viața sa, a fost un model al tuturor virtuților, un copil al lumii
cerești. În Egipt, printre vechii noștri stăpâni, în care masoneria era mai cultivată decât
vanitatea, nimeni nu putea obține admiterea la azilul sacru al mormântului până când
el nu a trecut sub cea mai solemnă judecată. Un tribunal grav a stat în judecată asupra
tuturor, chiar și a regiilor. Ei au zis celor morți: "Cine ești, dă-ți socoteală țării tale
despre faptele tale, ce ai făcut cu timpul și viața ta?" Legea te interoghează, țara ta te
aude, Adevărul stă în judecată asupra ta! Prinții au venit acolo pentru a fi judecați,
escortate numai prin virtuțile și viciile lor. Un acuzator public a povestit istoria vieții
omului mort și a aruncat focul torței adevărului asupra tuturor acțiunilor sale. Dacă s-
ar fi judecat că a condus o viață rea, amintirea lui a fost condamnată în prezența
națiunii și trupului său i sa refuzat onorurile sepulturii. Ce lecție a învățat vechiul
Masoner fiii poporului!
Este adevărat că Masoneria este efie; că salcamul, uscat, nu oferă nici o umbră; că
masoneria nu mai călăuzește în avansul Adevărului? Nu. Libertatea este totuși
universală? Au pierdut ignoranța și prejudecățile de pe pământ? Nu mai există
dușmăni între oameni? Nu mai există o amorțeală și o falsitate? Există toleranță și
armonie între sectele religioase și politice? Există încă lucrări pe care Masoneria
trebuie să le îndeplinească, mai mari decât cele douăsprezece trupe ale lui Hercule; să
avanseze vreodată cu hotărâre și în mod constant; pentru a lumina mințile poporului,
pentru a reconstrui societatea, a reforma legile și pentru a îmbunătăți morala
publică. Veșnicia în fața ei este la fel de infinită ca cea din spatele ei. Și Masoneria nu
poate înceta să muncească în cauza progresului social, fără să înceteze să mai fie
adevărat pentru sine, fără a înceta să mai fie Masonerie.
[Ilustrare]
[Ilustrație: TDICG]
XII.
GRAND ARHITECT MASTER.
[Master Architect.]
Marile îndatoriri care sunt încorporate de lecțiile învățate de instrumentele de lucru ale
unui Mare Maestru Arhitect, cerând atât de mult din noi, și luând în considerare
capacitatea de a le îndeplini cu credincioșie și pe deplin, ne aduc imediat pentru a
reflecta asupra demnității natura umană și marile puteri și capacități ale sufletului
omenesc; iar pe această temă vă invităm atenția în acest titlu. Să începem să ne
ridicăm de pe pământ spre Stele.
Mai mult, sufletul omenesc se luptă spre lumină, spre Dumnezeu și spre Infinit. Este
mai ales în suferințele sale. Cuvintele merg doar puțin în adâncul suferinței. Gândurile
care se învârt în tăcere, care intră în liniștea Infinitului și Eternității, nu au
embleme. Gândurile destul de venite acolo, cum ar fi nici o limbă care a vorbit
vreodată. Ei nu doresc atâta simpatie umană, ca ajutor mai mare. Există o singurătate
în profundă durere pe care numai Zeitatea îl poate ușura. Singură, mintea se luptă cu
marea problemă de calamitate și caută soluția din Providența Infinită a Cerului și
astfel este condusă direct la Dumnezeu.
Există multe lucruri în noi despre care nu suntem conștienți în mod clar. A trezi acea
conștiință adormită în viață și a conduce sufletul până la Lumină este un birou al
oricărei mari slujiri aduse naturii umane, indiferent dacă vehiculul este stiloul,
creionul sau limba. Suntem inconștienți de intensitatea și îngrozirea vieții din
interiorul nostru. Sănătatea și boala, bucuria și tristețea, succesul și dezamăgirea, viața
și moartea, dragostea și pierderea, sunt cuvinte familiare pe buzele noastre; și nu știm
la ce adâncimi indică în noi.
Nu pare să știm niciodată ce înseamnă sau merită vreun lucru până când nu l-am
pierdut. Multe organe, nervuri și fibre în cadrului nostru corporal își fac partea tăcută
de ani de zile și suntem destul de inconștienți de valoarea sa. Doar până când se
rănește, descoperim acea valoare și găsim cât de esențial a fost fericirea și confortul
nostru. Nu știm niciodată semnificația completă a cuvintelor, "proprietate", "ușurință"
și "sănătate"; bogăția de semnificație în epitetele fondului, "părinte", "copil", "iubit" și
"prieten", până când lucrul sau persoana este luat; până când, în locul firii vizibile și
luminoase, vine umbra îngrozitoare și pustiită, în care nimic nu este: unde ne întindem
mâinile în zadar și ne întoarcem ochii pe o vacuitate întunecată și tulbure. obiectul pe
care l-am iubit. Ea devine doar cea mai reală pentru noi. Binecuvântările noastre nu
numai că strălucesc când pleacă, ci sunt fixate în realitatea durabilă; iar dragostea și
prietenia primesc sigiliul lor veșnic sub impresia rece a morții.
O conștiință slabă a misterului și a măreției infinite se află sub tot ceea ce se întâmplă
în viața noastră. Există o groază și o maiestate în jurul nostru, în toată lumea noastră
mică. Țăranul nepoliticos de la Apenini, adormit la poalele unui stâlp într-o biserică
maiestuoasă romană, pare să nu audă sau să vadă, ci să viseze doar despre turma pe
care o hrănește sau despre pământul pe care îl învelește în munți. Dar simfoniile
corale îi cad ușor pe ureche, iar arcurile aurite sunt văzute de dimineață prin pleoapele
lui pe jumătate adormite.
Deci, sufletul, indiferent cât de departe este ocupația vieții de zi cu zi, nu poate să-și
piardă sensul de unde este, și de ceea ce este mai sus și în jurul lui. Scena
angajamentelor sale reale poate fi mică; calea pașilor săi, bătută și familiară; obiectele
pe care le manipulează, ușor împovărate și uzate cu uz zilnic. Deci, poate, și în
mijlocul unor astfel de lucruri pe care noi toți le trăim. Așa că trăim puțin viața
noastră; dar Cerul este deasupra noastră și în jurul nostru și aproape de noi; și
Eternitatea este înaintea noastră și în spatele nostru; iar soarele și stelele sunt martori
și observatori tăcuți peste noi. Suntem înconjurați de Infinit. Puterile infinite și spațiile
infinite se află în jurul nostru. Arcul groaznic al Misterului se întinde peste noi și nici
o voce nu a străpuns-o vreodată. Eternitatea este entorrată în mijlocul numeroaselor
înălțimi de stele Heaven; și nici un cuvânt sau cuvânt nu a venit niciodată din acele
spații îndepărtate și tăcute. De mai sus, este acea măreție groaznică; în jurul nostru,
peste tot, se întinde în infinit; și sub aceasta este această mică luptă a vieții, conflictul
de zi săracă, acest zgomot aglomerat al Timpului.
Dar din acel deal, nu numai vorbe de stradă, sunete de muzică și de descoperire,
mișcarea și treptele unei mulțimi, strigătul de bucurie și strigătul de agonie se ridică în
Infinitul tăcut și înconjurător; dar, de asemenea, în mijlocul agitației și zgomotului
vieții vizibile, de la sânul cel mai apropiat al omului vizibil, se ridică un apel de
implorare, un strigăt implorător, un cerut, nemulțumit și nemaivăzut, pentru revelație,
rugăciune și în rugăciune aproape fără voie arcul groaznic al misterului să se rupă și
stelele care se rostogolesc deasupra valurilor de necazuri muritoare, să
vorbească; măreția enormă a acestor înălțimi îngrozitoare pentru a găsi o
voce; cerurile misterioase și rezervate să se apropie; și toți să ne spună ceea ce știu
singuri; să ne dea informații despre cei iubiți și pierduți; să ne facă cunoscută ce
suntem și unde ne îndreptăm.
Viața nu este o existență negativă, superficială sau lumească. Pașii noștri continuă să
fie bântuiți de gânduri, mult dincolo de gama lor, pe care unii le-au considerat
reminiscențele unui stat preexistent. Deci, este cu noi toți, în traseul bătut și uzat al
acestui pelerinaj lumești. Mai sunt multe aici decât lumea în care trăim. Nu trăiește
toată viața. O prezență nevăzută și infinită este aici; un sentiment de ceva mai mare
decât noi; căutând, prin toate deșeurile goale ale vieții, pentru un bine dincolo de
el; strigând din inimă pentru interpretare; o amintire a celor morți, atingând continuu
un fir vibrat în acest mare țesut de mister.
Nu toți avem doar intimații mai bune, dar sunt capabili de lucruri mai bune decât
știm. Presiunea unei mari urgențe se va dezvolta în puterile noastre, dincolo de
prejudecățile lumești ale spiritelor noastre; iar Cerul se ocupă de noi, din când în când,
ca să cheme acele lucruri mai bune. Nu este aproape o familie în lume atât de egoistă,
dar că, dacă unul din ei ar fi condamnat să moară - unul, pentru a fi selectat de ceilalți
- ar fi absolut imposibil pentru membrii săi, părinții și copiii să aleagă victimă; dar
fiecare ar spune: "Eu voi muri, dar nu pot să aleg." Și în câte, dacă ar fi venit acea
extremă extremă, nu s-ar fi făcut o treaptă mai departe, eliberată de ochiurile malefice
ale egoismului obișnuit, și spun, ca și tatăl și fiul roman, "Lasă lovitura să cadă asupra
mea!" Există lucruri mai mari și mai bune în noi toți,noi luăm notă; dacă nu le vom
afla. Și este o parte a culturii noastre masonice să găsim aceste trăsături de putere și
devoțiune sublimă, să reînviem aceste impresii ale generozității și jertfei de sine,
observațiile aproape de răscumpărare ale dragostei și bunătății lui Dumnezeu față de
sufletele noastre; și să ne îndemne să ne îndreptăm spre îndrumarea și controlul lor.
Omul nu este bubble în marea averilor sale, neputincios și iresponsabil asupra valului
evenimentelor. Din aceleași circumstanțe, bărbați diferiți aduce rezultate complet
diferite. Aceeași dificultate, primejdie, sărăcie sau nenorocire, care sparge un om,
construiește un altul și îl face puternic. Este tocmai atributul și gloria unui om, că el
poate înclina circumstanțele condiției sale la scopurile intelectuale și morale ale
naturii sale și că puterea și stăpânirea voinței sale îl deosebesc cel mai mult de brute.
Viața este ceea ce facem și lumea este ceea ce facem. Ochii veselului și ale omului
melancolic sunt fixați asupra aceleiași creații; dar foarte diferite sunt aspectele pe care
le are pentru ei. Pentru unul, este tot frumusețea și bucuria; valurile de ocean se
rostogolesc în lumină, iar munții sunt acoperite cu o zi. Viața, la el, clipește, se
bucură, pe fiecare floare și fiecare copac care tremură în briză. Mai sunt multe pentru
el, peste tot, decât vede ochiul; o prezență de bucurie profundă pe deal și vale și o apă
strălucitoare și dansantă. Celălalt, în mod idioat sau plin de înțeles, privește aceeași
scenă, iar totul poartă un aspect plictisitor, slab și bolnav. Murmurarea pârâului este o
discordie pentru el, marele vuiet al mării are un accent furios și amenințător, muzica
solemnă a pinilor cântă cerința fericirii sale plecate; Lumina veselă strălucește cu
ochii înfumurători și îl jignește. Marele tren al anotimpurilor trece în fața lui ca o
procesiune funerară; și oftează și se îndepărtează cu nerăbdare. Ochiul face ceea ce
privește; urechea își face propriile melodii și discordii; lumea fără a reflecta lumea din
interior.
Să nu uite niciodată masonului că viața și lumea sunt ceea ce le facem prin caracterul
nostru social; prin adaptarea noastră, sau dorința de adaptare la condițiile sociale,
relațiile și căutările lumii. Pentru cei egoiști, frig și insensibili, pentru cei haiți și
prezumți, pentru cei mândri, care cer mai mult decât este posibil să primească, pentru
cei gelos, întotdeauna înspăimântați să nu primească suficient, celor care sunt sensibili
în mod nelimitat opiniile bune sau rele ale altora, tuturor celor care încalcă legile
sociale, nepoliticoși, violenți, necinstiți și senzuali - pentru toate acestea, condiția
socială, din însăși natura sa, va prezenta neplăceri, dezamăgiri și dureri,
corespunzătoare mai multor personaje. Afecțiunile binevoitoare nu se vor învârti în
jurul egoismului; cei cu inima rece trebuie să se aștepte să se întâlnească cu
răceală; mândru, semeție; mânia pasionată; și violența, rudeness. Cei care uită
drepturile altora nu trebuie să fie surprinși dacă ei sunt uitați; și cei care se apleacă la
cele mai mici îmbrățișări ale sensului nu trebuie să se întrebe, dacă alții nu sunt
îngrijorați să-și găsească onoarea lor de prostate și să o ridice până la amintirea și
respectul lumii.
Pentru cei buni, mulți vor fi blânzi; la fel, mulți vor fi buni. Un om bun va afla că
există bunătate în lume; un om onest va descoperi că există o sinceritate în lume; și un
om de principiu va găsi principiul și integritatea în mintea celorlalți.
Nu există binecuvântări pe care mintea să nu le poată converti în cel mai tare rău; și
nici o încercare pe care să nu o transforme în binecuvântările nobile și cele mai
divine. Nu există ispite care să nu permită dobândirea puterii, în loc să cadă în fața lor,
să fie înfrânte și supuse. Este adevărat că ispitele au o mare putere, iar virtutea cade
adesea; dar puterea acestor ispite nu stă în sine, ci în slăbiciunea propriei noastre
virtuți și în slăbiciunea inimilor noastre. Ne bazăm prea mult pe puterea fortificațiilor
și a bastioanelor noastre și lăsăm inamicului să-și facă apropieri, prin șanț și paralel, în
timpul liber. Oferta câștigului necinstit și a plăcerii vinovate face ca omul cinstit să fie
mai onest și omul pur mai curat. Ei își ridică virtutea până la înălțimea indignării
înverșunate. O ocazie corectă, oportunitatea sigură, șansa tentantă devin înfrângerea și
rușinea ispititorului. Omul cinstit și în poziție verticală nu așteaptă până când ispita nu
și-a făcut demersurile și nu și-a montat bateriile pe ultima paralelă.
Dar pentru cei impur, ocazii necinstite, fidele, corupte si senzuale, vin in fiecare zi si
in fiecare scena si prin fiecare cale de gandire si imaginatie. El este pregătit să
surprindă înainte de începerea primei abordări; și trimite steagul alb atunci când
avansul inamicului vine în fața pereților săi. El face ocazii; sau, dacă nu se întâmplă
ocazii, vin gânduri rele și el deschide larg porțile inimii și îi întâmpină pe acei
vizitatori răi și le distrează cu o ospitalitate generoasă.
Un anumit tip și grad de spiritualitate intră în cea mai mare parte a vieții obișnuite. Nu
poți continua afacerea, fără o credință în om. Nici măcar nu puteți săturați în pământ,
fără a se baza pe rezultatul nevăzut. Nu puteți să gândiți, să gândiți sau chiar să faceți
pas, fără a vă încredința în principiile spirituale interioare ale naturii voastre. Toate
afecțiunile și legăturile, speranțele și interesele centrului vieții în spiritualitate; și știi
că dacă această legătură centrală ar fi rupt, lumea s-ar grăbi la haos.
Societatea, în marile sale relații, este la fel de multă creație a Cerului ca și sistemul
Universului. Dacă această legătura de gravitație, care cuprinde toate lumile și
sistemele împreună, a fost brusc tăiată, universul ar zbura în haos sălbatic și fără
margini. Și dacă am fi întrerupt toate legăturile morale care țin societatea
împreună; dacă am putea tăia din ea orice convingere de Adevăr și Integritate, de o
autoritate deasupra ei și de o conștiință în interiorul ei, s-ar grăbi imediat să se
confrunte cu dezordine și anarhie și rușine îngrozitoare. Religia pe care o predam este,
prin urmare, la fel de adevărat un principiu al lucrurilor, și ca cert și adevărat, ca
gravitație.
Credința în principiile morale, în virtute și în Dumnezeu, este la fel de necesară pentru
îndrumarea unui om, ca instinct pentru îndrumarea unui animal. Și, prin urmare,
această credință, ca principiu al naturii omului, are o misiune la fel de autentică în
Providența lui Dumnezeu, ca principiu al instinctului. Și plăcerile sufletului trebuie să
depindă de anumite principii. Ei trebuie să recunoască un suflet, proprietățile și
responsabilitățile sale, o conștiință și sensul unei autorități deasupra noastră; și acestea
sunt principiile credinței. Nici un om nu poate suferi și să fie răbdător, poate să lupte
și să cucerească, să se poată îmbunătăți și să fie fericit, fără conștiință, fără speranță,
fără a se baza pe un Dumnezeu drept, înțelept și binefăcător. Trebuie să îmbrățișăm, în
mod necesar, marile adevăruri învățate de masonerie și să trăim prin ele, să trăim
fericiți. Totul din univers are legi și principii fixe și anumite pentru acțiunea sa: -
steaua pe orbită, animalul în activitatea sa, omul fizic în funcțiile sale. Și el a stabilit și
anumite legi și principii ca ființă spirituală. Sufletul său nu moare din lipsă de
alimente sau îndrumare. Pentru sufletul rațional există o dispoziție amplă. Din pinul
înalt, care se zguduie în furtuna întunecată, se auzi strigătul tânărului corb; și ar fi
foarte ciudat dacă nu ar exista nici un răspuns pentru plânsul și chemarea sufletului,
torturat de lipsă, de durere și agonie. Respingerea totală a oricărei credințe morale și
religioase ar lovi un principiu din natura umană, esențial pentru el ca gravitația către
stele, instinctul la viața animalelor, circulația sângelui în corpul uman. omul fizic în
funcțiile sale. Și el a stabilit și anumite legi și principii ca ființă spirituală. Sufletul său
nu moare din lipsă de alimente sau îndrumare. Pentru sufletul rațional există o
dispoziție amplă. Din pinul înalt, care se zguduie în furtuna întunecată, se auzi
strigătul tânărului corb; și ar fi foarte ciudat dacă nu ar exista nici un răspuns pentru
plânsul și chemarea sufletului, torturat de lipsă, de durere și agonie. Respingerea
totală a oricărei credințe morale și religioase ar lovi un principiu din natura umană,
esențial pentru el ca gravitația către stele, instinctul la viața animalelor, circulația
sângelui în corpul uman. omul fizic în funcțiile sale. Și el a stabilit și anumite legi și
principii ca ființă spirituală. Sufletul său nu moare din lipsă de alimente sau
îndrumare. Pentru sufletul rațional există o dispoziție amplă. Din pinul înalt, care se
zguduie în furtuna întunecată, se auzi strigătul tânărului corb; și ar fi foarte ciudat
dacă nu ar exista nici un răspuns pentru plânsul și chemarea sufletului, torturat de
lipsă, de durere și agonie. Respingerea totală a oricărei credințe morale și religioase ar
lovi un principiu din natura umană, esențial pentru el ca gravitația către stele,
instinctul la viața animalelor, circulația sângelui în corpul uman. Pentru sufletul
rațional există o dispoziție amplă. Din pinul înalt, care se zguduie în furtuna
întunecată, se auzi strigătul tânărului corb; și ar fi foarte ciudat dacă nu ar exista nici
un răspuns pentru plânsul și chemarea sufletului, torturat de lipsă, de durere și
agonie. Respingerea totală a oricărei credințe morale și religioase ar lovi un principiu
din natura umană, esențial pentru el ca gravitația către stele, instinctul la viața
animalelor, circulația sângelui în corpul uman. Pentru sufletul rațional există o
dispoziție amplă. Din pinul înalt, care se zguduie în furtuna întunecată, se auzi
strigătul tânărului corb; și ar fi foarte ciudat dacă nu ar exista nici un răspuns pentru
plânsul și chemarea sufletului, torturat de lipsă, de durere și agonie. Respingerea
totală a oricărei credințe morale și religioase ar lovi un principiu din natura umană,
esențial pentru el ca gravitația către stele, instinctul la viața animalelor, circulația
sângelui în corpul uman.
Publicul nu este o abstracție vagă; nici ceea ce se face împotriva acestui public,
împotriva interesului public, a dreptului sau a virtuții, nu trebuie să fie presat, ci ușor
asupra conștiinței. Este doar o extindere vastă a vieții individuale; un ocean de
lacrimi, o atmosferă de suspin sau un mare număr de bucurie și bucurie. Suferă
suferința a milioane de oameni; se bucură cu bucuria a milioane de oameni. Ce
persoană săvârșită de o crimă vastă - om privat sau om politic, agent sau contractor,
legiuitor sau magistrat, secretar sau președinte - care îndrăznește, cu indignare și
greșită, să lovească sânul Bunăstării Publice, să încurajeze venalitatea și corupția și
vânzarea rușinoasă a francizei elective sau a funcției; să seamănă disensiunile și să
slăbească legăturile amășirii care leagă o Națiune împreună! Ce nelegiuire imensă, cel
care, cu viciile ca pumnalele unei parizii,
Ce interes fără egal se află în virtutea fiecăruia pe care o iubim! În virtutea sa, nicăieri,
dar în virtutea sa, este adunată comoara incomparabilă. Ce grijă noi pentru frate sau
prieten, în comparație cu ceea ce ne pasă de onoarea lui, de fidelitatea lui, de reputația
lui, de bunătatea lui? Cât de venerabil este rectitudinea unui părinte! Cât de sacru este
reputația lui! Nici o furtună care ar putea să cadă asupra unui copil, este ca dezonoarea
părintelui. Căpitan sau creștin, fiecare părinte ar avea copilul său să facă bine; și-i
toarnă toată plinătatea dragostei părintești, cu singura dorință pe care o poateface
bine; ca să fie vrednic de îngrijirea lui și de durerile lui libere; ca să poată merge pe
calea onoarei și a fericirii. În acest fel, el nu poate merge cu un pas fără
virtute. Aceasta este viața, în relațiile ei. O mie de legături o îmbrățișează, ca nervii
fini ai unei organizații delicate; cum ar fi corzile unui instrument capabil de melodii
dulci, dar ușor de șters sau rupt, de rudeness, furie, și indulgență egoistă.
Dacă viața ar putea fi, prin orice proces, insensibilă pentru durere și plăcere; dacă
inima omului ar fi fost tare ca adamant, atunci avaria, ambiția și senzualitatea i-ar
putea să-și canalizeze căile în ea și să-i facă drumul bătut; și nimeni nu s-ar mira sau
protesta. Dacă am putea fi răbdători sub sarcina unei vieți lumești; dacă putem suporta
acea povară pe măsură ce fiarele o poartă; atunci, ca niște fiare, am putea îndrepta
toate gândurile noastre pe pământ; și nici un apel din marile Ceruri de deasupra
noastră nu ne-ar fi surprins de cursul nostru plodnic și pământesc.
Dar noi artă nubrutes insensibili, care pot refuza chemarea rațiunii și a
conștiinței. Sufletul este capabil de remușcare. Atunci când marile dispensații ale
vieții ne apasă pe noi, plângem și suferim și trăim. Iar tristețea și agonia doresc alte
societăți decât lumesc și irelevant. Nu suntem dispuși să purtăm acele poveri ale
inimii, fricii, anxietății, dezamăgirilor și necazurilor, fără obiect sau utilizare. Nu
suntem dispuși să suferim, să fim bolnavi și suferinzi, să ne lăsăm zilele și luni să fim
mângâietate și bucurie și să fim umbrite cu nenorociri și suferințe, fără avantaje sau
compensații; pentru a împiedica cele mai scumpe comori, chiar suferințele inimii; să
vândă sângele vieții din cadranul care nu a reușit și să dispară obrazul, lacrimile
noastre de amărăciune și gemete de durere, pentru nimic. Natura umană, fragilă,
senzație, sensibilă și tristețe,
Peste tot, viața umană este o dispensație mare și solemnă. Omul, suferind, bucurându-
se, iubindu-se, urând, sperând și temându-se, legat de pământ și explorând adâncurile
vestice ale universului, are puterea de a comunica cu Dumnezeu și îngerii Săi. În jurul
acestei mari acțiuni de existență sunt atrase perdelele timpului; dar există deschizături
prin ele care ne dau niște vederi ale veșniciei. Dumnezeu privește în jos această scenă
de probă umană. Cei înțelepți și buni în toate vremurile au intervenit pentru el, cu
învățăturile și cu sângele lor. Tot ceea ce există în jurul nostru, orice mișcare în
natură, fiecare sfat al Providenței, fiecare interpunere a lui Dumnezeu, se axează pe un
punct - fidelitatea omului. Și chiar dacă fantomele celor plecați și amintiți ar putea
veni la miezul nopții prin ușile închise ale locuințelor noastre, iar morții învăluiți ar
trebui să treacă prin culoarul bisericilor noastre și să se așeze în templele noastre
masonice, învățăturile lor nu vor fi mai elocvente și mai impresionante decât
realitățile groaznice ale vieții; decât acele amintiri ale anilor greșeli, acele fantome de
oportunități care au plecat, care, îndreptându-ne spre conștiința noastră și eternitatea,
strigăm continuu în urechile noastre "Lucrați în timpul zilei! pentru că vine noaptea
morții, în care nimeni nu poate lucra ".
Nu există jetoane de doliu public pentru calamitatea sufletului. Bărbații plâng când
corpul moare; și atunci când este suportată odihnei ei, o urmează cu o procesiune
tristă și jalnică. Dar pentru sufletul pe moarte nu există o lamentație deschisă; pentru
sufletul pierdut nu există nici un obiect.
Cu toate acestea, mintea și sufletul omului au o valoare pe care nu o are altceva. Ele
merită o îngrijire pe care nimic altceva nu merită; și individului unic, solitar, ar trebui
să aibă un interes pe care altceva nu-l posedă. Comorile stocate ale inimii, minele
inofensive care sunt în sufletul care urmează să fie lucrate, tărâmurile largi și
nelimitate ale Gândirii, argosia încărcată de speranțele omului și cele mai bune
afecțiuni, sunt mai strălucitoare decât aurul și mai scumpe decât comoara.
Oamenii nu simt valoarea sufletelor lor. Ei sunt mândri de puterile lor mentale; dar
intrinsec, interior, infinit în valoare de propriile lor minți ei nu percep. Sărmanul,
admis într-un palat, se simte așa de mare și nemuritor, așa cum este, ca un lucru
obișnuit în mijlocul splendorilor care îl înconjoară. El vede că transportul bogăției se
face prin el și uită demnitatea intrinsecă și veșnică a propriei sale minți într-o invidie
slabă și degradantă și se simte ca o creatură mai umilă, pentru că alții sunt deasupra
lui, nu în minte, ci în măsurare. Bărbații se respectă, în măsura în care sunt mai bogați,
mai înalți în rang sau în funcție, mai înalți în opinia lumii, capabili să dea mai multe
voturi, mai mult favorii oamenilor sau puterii.
Diferența dintre bărbați nu este atît în natura lor, cît și în puterea intrinsecă, ca în
facultatea de comunicare. Unii au capacitatea de a vorbi și de a întrupa în cuvinte
gândurile lor. Toți bărbații, mai mult sau mai puțin, simt acele gânduri. Gloria
geniului și răpirea virtuții, atunci când sunt revelate în mod corect, sunt difuzate și
împărtășite între mințile neimpozitate. Când vorbește elocvența și poezia; când acele
arte glorioase, statuare, pictura și muzică au forma audibilă sau vizibilă; când
patriotismul, caritatea și virtutea vorbesc cu o potență palpitantă, inimile a mii de
strălucire cu bucurie și extaz. Dacă nu ar fi așa, nu ar exista nici o elocvență; pentru
elocvența este ceea ce alte inimi răspund; este facultatea și puterea de a facealte inimi
răspund. Nimeni nu este atât de scăzut sau degradat, încât uneori nu trebuie atins de
frumusețea bunătății. Nici o inimă nu este făcută din materiale atît de comune, nici
chiar de bază, ca uneori să nu răspundă, prin fiecare coardă, de apelul de onoare,
patriotism, generozitate și virtute. Bietul Slave african va muri pentru stăpân sau
amantă sau pentru apărarea copiilor pe care îi iubește. Femeia săracă, pierdută,
disprețuită, abandonată, înfrântă, va îngriji, fără nici o așteptare de recompensă, pe cei
care mor pe fiecare mână, străini străini, cu un ciumă contagioasă și
îngrozitoare. Buzunarul va schimba zidurile de ardere pentru a salva copilul sau
femeia, necunoscută de el, de flăcările pline de râvnă.
Fratele meu, în speranța că ați ascultat și ați înțeles instruirea și prelegerea acestei
diplome și că simțiți demnitatea propriei voastre naturi și capacitățile vaste ale
sufletului vostru pentru bine sau rău, voi continua pe scurt să comunicați tu restul de
instruire a acestui grad.
Cuvântul ebraic, în vechiul personaj ebraic și samaritean, suspendat în Est, peste cele
cinci coloane, este ADONAÏ, unul dintre numele lui Dumnezeu, tradus de obicei pe
Domnul; și pe care Evreii, în lectură, le substituie întotdeauna numele adevărat, care
este inefabil pentru ei.
Cele cinci coloane, în cele cinci ordine diferite de arhitectură, sunt emblematice
pentru noi din cele cinci diviziuni principale ale ritului scoțian antic și acceptat:
4. Corintenii , dintre gradele șaptesprezece și optsprezece, sau cele ale noii legi.
Cele trei mari lumini ale Lojii sunt simboluri pentru puterea, înțelepciunea și
beneficiile divinității. Ele sunt, de asemenea, simboluri ale primelor trei Sephiroth sau
emanații ale divinității, conform Kabalah, Kether , voința divină
omnipotentă ; Chochmah , puterea intelectuală divină de a genera gândirea,
și Binah , capacitatea intelectuală divină de ao produce - cele două din urmă, de
obicei traduse înțelepciunea și înțelegerea , fiind activă și pasivă , pozitivă șinegativ ,
pe care încă nu ne străduim să vă explicăm. Acestea sunt coloanele lui Jachin și Boaz,
care stau la intrarea în Templul masonic.
Într-un alt aspect al acestei diplome, șeful Arhitecților [Rabbi Banaim], simbolizează
conducerea executivă constituțională și șeful unui guvern liber; iar titlul ne învață că
nici un guvern liber nu poate dura mult, atunci când oamenii nu mai aleg pentru
magistrații lor cei mai buni și mai înțelepți dintre oamenii lor de stat; când, trecând
prin acestea, ele permit fracțiunilor sau intereselor sordide să le aleagă pe cei mici, pe
cei mici, pe cei neglijabili și pe cei obscur, și care în astfel de mâini angajează
destinele țării. Există, în fond, un "drept divin" de a guverna; și este înzestrat cu cel
mai bun, cel mai înțelept, cel mai bun dintre toate națiunile. "Avocatul este al meu și
înțelepciunea sănătoasă: Eu înțeleg: Eu sunt putere; prin mine împărați domnesc, și
prinții hotărăsc dreptate, prin căpeteniile mele domnii și nobili, toți magistrații
pământului".
Pentru moment, fratele meu, permiteți-l să fie suficient. Vă urez bun venit printre noi,
la această retragere pașnică a virtuții, la o participare la privilegiile noastre, la o parte
din bucuriile noastre și în necazurile noastre.
[Ilustrare]
[Ilustrare]
XIII.
ARHUL ROIAL AL SOLOMONULUI.
Dacă legenda și istoria acestei diplome sunt istoric adevărate sau doar o alegorie,
conținând în sine un adevăr mai profund și un înțeles profund, nu vom mai discuta
acum. Dacă este doar un mit legendar, trebuie să aflați pentru ce însemnați. Este cert
că cuvântul pe care evreii nu l-au permis să-l pronunțe a fost folosit în mod obișnuit
de către Avraam, Lot, Isaac, Iacob, Laban, Rebecca și chiar printre triburi străine
evreilor, înainte de timpul lui Moise; și că se recurge de o sută de ori la epuizările
lirice ale lui David și ale altor poeți evrei.
Știm că timp de multe secole Evreii au fost interzise să pronunțe Numele Sacru; că,
oriunde s-ar întâmpla, ei au citit de-a lungul timpului cuvântul Adonaï ; și că sub el,
când au apărut punctele masoretice, care reprezintă vocalele, au plasat cele care
aparțineau ultimului cuvânt. Deținerea adevăratei pronunții a fost considerată a
conferi aceluia care avea puteri extraordinare și supranaturale; și Cuvântul însuși,
purtat de persoană, a fost privit ca un amulet, o protecție împotriva pericolului
personal, a bolii și a duhurilor rele. Știm că toate acestea erau o superstiție înșelătoare,
naturală pentru un popor nepoliticos, dispărând în mod necesar, pe măsură ce
intelectul omului a devenit luminat; și în totalitate nevrednic de un mason.
Oamenii s-au spus, în mod figurat, că au uitat numele lui Dumnezeu, când au pierdut
acea cunoaștere și s-au închinat dumnezeilor păgâni și au ars tămâie în locurile înalte
și au trecut copiii lor prin foc la Moloch.
Printre ei, ca și în alte națiuni, concepțiile lui Dumnezeu formate de indivizi au variat
în funcție de capacitățile lor intelectuale și spirituale; săraci și imperfecți, și care
investesc pe Dumnezeu cu atributele cele mai comune și mai aspre ale omenirii,
printre cei ignoranți și grosolani; curate și înalte printre cei virtuoși și bogat
înzestrați. Aceste concepții s-au îmbunătățit treptat și au devenit purificate și
înnobilate, pe măsură ce națiunea avansa în civilizație - fiind cea mai mică în cărțile
istorice, modificate în scrierile profetice și ajungând la cea mai înaltă elevație dintre
poeți.
Printre toate națiunile antice a existat o singură credință și o idee despre Zeitate pentru
cei luminători, inteligenți și educați, iar alții pentru poporul comun. La această regulă,
evreii nu au făcut excepție. Iehova, față de masa poporului, era ca zeii națiunilor din
jurul lor, cu excepția faptului că el era Dumnezeul special , mai întâi din familia lui
Avraam, din cel al lui Isaac și din cel al lui Iacov și apoi din Dumnezeul național ; și,
după cum credeau ei, erau mai puternici decât ceilalți zei de aceeași natură adorați de
vecinii lor - "Cine dintre Baalimi este ca tine, O, Iehova?" - și-au exprimat întregul
crez.
Acestea erau noțiunile populare ale divinității; și nici preoții nu au avut niciunul mai
bun sau nu au făcut prea multe eforturi pentru a corecta aceste noțiuni; sau intelectul
popular nu a fost suficient de lărgit pentru a le permite să susțină orice concepții mai
înalte despre Atotputernicul.
Dar astfel nu au fost ideile celor puțini intelectuali și iluminați dintre evrei, este sigur
că ei aveau o cunoaștere a adevăratei naturi și atribute ale lui Dumnezeu; așa cum
făcea aceeași clasă de oameni printre celelalte națiuni - Zoroaster, Meniu, Confucius,
Socrate și Platon. Dar doctrinele lor asupra acestui subiect erau esoterice; ei nu i-au
comunicat oamenilor în general, ci numai câtorva favorizați; și cum au fost
comunicate în Egipt și India, în Persia și Phinecia, în Grecia și în Samotracii, în cele
mai mari mistere, la Inițiat.
Comunicarea acestor cunoștințe și a altor secrete, dintre care unele sunt probabil
pierdute, au constituit, sub alte denumiri, ceea ce numim acum Masonerie ,
sau Masoneria Liberă sau Frank . Această cunoaștere a fost, într-un sens, Cuvântul
Pierdut , care a fost făcut cunoscut Marelui Mare, Perfect și Sublim al Masonilor. Ar
fi o nebunie să pretindem că formele de zidărie erau aceleași în acele vremuri ca și
acum. Actualul nume al Ordinului, titlurile acestuia și numele Gradei care se află în
uz, nu erau cunoscute. Chiar și Masoneria Albastră nu-și poate
urmări istoria autentică , cu gradele actuale , mai mult decât anul 1700, dacă până în
prezent. Dar, prin orice nume era cunoscut în această sau în cealaltă țară, masoneria a
existat așa cum există acum, la fel în spirit și în inimă, nu numai când Solomon a
construit templul, ci cu secole înainte - înainte ca primele colonii să emigreze în sud
India, Persia și Egipt, de la leagănul rasei umane.
Și astfel, în fiecare zi, fiecare Lojă masonică reprezintă Universul. Fiecare se extinde,
după cum ni se spune, de la înălțarea spre soarele apus, de la sud la nord, de la
suprafața Pământului până la Ceruri și de la același la centrul globului. În el sunt
reprezentate soarele, luna și stelele; trei torțe mari în Est, Vest și Sud, formând un
triunghi, dau lumină; și, ca Delta sau Triunghiul suspendat în Est, și înfățișând
Numele inevitabil, indică, prin egalitatea matematică a unghiurilor și laturilor,
proporțiile frumoase și armonioase care guvernează în agregatul și detaliile
Universului; în timp ce aceste laturi și unghiuri reprezintă, prin numărul lor, trei,
Treimea Puterii, Înțelepciunii și Armoniei, care a prezidat construirea acestei
minunate lucrări.
Piedestalul luminos, aprins de flacăra perpetuă din interior, este un simbol al acelei
lumini a rațiunii , dată de Dumnezeu omului, prin care el este capabil să citească în
Cartea Naturii înregistrarea gândului, descoperirea atributelor Dumnezeul.
Cei trei maeștri, Adoniram, Joabert și Stolkin, sunt tipuri de masoni adevărați, care
caută cunoaștere din motive pure și că este mai bine să servească și să-i ajute pe
semenii săi; în timp ce Maeștrii nemulțumiți și disprețuiți care au fost îngropați în
ruinele arcilor reprezintă cei care se străduiesc să-l dobândească în scopuri
nesănătoase, să obțină putere asupra semenilor lor, să-și satisfacă mândria, vanitatea
sau ambiția lor.
Leul care păzea Arca și a ținut în gura cheia cu care să-l deschidă, reprezintă în mod
figur Solomon, Leul tribului lui Iuda, care a păstrat și a comunicat cheia cunoașterii
adevărate a lui Dumnezeu, a legilor Sale și a profunde mistere ale Universului moral
și fizic.
Ehoch spune că a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani, după ce a împlinit vârsta de
șaizeci și cinci de ani - "a umblat cu Dumnezeu și nu mai era, pentru că Dumnezeu la
dus". Numele lui a însemnat în ebraică, INITIATE sau INITIATOR. Legenda
coloanelor, din granit și alamă sau bronz, ridicată de el, este probabil simbolică. Acel
bronz, care a supraviețuit inundațiilor, trebuie să simbolizeze misterele, din care
Masoneria este succesorul legitim - de la cel mai vechi timp custodianul și depozitarul
marilor adevăruri filosofice și religioase, necunoscute lumii în ansamblu, și care le-a
înmânat de la vârsta la vârstă printr-un curent continuu de tradiție, întruchipat în
simboluri, embleme și alegorii.
Legenda acestui grad este astfel, parțial, interpretată. Este puțin important dacă este
oricum istoric. Valoarea lui constă în lecțiile pe care le însușește și îndatoririle pe care
le prescrie celor care o primesc. Parabolele și alegorii Scripturilor nu sunt mai puțin
valoroase decât istoria. Nu, ele sunt mai mult, pentru că istoria antică este puțin
instructivă, iar adevărurile sunt ascunse și simbolizate de legenda și mitul. Există
sensuri profunde ascunse în simbolurile acestui grad, legate de sistemul filozofic al
Kabalistilor evrei, pe care îl veți învăța în continuare, dacă ar trebui să fii atât de
norocoasă încât să avansezi. Acestea se desfășoară în gradele
superioare. Leul [[ebraică: ארי, ]אריהArai , Araiah, care înseamnă și altarul ] încă mai
deține în gura sa cheia enigmei sfinxului.
Dar există o aplicație a acestui titlu, pe care acum aveți dreptul să o cunoașteți; și care,
amintiți-vă că Khūrūm, Maestrul, este simbolul libertății umane, probabil că veți
descoperi pentru voi înșivă.
Căci există o religie de trudă. Nu este vorba de tot felul de ciudățenie, de o simplă
întindere a membrelor și de întinderea șuviților în sarcini. Are un sens și o intenție. O
inimă vie varsă sânge de viață în brațul tămăduitor; și afecțiunile calde inspiră și se
amestecă cu munca omului. Ele sunt casaafecțiuni. Munca muncește în câmp, sau îsi
întinde sarcinile în orașe sau îndeamnă la coșurile de comerț pe oceanele largi; dar
acasă este centrul său; și acolo se duce întotdeauna cu câștigurile sale, cu mijloacele
de sprijin și de confort pentru alții; ofrandă sacră gândirii oricărui om adevărat, ca
jertfă la un altar de aur. Multe greșeli există în mijlocul vieții; sunt rostite multe
cuvinte aspre și rapide; dar totuși jocurile continuă, obosite și grele și exasperante așa
cum sunt de multe ori. Căci în acea casă se află vârsta, boala, copilăria neputincioasă,
copilăria blândă sau femeia slabă, care nu trebuie să vrea. Dacă omul nu avea decât
impulsuri egoiste simple, scena muncii pe care o vedem în jurul nostru nu ar exista.
Avocatul care prezintă în mod corect și sincer cazul său, cu un sentiment de adevărat
respect față de sine, onoare și conștiință, pentru a ajuta tribunalul să ajungă la
concluzia corectă, cu convingerea că domnia lui Dumnezeu domnește acolo,
acționează ca parte religioasă, în acea zi o viață religioasă; sau dreptul și justiția nu fac
parte din religie. Dacă în acea zi a apelat o dată, în formă sau în termeni, la conștiința
sa sau nu; dacă a vorbit odată despre religie și Dumnezeu sau nu; dacă a existat scopul
interior, intenția și dorința conștientă de a triumfa dreptatea sacră, el a condus în acea
zi o viață bună și religioasă și a adus o contribuție esențială la această religie a vieții
și a societății, între om și om, și a adevărului și a acțiunii corecte în lume.
Cărțile, care sunt de tendință religioasă în sens masonic, nu trebuie să fie cărți de
predici, de exerciții pioase sau de rugăciuni. Indiferent ce implică sentimente pure,
nobile și patriotice, sau atinge inima cu frumusețea virtuții și excelența unei vieți
drepte, se potrivește cu religia Masoneriei și este Evanghelia literaturii și a
artei. Această Evanghelie este propovăduită din multe cărți și picturi, din multe poezii
și ficțiuni, revizuiri și ziare; și este o eroare dureroasă și îngrădire nefericită, să nu
recunoaștem aceste agenții răspândite pe scară largă în furnizarea Raiului; să nu văd și
să îi întâmpină pe acești coadjutori cu multe mâini, la cauza mare și bună. Oracolele
lui Dumnezeu nu vorbesc numai de la amvon.
Există, de asemenea, o religie a societății. În afaceri, există mult mai mult decât
vânzarea, schimbul, prețul, plata; căci există credința sacră a omului în om. Când ne
întoarcem încrederea perfectă în integritatea celuilalt; când simțim că nu se va răscula
de la cursa dreaptă, sinceră, directă, conștiincioasă, pentru orice ispită; integritatea și
conștiința lui sunt imaginea lui Dumnezeu pentru noi; și când credem în ea , este la fel
de mare și generos un act, ca atunci când credem în corectitudinea zeității.
Fiecare lojă masonică este un templu al religiei; iar învățăturile sale sunt instrucțiuni
în religie. Căci aici sunt inculcată dezinteresare, afecțiune, toleranță, devotament,
patriotism, adevăr, o simpatie generoasă cu cei care suferă și plâng, milă pentru cei
căzuți, milă pentru eroare, ajutor pentru cei în nevoie, credință, speranță și
caritate. Aici ne întâlnim ca frați, să învățăm să ne cunoaștem și să ne iubim unii pe
alții. Aici ne salutăm reciproc cu bucurie, suntem obișnuiți cu greșelile celuilalt,
ținându-ne seama de sentimentele celuilalt, gata să-și ușureze nevoile
celuilalt. Aceasta este adevărata religie descoperită patriarhilor antice; pe care
Masoneria la învățat timp de multe secole și pe care va continua să îl învețe atâta timp
cât durează timpul. Dacă pasiunile nevrednice, sentimentele amare, amare sau
răzbunare, dispreț, dispreț, ură, intră aici,
Desigur, există multe rele și pasiuni rele și multă ură, dispreț și nelegiuire peste tot în
lume. Nu putem refuza să vedem răul care este în viață. Dar tot nu este rău. Încă mai
vedem pe Dumnezeu în lume. Există bine în mijlocul răului. Mâna îndurării dă
bogăție bătrânilor sărăciei și durerii. Adevărul și simplitatea trăiesc în mijlocul multor
suflete și sofisticate. Există inimi bune sub haine de homosexualitate și sub
îmbrăcăminte zdrențătoare, de asemenea.
Există un element de bun în toate căile legale ale oamenilor și un spirit divin care
respiră în toate afecțiunile lor legale. Pământul pe care se deplasează este un pământ
sfânt. Există o religie naturală a vieții, care răspunde, cu atâtea tonalități rupte, la
religia naturii. Există o frumusețe și o slavă în Umanitate, în om, răspunzând, cu
atâtea nuanțe de amestecare, la frumusețea peisajelor moi și a dealurilor umflate și a
gloriei minunate a cerului înstelat.
Bărbații ar putea fi virtuoși, se pot îmbunătăți și se vor autogrăvi în slujba lor. Tocmai
pentru aceasta, aceste angajări au fost făcute. Toate relațiile lor sociale, prietenia,
iubirea, legăturile de familie, au fost făcute să fie sfinți. Ele pot fi religioase, nu printr-
un fel de protest și rezistență împotriva mai multor vocații; ci prin conformitatea cu
adevăratul lor spirit. Aceste vocații nu exclud religia; dar cerereapentru perfecțiunea
lor. Ei pot fi muncitori religioși, fie în câmp fie în fabrică; medicii religioși, avocații,
sculptorii, poeții, pictorii și muzicienii. Ele pot fi religioase în toate trupele și în toate
distracțiile vieții. Viața lor poate fi o religie; pământul larg, altarul său; tămâia lui
chiar suflarea vieții; focurile sale au aprins vreodată de strălucirea Raiului.
Legat de viața noastră săracă, fragilă, este gândul puternic care împiedică intervalul
îngust al existenței vizibile. Întotdeauna sufletul ajunge în afară și cere libertate. Se
uită din ferestrele înguste și rase ale sensului, pe creația imensă nemăsurată; știe că în
jurul ei și de dincolo de ea se află întinse căile infinite și veșnice.
Cel mai umil obiect sub ochiul nostru contrazice complet controlul nostru ca
economia celei mai îndepărtate stele. Fiecare frunză și fiecare lamă de iarbă păstrează
în ea însăși secrete pe care nici o penetrare umană nu le va înțelege vreodată. Nici un
om nu poate spune care este principiul său de viață. Nici un om nu poate ști ce este
puterea sa de secreție. Ambele sunt mistere inscrute. Oriunde ne așezăm mâna, o
punem pe sânul încuiat al misterului. Pasul unde vom face, vom călca peste
minuni. Nisipurile de mare, pietrele de pe câmp, pietricelele pe apă de pe dealuri,
masele neplacute de rocă sunt trasate mereu, în fiecare direcție, cu un scrierii mai mari
și mai semnificative și mai sublim decât toate ruinele antice și toate cetățile răsturnate
și îngropate, pe cari le-au lăsat pe pământ pe vechile generații; căci este scrisul celui
Atotputernic.
O mare afacere a lui Mason cu viața este aceea de a citi cartea învățăturii sale; pentru
a descoperi că viața nu este o operă de ciudățeni, ci o auzire a oracolelor. Vechea
mitologie nu este decât o frunză în această carte; pentru că a populat lumea cu naturi
spirituale; și știința, cu multe frunze, încă se răspândește în fața noastră, aceeași
poveste de mirare.
Legea răzbunării apasă asupra fiecărui om, indiferent dacă se gândește la el sau nu. Îl
urmărește prin toate cursurile vieții, cu un pas care niciodată nu încurcă, nici anvelope
și cu un ochi care niciodată nu doarme. Dacă nu ar fi așa, guvernul lui Dumnezeu nu
ar fi imparțial; nu ar exista nici o discriminare; nici o stăpânire morală; nici o lumină
nu aruncă asupra misterelor Providenței.
Orice om seamănă, nu se va culege și nu altceva. Ceea ce facem, bine sau rău, grav
sau homosexual, ceea ce facem astăzi și care va face mâine; fiecare gând, fiecare
sentiment, fiecare acțiune, fiecare eveniment; fiecare oră ce trece, fiecare moment de
respirație; toate contribuie la formarea caracterului, conform căruia trebuie să fim
judecați. Fiecare particulă de influență care formează acel agregat, caracterul său, va fi
eliminată din masă în această analiză viitoare; și particulele prin particule, cu vârstele
care pot interveni, au o contribuție distinctă la suma bucuriilor sau a nenorocirilor
noastre. Astfel, orice cuvânt în gol și o oră în gol va da răspuns în judecată.
Să avem grijă, prin urmare, ceea ce semănăm. O tacere rea vine peste
noi; oportunitatea câștigului nedrept sau a indulgenței neîngrădite, fie în sfera
afacerilor, fie în plăcere, în societate sau în singurătate. Oferim; și sădește o sămânță
de amărăciune și tristețe. Mâine se va amenința descoperirea. Agitați și alarmați,
acoperim păcatul și îl îngropăm profund în falsitate și în ipocrizie. În sânul în care se
află ascuns, pe pământul fertil al viciilor înrudite, păcatul nu moare, ci prosperă și
crește; și alți și încă alți germeni de rău se adună în jurul rădăcinii blestemate; până
când, din acea singură sămânță de corupție, izvorăște în suflet tot ce este îngrozitor în
minciuna, vrăjmașul sau viciul obișnuit. Din păcate, adesea, luăm fiecare pas în
jos; dar o forță înfricoșătoare ne îndeamnă mai departe; și dracu 'de datorii, boală,
ignominy, sau remușcarea își strânge umbrele în jurul treptelor noastre chiar și pe
pământ; și totuși nu sunt decât începutul necazurilor. Fapta rea se poate face într-un
singur moment; dar conștiința nu moare niciodată, memoria nu doarme
niciodată; vinovăția nu poate deveni niciodată nevinovată; și remușcarea nu poate
șovăi niciodată pacea.
Feriți-vă, cei care sunteți ispitiți la rău! Feriți-vă ce vă propuneți pentru viitor! Feriți-
vă ce ați pus în arhivele eternității! Vecinul tău nu este rău! ca nu cumva să te rănești
gândul lui și cine suferă prin fapta ta, să fii pentru tine un ticălos pe care ani nu-l va
lipsi de amărăciunea lui! Nu intrați în casa nevinovăției, ca să o aruncați din comoara
ei; ca nu cumva, cînd mulți ani au trecut peste tine, nu s-ar fi stins stânjenirea
suferinței ei de urechea ta! Construiți nu tronul pustiu al ambiției în inima voastră; nici
să nu fiți ocupați cu dispozitive și circumvenții și scheme egoiste; ca nu cumva
putrezirea și singurătatea să fie pe calea voastră, pe măsură ce se întinde în lungul
viitor! Nu trăiți o viață inutilă, imorală sau dăunătoare! pentru legătura cu acea viață
este principiul imuabil al unei răpiri nesfârșite și elemente ale creării lui
Dumnezeu, care nu-și vor petrece niciodată forța, ci continuă să se desfășoare
vreodată cu veacurile veșniciei. Nu fi amăgit! Dumnezeu ți-a format natura,
răspunzând astfel viitorului. Legea Lui nu poate fi niciodată abrogată, nici justiția Sa
nu a fost eludată; și pentru totdeauna și întotdeauna câștigul este adevărat, că "Ce
seamănă un om, și el va culege . "
[Ilustrație: Decorative]
XIV.
GRAND ELECT, PERFECT ȘI SUBLIME MASON.
[Perfect Elu.]
Este religia universală, veșnică, imutabilă, așa cum Dumnezeu la plantat în inima
umanității universale. Nici un crez nu a fost deloc trăit, care nu a fost construit pe
această temelie. Este baza, și ele sunt suprastructura. "Religie pură și neîmpărtășită
înaintea lui Dumnezeu și Tatăl este aceasta, pentru a vizita orfanii și văduvele în
necazurile lor și pentru a se păstra nevătămat de lume". "Nu este așarapidul pe care l-
am ales? să desființeze trupele răutății, să desființeze povara grea și să lase pe cei
oprimați să se elibereze și să rupă orice jug? "Slujitorii acestei religii sunt toți masonii
care o înțeleg și sunt dedicați, sacrificiile sale către Dumnezeu sunt fapte bune, jertfele
de bază și patimile dezordonate, oferirea de interes propriu pe altarul omenirii și
eforturile perpetuu de a atinge toată perfecțiunea morală pe care omul este capabilă.
Pentru a vă face onoarea și datoria lumina steady de baliză care vă va ghida vasul de
viață peste marile furtunoase ale timpului; să faci ceea ce este bine să faci, nu pentru
că te va asigura succesul sau vei aduce o recompensă sau vei câștiga aplauzele
oamenilor sau vei fi "cea mai bună politică", mai prudentă sau mai recomandabilă; ci
pentru că este corect și, prin urmare, trebuie făcut; pentru a război neîncetat împotriva
erorilor, intoleranței, ignoranței și viciului, și totuși să-i milă pe cei care greșesc, să fie
toleranți chiar și de intoleranță, să-i învețe pe cei ignoranți și să muncească pentru a
recupera viciosul, sunt unele din îndatoririle unui mason.
Un bun Mason este unul care poate privi la moarte și să-i vadă fața cu aceeași
înfățișare cu care aude povestea lui; că "îndurau toate lucrările" vieții sale, cu sufletul
său sprijinindu-și trupul, care poate disprețui în mod egal bogățiile când le are și când
nu le are; adică nu mai triste dacă se află în trezoreria vecinului său, nici nu se ridică
mai mult dacă strălucesc în jurul propriilor pereți; unul care nu este mutat cu noroc să
vină la el, nici să plece de la el; care pot privi terenurile unui alt om cu echilibru și
plăcere, ca și cum ar fi ale lui; și totuși să privească pe a lui și să le folosească, ca și
cum ar fi fost alții; că nici nu își petrece mărfurile în mod nemaipomenit și nebunesc,
nici nu-i păstrează în mod avaricios și ca un mizerabil; care nu cântărește beneficiile
în funcție de greutate și număr, ci prin mintea și circumstanțele celui care îi
dăruiește; care niciodată nu crede caritatea lui costisitoare, dacă o persoană demnă
este primitorul; care nu face nimic din motive de opinie, ci totul pentru conștiință,
fiind atât de atent la gândurile sale, cât și în ceea ce privește actorul său în piețe și
teatre, și în același fel de îndurare față de el însuși și de o întreagă adunare; adică, bun
și vesel prietenilor săi, caritabilă și capabilă să-i ierte pe vrăjmașii săi; care iubește
țara, își consiliază onoarea și se supune legilor sale și dorește și nu se străduiește decât
să-și facă datoria și să-l onoreze pe Dumnezeu. Iar un astfel de mason poate să-și
socotească viața ca fiind viața unui om și să-și calculeze luni, nu prin cursul soarelui,
ci prin zodiacul și cercul virtuților sale. care nu face nimic din motive de opinie, ci
totul pentru conștiință, fiind atât de atent la gândurile sale, cât și în ceea ce privește
actorul său în piețe și teatre, și în același fel de îndurare față de el însuși și de o
întreagă adunare; adică, bun și vesel prietenilor săi, caritabilă și capabilă să-i ierte pe
vrăjmașii săi; care iubește țara, își consiliază onoarea și se supune legilor sale și
dorește și nu se străduiește decât să-și facă datoria și să-l onoreze pe Dumnezeu. Iar
un astfel de mason poate să-și socotească viața ca fiind viața unui om și să-și
calculeze luni, nu prin cursul soarelui, ci prin zodiacul și cercul virtuților sale. care nu
face nimic din motive de opinie, ci totul pentru conștiință, fiind atât de atent la
gândurile sale, cât și în ceea ce privește actorul său în piețe și teatre, și în același fel de
îndurare față de el însuși și de o întreagă adunare; adică, bun și vesel prietenilor săi,
caritabilă și capabilă să-i ierte pe vrăjmașii săi; care iubește țara, își consiliază onoarea
și se supune legilor sale și dorește și nu se străduiește decât să-și facă datoria și să-l
onoreze pe Dumnezeu. Iar un astfel de mason poate să-și socotească viața ca fiind
viața unui om și să-și calculeze luni, nu prin cursul soarelui, ci prin zodiacul și cercul
virtuților sale. și caritabilă și capabilă să-i ierte pe vrăjmașii săi; care iubește țara, își
consiliază onoarea și se supune legilor sale și dorește și nu se străduiește decât să-și
facă datoria și să-l onoreze pe Dumnezeu. Iar un astfel de mason poate să-și
socotească viața ca fiind viața unui om și să-și calculeze luni, nu prin cursul soarelui,
ci prin zodiacul și cercul virtuților sale. și caritabilă și capabilă să-i ierte pe vrăjmașii
săi; care iubește țara, își consiliază onoarea și se supune legilor sale și dorește și nu se
străduiește decât să-și facă datoria și să-l onoreze pe Dumnezeu. Iar un astfel de
mason poate să-și socotească viața ca fiind viața unui om și să-și calculeze luni, nu
prin cursul soarelui, ci prin zodiacul și cercul virtuților sale.
Întreaga lume este, dar o republică, din care fiecare națiune este o familie și fiecare
persoană un copil. Masoneria, fără a deroga de la obligațiile diferite pe care le impune
diversitatea statelor, tinde să creeze un popor nou, care, alcătuit din oameni din multe
națiuni și limbi, să fie legați împreună de legăturile științei, moralității și virtuții .
Dar nu este nici un partid politic, nici o sectă religioasă. Ea cuprinde toate partidele și
toate sectele, pentru a forma între ele o vastă asociere frățească. Recunoaște
demnitatea naturii umane și dreptul omului la o asemenea libertate pe care o are; și nu
știe nimic care ar trebui să plaseze un om sub altul, cu excepția ignoranței, a
degradării și a infracțiunii și a necesității subordonării voinței și autorității legale.
Prin urmare, îi învață pe membrii săi să se iubească unul pe altul, să-și dea reciproc
asistență și sprijin reciproc în toate circumstanțele vieții, să-și împărtășească durerile
și necazurile, precum și bucuriile și plăcerile lor; să păzească reputația, să respecte
opiniile și să fie perfect toleranți la erorile dintre ei, în ceea ce privește credința și
convingerile.
Este filozofic, pentru că învață marile Adevărate despre natura și existența unei Zeități
Supreme, despre existența și nemurirea sufletului. El revigorează Academia lui Platon
și învățăturile înțelepte ale lui Socrate. El reiterează maximele lui Pitagora, Confucius
și Zoroaster și aplică în mod reverențial lecțiile sublime ale Celui care a murit pe
Cruce.
Anticii credeau că omenirea universală a acționat sub influența a două Principii opuse:
Binele și Răul, de care Binele ia îndemnat pe oameni spre Adevăr, Independență și
Devotament; și răul spre fals, servilitate și egoism. Masoneria reprezintă Principiul
Bine și războaie constantă împotriva celui rău. Este vorba de Hercule, Osiris, Apollo,
Mithras și Ormuzd, în veacul și veșnicul morții cu demonii ignoranței, brutalității,
inferiorității, falsității, sclaviei sufletești, intoleranței, superstiției, tiraniei, răutății,
invaziei bogăție și bigotism.
Conștiința individului dezvăluie în sine singur. Cunoștințele sale nu pot trece dincolo
de limitele propriei sale ființe. Concepțiile sale despre alte lucruri și alte ființe sunt
doar concepțiile sale . Nu sunt acele lucruri sau ființe în sine. Principiul viu al unui
Univers viu trebuie să fie INFINIT; în timp ce toate ideile și
concepțiile noastre sunt finite și se aplică numai ființelor finite.
Și totuși aici omul cel mai dogmatizează, clasifică și descrie atributele lui Dumnezeu,
își face harta naturii lui Dumnezeu și inventarul calităților, sentimentelor, impulsurilor
și pasiunilor lui Dumnezeu; și apoi își închide și arde fratele său, care, la fel de
dogmatic ca și el, face o altă hartă și inventar. Înțelegerea comună nu are
umilință. Dumnezeul său este Divinitatea întrupată . Imperfecțiunea își impune
propriile limitări asupra Illimitable și îmbrăcăminte Spiritul de neconceput al
universului în forme care intră în înțelegerea simțurilor și intelectului și derivă din
acea natură infinită și imperfectă, care este doar creația lui Dumnezeu.
Suntem toți, deși nu toți, în mod egal, greșită. Doamnele prețuite ale fiecăruia dintre
noi nu sunt, așa cum ne închipuim, adevărul pur al lui Dumnezeu; ci pur și simplu
propria formă specială de eroare, presupunerile noastre despre adevăr, razele
refractare și fragmentare ale luminii care au căzut pe mintea noastră. Sistemele
noastre mici își au ziua și nu mai sunt; ele sunt doar lumini sfărâmate ale lui
Dumnezeu; și El este mai mult decât ei. Adevărul perfect nu poate fi obținut
nicăieri. Statuim acest grad de perfecțiune; și totuși ceea ce învață este imperfect și
defect. Cu toate acestea, nu trebuie să ne relaxăm în căutarea adevărului, nici să ne
mulțumim cu convingere în mod eronat. Este de datoria noastră întotdeauna să
continuăm în căutare; pentru că, deși adevărul absolut este inaccesibil, totuși
cantitatea de eroare din viziunea noastră este capabilă de o diminuare progresivă și
perpetuă;
Toate erorile nu sunt la fel de inofensive. Ceea ce este cel mai dăunător este să ne
distrăm concepții nevrednice despre natura și atributele lui Dumnezeu; și aceasta este
ceea ce Masoneria simbolizează prin ignorarea Cuvântului Adevărat. Cuvântul
adevărat al unui mason nu este întregul adevăr perfect, absolut, în privința lui
Dumnezeu; ci cea mai înaltă și mai nobilă concepție despre El pe care mințile noastre
o pot forma; și acest cuvânt este inutil, pentru că un om nu poate comunica alteia
propria concepție despre dumnezeire; deoarece concepția fiecărui om despre
Dumnezeu trebuie să fie proporțională cu cultivarea sa mentală, cu puterile
intelectuale și cu excelența morală. Dumnezeu este, așa cum îl concep omul, imaginea
reflectată a omului însuși.
Atunci când ne examinăm concepțiile despre caracterul Său, dacă putem concepe un
caracter mai înalt, mai nobil, mai înalt, mai benefic, mai glorios și mai magnific,
atunci acesta din urmă este pentru noi adevărata concepție a Divinității; pentru că
nimic nu poate fi imaginat mai bine decât El .
Religia, pentru a obține moneda și influența cu marea masă a omenirii, trebuie să fie
aliat cu o asemenea greșeală încât să o plaseze cu mult sub nivelul atins de capacitățile
umane mai înalte. O religie la fel de pură ca rațiunea umană cea mai înaltă și cea mai
cultivată ar putea discerne, nu ar fi înțeleasă de o parte mai puțin educată a omenirii
sau nu va fi eficientă. Ceea ce este Adevărul filosofului, nu ar fi Adevărul și nici nu va
avea efectul Adevărului asupra țăranului. Religia multora trebuie să fie neapărat mai
incorectă decât aceea a puțini rafinați și reflectori, nu atât în esența sa cât și în formele
ei, nu atât în ideea spirituală care se află latenta la fund, cât și în simbolurile și
dogmele în care această idee este întruchipată. Cea mai adevărată religie ar fi, în multe
privințe, să nu fie înțeleasă de cei ignoranți, nici consolator pentru ei, nici călăuzire și
sprijin pentru ei. Doctrinele Bibliei nu sunt adesea îmbrăcate în limbajul adevărului
strict, ci în cea mai potrivită pentru a transmite unui popor nepoliticos și ignorant
esențele practice ale doctrinei. O credință perfectă pură, fără toate amestecurile
străine, un sistem de tezau nobil și moralitate înaltă, ar găsi prea puțină pregătire
pentru ea în mintea și inima comună, să admită primirea promptă a masei omenirii; și
Adevărul ar fi putut să nu ne fi atins, dacă nu ar fi împrumutat aripile erorii. lipsit de
toate amestecurile străine, un sistem de teism nobil și moralitate înaltă, ar găsi prea
puțină pregătire pentru el în mintea și în inima comună, să admită primirea promptă a
masei omenirii; și Adevărul ar fi putut să nu ne fi atins, dacă nu ar fi împrumutat
aripile erorii. lipsit de toate amestecurile străine, un sistem de teism nobil și moralitate
înaltă, ar găsi prea puțină pregătire pentru el în mintea și în inima comună, să admită
primirea promptă a masei omenirii; și Adevărul ar fi putut să nu ne fi atins, dacă nu ar
fi împrumutat aripile erorii.
Pentru el, Dumnezeu este marea sursă a lumii vieții și a materiei; și omul, cu
minunatul său corp corporal și mental, lucrarea Sa directă. El crede că Dumnezeu a
făcut oameni cu diferite capacități intelectuale; și le-a permis unora, prin puterea
intelectuală superioară, să vadă și să genereze adevăruri ascunse de masa
oamenilor. El crede că, atunci când este voia Lui, omenirea ar trebui să facă un mare
pas înainte sau să obțină o descoperire gravidă, El numește un intelect cu o
magnitudine și putere obișnuită, pentru a da naștere unor idei noi și concepții mai mari
despre Adevăr vitale pentru umanitate.
Orice ar fi fost Hiram, el este tipul, poate un tip imaginar, pentru noi, a omenirii în cea
mai înaltă fază; un exemplar al a ceea ce omul ar trebui și ar trebui să devină, pe
parcursul veacurilor, în progresul său spre realizarea destinului său; o persoană dotată
cu un intelect glorios, un suflet nobil, o organizație fină și o ființă morală perfect
echilibrată; o dorință serioasă despre ceea ce poate fi omenirea și ceea ce credem că
va fi în viitor în timpul potrivit al lui Dumnezeu; posibilitatea cursei devenită reală .
Masoneria, în jurul căreia altarele creștin, ebraic, musulman, brahmin, urmașii lui
Confucius și Zoroaster, se pot aduna ca frați și se pot uni în rugăciune cu singurul
Dumnezeu, care este mai presus de Baalim, trebuie să-l lase pe fiecare inițiaților săi să
caute temelia credinței și speranței sale în scripturile scrise ale propriei sale
religii. Pentru el însuși găsește acele adevăruri destul de clare, care sunt scrise de
degetul lui Dumnezeu asupra inimii omului și pe paginile cărții naturii. Viziunile
despre religie și datorie, realizate de meditațiile studenților, confirmate de credincioșia
celor buni și înțelepți, ștampilați ca sterlini de răspunsul pe care îl găsesc în fiecare
minte necoruptă, se laudă masonilor fiecărui crez și poate fi bine acceptat de toți.
Pentru mason, Dumnezeu este Tatăl nostru în ceruri, al cărui copii speciali este o
răsplată suficientă a făcătorilor de pace, pentru a vedea pe Cine se confruntă cu cea
mai înaltă speranță a inimii pure; Cine este vreodată la îndemână pentru a-și întări
adevărații închinători; la care se datorează iubirea cea mai ferventă, supunerea noastră
cea mai umilă și mai răbdătoare; Cui cea mai acceptabilă închinare este o inimă curată
și plină de milă și o viață benefică; în a cărui prezență constantă trăim și ne purtăm,
căruia îi dăm demisia milostivă, suntem resemnați de acea moarte care, sperăm și
credem, nu este decât intrarea într-o viață mai bună; și ale căror decrete înțelepte
interzic unui om să-și înconjoare sufletul într-un elysium cu conținut pur indolent.
Nu poate fi faptul că Dumnezeu, care, suntem siguri, este perfect bun, ne poate alege
să suferim durere, dacă nu suntem noi înșine să primim de la el un antidot față de ceea
ce este rău în noi înșine, sau altfel ca o asemenea durere este o parte necesară în
schema Universului, care ca întreg este bună. În ambele cazuri, masonul îl primește cu
supunere. El nu ar suferi dacă nu a fost comandat așa. Indiferent de crezul său, dacă el
crede că Dumnezeu este și că El îi pasă de creaturile Sale, nu se poate îndoi de
asta; nici că nu ar fi fost așa de ordonată, dacă nu era mai bine pentru el însuși sau
pentru alte persoane sau pentru anumite lucruri. A plânge și a plânge să murmure
împotriva voinței lui Dumnezeu și mai rău decât necredința.
Masonul, a cărui minte este aruncată într-o formă mai nobilă decât cea a celor
ignoranți și nereflectați, este instinct cu o viață divină, care iubește mai mult adevărul
decât odihna și pacea cerului, mai degrabă decât pacea Edenului, o ființă mai înaltă
aduce îngrijiri mai mari - cine știe că omul nu trăiește numai de plăcere sau de
conținut, ci de prezența puterii lui Dumnezeu - trebuie să respingă speranța oricărei
repausuri sau liniștite decât ceea ce este ultima răsplată a agoniilor lungi de gândire; el
trebuie să renunțe la orice perspectivă a oricărui cer, cu excepția aceluia care are
probleme pe calea și portalul; el trebuie să-și încingă coapsele și să-și taie lampa,
pentru o lucrare care trebuie făcută și nu trebuie făcută din neglijență. Dacă nu vrea să
trăiască în locuințele mobilate de tradiție, trebuie să-și construiască propria casă,
propriul sistem de credință și gândire, pentru sine.
Marele Marele, Perfectul și Sublimul Mason vor merita acest titlu onorabil, dacă el nu
are acea putere, voința, acea energie autosusțintă; acea credință, care nu se hrănește cu
nici o speranță pământească și nici nu se gândește la victorie, dar care se mulțumește
cu propria sa desăvârșire, se luptă pentru că ar trebui să lupte, să lupte cu bucurie și să
se bucure de căderi.
Masonul adevărat nu va avea grijă ca numele său să fie înscris pe acarianul pe care îl
aruncă în vistieria lui Dumnezeu. Este suficient să știe că dacă el a lucrat, cu puritate
de scop, pentru orice cauză bună, trebuie să fi contribuit la succesul său; că gradulîn
care a contribuit, este o chestiune de îngrijorare infinit de mică; și mai mult, că
conștiința de a contribui astfel, oricât de obscur și neobservată, este suficientă, chiar
dacă aceasta ar fi singura sa răsplată. Fie ca fiecare Marele Mare, Perfect și Sublim
Mason să prețuiască această credință. Este o datorie. Este lumina strălucitoare și care
nu strălucește, care strălucește în interiorul și prin intermediul piedestalului simbolic
al alabastrului, pe care reia cubul perfect de agat, simbol al datoriei, inscripționat cu
numele divin al lui Dumnezeu. Cel care seamănă și seceapă este un muncitor bun și
vrednic de angajarea lui. Dar cel ce seamănă ceea ce va fi culese de alții, de cei care
nu vor cunoaște și nu se îngrijeau de semănător, este un lucrător de o ordine mai
nobilă și vrednic de o răsplată mai bună.
Cu toate acestea, masonul nu este indiferent cu privire la soarta sufletului, după viața
sa prezentă, în ceea ce privește ființa sa continuă și veșnică, și caracterul scenelor în
care acea ființă va fi pe deplin dezvoltată. Acestea sunt pentru el subiecte de interes
mai profund, și cea mai enervantă și rafinată contemplație. Ei ocupă o mare parte din
timpul său liber; și cum se va familiariza cu durerile și calamitățile acestei vieți, căci
speranțele lui sunt dezamăgite și viziunile sale de fericire se estompează; când viața la
obosit în rasa de ore; când el este hărțuit și purtat cu toții, iar povara anilor săi îi
cântărește greu, echilibrul de atracție se înclină treptat în favoarea unei alte vieți; și el
se agață de speculațiile sale înalte, cu o tenacitate de interes care nu are nevoie de nici
o interdicție și nu va asculta nici o interdicție.
Credeți cum puteți, fratele meu; dacă Universul nu este, pentru voi, fără Dumnezeu și
dacă omul nu este ca fiara care piere, ci are un suflet nemuritor, noi vă binevoim
printre noi, să purtați, în timp ce purtăm, cu umilință și conștienți de dumneavoastră
dezavantajele și neajunsurile, titlul de Grand Elect, Perfect și Sublime Mason.
Iacov a văzut în visul său o scară plantată sau așezată pe pământ, iar vârful său
ajungând până la Cer, iar Alohimul Malaki urcând și coborând pe ea, iar deasupra ei
stătea IHUH, declarându-se că este Ihuh-Alhi Abraham. Cuvântul tradus scaraeste
[ebraică: ]סלםSalam , de la [ebraică: ]סלל, Salal , a ridicat, crescute, crescuți în sus,
înălțat, îngrămădite într - o grămadă, Aggeravit . [Ebraică: ]סללהSalalah, înseamnă o
grămadă, o mustă, o altă acumulare de pământ sau piatră, făcută artificial; și [ebraică:
]סלע, Salaa sau Salo , este o stâncă sau un stâncă sau un bolovan și numele orașului
Petra. Nu există nici un cuvânt ebraic vechi care să desemneze o piramidă.
Muntele simbolic Meru a fost ascultat de șapte pași sau etape; și toate piramidele și
tumuli și dealurile artificiale aruncate în țările plate erau imitații ale acestui munte
fabulos și mistic, pentru scopuri de închinare. Acestea au fost "Locurile înalte" așa de
des menționate în cărțile ebraice, pe care idolatrii sacrificau zeilor străini.
Piramidele erau uneori pătrate și uneori rotunde. Bătrânul turn babilonian, dedicat
marelui părinte Bal, a fost un deal artificial, de formă piramidală, și șapte etaje,
construite din cărămidă, și fiecare etapă a unei culori diferite, reprezentând cele șapte
planete sfere de culoarea corespunzătoare a fiecărei planete. Meru în sine a fost
declarat a fi un singur munte, terminând în trei vârfuri, și astfel un simbol al
Trimurti. Marea Pagodă de la Tanjore a fost de șase povești, surmontată de un templu
ca a șaptea și de aceste trei turnuri sau turnuri. O pagodă veche la Deogur a fost
supraviețuită de un turn, susținând oul mistic și un trident. Herodotus ne spune că
Templul lui Bal la Babilon era un turn alcătuit din șapte turnuri, odihnindu-se pe a
opta, care servise drept bază, și diminuând în mod succesiv dimensiunea de la partea
de jos spre partea de sus; iar Strabo ne spune că era o piramidă.
Faber crede că scara Mithriac era într-adevăr o piramida cu șapte trepte, fiecare
prevăzută cu o ușă îngustă sau deschizătură, prin fiecare ușă pe care aspirantul a
trecut, ajungând la vârf și apoi coborând prin portiere similare pe partea opusă a
piramidei ; ascensiunea și coborârea sufletului fiind astfel reprezentate.
Fiecare peșteră Mithriac și toate cele mai vechi temple au fost destinate să
simbolizeze Universul, care în sine a fost numită în mod obișnuit Templul și locuirea
Dumnezeii. Fiecare templu era lumea miniaturală; și astfel întreaga lume era un mare
templu. Cele mai vechi temple erau fără acoperiș; și, prin urmare, perșii, celții și sciții
nu au vrut foarte mult edificii artificiale acoperite. Cicero spune că Xerxes ardea
templele grecești, pe baza explicită a faptului că întreaga lume era Templul
Magnificat și Habitația Divinității Supreme. Macrobius spune că întregul Univers a
fost considerat în mod judicios de mulți dintre Templul lui Dumnezeu. Platon a
pronunțat adevăratul Templu al zeității pentru a fi lumea; iar Heraclit a declarat că
Universul, variat cu animale și plante și stele, a fost singurul templu autentic al
divinității.
Cât de complet a fost simbolic Templul lui Solomon, este evident nu numai din
reproducerea continuă în el a numerelor sacre și a simbolurilor astrologice în
descrierile sale istorice; dar, și mai mult, din detaliile edificiului imaginar reconstruit,
văzute de Ezechiel în viziunea sa. Apocalipsa completează demonstrația și arată
semnificațiile kabaliste ale întregului. Simfonia Architectonica se află pe cele mai
vechi edificii; și aceste figuri și instrumente matematice, adoptate de templieri și
identice cu cele pe sigiliile gnostice și abraxă, leagă dogma lor cu filozofia orientală
chaldaică, siriacă și egipteană. Secretele pitagoreene secrete ale numerelor au fost
păstrate de călugării din Tibet, de Ierofații din Egipt și de Eleusis, la Ierusalim, și în
capitolele circulare ale druizilor; și sunt în mod special consacrați în acea carte
misterioasă, Apocalipsa Sfântului Ioan.
Toate templele au fost inițial deschise la vârf, având acoperisul cerului. Doisprezece
stâlpi au descris centura zodiacului. Oricare ar fi numărul de stâlpi, erau mistice peste
tot. La Abury, templul Druidic a reprodus toate ciclurile prin coloanele sale. În jurul
templelor lui Chilminar din Persia, din Baalbec și din Tukhti Schlomoh din Tartary, la
granița Chinei, stăteau patruzeci de stâlpi. Pe fiecare parte a templului de la Pæstum
erau paisprezece, înregistrând ciclul egiptean al părților întunecate și luminoase ale
Lunii, așa cum a fost descris de Plutarh; întreaga treizeci și opt care le-a înconjurat,
înregistrând cele două cicluri meteorice găsite atât de des în templele druidice.
[Ilustrare]
MORALE ȘI DOGMA
[Ilustrare]
XV.
NICIODATEA DE ORIENTE SAU DE MAME.
Acest Grad, ca și toți ceilalți din Masoneria, este simbolic. Bazat pe adevărul istoric și
pe tradiția autentică, este totuși o alegorie. Lecția de conducere a acestui grad este
fidelitatea față de obligație și constanța și perseverența în dificultate și descurajare.
Este staționară și nemișcată, cea mai mare parte se fretează și împiedică curentul de
progres; stânca solidă sau copacul mort, se odihnea ferm pe fund și în jurul căruia râul
izbucnește și se învârte: masonii care se îndoiesc și ezită și sunt descurajați; care nu
cred în capacitatea omului de a se îmbunătăți; care nu sunt dispuși să muncească și să
muncească pentru interesul și bunăstarea omenirii generale; care așteaptă pe alții să
facă totul, chiar și în ceea ce nu se opun sau se ridiculizează; în timp ce ei stau,
aplaudă și nu fac nimic, sau probabil prognosticarea eșecului.
Dar, cu totul sumbru și descurajant, așa cum era perspectiva, cu o căldură înăuntru și o
opoziție amară fără, frații noștri vechi au perseverat. Să-i lăsăm angajați în lucrarea
bună și, ori de câte ori noi, pentru ei, succesul este nesigur, îndepărtat și contingent, să
ne mai amintim că singura întrebare pe care trebuie să o întrebăm, ca oameni
adevărați și masoni, este ce se impune datoria; și nu ceea ce va fi rezultatul și
recompensa noastră dacă ne facem datoria. Lucrați cu sabia într-o mână, și cu mistria
în cealaltă!
Masoneria învață că Dumnezeu este o ființă paternă și are un interes în creaturile sale,
așa cum este exprimat în titlul Tatăl ; un interes necunoscut tuturor sistemelor de
păgânism, neatins în toate teoriile filosofiei; un interes nu numai pentru ființele
glorioase ale altor sfere, Fiii Luminii, locuitorii lumilor cerești, dar și în noi, săraci,
ignoranți și nevrednici; că El are milă de eroare, iertare pentru vinovat, iubire pentru
cunoașterea curată, pentru cei umili și promisiunile vieții nemuritoare pentru cei care
au încredere în El și Îl ascultă.
Fără o credință în El, viața este mizerabilă, lumea este întunecată, Universul se
abătuse de la splendoarea sa, legătura intelectuală cu natura sa rupt, farmecul
existenței dizolvat, marea speranță de a fi pierdut; iar mintea, ca o stea lovită de sfera
ei, se rătăcește prin deșertul infinit al concepțiilor sale, fără atracție, tendință, destin
sau sfârșit.
Știm că Dumnezeu este bun și că ceea ce face El este drept. Acest lucru cunoscut,
lucrările de creație, schimbările vieții, destinele eternității, toate se răspândesc înaintea
noastră, ca dispensații și sfaturi ale iubirii infinite. Acest lucru cunoscut, atunci știm
că dragostea lui Dumnezeu lucrează la problemele, la fel ca ea însăși, dincolo de orice
gând și imaginație, bune și glorioase; și că singurul motiv pentru care nu îl înțelegem
este că este preaglorioasă pentru noi să înțelegem. Dragostea lui Dumnezeu are grijă
de toți și nimic nu este neglijat. Se uită la toate, asigură pentru toți, face adaptări
înțelepte pentru toți; pentru vârstă, pentru copilărie, pentru maturitate, pentru
copilărie; în fiecare scenă a acestei sau altei lumi; pentru lipsă, slăbiciune, bucurie,
tristețe și chiar pentru păcat. Totul este bun și bine și drept; și va fi pentru
totdeauna. Prin veacurile veșnice, lumina bunătății lui Dumnezeu va străluci în cele
din urmă, dezvăluind totul, consumând totul, răsplătindu-i tot ce merită
răsplată. Atunci vom vedea, ce acum nu putem decât să credem. Norul va fi ridicat,
poarta tainei va fi trecută și lumina plină va străluci pentru totdeauna; lumina a cărei
lăcaș este un simbol. Atunci ceea ce ne-a provocat încercarea ne va aduce triumf; și
ceea ce a făcut durerea inimii ne va umple cu bucurie; și atunci vom simți că acolo, ca
aici, singura adevărată fericire este de a învăța, de a avansa și de a îmbunătăți; care nu
s-ar putea întâmpla decât dacă am fi început cu eroare, ignoranță și
imperfecțiune. Trebuie să trecem prin întuneric, să ajungem la lumină.
[Ilustrare]
XVI.
PRINCE DE IERUSALEM.
Prinții din Ierusalim nu mai stau ca magistrați să judece între popor; nici numărul lor
nu este limitat la cinci. Dar îndatoririle lor rămân în continuare aceleași, iar insignele
și simbolurile lor își păstrează semnificația veche. Justiția și echitatea sunt încă
caracteristicile lor. Pentru a reconcilia disputele și pentru a vindeca dezacordurile, a
restabili amabilitatea și pacea, pentru a calma nemulțumirile și a atenua prejudecățile,
sunt îndatoririle lor specifice; și ei știu că pacificatorii sunt binecuvântați.
Emblemele lor au fost deja explicate. Acestea fac parte din limbajul masoneriei; la fel
cum a fost atunci când Moise a învățat-o de la hirotonii egipteni.
Totuși, observăm spiritul legii divine, așa cum a fost enunțat astfel fraților noștri
antice, când Templul a fost reconstruit și cartea legii a fost deschisă din nou:
Nu uitați aceste precepte ale vechii Legi; și mai ales să nu uitați, pe măsură ce
avansați, că fiecare mason, oricât de umil, este fratele vostru și omul care vă
muncește. Amintiți-vă mereu că toată Masoneria este o lucrare și că mistria este o
emblemă a Gradei din acest Consiliu. Munca, atunci când este înțeleasă în mod corect,
este atât nobilă, cât și enervantă, și intenționează să dezvolte natura morală și
spirituală a omului și să nu fie considerată o rușine sau o nenorocire.
Totul din jurul nostru este, în influențele și influențele sale, moral. Dimineața senină și
strălucitoare, când ne redobândim existența conștientă din îmbrățișările
somnului; când, din acea imagine a morții, Dumnezeu ne cheamă la o viață nouă și ne
dă din nou existență, iar îndurările Lui ne vizitează în fiecare rază strălucitoare și în
gânduri fericite și cheamă la recunoștință și mulțumire; tăcerea acelui zori timpuriu,
liniștea tăcută, așa cum era, de așteptare; eventida sfântă, briza ei de răcire, umbrele ei
de prelungire, umbrele ei care se încadrează, ora rămasă și sobră; poticnita sfintei și
miezul nopții de la pupa și solemn; și de primăvară, și pedepsirea toamnei; și vara,
care ne-a debarcat porțile și ne poartă în mijlocul minunilor tot mai reînnoite ale
lumii; și Iarna, care ne adună în jurul focului de seară: toate acestea, pe măsură ce
trec, atingând prin izvoarele vieții spirituale în noi și conducând acea viață la bine sau
rău. Mâna de veghe neagră adesea indică ceva în interiorul nostru; iar umbra
gnomonului de pe cadran intră adesea pe conștiință.
Aceasta, masoneria învață, ca un mare Adevăr; un mare reper moral, care ar trebui să
ghideze cursul întregii omeniri. El îi învață pe copiii săi că scena vieții lor de zi cu zi
este spirituală, că toate instrumentele trucului lor, țesăturile pe care le tricotesc,
mărfurile pe care le schimbă, sunt concepute pentru scopuri spirituale; că atât de
credincioși, mulțimea lor zilnică poate fi pentru ei o sferă pentru îmbunătățirea
nobilă. Ceea ce facem în intervalele noastre de relaxare, biserica noastră și citirea
cărților noastre, sunt special concepute pentru a ne pregăti mințile
pentru acțiunea vieții. Trebuie să auzim, să citim și să medităm, pentru a ne
putea acționa bine; și acțiuneaa vieții este în sine câmpul mare pentru îmbunătățirea
spirituală. Nu există nici o sarcină a industriei sau a afacerilor, în câmp sau în pădure,
pe parapet sau pe puntea navei, în birou sau în schimb, dar are scopuri spirituale. Nu
există nici o îngrijire sau cruce a muncii noastre zilnice, dar a fost rânduită mai ales
pentru a ne îngriji răbdarea, calmul, rezoluția, perseverența, blândețea, dezinteresul,
măreția. Nici nu există nici un instrument sau un instrument al trudei, ci face parte din
marele instrument spiritual.
Toate relațiile vieții, cele ale părintelui, copilului, fratelui, sora, prietenului,
asociatului, iubitului și iubitului, soțului și soției, sunt morale, pe toată durata vieții și
nervii palpitante care le leagă. Ei nu pot suporta nici o zi, nici o oră, fără a-și pune
mintea într-o încercare a adevărului, a fidelității, a toleranței și a dezinteresului.
Un oraș mare este o scenă extinsă a acțiunii morale. Nu există nici o lovitură lovită în
ea, ci are un scop, în cele din urmă bun sau rău și, prin urmare, moral. Nu există nicio
acțiune, dar are un motiv; iar motivele sunt jurisdicția specială a
moralității. Echipamentele, casele și mobilierul sunt simboluri ale ceea ce este moral
și care, într-o mie de moduri, servesc la sentimentul corect sau rău. Tot ceea ce ne
aparține, care slujește confortului sau luxului nostru, trezește în noi emoții de mândrie
sau recunoștință, de egoism sau de vanitate; gânduri de auto-îngăduință sau amintiri
milostive ale celor nevoiași și nevoiași.
Suntem cu toții căutători în mod natural de minuni. Călătorim departe pentru a vedea
măreția ruinelor vechi, venerabilele forme ale munților ciuperci, căderi de apă și
galerii de artă. Și totuși lumea-minune este în jurul nostru; surprinzătorul soare, stelele
de seară, vremurile magice de primăvară, înflorirea copacilor, transformările ciudate
ale molii; minunea Divinității Infinite și a revelației Sale fără limite. Nu există
splendoare dincolo de ceea ce își stabilește tronul de dimineață în estul de aur; nici o
sublimă dome ca cea a Cerului; nici o frumusețe atât de corectă ca cea a pământului
verde și înflorit; niciun loc, cu toate acestea investit în sfintele vechi timpuri, ca acea
casă care este înăbușită și îndoită în îmbrățișarea celui mai umil perete și acoperiș.
Și toate acestea sunt simbolurile lucrurilor, mult mai mari și mai înalte. Totul este
doar îmbrăcămintea spiritului. În această îmbrăcăminte a timpului este înfășurată
natura nemuritoare: în acest spectacol de circumstanțe și stări de formă a revelat
realitatea uimitoare. Fie ca omul să fie, ca atare, un suflet viu, comunicând cu el însuși
și cu Dumnezeu, iar viziunea lui devine veșnicie; locuința lui, infinitul; casa lui, sânul
iubirii atotcuprinzătoare.
Marea problemă a Umanității este făcută în cele mai umile locuințe; nu mai mult decât
aceasta se face în cea mai înaltă. O inimă umană străbate sub gabardina
cerșetorului; și că și nu se mai încurcă cu bătutul său mantia prințului. Frumusețea
iubirii, farmecul prieteniei, sfințenia trăirii, eroismul răbdării, nobilul sacrificiu de
sine, acestea și altele asemănătoare, fac ca viața să fie într-adevăr viața și sunt
grandoarea și puterea ei. Acestea sunt comorile neprețuite și gloria omenirii; și nu sunt
lucruri de condiție. Toate locurile și toate scenele sunt îmbrăcate cu măreția și
farmecul de virtuți, cum ar fi acestea.
Cele milioane de ocazii vor veni la noi toți, pe căile obișnuite ale vieții noastre, în
casele noastre și prin focurile noastre, în care putem acționa ca nobil, ca și când toată
viața noastră a durat, am condus armate, am stat în senate sau au vizitat paturi de
boală și durere. Variajând în fiecare oră, vor veni milioane de ocazii în care ne putem
împiedica pasiunile, ne pot supune inimile la blândețe și răbdare, ne vom resemna
propriul interes pentru avantajul celuilalt, vom vorbi cu cuvinte de bunătate și
înțelepciune, vom ridica pe cei căzuți, duh, și înmoaie și umezesc oboseala și
amărăciunea lotului muritor. Pentru fiecare mason va fi suficientă oportunitate pentru
acestea. Ele nu pot fi scrise pe mormântul lui; dar vor fi scrise adânc în inimile
oamenilor, al prietenilor, al copiilor, al copiilor în jurul lor, în cartea celei mari și, în
influențele lor eterne,
Într-un astfel de destin, cel puțin, frații mei, să-i aspirăm pe toți! Aceste legi ale
Masoneriei ne-au permis să ne supunem tuturor! Și astfel inimile noastre să devină
adevărate temple ale Dumnezeului celui Viu! Și poate El să ne încurajeze zelul, să ne
susținem speranțele și să ne asigurăm de succes!
[Ilustrare]
[Ilustrare]
XVII.
NICIODATEA DE VEST ȘI DE VEST.
Acesta este primul dintre gradele filozofice ale ritului scoțian antic și acceptat; și
începutul unui curs de instruire care vă va dezvălui pe deplin inima și misterele
interioare ale Masoneriei. Nu vă deznădăjduiți pentru că v-ați părut adesea pe punctul
de a atinge lumina intimă și ați fost deseori dezamăgiți. În toate timpurile, adevărul a
fost ascuns sub simboluri și, adesea, sub o succesiune de alegorii: unde voalul după
văl a trebuit să fie pătruns înainte ca adevărata Lumină să fie atinsă și adevărul
esențial a fost descoperit. Lumina umană este doar o reflectare imperfectă a unei raze
a Infinitului și Divinului.
Suntem pe punctul de a aborda acele religii antice care odinioară au stăpânit mințile
oamenilor și ale căror ruine încarcă câmpiile marelui trecut, deoarece coloanele rupte
de Palmyra și Tadmor se înalță pe nisipurile deșertului. Se ridică înaintea noastră,
acele crezuri și credințe vechi, ciudate, misterioase, învăluite în ceață de antichitate, și
tulpină neclară și nedefinită de-a lungul liniei care împarte timpul din veșnicie; și
forme de frumusețe ciudată, sălbatică, surprinzătoare, amestecate în mulțimea de
figuri cu forme monstruoase, grotești și hideous.
În momentul în care Ioan Botezătorul și-a făcut apariția în deșert, lângă țărmurile
Mării Moarte, toate vechile sisteme filosofice și religioase se apropiau unul de
celălalt. O lipsă generală a înclinat mințile tuturor spre liniștea acestei amalgamări a
doctrinelor pentru care expedițiile lui Alexandru și cele mai pașnice care au urmat, cu
înființarea în Asia și Africa a multor dinastii grecești și a unui număr mare de colonii
grecești, pregătit calea. După intercalarea diferitelor națiuni, care au rezultat din
războaiele lui Alexandru în trei sferturi ale lumii, doctrinele Greciei, Egiptului, Persiei
și Indiei s-au întâlnit și s-au amestecat peste tot. Toate barierele care au ținut în trecut
națiunile în afară au fost aruncate; și în timp ce Poporul Vest le-a legat cu credință pe
cei din Orient, cei din Orient s-au grăbit să învețe tradițiile Romei și legendele
Atenei. În timp ce filosofii Greciei, cu toții (cu excepția ucenicilor lui Epicurus), mai
mult sau mai puțin platoniști, se confruntă cu nerăbdare cu credințele și doctrinele
Estului - evreii și egiptenii, înainte de cei mai exclusivi dintre toate popoarele, au dat
naștere acelui eclectism au predominat printre stăpânii lor, grecii și romani.
Sub aceleași influențe ale toleranței, chiar și cei care au îmbrățișat creștinismul, au
amestecat vechiul și noul, creștinismul și filozofia, învățăturile apostolice și tradițiile
mitologiei. Omul intelectului, devotatul unui sistem, îl risipește rareori cu altul în
toată puritatea lui. Oamenii iau un astfel de crez, așa cum li se oferă. În consecință,
distincția dintre doctrina ezoterică și cea exoterică, imemorabilă în alte crezuri, a
câștigat cu ușurință un punct de sprijin printre mulți dintre creștini; și a fost ținut de un
număr mare, chiar și în timpul predicării lui Pavel, că scrierile apostolilor erau
incomplete; că ele conțin numai germenii unei alte doctrine, care trebuie să primească
din mâinile filosofiei nu numai aranjamentul sistematic care era dorit, ci și toate
dezvoltările care erau ascunse în ea. Scrierile apostolilor, au spus ei, adresându-se
omenirii în general, au enunțat numai articolele credinței vulgare; dar a transmis
misterele cunoașterii către mințile superioare, către electriștii - misteriile predate din
generație în generație în tradiții esoterice; și la această știință despre misterele pe care
le-a dat numele [[Grec: Γνωσις] Gnōsis].
Gnosticii și-au derivat doctrinele și ideile principale de la Platon și Philo, Zend-avesta
și Kabala, precum și cărțile sacre din India și Egipt; și astfel au introdus în sânul
creștinismului speculațiile cosmologice și teosofice, care au format cea mai mare parte
a vechilor religii ale Orientului, alături de cele ale doctrinelor egiptene, grecești și
evreiești pe care neoplatonismul le adoptă în mod egal Occidentul.
Iată, a spus, lumina, care emană dintr-un centru imens de Lumină, care se răspândește
peste tot razele ei binevoitoare; astfel încât spiritele Luminii emană din Lumina
Divină. Iată, toate izvoarele care hrănesc, înfrumusețează, fertilizează și purifică
Pământul; ele provin din același ocean; astfel încât din sânul Divinității se emană atât
de multe curente, care formează și umple universul inteligențelor. Iată numerele, care
toate provin dintr-un număr primitiv, toate se aseamănă cu ele, toate sunt compuse din
esența ei, și totuși variază infinit; și declarații, descompuse în atât de multe silabe și
elemente, toate conținute în Cuvântul primitiv, și totuși infinit diferite; astfel încât
lumea Inteligențelor a emanat de la o inteligență primară, și toate seamănă cu aceasta,
și totuși prezintă o varietate infinită de existențe.
Pitagora și Platon, cel mai mistic al filosofilor greci (ultimul moștenitor al doctrinelor
primului) și care au călătorit, cel din urmă în Egipt, iar cei din Fínia, India și Persia,
au învățat, de asemenea, doctrina esoterică și distincția dintre inițiatul și
profanul. Doctrinele dominante ale platonismului au fost găsite în
Gnosticism. Emanarea inteligențelor din sânul divinității; rătăcirea în eroare și
suferințele duhurilor, atâta timp cât sunt îndepărtate de Dumnezeu și întemnițate în
materie; de voie și de lungă durată, pentru a ajunge la cunoașterea Adevărului și
pentru a reintra în unirea lor primitivă cu Ființa Supremă; alianță a unui suflet pur și
divin cu un suflet irațional, scaunul dorințelor rele; îngerii sau demonii care locuiesc și
guvernează planetele, având doar o cunoaștere imperfectă a ideilor care au prezidat
creația; regenerarea tuturor ființelor prin întoarcerea lor în lumea inteligenței și a
șefului ei, ființa supremă; singurul mod posibil de restabilire a acelei armonii
primitive a creației, a cărei imagine era muzica sferelor lui Pitagora; acestea erau
analogiile celor două sisteme; și descoperim în ele unele dintre ideile care fac parte
din Masoneria; în care, în actuala condiție mutilată a gradelor simbolice, ele sunt
deghizate și suprapuse cu ficțiune și absurditate sau se prezintă ca niște indicii
ocazionale care sunt trecute cu totul neobservate. și șeful său, ființa supremă; singurul
mod posibil de restabilire a acelei armonii primitive a creației, a cărei imagine era
muzica sferelor lui Pitagora; acestea erau analogiile celor două sisteme; și descoperim
în ele unele dintre ideile care fac parte din Masoneria; în care, în actuala condiție
mutilată a gradelor simbolice, ele sunt deghizate și suprapuse cu ficțiune și absurditate
sau se prezintă ca niște indicii ocazionale care sunt trecute cu totul neobservate. și
șeful său, ființa supremă; singurul mod posibil de restabilire a acelei armonii primitive
a creației, a cărei imagine era muzica sferelor lui Pitagora; acestea erau analogiile
celor două sisteme; și descoperim în ele unele dintre ideile care fac parte din
Masoneria; în care, în actuala condiție mutilată a gradelor simbolice, ele sunt
deghizate și suprapuse cu ficțiune și absurditate sau se prezintă ca niște indicii
ocazionale care sunt trecute cu totul neobservate.
Școala evreiască-greacă din Alexandria este cunoscută numai de doi dintre șefii săi,
Aristobulus și Philo, ambii evrei din Alexandria în Egipt. Apărând în Asia de origine,
în Egipt prin reședință, în Grecia prin limbajul și studiile sale, sa străduit să arate că
toate adevărurile înglobate în filosofiile altor țări au fost transplantate din
Palestina. Aristobulus a declarat că toate faptele și detaliile Scripturii evreiești erau
atât de multe alegorii, ascundând cele mai profunde înțelesuri, și că Platon le
împrumută de la ei toate cele mai bune idei. Fiul, care a trăit un secol după el,
urmărind aceeași teorie, sa străduit să arate că scrierile ebraice, prin sistemul lor de
alegorii, erau adevărata sursă a tuturor doctrinelor religioase și filosofice. Potrivit lui,
sensul literal este pentru vulgarul singur. Oricine a meditat asupra filosofiei, sa
purificat prin virtute și sa ridicat de contemplare, față de Dumnezeu și lumea
intelectuală și a primit inspirația, a străpuns plicul brut al scrisorii, a descoperit o
ordine complet diferită de lucruri și a fost inițiat în mistere , din care instruirea
elementară sau literală oferă o imagine imperfectă. Un fapt istoric, o figură, un cuvânt,
o scrisoare, un număr, un ritual, un obicei, parabola sau viziunea unui profet, văd cele
mai profunde adevăruri; iar cel care are cheia științei va interpreta toate în funcție de
lumina pe care o posedă. din care instruirea elementară sau literală oferă o imagine
imperfectă. Un fapt istoric, o figură, un cuvânt, o scrisoare, un număr, un ritual, un
obicei, parabola sau viziunea unui profet, văd cele mai profunde adevăruri; iar cel care
are cheia științei va interpreta toate în funcție de lumina pe care o posedă. din care
instruirea elementară sau literală oferă o imagine imperfectă. Un fapt istoric, o figură,
un cuvânt, o scrisoare, un număr, un ritual, un obicei, parabola sau viziunea unui
profet, văd cele mai profunde adevăruri; iar cel care are cheia științei va interpreta
toate în funcție de lumina pe care o posedă.
Pentru Fiul, ființa supremă a fost Lumina primitiva, sau Arhetipul Luminii, Sursa de
unde izvorăsc razele care ilumplează Sufletele. El a fost, de asemenea, Sufletul
Universului și, ca atare, a acționat în toate părțile sale. El însuși umple și își limitează
întreaga Ființă. Puterile și virtuțile sale umple și penetrează toate. Aceste Puteri
[Greceste: Δυνάμεις, dunameis] sunt Spiritele distincte de Dumnezeu, personificate
"Ideile" lui Platon. El este fără început și trăiește în prototipul timpului [αιων, aion].
Imaginea sa este Cuvântul [grec: Λογος], o formă mai strălucitoare decât focul; că nu
este lumina pură . Acest LOGOS locuiește în Dumnezeu; pentru că Ființa Supremă își
face însuși în cadrul Inteligenței sale tipurile sau ideile a tot ceea ce este să devină
realitate în această lume. LOGOS este vehiculul prin care Dumnezeu acționează
asupra Universului și poate fi comparat cu discursul omului.
LOGOS fiind Lumea Ideilor, prin intermediul căreia Dumnezeu a creat lucruri
vizibile, El este cel mai vechi Dumnezeu, în comparație cu Lumea, care este cea mai
tânără producție. LOGOS, Șeful Inteligenței , de care este reprezentantul general, este
numit Arhanghel, tip și reprezentant al tuturor spiritelor, chiar și al celor muritori. El
este, de asemenea, numit Omul tip om și primitiv, Adam Kadmon.
Doar Dumnezeu este înțelept. Înțelepciunea omului este numai reflecția și imaginea
lui Dumnezeu. El este Tatăl și înțelepciunea Lui, mama creației; căci sa unit pe Sine
cu WISDOM și ia transmis germenul creației și a adus lumea materială. El a creat
numai lumea ideală și a făcut ca lumea materială să devină reală după tipul ei, prin
LOGOS-ul Lui, care este discursul Său și, în același timp, Ideea de idei, Lumea
intelectuală. Orașul intelectual a fost doar gândirea arhitectului, care a meditat creația,
în conformitate cu acest plan al orașului material.
Dumnezeu îi dăruie omului sufletul sau inteligența care există înaintea trupului și pe
care o unește cu trupul. Principiul raționamentului vine de la Dumnezeu prin Cuvânt
și comunele cu Dumnezeu și cu Cuvântul; dar există, de asemenea, în om un principiu
irațional, acela al înclinațiilor și pasiunilor care produc tulburare, provenind din spirite
inferioare care umple aerul ca slujitori ai lui Dumnezeu. Trupul, luat de pe Pământ și
principiul irațional care o animă în același timp cu principiul rațional, sunt urâți de
Dumnezeu, în timp ce sufletul rațional pe care El la dat, este, de fapt, captiv în această
închisoare, acest sicriu, care o cuprinde. Condiția actuală a omului nu este starea sa
primitivă, când a fost imaginea Logosului. A căzut de la prima lui casă. Dar el se
poate ridica din nou, urmând instrucțiunile WISDOM [greacă:să-i furnizeze
mijloacele de exercitare a libertății sale . Sufletele care sunt curățate, nu prin lege, ci
prin lumină, se ridică în regiunile cerești, pentru a se bucura de o fericire perfectă. Cei
care persistă în rău se duc de la trup la trup, scaunele pasiunilor și dorințelor
rele. Familiile familiare ale acestor doctrine vor fi recunoscute de toți cei care citesc
Epistolele Sf. Paul, care au scris după Philo, acesta din urmă trăind până la domnia lui
Caligula și fiind contemporan al lui Hristos.
Iar masonul cunoaște aceste doctrine ale lui Philo: Ființa Supremă este un centru al
Luminii a cărui raze sau emanații intră în Univers; căci aceasta este Lumina pentru
care toate călătoriile masonice sunt o căutare și a cărei soare și lună în Lojile noastre
sunt doar embleme: acea Lumină și întuneric, dușmani șefi de la începutul timpului,
dispută unul cu celălalt imperiul lumii ; pe care simbolizăm prin faptul că candidatul
rătăcește în întuneric și este adus la lumină: că lumea a fost creată nu de către Ființa
Supremă, ci de un agent secundar, care este numai Cuvântul Său [grecul: Λογος] și de
tipurile care sunt ci ideile lui, ajutate de o INTELIGENȚĂ sau de WISDOM [Greacă:
Σοφιά], care dă una dintre atributele Lui; în care vedem sensul ocult al necesității de a
recupera "Cuvântul"; și a celor două coloane de STRENGTH și WISDOM, care sunt
și cele două linii paralele care leagă cercul care reprezintă Universul: că lumea
vizibilă este imaginea lumii invizibile; că esența Sufletului uman este imaginea lui
Dumnezeu și a existat înaintea trupului; că obiectul vieții sale terestre este să se
desprindă de trupul său sau de mormântul său; și că va urca în regiunile cerești ori de
câte ori va fi curățată; în care vedem semnificația, acum aproape uitată în lăcașurile
noastre, a modului de pregătire a candidatului la ucenicie și a testelor și purificărilor
sale în primul grad, conform ritului scoțian antic și acceptat. și a existat înaintea
trupului; că obiectul vieții sale terestre este să se desprindă de trupul său sau de
mormântul său; și că va urca în regiunile cerești ori de câte ori va fi curățată; în care
vedem semnificația, acum aproape uitată în lăcașurile noastre, a modului de pregătire
a candidatului la ucenicie și a testelor și purificărilor sale în primul grad, conform
ritului scoțian antic și acceptat. și a existat înaintea trupului; că obiectul vieții sale
terestre este să se desprindă de trupul său sau de mormântul său; și că va urca în
regiunile cerești ori de câte ori va fi curățată; în care vedem semnificația, acum
aproape uitată în lăcașurile noastre, a modului de pregătire a candidatului la ucenicie
și a testelor și purificărilor sale în primul grad, conform ritului scoțian antic și
acceptat.
AMŪN, la început numai Dumnezeul Egiptului de Jos, unde Mosha a fost crescut (un
cuvânt care în ebraică înseamnă Adevăr), a fost Dumnezeul Suprem. El a fost numit
" Domnul Ceresc, care varsă Lumina asupra lucrurilor ascunse ". El a fost izvorul
acelei vieți divine, a cărui ansate crux este simbolul; și sursa întregii puteri. El a unit
toate atributele pe care Theozofia orientală antică le-a atribuit ființei supreme. El a
fost [grecul: plămân] (Pleroma) sau " Completitudinea lucrurilor ", pentru că El a
înțeles totul în El; și LUMINA; căci el a fost Dumnezeul-soare. Era neschimbat în
mijlocul a tot ce era fenomenal în lumea lui. El nu a creat nimic; dar totul a emanatde
la el; și despre El toți ceilalți zei au fost doar manifestări.
Ramul era simbolul Său viu; pe care îl vedeți reprodus în această diplomă, situată pe
cartea cu șapte peceți pe bordul de urmărire. El a determinat crearea lumii prin
Gândirea Primitiva, Ennoia sau Spirit , care i-au fost eliberate prin Vocea sau
Cuvântul; și care Gândire sau Spirit au fost personificate ca Zeita NEI. Și ea era o
divinitate a Luminii și mama Soarelui; iar Sărbătoarea Lămpilor a fost sărbătorită în
onoarea sa la Sais. Creative Puterea , o altă manifestare a Divinității, procedând la
crearea conceput în ea, divinul Intelligence, a produs cu Cuvântul Său Universul,
simbolizat de un ou care emite din gura KNEPH; din care ou a venit PHTHA,
imaginea Inteligenței Supreme așa cum a fost realizată în lume și tipul de manifestare
manifestată în om; agentul principal, de asemenea, al naturii sau focul creativ și
productiv. PHRE sau RE, Soarele sau Lumina Celestică, a cărui simbol a fost
[Simbolul Mistic: ○], punctul dintr-un cerc, a fost fiul lui PHTHA; și TIPHE, soția lui
sau firmamentul ceresc, cu cele șapte corpuri cerești, animate de spiritele geniilor care
le guvernează, au fost reprezentate pe multe dintre monumente, îmbrăcate în albastru
sau galben, hainele lor stropite cu stele și însoțite de soare, lună și cinci planete; și ea
a fost tipul de Înțelepciune și aceștia din cele Șapte Spirite Planetare ale gnosticilor,
care au prezidat și au guvernat lumea sublunară.
Leul era simbolul lui ATHOM-RE, Dumnezeul cel Mare al Egiptului de Sus; Hawk,
RA sau PHRE; Vulturul, MENDES; taurul APIS; și trei dintre acestea sunt văzute sub
platforma pe care stă altarul nostru.
Din Egipt sau din Persia noii platoniști au împrumutat ideea, iar gnosticii l-au primit
de la ei, că omul, în cariera sa terestră, este sub influența Lunii, a Mercurului, a
Venusului, a Soarelui, a lui Marte, a Jupiter și Saturn, până când ajunge în cele din
urmă în câmpurile elysian; o idee simbolizată din nou în cele Șapte Sigilii.
Evreii din Siria și Iudea erau precursorii direcți ai gnosticismului; iar în doctrinele lor
erau elemente ample orientale. Acești evrei au avut cu Orientul, în două perioade
diferite, relații intime, familiarizându-le cu doctrinele din Asia și, în special, cu
Chaldea și Persia; - ei au fost nevoiți să locuiască în Asia Centrală sub asirieni și
persieni; și dispersarea lor voluntară pe întregul Orient, când subiecții seleucidă și
romani. A trăit aproape două treimi dintr-un secol, și mulți dintre ei mult timp după
aceea, în Mesopotamia, leagănul rasei lor; vorbind aceeași limbă și copiii lor crescuți
cu aceia dintre caldeeni, asirieni, medii și persani și primind de la ei numele lor (așa
cum se dovedește cazul lui Danayal, numit Băltasatzar), au adoptat în mod necesar
multe doctrine a cuceritorilor lor. Descendenții lor, așa cum ne arată Azra și
Nahamaia, abia au dorit să părăsească Persia, când li sa permis să facă acest lucru. Au
avut o jurisdicție specială și guvernatori și judecători luați de la propriul lor
popor; mulți dintre ei au deținut o slujbă înaltă, iar copiii lor erau educați cu cei de la
cei mai înalți nobili. Danayal era prietenul și ministrul regelui și șeful Colegiului
Magilor de la Babilon; dacă putem crede cartea care poartă numele său și încredere în
incidentele legate în stilul său figurativ și imaginativ. Și Mordecai ocupa o stație
înaltă, nu mai puțin decât cea a primului ministru, iar vărul său Esther sau Astar era
soția lui Monarh. și guvernanții și judecătorii luați din poporul lor; mulți dintre ei au
deținut o slujbă înaltă, iar copiii lor erau educați cu cei de la cei mai înalți
nobili. Danayal era prietenul și ministrul regelui și șeful Colegiului Magilor de la
Babilon; dacă putem crede cartea care poartă numele său și încredere în incidentele
legate în stilul său figurativ și imaginativ. Și Mordecai ocupa o stație înaltă, nu mai
puțin decât cea a primului ministru, iar vărul său Esther sau Astar era soția lui
Monarh. și guvernanții și judecătorii luați din poporul lor; mulți dintre ei au deținut o
slujbă înaltă, iar copiii lor erau educați cu cei de la cei mai înalți nobili. Danayal era
prietenul și ministrul regelui și șeful Colegiului Magilor de la Babilon; dacă putem
crede cartea care poartă numele său și încredere în incidentele legate în stilul său
figurativ și imaginativ. Și Mordecai ocupa o stație înaltă, nu mai puțin decât cea a
primului ministru, iar vărul său Esther sau Astar era soția lui Monarh. și încredere în
incidentele legate în stilul său figurativ și imaginativ. Și Mordecai ocupa o stație
înaltă, nu mai puțin decât cea a primului ministru, iar vărul său Esther sau Astar era
soția lui Monarh. și încredere în incidentele legate în stilul său figurativ și
imaginativ. Și Mordecai ocupa o stație înaltă, nu mai puțin decât cea a primului
ministru, iar vărul său Esther sau Astar era soția lui Monarh.
Magii din Babilon au fost exponenți ai scrierilor figurative, ale interpreților naturii și
ai viselor, astronomilor și divinilor; și din influențele lor au apărut printre evrei, după
salvarea lor din captivitate, o serie de secte și o nouă expunere, interpretarea mistică,
cu toate fantezile ei sălbatice și capriciile infinite. De Aions gnosticilor, în Idei de
Platon, a Îngerilor evreilor, și demonii grecilor, toate corespund Ferouers de
Zoroastru.
Un număr mare de familii evreiești au rămas permanent în noua lor țară; și una dintre
cele mai celebrate dintre școlile lor a fost la Babilon. Ei au fost în curând familiarizați
cu doctrina lui Zoroaster, care în sine a fost mai veche decât Kuros. Din sistemul
Zend-Avestei au împrumutat și, ulterior, au dat o mare dezvoltare, tot ceea ce putea fi
împăcat cu propria lor credință; iar aceste adăugiri la vechea doctrină au fost rapid
răspândite, prin relația constantă a comerțului, în Siria și Palestina.
Totuși el este, strict vorbind, a patra ființă. Avea un Ferouer , un suflet preexistent [în
limba lui Platon, un tip sau ideal ]; și se spune despre El că El a existat de la început,
în Lumina primitivă . Dar, acea Lumină fiind doar un element,
iar Ferouerul Său este un tip, el este, în limbaj obișnuit, Primul-născut al
ZEROUANE-AKHERENE. Iată, din nou, "Cuvântul" din Masonerie; Omul , pe-
Tracing Consiliul de acest grad; LUMINA spre care călătoresc toți masonii.
El a creat după chipul său, șase Genii numite Amshaspands , care înconjoară tronul
său, sunt organele sale de comunicare cu spirite și oameni inferiori, îi transmit
rugăciunile, solicită pentru ei favorurile și le slujește ca modele de puritate și
perfecțiune. Astfel avem demiurgii de gnosticism și cei șase Genii care îl
asistă. Aceștia sunt arhanghelii evrei ai planetelor.
AHRIMAN, cel de-al doilea născut al Luminii Primitive, emana din el, pur ca
ORMUZD; dar, mândru și ambițios, a dat naștere la gelozia Primului-născut. Pentru
ura și mândria sa, Eternul la condamnat să locuiască, timp de 12 000 de ani, în acea
parte a spațiului în care nu ajunge nici o rază de lumină; imperiul negru al
întunericului. În acea perioadă, lupta dintre Lumină și întuneric, Bine și Rău , va fi
încheiată.
Aceste doctrine, ale căror detalii erau puțin împrumutate de către evreii farisei, au fost
mult mai pe deplin adoptate de gnostici; care au învățat restaurarea tuturor lucrurilor,
întoarcerea lor la starea lor originală pură, fericirea celor care urmau să fie mântuiți și
admiterea lor la sărbătoarea înțelepciunii cerești.
Sistemul dominant printre evrei după captivitate a fost cel al fariseilor sau al
fariseilor. Dacă numele lor a fost derivat din cel al parseilor sau al adepților lui
Zoroaster sau dintr-o altă sursă, este sigur că ei au împrumutat mult din doctrina lor de
la persi. La fel ca ei, ei au pretins că au cunoașterea exclusivă și misterioasă,
necunoscută masei. La fel ca și ei, au învățat că a fost dus un război constant între
Imperiul Bine și cel al Răului. La fel ca ei, ei au atribuit păcatul și căderea omului
demonilor și șefului lor; și ca ei au admis o protecție specială a celor neprihăniți de
ființe inferioare, agenți ai lui Iehova. Toate doctrinele lor despre aceste subiecte erau
în cele din urmă cele ale cărților sfinte; dar dezvoltat singular; iar Orientul era evident
sursa din care au apărut aceste evoluții.
Ei s-au desemnat interpreți interpreți ; un nume care indică afirmația lor în posesia
exclusivă a adevăratului sens al Sfintelor Scripturi, în virtutea tradiției orale pe care a
primit-o Moise pe Muntele Sinai și a generațiilor succesive de inițiați care le-au
transmis, așa cum au pretins, nealterate. Costumul lor, credința lor în influențele
stelelor și în nemurirea și transmigrarea sufletelor, sistemul lor de îngeri și astronomia
lor erau străine.
Venim în sfârșit la Essenes și Therapeuts , cu care acest grad este în mod special
îngrijorat. Această intercalare a riturilor orientale și occidentale, a opiniilor persane și
pitagore, pe care le-am subliniat în doctrinele lui Philo, este inconfundabilă în
crezurile acestor două secte.
Ei au fost mai puțin distinsi prin speculații metafizice decât prin meditații simple și
practici morale. Dar aceștia din urmă au participat întotdeauna la principiul
Zoroastrian, că era necesar să elibereze sufletul de tramvaiele și influențele
materiei; ceea ce a condus la un sistem de abstinență și macerare care se opunea în
întregime ideilor antice evreiești, favorabile ca și plăcerile fizice.
În general, viața și obiceiurile acestor asociații mistice, așa cum le descriu Philo și
Josephus, și în special rugăciunile lor la răsăritul soarelui, par a fi imaginea a ceea ce
Zend-Avesta prescrie adoratorului credincios al lui Ormuzd; iar unele dintre
observațiile lor nu pot fi explicate altfel.
Este un fapt semnificativ faptul că, în timp ce Hristos a vorbit adesea despre farisei și
saduchei, el nu a menționat niciodată acei eseni, între a căror doctrină și al Doamnei
era o asemănare atât de mare și, în multe puncte, o identitate atât de perfectă. Într-
adevăr, ei nu sunt numiți, nici măcar în mod distinct aluzați, oriunde în Noul
Testament.
Ioan, fiul unui preot care a slujit în Templu la Ierusalim și al cărui mamă era din
familia lui Aharun, era în deșert până în ziua în care a fost arătat lui Israel. Nu bea nici
vin, nici băutură tare. Îmbrăcat în pânză de păr și cu o brâu de piele și hrănindu-se cu
un fel de mâncare ca deșertul, el a predicat, în țara despre Iordan, botezul pocăinței,
pentru iertarea Siriilor; adică necesitatea pocăinței dovedită prin reformare . El a
învățat poporul caritate și libertate; publicanii, justiția, echitatea și practicile
corecte; soldatul, pacea, adevărul și mulțumirea; să nu violeze pe nimeni, să nu
acuzați pe nimeni în mod fals și să fiți mulțumiți de plata lor. El a insuflat necesitatea
unei vieți virtuoase și nebunia de a se încrede în căderea lor de la Avraam.
Din închisoarea sa, Ioan a trimis doi dintre discipolii săi să se întrebe despre Hristos:
"Tu ești tu cel care vine sau noi căutăm un altul?" Hristos le-a referit la minunile sale
ca răspuns; și a spus poporului că Ioan era un profet și mai mult decât un profet și că
nici un om mai mare nu sa născut niciodată; dar cel mai umil creștin era superiorul
său. El ia spus că este Elias, care urma să vină.
Ioan a denunțat lui Irod mariajul său cu soția fratelui său drept ilegal; și pentru asta a
fost închis și, în cele din urmă, a fost executat pentru ai satisface. Ucenicii Lui l-au
îngropat; iar Irod și alții credeau că El a înviat din morți și a apărut din nou în
persoana lui Hristos. Oamenii l-au privit pe John ca pe un profet; iar Hristos a tăcut
Preoții și Bătrânii întrebându-i dacă a fost inspirat. Se temeau să-și încalce mânia
poporului spunând că nu era. Hristos a declarat că a venit "în calea neprihănirii"; și că
clasele inferioare l-au crezut, deși preoții și fariseii nu au făcut-o.
Astfel, Ioan, care era adesea consultat de către Irod și căruia acel monarh a arătat o
mare devoțiune și era deseori guvernat de sfatul său; a cărui doctrină a predominat
foarte mult între oameni și publici, a învățat un crez mai vechi decât creștinismul. Este
clar: și este la fel de clar că corpul foarte mare al evreilor care și-au adoptat doctrinele
nu erau nici farisei, nici saduchei, ci poporul umil, comun. Prin urmare, ei trebuie să fi
fost esenieni. Este clar și faptul că Hristos a aplicat pentru botez ca un rit sacru, bine
cunoscut și practicat de mult. Era să devină pentru el, a spus el, pentru a împlini toată
neprihănirea.
În capitolul 18 din Faptele Apostolilor citim astfel:. „Și un anumit evreu, numit
Apolo, născut la Alexandria, un bărbat elocvent, și puternic în Scripturi, a venit la
Efes Acest om a fost instruit în calea Domnul și, fiind înflăcărat în duh, a vorbit și a
învățat cu sârguință lucrurile Domnului, știind doar botezul lui Ioan , și a început să
vorbească cu îndrăzneală în sinagogă, pe care, când au auzit-o Acquila și Priscilla, l-
au dus la ei și i-au expus mai bine calea lui Dumnezeu ".
Translatând acest lucru din limbajul simbolic și figurativ în adevăratul sens obișnuit al
textului grecesc, se citește astfel: "Un episcop evreu numit Apollos, un Alexandrian
prin naștere, un om elocvent și o învățătură extinsă, a venit la Efes. învățase în mistere
adevărata doctrină cu privire la Dumnezeu și, fiind un entuziast plin de râvnă, el a
vorbit și a învățat cu sârguință adevărurile cu privire la Zeitate, fără să fi primit alt
botez decât cel al lui Ioan ". El nu știa nimic despre creștinism; căci el locuia în
Alexandria și tocmai venea la Efes; fiind, probabil, un discipol al lui Philo și un
terapeut.
"Că, în toate timpurile", spune Sf. Augustin, "este religia creștină, pe care să o
cunoaștem și să o urmăm este cea mai sigură și mai sigură sănătate, numită după acel
nume, dar nu în funcție de lucrul în sine, despre care este numele, pentru că lucrul
însuși, care se numește acum religia creștină, era într-adevăr cunoscut de antici și nici
nu dorea în nici un moment de la începutul rasei umane până în momentul în care
Hristos a venit în carne, de unde adevărata religie care a existat anterior a început să
fie numită creștină și aceasta este în zilele noastre religia creștină, nu ca și cum ar fi
fost dorită în vremurile anterioare, ci ca având, în cele mai vechi timpuri, acest nume
". Ucenicii au fost numiți mai întâi "creștini", la Antiohia, când Barnaba și Pavel au
început să predice acolo.
Evreii sau exorcistii care au călătorit sau care au călătorit, care au presupus că
angajează
Numele Sacru în exorcizarea spiritelor rele, au fost fără îndoială Therapeutae sau
Essenes.
"Și sa întâmplat", citim în capitolul al 19-lea din Faptele Apostolilor, vers. 1-4, "că în
timp ce Apolo sa aflat la Corint, Pavel, care a trecut prin partea superioară a Mării
Asiei, a venit la Efes și ucenicii , le-a zis: "Ați primit Duhul Sfânt de când ați devenit
credincioși?" Și au zis: „Noi nu am auzit măcar că nu este vreun Duh Sfânt.“ Iar el le-
a zis: "Atunci, ce ați fost botezați?" Și ei au spus: "În botezul lui Ioan." Apoi Pavel a
spus: "Ioan a botezat cu botezul pocăinței și a spus poporului să creadă în Acela care
urma să vină după El, adică în Isus Hristos. Când au auzit acest lucru, ei au fost
botezați în numele Domnul Isus ".
Din cele două scrisori scrise de Paul către frații din Corint, din orașul de lux și
corupție, găsim că există între ei argumente. Satele secrete au avut deja, în jurul anului
57, anii noștri, și-au crescut bannerele acolo, ca niște adepți, unii dintre Pavel, alții din
Apollos și alții din Chifa. Unii dintre ei au negat învierea. Pavel ia îndemnat să adere
la doctrinele învățate de el însuși și le-a trimis pe Timotei să le aducă din nou la
amintirea lor.
Potrivit lui Pavel, Hristos trebuia să vină din nou. Trebuia să pună capăt tuturor
celorlalte Principate și Puteri și, în cele din urmă, să moară, și apoi să se unească încă
o dată în Dumnezeu; care ar trebui să fie totul în toate .
Orice au spus ei, era mai ferm decât un jurământ; dar au evitat să înjure și au
considerat-o mai rău decât curvarea. Ei erau simpli în dieta și modul lor de viață,
purtau tortura cu forță și disprețuiau moartea. Ei au cultivat știința medicinei și au fost
foarte pricepuți. Ei au considerat un semn bun să se îmbrace în haine albe. Ei aveau
tribunale proprii și luau judecăți drepte. Ei păstrau Sabatul mai riguros decât evreii.
Orașele lor principale erau Engaddi, lângă Marea Moartă și Hebron. Engaddi era la
aproximativ 30 de mile sud-est de Ierusalim, iar Hebron la aproximativ 20 de mile sud
de acel oraș. Josephus și Eusebiu vorbesc despre ele ca o secție veche; și, fără
îndoială, au fost primii dintre evrei care să îmbrățișeze creștinismul: cu credință și
doctrină, propriile lor principii aveau atâtea puncte de asemănare și erau într-adevăr
într-o mare măsură la fel. Plini le-a privit ca pe un popor foarte vechi.
În devotamentul lor s-au îndreptat către soarele în ascensiune; așa cum evreii au făcut
în general față de Templu. Dar ei nu erau idolatri; pentru că au respectat legea lui
Moise cu fidelitate scrupuloasă. Ei au ținut toate lucrurile în comun și au disprețuit
bogățiile, dorințele lor fiind furnizate de administrația curatorilor sau a
administratorilor. Tetracturile, compuse din puncte rotunde în loc de ioduri, au fost
venerate printre ei. Acesta fiind un simbol pitagorian, evident arată legătura lor cu
școala din Pitagora; dar principiile lor specifice seamănă mai mult cu cele ale lui
Confucius și Zoroaster; și probabil au fost adoptați în timp ce erau prizonieri în
Persia; care explică întoarcerea lor spre Soare în rugăciune.
Conduita lor era trează și curată. Ei s-au supus supravegherii guvernatorilor pe care i-
au desemnat peste ei. Întreaga lor perioadă a fost petrecută în muncă, meditație și
rugăciune; și erau cu mult mai atenți la orice chemare de justiție și umanitate și la
fiecare datorie morală. Ei au crezut în unitatea lui Dumnezeu. Ei presupunea că
sufletele oamenilor au căzut, printr-o soartă dezastruoasă, din regiunile purității și
luminii, în cadrele pe care le ocupă; în timpul continuării lor, în care le considera
limitate ca într-o închisoare. De aceea ei nu au crezut în învierea trupului; ci numai în
suflet. Ei credeau într-o stare viitoare de recompense și pedepse; și au neglijat
ceremoniile sau formele exterioare impuse în Legea lui Moise pentru a fi respectate în
închinarea lui Dumnezeu; susținând că cuvintele acelui legiuitor urmau să fie înțelese
într-un sens misterios și recondit și nu în sensul literal. Ei nu au oferit sacrificii decât
la domiciliu; și prin meditație au încercat, pe cât posibil, să izoleze sufletul de trup și
să-l ducă la Dumnezeu.
Eusebius recunoaște pe larg "că anticei Therapeut au fost creștini și că scrierile lor
antice erau Evangheliile și Epistolele noastre".
ESSENES au fost ale Sectului Eclectic al Filosofilor și au avut PLATO în cea mai
înaltă calitate; ei credeau că filosofia adevărată, darul cel mai mare și mai salut al lui
Dumnezeu pentru muritori, a fost împrăștiat, în diferite porțiuni, prin toate sectele
diferite; și că, în consecință, era datoria fiecărui om înțelept să-l adune din mai multe
zone în care acesta era împrăștiat și să-l folosească, reunit astfel, pentru a distruge
stăpânirea nepierii și a viciului.
"Pentru voi este dată cunoașterea tainei Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei ce
sunt fără popor , toate aceste lucruri se fac în pilde, ca să vadă, să vadă și să nu vadă,
și auzind ei să audă și să nu înțeleagă ... . şi ucenicii au venit și au zis: „ de ce vorbești
adevărul în pilde?“ - El a răspuns și le -a zis: „pentru că este dat vouă vă să cunoașteți
tainele Împărăției cerurilor, ci să - i este nu li se acordă.'"
Pavel, în capitolul al patrulea al Epistolei către Galateni, vorbind despre cele mai
simple fapte ale Vechiului Testament, afirmă că ele sunt o alegorie . În capitolul al
treilea al celei de-a doua scrisori către corinteni, el se declară ministru al Noului
Testament, numit de Dumnezeu; "Nu din scrisoare, ci din spirit, pentru că scrisoarea
se dărâmă". Origen și Sf. Grigorie au afirmat că Evangheliile nu trebuiau luate în
sensul lor literal; și Athanasius ne sfătuiește că "Dacă înțelegem scrierea sacră
conform scrisorii, ar trebui să cădem în cele mai enorme blasfemii".
Eusebius a spus: "Cei care prezidează Sfânta Scriptură, filosofizează asupra lor și își
expun sensul literal prin alegorie".
Sursele cunoașterii doctrinelor kabaliste sunt cărțile lui Jezirah și Sohar, cele dintâi
întocmite în secolul al doilea, iar ultima oarecare mai târziu; dar conținând materiale
mult mai vechi decât ei înșiși. În elementele lor cele mai caracteristice, se întorc în
timpul exilului. În ele, ca în învățăturile lui Zoroaster, tot ceea ce există a emanat
dintr-o sursă de LUMINĂ infinită. Înainte de toate, a existat ANTICUL ZILELOR,
REGELE LUMINII; un titlu adesea dat Creatorului în Zend-Avesta și
codul Sabaenilor. Cu ideea exprimată astfel este legată panteismul din
India. REGELE LUMINII, ANCIENTUL, ESTE TOT CE ESTE. El nu este numai
cauza reală a tuturor Existențelor; el este Infinit [AINSOPH]. El Însuși este: nu există
nimic în El pe care o putem numi Tu .
În doctrina indiană nu numai Ființa Supremă este cauza reală a tuturor, ci este singura
Existență reală: restul este o iluzie. În Kabalah, ca și în doctrinele persane și gnostice,
El este Ființa supremă necunoscută tuturor, "Tatăl necunoscut". Lumea este revelația
lui și nu există decât în El. Atributele sale sunt reproduse acolo, cu diferite modificări
și în grade diferite, astfel încât Universul este Sfânta Lui Splendor: este doar mantia
Lui; dar trebuie să fie venerată în tăcere. Toate ființele au emanat de la Ființa
Supremă: cu cât este mai aproape de El, cu atât este mai perfectă; cu cât este mai
îndepărtată scara, cu atât este mai puțin puritatea ei.
Înțelepciunea a fost numită NOUS și LOGOS [și Νους Λογος], INTELECT sau
WORD. Inteligența , sursa uleiului de ungere, răspunde Duhului Sfânt al credinței
creștine.
Cuvantul a fost gasit si in Crezul Phinetic. Ca și în toate cele din Asia, o vorbă a lui
Dumnezeu, scrisă în personaje veșnice, de către divinitățile planetare și comunicată de
Demi-Zei ca un mister profund claselor superioare ale rasei umane, să fie comunicată
de către ei omenirea, a creat lumea. Credința funiților a fost o emanație din acea
închinare veche a stelelor, care, în crezul lui Zoroaster, este legată de o credință într-
un singur Dumnezeu. Lumina și focul sunt cei mai importanți agenți ai credinței
feniciene. Există o rasă de copii ai Luminii. Ei au adorat Cerul cu Luminile Lui,
considerându-l Dumnezeu Suprem.
Totul emană dintr-un Principiu Unic și o Iubire Primitivă, care este Puterea
Mișcătoare a tuturor și guvernează toate. Lumina, prin unirea sa cu Spiritul, a cărei
este doar vehiculul sau simbolul, este Viața tuturor și pătrunde totul. Prin urmare, ar
trebui să fie respectată și onorată peste tot; pentru tot ceea ce guvernează și
controlează.
Și în xviii. Înțelepciune, 15, "Cuvântul Tău Atotputernic [Grec: Λογος] a sărit din
cer".
Philo vorbește despre Cuvânt ca fiind același cu Dumnezeu. Deci, în mai multe locuri,
el o numește "[greacă: δεύτερος Θείος Λογος]", Divinitatea a Doua; "[Greacă:
εμούτουΘεού]," Imaginea lui Dumnezeu: Cuvântul Divin care a făcut toate lucrurile:
"[Greek: υπαρχος]," înlocuitor al lui Dumnezeu; și altele asemenea.
Astfel, când Ioan a început să predice, au fost de veacuri agitate, de către preoții și
filosofii din Est și Vest, marile întrebări referitoare la veșnicia sau creația materiei:
crearea imediată sau intermediară a Universului de către Dumnezeul
Suprem; originea, obiectul și extincția filială a răului; relațiile dintre lumile
intelectuale și materiale și între Dumnezeu și om; și crearea, căderea, răscumpărarea și
restaurarea la prima lui moșie a omului.
Doctrina evreiască, diferită de toate celelalte crezuri orientale și chiar din legenda
Alohayistică cu care începe cartea Genezei, a atribuit creația acțiunii imediate a
Ființei Supreme. Teosofiștii celorlalte popoare orientale au interzis mai mult decât un
intermediar între Dumnezeu și lume. Pentru a pune între ei, dar o singură ființă, să
presupunem pentru producerea lumii, dar un singur intermediar, a fost, în ochii lor, să
coborâm Maiestatea Supremă. Intervalul dintre Dumnezeu, care este Puritatea
perfectă și materia, care este de bază și greșită, a fost prea mare pentru ei să-l limpeze
într-un singur pas. Chiar și în Occident, nici Platon, nici Philo nu ar putea sărăci
lumea spirituală.
Am vorbit deja despre multe dintre speculațiile pe această temă. Pentru unii, lumea a
fost creată de LOGOS sau WORD, prima manifestare sau emanație din
Divinitate. Pentru alții, începutul creației a fost prin emanarea unei raze de LUMINĂ,
creând principiul Luminii și al Vieții . Gândirea primitivă, creând Zeități inferioare, o
succesiune de INTELLIGENȚE, Iynges de
Zoroaster, Amshaspanda lui , Izeds și Ferouers , Ideile lui
Platon, Aionii gnosticii, Îngerii evreilor, Nous ,Demiourgos , Motivul
Divin, Puterilesau Forțele din Philo și Alohayim, forțele sau zeii superiori ai vechii
legende cu care începe Genesa - acestor și alți intermediari pe care le-a dat creația. Nu
au fost făcute restricții asupra Fancy și Imaginației. Cele mai vechi Abstracții au
devenit Existențe și Realități. Atributele lui Dumnezeu, personificate, au devenit
Puteri, Spirite, Inteligențe.
Pentru Basilide, Dumnezeu a fost fără nume, necreat, care la început conținea și
ascundea în Sine Plenitudinea perfecțiunilor Sale; și când acestea sunt expuse și
manifestate de El, rezultă ca multe Existențe particulare, toate asemănătoare cu El și
încă și întotdeauna El. Pentru esenieni și gnostici, Orientul și Occidentul au conceput
această credință; că ideile, concepțiile sau manifestările divinității erau atât de multe
creații, atâtea ființe, tot Dumnezeu, nimic fără El, ci mai mult decât ceea ce înțelegem
acum prin cuvântul " idei" . Ei au emanat și au fost din nou uniți în Dumnezeu. Au
avut un fel de existență mijlocie între ideile noastre moderne și inteligențele sau ideile,
ridicate la rangul de genii, ale mitologiei orientale.
Cu Ofiții, o sectă a gnostiilor, erau șapte spirite inferioare (inferioare lui Ialdabaoth,
Demiurgos sau Creator actual): Michaël, Surièl, Raphael, Gabriel, Thauthabaoth,
Erataoth și Athaniel , genii stelelor numite Bull , Câinele, Leul, Ursul, Șarpele,
Vulturul și Asul, care au crezut anterior în constelația Cancer și simbolizate de acele
animale; ca Ialdabaoth, Iao, Adonaï, Eloï, Oraï și Astaphaï erau genii lui Saturn,
Luna, Soarele, Jupiter, Venus și Mercur.
Toate aceste crezuri, recunoscând aceste manifestări diferite ale Ființei Supreme, au
susținut că identitatea Sa a fost imuabilă și permanentă. Aceasta a fost distincția
Platon dintre Ființa întotdeauna aceeași [greacă: ο ού] și fluxul veșnic al lucrurilor
care se schimbă neîncetat, Geneza.
Credința în dualism într-o formă, era universală. Cei care au considerat că totul a
emanat de la Dumnezeu, a aspirat la Dumnezeu și a intrat din nou în Dumnezeu, a
crezut că printre aceste emanații s-au numărat două Principii negative, de Lumină și
Întuneric, Bine și Rău. Acest lucru a predominat în Asia Centrală și în Siria; în timp
ce în Egipt a luat forma speculațiilor grecești. În primul, a fost admis un al doilea
Principiu intelectual, activ în imperiul întunericului, îndrăzneț împotriva imperiului
luminii. Persanii și Sabenii au înțeles-o. În Egipt, acest al doilea Principiu era Matter,
deoarece cuvântul a fost folosit de Școala Platonică, cu atributele sale triste,
Vacuitatea, Întunericul și Moartea. În teoria lor, materia ar putea fi animată numai
prin comunicarea slabă a unui principiu al vieții divine. Rezistă influențelor care îl
spiritualizează. Această forță rezistentă este Satana,
Pentru mulți au existat două Principii; Tatăl necunoscut sau Dumnezeul suprem și
veșnic, care trăiește în centrul Luminii, fericit în puritatea perfectă a ființei
Sale; cealaltă, materia veșnică, acea masă inertă, fără formă, întunecată, pe care o
considerau sursa tuturor relelor, mama și locașul lui Satan.
Pentru Philo și pentru platonisti, a existat un suflet al lumii, creând lucruri vizibile și
activ în ele, ca agent al Inteligenței Supreme; realizând în ea ideile comunicate de
acea Inteligență și care uneori excelează în concepțiile Sale, dar pe care El le execută
fără să le înțeleagă.
Adâncurile lui Satan pe care nimeni nu le poate măsura; triumful lui pentru un timp
prin fraude și violență; fiind înlănțuit de un înger; reprobarea și precipitarea lui într-o
mare de metal; numele lui despre Șarpe și Dragon; întregul conflict al Spiritelor Bune
sau al armatelor celeste împotriva celor răi; sunt atât de multe idei și denumiri găsite
la fel în Zend-Avesta, în Kabalah și în Gnosis.
Chiar găsim în Apocalipsă acea idee persană singulară, care privește unele dintre
animalele inferioare ca atât de multe Devs sau vehicule ale Devs.
În această diplomă este simbolizat marile concursuri dintre bine și rău, în așteptarea
apariției și a apariției Cuvântului sau a Răscumpărătorului; și învățăturile misterioase
esoterice ale esenilor și ale cabaliștilor. Dintre practicile celor dintâi, câștigăm, dar
cugetări în scriitorii vechi; dar știm că, așa cum le-a învățat doctrina de către Ioan
Botezătorul, ele seamănă foarte mult cu cele mai pure și mai aproape perfecte,
învățate de Isus; și că nu numai Palestina era plină de discipolii lui Ioan, astfel încât
preoții și fariseii nu îndrăzneau să nege inspirația lui Ioan; dar doctrina lui se extinsese
în Asia Mică și făcuse convertiți în luxosul Efes, așa cum a avut și el în Alexandria, în
Egipt; și că au îmbrățișat cu ușurință credința creștină, despre care nici nu au auzit
până acum.
Aceste vechi controverse au murit, iar vechile credințe s-au stins în uitare. Dar
masoneria încă mai supraviețuiește, viguroasă și puternică, ca atunci când filozofia a
fost predată în școlile din Alexandria și sub Portico; învățând aceleași adevăruri vechi
ca și esenienii învățați de malurile Mării Moarte și așa cum a predicat Ioan
Botezătorul în deșert; adevăruri nepieritoare ca Divinitate și incontestabile ca
Lumină. Acele adevăruri au fost adunate de eseni din doctrinele Orientului și
Occidentului, din Zend-Avesta și Vedas, din Platon și Pitagora, din India, Persia,
Phinecia și Siria, din Grecia și Egipt și din Sfântul Cărțile evreilor. Prin urmare,
suntem numiți Cavaleri ai Estului și Vestului, deoarece doctrinele lor au venit de la
ambii. Și aceste doctrine, grâul cernut din pleavă, Adevărul separat de
Eroare, Masoneria a adunat în inima ei inimile și prin focurile de persecuție și furtuni
de nenorocire le-a adus și le-a dat înapoi. Că Dumnezeu este Unul, imuabil,
neschimbat, infinit de drept și de bine; că Lumina va învinge în cele din urmă
întunericul, - cuceri bine Răul și Adevărul să câștige peste Eroare; - aceștia,
respingând toate speculațiile sălbatice și inutile ale lui Zend-Avesta, Kabalah,
Gnosticii și Școlile, sunt religia și Filosofia din zidărie.
Aceste speculații și fantezii sunt utile pentru studiu; că știind în ce anume investigări
fără valoare și nerușinate se poate angaja mintea, cu atât mai multă valoare și apreciați
adevărurile simple, simple, sublime, recunoscute universal, care au fost în toate
vremurile Lumina prin care masonii au fost îndrumați în drumul lor; înțelepciunea și
forța care, ca niște coloane nepieritoare, au susținut și vor continua să-și susțină
Templul glorios și magnific.
[Ilustrare]
[Ilustrare]
XVIII.
Fiecare dintre noi face astfel de cereri pentru propria sa credință și crez, pentru
simbolurile și ceremoniile acestui grad, așa cum i se pare potrivit. Cu aceste
interpretări speciale nu avem aici nimic de făcut. Ca legenda Maestrului Khūrūm, în
care unii văd imaginați condamnarea și suferințele lui Hristos; altele ale celui nefericit
Mare Maestru al Templierilor; altele cele ale primului Charles, rege al Angliei; și alții
încă coborârea anuală a Soarelui la Solstițiul de iarnă în regiunile întunericului, baza
multor legende antice; deci ceremoniile acestui grad primesc explicații diferite; fiecare
interpretându-le pentru el însuși și fiind ofensat de interpretarea niciunui altul.
În nici un alt mod, masoneria nu ar putea avea caracterul său de universalitate; acel
caracter care ia fost vreodată deosebit de origine; și care îi permite celor doi împărați,
adoratori ai diferitelor zeități, să stea împreună ca stăpâni, în timp ce pereții primului
templu au apărut; și bărbații din Gebal, plecându-se la zeii Fecioarei, pentru a lucra de
partea evreilor cărora acești dumnezei erau urâciuni; și să stea împreună cu ei în
aceeași Lojă ca și frații.
Primul Legiuitor masonic a cărui memorie este păstrată pentru noi de istorie a fost
Buddha, care, aproximativ o mie de ani înainte de epoca creștină, a reformat religia lui
Manous. El a chemat la preoție toți oamenii, fără deosebire de caste, care s-au simțit
inspirați de Dumnezeu pentru a instrui oamenii. Cei care s-au asociat astfel s-au
format o Societate a profeților sub numele de samaneeni. Ei au recunoscut existența
unui singur Dumnezeu necreat, în sânul căruia totul crește, este dezvoltat și
transformat. Cultul acestui Dumnezeu sa repetat după ascultarea tuturor ființelor pe
care El le-a creat. Sărbătoarea lui era cea a soților. Doctrinele lui Buddha au pătruns în
India, China și Japonia. Preoții lui Brahma, mărturisind un crez întunecat și sângeros,
brutalizați de Superstiție, s-au unit împotriva budismului și cu ajutorul
despotismului, i-au exterminat urmașii. Dar sângele lor a fertilizat noua doctrină, care
a produs o nouă Societate sub numele de gimnosofiști; și un număr mare, fugind în
Irlanda, și-au plantat doctrinele acolo și au ridicat turnurile rotunde, unele dintre ele
rămânând, solide și neclintite ca la primele monumente vizibile din epoca cea mai
îndepărtată.
Cosmogonia Phinecilor, ca toate celelalte în Asia, a fost Cuvântul lui Dumnezeu, scris
în caractere astral, de Divinitățile planetare și comunicat de zeii demi, ca un mister
profund, inteligențelor mai strălucitoare ale Umanității, să fie propagat de printre
oameni. Doctrinele lor seamănă cu sabismul antic și fiind credința lui Hiram, regele și
a artistului său, sunt de interes pentru toți masonii. Cu ei, primul principiu a fost
jumătate material, jumătate spiritual, un aer întunecat, animat și impregnat de spirit; și
un haos dezordonat, acoperit cu întuneric gros. Din aceasta a venit Cuvântul, și apoi
creația și generația; și de acolo o rasă de oameni, copii ai luminii, care adorau Cerul și
stelele sale ca Ființă Supremă; și ai căror diferiți dumnezei erau doar încarnări ale
Soarelui, Lunii, Stelelor și Eterului.Chrysor a fost puterea cea mare a naturii,
iar reprezentările lui Baal și Malakarth ale Soarelui și Lunii, ultimul cuvânt, în
ebraică, ceea ce înseamnă Regina.
Omul a căzut, dar nu prin tentarea șarpelui. Pentru că, împreună cu funiții, șarpele a
fost considerat că a participat la Natura Divină și a fost sacru, așa cum era în Egipt. El
a fost considerat nemuritor, cu excepția cazului în care a fost ucis de violență,
devenind din nou tânăr la bătrânețe, intră și consumându-se. Prin urmare, șarpele, într-
un cerc, ținându-și coada în gură, era o emblemă a eternității. Cu capul unui șoim, el
avea o natură divină și un simbol al soarelui. Așadar, o sectă a gnosticii l-au luat
pentru geniul lor bun și, prin urmare, șarpele măduvă crescut de Moise în deșert, pe
care israeliții au privit și au trăit.
"Cel ce depășește vorbirea și prin care se exprimă discursul de putere, știți că El este
Brahma și nu aceste lucruri perisabile pe care omul o adoră.
"El, pe care inteligența nu-l poate înțelege, și numai el, spune că înțelepții, prin
puterea căruia poate fi înțeleasă natura Inteligenței, știți că El este Brahma și nu aceste
lucruri perisabile pe care omul le adoră.
"Cel care nu poate fi văzut de organul de vedere și prin puterea căreia vede organul de
a vedea, știți că El este Brahma și nu aceste lucruri perisabile pe care omul o adoră.
"Cel care nu poate fi auzit de organul auzului și prin puterea căreia aude organul
auzului, știți că El este Brahma și nu aceste lucruri perisabile pe care omul le adoră.
"Cel care nu poate fi perceput de organele mirositoare și prin puterea căruia organul
mirosului miroase, știți că El este Brahma și nu aceste lucruri perisabile pe care omul
o adoră".
"Când Dumnezeu a hotărât să creeze rasa umană", a spus Arius , "El a făcut o
ființă pe care a numit-o" Cuvântul, Fiul, Înțelepciunea " , până la capătul că această
Ființă ar putea da oamenilor existență". Această Cuvânt este Ormuzd de
Zoroaster, Ainsoph a Kabalah, [Greacă: Νους] de Platon și
Philo, Înțelepciunea sau Demiurgul gnosticii.
Acesta este adevăratul Cuvânt, cunoașterea pe care frații noștri antice i-au căutat ca
răsplată neprețuită a muncii lor în Sfânta Templu: Cuvântul Vieții, Motivul Divin ", în
care era Viața și Viața Lumina oamenilor"; "care strălucea mult în întuneric, și
întunericul nu o înțelegea; motivul infinit care este sufletul naturii, nemuritor, despre
care Cuvântul acestui grad ne amintește; și să creadă în care și să-l prețuiască, este
datoria specială a fiecărui mason.
"La început," spune extrasul din o lucrare mai veche cu care John își începe
Evanghelia ", era Cuvântul, Cuvântul era aproape de Dumnezeu și Cuvântul era
Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute de El și fără El nimic din ceea ce a fost făcut
În El a fost Viața și viața a fost Lumina omului și lumina strălucește în întuneric și
întunericul nu-l conținea ".
Este o veche tradiție că acest pasaj a fost dintr-o lucrare mai veche. Iar Philostorgius și
Nichifor afirmă că atunci când împăratul Iulian sa angajat să reconstruiască Templul,
a fost ridicată o piatră care a acoperit gura unei peșteri adânci pătrată, în care unul
dintre muncitori, fiind lăsat de o funie, centrul podelei, un stâlp cubic, pe care se așeză
o rolă sau o carte, înfășurată într-o pânză fină de in, în care, cu majuscule, era trecerea
de mai sus.
Cu toate acestea, poate că a fost evident că Evanghelia lui Ioan este o polemică
împotriva gnosticii; și, afirmând încă de la început doctrina actuală cu privire la
creația prin Cuvânt, el se adresează atunci pentru a arăta și a îndemna ca acest Cuvânt
să fie Isus Hristos.
Și prima teză, complet redată în limba noastră, ar citi astfel: "Când procesul de
emanare, de creație sau de evoluție a existențelor inferioare lui Dumnezeu Suprem a
început, Cuvântul a intrat în existență și a fost: și acest cuvânt a fost [greacă: în
fața lui Dumnezeu, și anume emanația imediată sau cea dintâi de la Dumnezeu: și a
fost Dumnezeu Însuși, dezvoltat sau manifestat în acel mod particular și în acțiune, și
prin acel Cuvânt tot ce a fost creat. "- Și astfel, Tertulian spune că Dumnezeu a făcut
lumea din nimic, prin Cuvântul, înțelepciunea sau puterea Lui.
Pentru Fiul evreului, în ceea ce privește gnosticii, ființa supremă a fost Lumina
primitiva , sau arhetipul luminii , - Sursa de unde izvorăsc razele care iluminează
sufletele. El este Sufletula lumii și, ca atare, acționează peste tot. El însuși umple și își
limitează întreaga existență, iar forțele sale umple și penetrează totul. Imaginea lui
este Cuvântul [LOGOS], o formă mai strălucitoare decât focul, care nu este lumină
pură. Această vorbă locuiește în Dumnezeu; căci în cadrul inteligenței Sale este faptul
că ființa supremă creează pentru sine Tipurile de idei ale tot ceea ce este să-și asume
realitatea în Univers. Cuvântul este Vehiculul prin care Dumnezeu acționează asupra
Universului; Lumea Ideilor prin intermediul căreia Dumnezeu a creat lucruri
vizibile; cu cât mai vechi Dumnezeu, în comparație cu Lumea Materială; Șef și
Reprezentant General al tuturor Inteligențelor; Arhanghelul, tip și reprezentant al
tuturor spiritelor, chiar și al celor morți; tipul de om; omul primitiv însuși. Aceste idei
sunt împrumutate de la Platon. Și acest cuvânt nu este numai Creatorul [prin El a fost
făcut tot ceea ce a fost făcut "], ci acționează în locul lui Dumnezeu și prin el
acționează toate puterile și atributele lui Dumnezeu. Și, de asemenea, ca prim
reprezentant al rasei umane, el este protectorul oamenilor și al lor Păstorul, "Ben
H'Adam", sau Fiul omului.
Condiția reală a omului nu este starea sa primitivă, aceea în care era chipul
Cuvântului. Pasiunile lui necinstite l-au determinat sa cada din moștenirea sa
originală. Dar el se poate ridica din nou, urmând învățăturile Înțelepciunii Celeste și
Îngerii pe care Dumnezeu îi poruncește să-l ajute în scăparea din legăturile trupului; și
luptând cu curaj împotriva Evilului, a cărui existență Dumnezeu ia permis doar să-i
furnizeze mijloacele de a-și exercita liberul arbitru.
Din această Ființă Supremă, Osiris a fost imaginea, Sursa tuturor Binelui în lumea
morală și fizică și dușmanul constant al lui Typhon, Geniul Răului, Satana
Gnosticismului, materia bruta, considerată a fi mereu în duh cu spiritul pe care curge
din Divinitate; și asupra căruia Har-Oeri, Răscumpărătorul, Fiul lui Isis și Osiris, este
în cele din urmă să prevaleze.
În această credință persană, așa cum a fost învățată cu multe secole înaintea erei
noastre și încorporată în Zend-Avesta, omul avea un principiu pur, plecând de la
Ființa Supremă, produsă de Voința și Cuvântul lui Ormuzd. La aceasta se unifica un
principiu impur, pornind de la o influenta straina, cea a lui Ahriman, Dragonul sau
principiul raului. Ispită de Ahriman, primul bărbat și femeia au căzut; și timp de
douăsprezece mii de ani trebuia să se facă război între Ormuzd și Spiritele Bune create
de el și Ahriman și cei răi pe care îi chemase în existență.
Dar sufletele pure sunt asistate de Spiritele Bune, Triumful Principiului Bine este
determinat în decretele Ființei Supreme, iar perioada acelui triumf va ajunge
infailibil. În momentul în care pământul va fi cel mai afectat de relele aduse de
Spiritele pierzării, trei Profeți vor apărea pentru ai ajuta pe muritori. Sosiosch, șeful
celor Trei, va regenera lumea și îi va restaura frumusețea, tăria și puritatea ei
primitivă. El va judeca binele și cel rău. După învierea universală a Binelui, Spiritele
pure le vor conduce la o locuință a fericirii veșnice. Ahriman, demonii săi răi și toată
lumea vor fi purificați într-un torent de metal ars lichid. Legea Ormuzd va domni
pretutindeni; toți oamenii vor fi fericiți; toate, bucurându-se de o fericire inalterabilă,
Apollonius din Tyana spune: "Vom face cea mai potrivită închinare către Dumnezei,
când acel Dumnezeu pe care noi îl numim pe primul, care este Unic și separat de toți
și după care îi recunoaștem pe ceilalți, nu oferim nici un fel de ofrande, nu-L aprinde
nici un foc, nu-i dedică nici un lucru sensibil, pentru că nu are nevoie de nimic, nici de
toate acele naturi exaltate mai mult decât ale noastre, Pământul nu produce nici o
planetă, aerul nu hrănește nici un animal, nu există nimic scurt, să nu fim impur
înaintea Lui, să ne adresăm înaintea Lui, să folosim numai cuvântul superior, adică
ceea ce nu este exprimat de gură - cuvântul tăcut interior al spiritului ... Din cele mai
glorioase dintre toate Ființele, trebuie să căutăm binecuvântări, prin ceea ce este cel
mai glorios în noi înșine, și acesta este spiritul care nu are nevoie de organe ".
Strabo spune: "Această Esență Supremă este ceea ce ne cuprinde pe toți, apa și
pământul, ceea ce noi numim ceruri, lumea, natura lucrurilor. Această Ființă Înaltă
trebuie să fie închinată, fără nici o imagine vizibilă, în sacru În astfel de retrageri, cei
devotați ar trebui să se culce și să aștepte semne de la Dumnezeu în vise ".
Aristotel spune: "A fost predată într-o formă mitică, de la cele mai vechi timpuri până
la posteritate, că există zei și că Divinul compase întreaga natură. Toate acestea au
fost adăugate, după stilul mitic, în scopul convingerea mulțimii și interesul legilor și
avantajului statului. Astfel, oamenii au dat formei umane zeilor și chiar i-au
reprezentat sub figura altor ființe, în trenul căruia ficțiunile au urmat mult mai multe
Dar dacă, din toate acestea, separăm principiul original și îl considerăm singur, și
anume că primele esențe sunt zei, vom constata că acest lucru a fost spus în mod divin
și întrucât este probabil ca filozofia și arte au fost de mai multe ori, în măsura în care
acest lucru este posibil, găsit și pierdut,astfel de doctrine s-au păstrat în epoca noastră
ca rămășițe ale înțelepciunii antice ".
Această simplă tendință logică, prin care oamenii se gândeau să ajungă la concepția
unui astfel de absolut, a fost unită cu un anumit misticism, care, printr-o stare
transcendentă de sentiment, a fost comunicat, așa cum era, la această abstracție ce ar
primi mintea ca o realitate. Absorbția Duhului în acea superexistență, astfel încât să
fie în întregime identificată cu el sau o astfel de revelație a acestuia din urmă spiritului
ridicat peste el însuși, a fost considerat ca fiind cel mai înalt scop pe care viața
spirituală ar putea ajunge.
Ideea noului Platonist al lui Dumnezeu a fost aceea a unei esențe originale simple,
înălțate mai presus de orice pluralitate și devenire; singura ființă
adevărată; neschimbată, veșnică: de la care a emanat toată Existența în diferitele sale
gradări - lumea zeilor, cea mai apropiată de Sine, fiind primul , și în fruntea tuturor. În
acești dumnezei, acea perfecțiune, care în Esența Supremă a fost închisă și neapărată,
este extinsă și devine cunoscută. Ei servesc pentru a expune în diferite forme imaginea
acelei esențe supreme, la care nici un suflet nu se poate ridica, decât prin cel mai
înălțător zbor de contemplare; și după ce sa îndepărtat de tot ceea ce se referă la sens -
de la orice manifestare. Ei sunt mediatorii între om (uimiți și stupefiați de manifestare)
și unitatea supremă.
Philo spune: "Cel care nu crede minunatul, pur și simplu miraculos, nici nu-l cunoaște
pe Dumnezeu și nici nu la căutat pe El, căci altfel ar fi înțeles, uitându-se la acea
minunată și uimitoare vedere, miracolul Universul, că aceste miracole (în călăuzirea
providențială a poporului Său) nu sunt decât jocul copilului pentru Puterea Divină, dar
adevăratul miracol a devenit disprețuit prin familiaritate, universal, dimpotrivă, deși în
sine nesemnificativ, totuși, prin dragostea noastră de noutate, ne transporta cu uimire.
"
În opoziție cu antropopatia Scripturilor evreiești, evreii alexandrieni s-au străduit să
purifice ideea de Dumnezeu din orice amestec al omului. Prin excluderea oricărei
pasiuni umane, ea a fost sublimată la ceva lipsit de toate atributele și în întregime
transcendental; și simpla ființă [Greacă: ον], Binele, și în sine, Absolutul
Platonismului, a înlocuit Divinitatea personală a Vechiului Testament (Ebraică:
)יהוה. Ridicându-se în sus, dincolo de orice existență creată, mintea, desprinsă de
Sensibil, atinge intuiția intelectuală a acestei Ființe Absolute; din care, cu toate
acestea, nu poate predica decât existența, și anulează toate celelalte determinări ca
nerespunzând naturii exalte a esenței supreme.
Astfel, Philo face o distincție între cei care sunt în sensul propriu, Fiii lui Dumnezeu,
care prin contemplație au fost ridicați la Ființa cea mai înaltă sau au ajuns la o
cunoaștere a Lui, în manifestarea Sa nemijlocită și aceia care Îl cunosc numai pe
Dumnezeu în revelația sa mediată prin funcționarea sa - așa cum se declară El în
creație - în revelația încă acoperită în scrisoarea Scripturii - pe scurt, aceia care se
atașează pur și simplu la Logos și consideră acest lucru Dumnezeu Suprem; care sunt
fii ai Logosului, mai degrabă decât ai Ființei Adevărate, (ον)
"Dumnezeu", spune Pitagora, "nu este nici obiectul sensului, nici supus pasiunii, ci
invizibil, inteligibil și suprem inteligent În trupul Său El este ca lumina și în sufletul
Său El seamănă cu adevărul. spiritul care se răspândește și se răspândește deasupra
naturii, toate ființele își primesc viața de la El, nu există decât un singur Dumnezeu,
care nu este, așa cum unii sunt apt să-și imagineze, așezați deasupra lumii, dincolo de
orbul Universului; Însuși El însuși, El vede toate ființele care umple imensitatea Lui,
singurul Principiu, Lumina Raiului, Tatăl tuturor, El produce totul , El ordonă și
dispune totul, El este Motivul, Viața și Moțiunea a tuturor ființelor ".
Dumnezeu, spune scrierile sacre ale evreilor, a apărut lui Moise într-un foc de foc, în
mijlocul unui tufiș, care nu a fost consumat. A coborât pe muntele Sinai, ca fumul
unui cuptor ; El a mers înaintea copiilor lui Israel, în fiecare zi, într-un stâlp de nor și,
noaptea, într-un stâlp de foc , pentru a
le lumina . "Apelați- vă numele dumnezeilor voștri ", a spus Ilie Profetul preoților lui
Baal "și voi chema Numele lui ADONAI și Dumnezeul care răspunde prin foc , să fie
Dumnezeu".
Conform Kabalahului, după cum se spune în doctrinele lui Zoroaster, tot ce există a
emanat de la o sursă de lumină infinită. Înainte de toate, a existat Ființa
Primitivă , Vechiul Zile, Regele Antic al Luminii ; un titlu mai remarcabil, pentru că
este adesea dat Creatorului în Zend-Avesta și în Codul Sabei și apare în Scripturile
Evreiesti.
Lumea a fost revelația Lui, a revelat Dumnezeu; și a rămas numai în El. Atributele
sale au fost reproduse acolo cu diverse modificări și în grade diferite; astfel încât
Universul să fie Sfânta Lui Sfântă, Mantoul Său. El trebuia să fie adorat în tăcere; și
perfecțiunea a constat într-o apropiere apropiată față de El.
Înainte de crearea lumilor, LUMINA PRIMITIVĂ a umplut tot spațiul, astfel încât nu
exista nici un gol. Când Ființa Supremă, care există în această Lumină, a hotărât să-și
expună perfecțiunile Sale sau să le manifeste în lumi, Sa retras în Sine, a format în
jurul Lui un spațiu gol și a împins prima Emanație, o rază de lumină; cauza și
principiul a tot ceea ce există, unind atât puterea generativă, cât și cea conceptivă, care
pătrunde în totul, și fără de care nimic nu poate exista pentru o clipă.
Omul a căzut, sedus de Spiritele rele, cele mai îndepărtate de Marele Împărat al
Luminii; cei din a patra lume a spiritelor, Asia, al cărui șef era Belial. Ei poartă un
război neîntrerupt împotriva inteligențelor pure ale celorlalte lumi, care, ca și
Amshaspanda, Izeds și Ferouers ai persanilor, sunt păzitorii tutelari ai omului. La
început, totul era unison și armonie; plină de aceeași lumină divină și puritate
perfectă. Cei șapte împărați ai răului au căzut, iar Universul era tulburat. Apoi,
Creatorul a luat de la cei Șapte Împărați principiile Binelui și al Luminii și ia împărțit
între cele patru lumi ale Spiritelor, dându-le primele trei Inteligențe Pure, unite în
dragoste și armonie, în timp ce la al patrulea s-au oferit doar niște neputincioși
strălucirea luminii.
Când conflictele dintre aceștia și îngerii buni vor fi continuat timpul stabilit și aceste
Spirite învelite în întuneric se vor strădui să înghită lumina și viața divină, atunci
Veșnicul însuși va veni să-i corecteze. El îi va elibera de pe plicurile grosiere ale
materiei care le ține captive, va reia animația și va întări raza de lumină sau natura
spirituală pe care au păstrat-o și vor restabili în tot universul acea armonie primitivă,
care era fericirea ei.
Marcion, gnosticul, a spus: "Sufletul creștinului adevărat, adoptat ca fiu de către Ființa
Supremă, căruia el a fost mult timp străin, primește de la El Duhul și viața divină. dar,
într-o viață pură și sfântă, ca cea a lui Dumnezeu, și dacă își completează cariera
pământească, în caritate, castitate și sfințenie, într-o zi va fi decuplată de plicul său
material, deoarece cerealele coapte sunt desprinse de paie, și cum pasărea păsărică
scapă din coajă. Ca și îngerii, ea va împărți în fericirea Tatălui Bine și Perfect, re-
îmbrăcat într-un corp aerian sau organ și făcut ca Îngerii din cer ".
Vedeți, fratele meu, ce înseamnă "Lumina" masonică? Vedeți de ce EAST-ul Lojii, în
care scrisoarea inițială a Numei Zeitei o depășește pe Maestru, este locul
Luminii. Lumina, așa cum este contrazisă de întuneric, este Bună, contrară înfățișării
Evilului: și aceasta este Lumina, adevărata cunoaștere a Divinității, Binele Veșnic,
pentru care au căutat masonii din toate vremurile. Încă masoneria se îndreaptă mereu
către Lumina care strălucește în mare distanță, Lumina acelei zile când Evilul, învins
și învins, va dispărea și va dispărea pentru totdeauna, iar Viața și Lumina vor fi
singura lege a Universului și armonia sa veșnică .
El înlocuiește cei trei piloni ai vechiului Templu, cu trei care ți s-au explicat deja:
-Faith [în Dumnezeu, omenire și în sine], Speranța [în victoria asupra răului, în
avansarea Umanității și în cele din urmă] , și caritate [ameliorarea dorințelor și
toleranței erorilor și a defectelor altora]. Pentru a avea încredere în a fi plini de
speranță, a fi indulgent; acestea, într-o epocă de egoism, de o părere rea a naturii
umane, de o judecată aspru și amară, sunt cele mai importante virtuți masonice și
adevăratele sprijinuri ale fiecărui templu masonic. Și ei sunt vechii piloni ai
Templului sub nume diferite. Căci numai înțelept este cel care judecă pe alții în mod
caritabil; el este doar puternic care este plin de speranță; și nu există frumusețe ca o
credință fermă în Dumnezeu, în oamenii noștri și în noi.
Cel de-al doilea apartament, îmbrăcat în doliu, coloanele Templului s-au zdrobit și s-
au prosternat, iar frații s-au înclinat în cea mai profundă degetare, reprezintă lumea
sub tirania principiului răului; unde virtutea este persecutată și răsplătită; unde cei
neprihăniți suferă de pâine, iar cei răi trăiesc în somptuos și se îmbracă în purpuriu și
in subțire; unde regulile ignorante insolente, învățarea și geniul servesc; unde Regele
și Preotul duc la libertate și la drepturile conștiinței; unde libertatea se ascunde în
peșteri și munți, iar sibilitatea și servilitatea se înfloresc și se dezvoltă; unde strigătul
văduvei și al orfanului înfometat de lipsă de mâncare și tremurând de frig se ridică
vreodată în Rai, dintr-un milion de mormane mizerabile; unde bărbații, dispuși să
muncească și să moară de foame, ei și copiii lor și soțiile lor, cerându-i plâns pentru
muncă, atunci când capitalistul răsfățat își oprește mori; unde legea îi pedepseste pe
cel care suferă de foame, fură o pâine și îi lasă pe seducător să se elibereze; unde
succesul unui partid justifică uciderea, iar violența și răpirea rămân nepedepsite; și
unde cel care, cu mulți ani de înșelăciune și măcinare a fețelor celor săraci,
îmbătrânește, primește slujbe și onoare în viață și, după moarte, înmormântare
curajoasă și un mausoleu splendid: - această lume, de unde războiul nu a încetat
niciodată , nici omul nu sa oprit în sarcina tristă de tortură și de ucidere a fratelui
său; și din care ambiție, avarice, invidie, ură, pofte și restul armatei lui Ahriman și
Typhon fac un Pandemoniu: această lume, înfrântă în păcat, plângând cu zgârcenie,
plină de durere și suferință. Dacă cineva vede în ea și un tip de durere a Meșteșugului
pentru moartea lui Hiram,
Când această diplomă își are originea, nu este important să se întrebe; nici cu ce rituri
diferite au fost practicate în diferite țări și în diferite momente. Este de antichitate
foarte mare. Ceremonia sa diferă de gradele de latitudine și longitudine și primește
interpretări variate. Dacă ar trebui să examinăm toate ceremoniile diferite, emblemele
și formulele lor, trebuie să vedem că tot ce aparține elementelor primitive și esențiale
ale ordinului este respectat în fiecare sanctuar. Toți practică virtutea, ca să producă
fructe. Toate forța, ca și noi, pentru extirparea viciului, purificarea omului,
dezvoltarea artelor și științelor și ușurarea umanității.
Dacă, oriunde, frații cu o anumită credință religioasă au fost excluși de la acest grad,
ea arată doar cât de gravă sunt scopurile și planul Masoneriei greșit înțelese. Căci ori
de câte ori ușa oricărui grad este închisă împotriva aceluia care crede într-un singur
Dumnezeu și nemurirea sufletului, din cauza celorlalte principii ale credinței sale,
acea diplomă nu mai este Masoneria. Nici măcar nu are dreptul să interpreteze
simbolurile acestei diplome pentru altul sau să-i refuze misterele, dacă nu le va lua cu
explicația și comentariul supradimensionat.
Ascultați, fratele meu, la explicația noastră despre simbolurile Gradului și apoi le dați
o interpretare suplimentară pe care o considerați potrivită.
Crucea a fost un simbol sacru din cele mai vechi antichitate. Se găsește pe toate
monumentele durabile ale lumii, în Egipt, în Asiria, în Hindostan, în Persia și pe
turnurile budiste ale Irlandei. Sa spus că Buddha a murit peste el. Druizii au tăiat un
stejar în forma sa și l-au ținut sacru și și-au construit templele în această
formă. Arătând spre cele patru sferturi ale lumii, era simbolul naturii universale. Era
pe un copac cruciform, că se spunea că Chrishna a expirat, străpunsă de săgeți. A fost
venerată în Mexic.
ROSE a fost sacru antic pentru Aurora și Soare. Este simbolul Zorilor , al învierii
Luminii și al reînnoirii vieții și, prin urmare, a zorilor primei zile și, mai ales, a
învierii: și, prin urmare, Crucea și Trupa Roșie se citesc hieroglific, Zorile Viața
veșnică pe care toate națiunile au sperat-o prin venirea unui Răscumpărător.
Vulturul a fost simbolul viu al lui Dumnezeu Mendes sau Menthra , pe care Sesostris-
Ramses la făcut cu Amun-Re , Dumnezeul Tebe și Egiptul de Sus și cu reprezentantul
Soarelui, cu cuvântul RE care însemna Soare sau Rege .
CROSS, [Illustration: Glyph] a fost Semnul Intelepciunii Creative sau Logos, Fiul lui
Dumnezeu. Platon spune: "El ia exprimat asupra Universului în figura literei X.
Următoarea putere către Dumnezeul Suprem a fost decursată sau reprezentată sub
forma unei Cruci pe Univers". Mithras semnează soldații pe frunte cu o cruce. [Glyph]
este semnul a 600, ciclul misterios al Întrupărilor.
În mod constant vedem Tau și Resh uniți astfel [Glyph]. Aceste două litere, în vechiul
samaritean, așa cum se găsește în Arius, stau, primul pentru 400, al doilea pentru 200-
600. Acesta este și statul lui Osiris și monograma sa și a fost adoptat de creștini ca
semn. Pe o medalie de Constantius se afla aceasta inscriptie, " In hoc semno victor
cris [Glyph]". O inscripție din Duomo la Milano citește: "[Glyph] și [Glyph] Christi-
Nomina-Sancta-Teneï ."
Pe ruinele lui Mandore, în India, printre alte embleme mistic, se află triunghiul mistic
și triunghiul intercalat [Glyph]. Acest lucru se regăsește și pe monede și medalii
antice, excavate din ruinele Oojein și alte orașe străvechi din India.
Nu există nici un suflet uman care să nu fie trist uneori. Nu există nici un suflet
grijuliu care uneori nu disperă. Există, probabil, nici unul dintre toate care să se
gândească deloc la orice dincolo de nevoile și interesele corpului, care nu este uneori
speriat și înspăimântat de întrebările îngrozitoare care, simțindu-se ca și cum ar fi un
lucru vinovată pentru asta, șoptește la el însuși în adâncurile sale intime. Un Demon
pare să o tortureze cu îndoieli și să o zdrobească cu disperare, întrebându-se dacă, în
fond, este sigur că convingerile sale sunt adevărate și că credința sa este bine
fundamentată: dacă este într-adevăr sigur că un Dumnezeu al iubirii și beneficiilor
infinite universul, sau doar o mare soartă nemiloasă și necesitatea de fier, se
ascundeau în întuneric impenetrabil și la care bărbații și suferințele și necazurile lor,
speranțele și bucuriile, ambițiile și faptele lor, nu mai sunt interes sau importanță
decât motes care dans în soare; sau o ființă care se amuza pe sine cu incredibilă
vanitate și nebunie, cu gâtlejuri și contracții ale insectelor nesemnificative care
compun umanitatea și imaginându-și în mod nelimitat că seamănă cu
Atotputernicul. "Ce suntem noi", întreabă Tempterul, "dar marionetele într-o cutie de
spectacol? Destinul omnipotent, strângeți strâns corzile, dansați-ne cu milă de pe
scena noastră mizerabilă!"
"Nu este", șopte demonul, "doar o vanitate exagerată a omului care îl determină acum
să se prefacă că este asemănător lui Dumnezeu în intelect, simpatii și pasiuni, așa cum
a făcut-o la început credeți că el a fost, în forma și corpul său fizic, chiar imaginea
Dumnezeirii? Nu Dumnezeu este doar umbra sa, proiectată în contururi gigantice pe
nori? Nu-și creează pentru sine un Dumnezeu din sine, pur și simplu adăugând
extindere pe termen nelimitat la propriile sale facultăți, puteri și pasiuni?
"Cine", Vocea care nu va fi mereu tăcut șoptește ", sa mulțumit vreodată cu propriile
sale argumente în ceea ce privește propria sa natură? Cine și-a demonstrat, cu o
convingere care a ridicat credința la certitudine, că el un spirit nemuritor, care
locuiește doar temporar în casă și în plicul trupului și să trăiască pentru totdeauna
după aceea, va fi decăzut? Cine a demonstrat sau poate demonstra vreodată că
intelectul omului se deosebește de cel al celor mai înțelepte animale, în grad, cine a
făcut vreodată mai mult decât să rostească prostii și incoerențe în ceea ce privește
diferența dintre instinctul câinelui și motivul omului? Calul, câinele, elefantul sunt la
fel de conștienți de identitatea lor ca și noi. Ei cred, vis, amintesc, se certa cu ei înșiși,
concepe, planifică șimotiv . Care este intelectul și inteligența omului, ci intelectul
animalului într-o cantitate mai mare sau mai mare? "În explicația reală a unui singur
gând al unui câine, toate metafizicele vor fi condensate.
Și cu semnificație încă mai teribil, Vocea întreabă, prin ce masele de oameni, marea
roiuri ale rasei umane, s- au fie mai înțelept sau mai bine decât animalele în a cărui
ochi o inteligență mai mare decât în strălucire a dovedit lorplictisitoare, orburi
neintelvate; în ce privință s-au dovedit a fi vrednici sau potriviți pentru o viață
nemuritoare. Ar fi un premiu de orice valoare pentru marea majoritate? Ei arată aici,
pe pământ, orice capacitate de îmbunătățire, orice stare de fitness pentru o stare de
existență în care nu au putut să se prăjească la putere, cum ar fi câinii care se tem de
gâscă sau tiranizează peste slăbiciunea fără apărare; în care nu au putut ura și
persecuta, tortura și extermina; în care ei nu puteau schimba, speculează și depășesc,
și-l încarcă pe cei neprofitabili și îi înșelă pe cei care se confecționează și se bateau și
se înfloreau, și înduplerau cu neprihănire de sine în ce privește scurgerile altora și
mulțumesc lui Dumnezeu că nu erau ca alți bărbați? Ce, la un număr imens de
oameni, ar fi valoarea unui Rai unde nu puteau minta și calomnia, și avocații bazelor
de bază pentru returnări profitabile?
Din păcate, ne uităm în jurul nostru și citim înregistrările sumbre și pline de umilință
ale vârstelor vechi moarte și putrede. Mai mult de optsprezece secole s-au strecurat în
tărâmul spectral al trecutului, deoarece Hristos, învățând religia iubirii, a fost răstignit,
ca să devină o religie a urii; iar Doctrinele Lui nu sunt încă acceptate în mod nominal
ca fiind adevărate de un al patrulea om. De la moartea Sa, ce nenumărate roi de ființe
umane au trăit și au murit în necredință totală a tuturor lucrurilor pe care le
considerăm esențiale pentru Mântuire! Ce multitudini de miriade de suflete, de la
întunericul superstiției idolatroase care sa stabilit pe pământ, gros și impenetrabil, s-au
adunat spre Tronul veșnic al lui Dumnezeu, pentru a primi judecata Lui?
Religia iubirii sa dovedit a fi, timp de șaptesprezece secole lungi, atât religia ură, cât și
infinit mai mult religia persecuției, decât mahomedanismul, rivalul său
necontenit. Ereziile au crescut înainte ca apostolii să moară; și Dumnezeu a urât pe
Nicolaiți, în timp ce Ioan, la Patmos, a proclamat mânia Sa venită. Secta sa certat și
fiecare, pe măsură ce a câștigat puterea, a persecutat celălalt, până când solul întregii
lumi creștine a fost udat cu sânge și îngrășat în carne și albit cu oase, de martiri și
ingeniozitatea umană a fost impozitată la maximum, să inventeze noi moduri prin care
torturile și agoniile ar putea fi prelungite și făcute mai exquisite.
"Cu ce drept" șoptește Vocea ", face acest animal sălbatic, nemilos, persecutant,
căruia suferințele și rătăcirile celorlalți de felul său nenorociresc furnizează cele mai
plăcute senzații și a căror masă nu trebuie decât să mănânce, să doarmă, să fie
îmbrăcat și tăvălește în plăceri senzuale, iar cele mai bune dintre care ciondăneală,
ura, invidie, și, cu puține excepții, privesc propriile lor interese singur, -cu ce drept ea
depune toate eforturile pentru a se amăgească în convingerea că aceasta este nu un
animal , ca lupul, hena și tigrul sunt, dar oarecum mai nobili, un spirit destinat să fie
nemuritor, o scânteie a Luminii esențiale, a Focului și a Rațiunii, care sunt
Dumnezeu? Ce altă nemurire decît una de egoism ar fi această creatură Bucurați-vă de
ce altceva este capabil? Nu trebuie să imortalitatea să înceapă aiciși viața nu face
parte din ea? Cum va schimba moartea natura de bază a sufletului de bază? De ce nu
s-au simtit acele alte animale care le imita doar brutalitatea, sabia, cruzimea umana si
sete de sange, acelasi drept ca si omul, sa astepte o inviere si o Eternitate a existentei
sau un Rai al Iubirii? "
Din întreaga omenire, nici una din zece mii nu are aspirații dincolo de nevoile zilnice
ale vieții animale crude. În această epocă și în toți ceilalți, toți oamenii, cu excepția
câtorva, în majoritatea țărilor, se naște să fie simple animale de povară, colaborează cu
calul și cu boul. Profund ignorant, chiar și în țările "civilizate", ei gândesc și gândesc
ca animalele de partea cărora le doresc. Pentru ei, Dumnezeu, Suflet, Spirit, Nemurire,
sunt simple cuvinte, fără nici un înțeles real. Dumnezeul celor nouăzeci și douăzeci
din lumea creștină este doar Bel, Moloch, Zeus sau, cel mai bine, Osiris, Mithras sau
Adonaï, sub un alt nume, venerat cu vechile ceremonii și formule ritualice
Pagane. Statuia lui Olimpian Jove, venerată ca Tată, în Biserica creștină, care era un
Templu Pagan; este Statuia lui Venus, devine Fecioara Maria. În cea mai mare parte,
oamenii nu în inima lor cred că Dumnezeu este fie drept, fie milostiv. Ei se tem și se
micsorează de lumina Lui și se tem de mânia Lui. În cea mai mare parte, ele
numaicred că ei cred că există o altă viață, o judecată și o pedeapsă pentru păcat. Cu
toate acestea, ei vor persecuta ca infideli și ateu aceia care nu cred în ceea ce ei înșiși
își închipuie că cred și pe care totuși ei nu- l cred, pentru că este incomprehensibil
pentru ei în ignoranța și lipsa intelectului. Pentru marea majoritate a omenirii,
Dumnezeu este doar imaginea reflectată, în spațiul infinit, a Tiranului pământesc pe
Tronul său, doar mai puternic, mai inscrutabil și mai implacabil. Pentru a blestema
omenirea, despotul nu trebuie decât să fie , ceea ce mintea populară a imaginat în
orice epocă lui Dumnezeu.
În marile orașe, straturile inferioare ale populației sunt în egală măsură fără credință și
fără speranță. Ceilalți au, în cea mai mare parte, o simplă credință orb, impusă de
educație și împrejurări, și nu ca o productivitate a excelenței morale sau chiar a
onestității comune ca și mahomedanismul. - Proprietatea voastră va fi în siguranță
aici , spuse musulmanul; " Aici nu sunt creștini ". Lumea filosofică și științifică
devine din ce în ce mai neîncrezătoare. Credința și rațiunea nu sunt opuse, în
echilibru; dar antagoniste și ostile unii față de alții; rezultatul fiind întunericul și
disperarea scepticismului, consacrat sau înclinat ca raționalism.
Peste mai mult de trei sferturi din globul locuibil, omenirea continuă să îngenuncheze,
ca și cămilele, să se supună asupra ei înșiși, pentru a fi împovărați pentru tiranii
săi. Dacă o republică se ridică ocazional ca o stea, ea se grăbește cu toată viteza să-și
pună sângele. Împărații nu trebuie să facă război, să-l zdrobească. Este necesar doar să
lăsați-o în pace, iar în curând își pune mâinile violente peste ea însăși. Iar când un
popor mult înrobit își scutură lanțurile, ar putea fi întrebat cu încredere,
Oriunde în lume, forța de muncă este, într-o anumită formă, sclavul capitalului; în
general, un rob care trebuie hrănit doar atâta timp cât poate lucra; sau, mai degrabă,
numai atâta timp cât lucrarea lui este profitabilă pentru proprietarul cambiei
umane. Există foamete în Irlanda, grevele și foametea în Anglia, pauperismul și
temnița în New York, mizeria, mizeria, ignoranța, lipsa, brutalitatea viciului și
insensibilitatea de rușine, cerșetorul disperat în toate gropile și canalele umane
pretutindeni. Aici, o femeie de cusut fumează și îngheață; acolo, mamele își ucid
copiii, că cei cruțați pot trăi pe pâinea cumpărată cu alocațiile de înmormântare ale
celor morți; iar la următoarea ușă fetele prostituate se prostituie pentru mâncare.
Mai mult decât atât, spune Voice, această rasă nesănătoasă nu este mulțumită să vadă
mulțimile ei îndepărtate de marile epidemii ale căror cauze sunt necunoscute și de
justiția sau înțelepciunea pe care mintea umană nu o poate concepe. De asemenea,
trebuie să fie vreodată în război. Nu a fost un moment de când oamenii s-au împărțit
în Triburi, când toată lumea se afla la pace. Întotdeauna bărbații s-au angajat să se
ucidă undeva undeva. Întotdeauna armatele au trăit prin truda fermierului, iar războiul
a epuizat resursele, a irosit energiile și a pus capăt prosperității Națiunilor. Acum,
încarcă posteritatea nenăscută, cu datorii zdrobitoare, ipotecă toate moșiile și aduce
Statelor rușinea și infamia repudierii necinstite.
Apoi, umbrele unei îndoieli oribile cad asupra sufletului care ar favoriza dragostea,
încrederea și credința; un întuneric, de care acest lucru care te-a înconjurat era un
simbol. Se îndoiește de adevărul Apocalipsei, propria sa spiritualitate, însăși existența
unui Dumnezeu benefic. Ea se întreabă dacă nu este inutil să sperăm pentru o mare
progresare a umanității spre perfecțiune și dacă, atunci când avansează într-un anumit
sens, ea nu revine în altă parte prin compensare: dacă avansul în civilizație nu este o
creștere a egoismul: dacă libertatea nu duce neapărat la licență și la anarhie: dacă lipsa
și dezrădăcinarea maselor nu inevitabil urmează creșterea populației și prosperitatea
comercială și industrială. Se întreabă dacă omul nu este sportul oricărei ostile oribile
și nemiloase: dacă toate filosofiile nu sunt delirări, și toate religiile creațiile fantastice
ale vanității umane și ale auto-conceitului; și, mai presus de toate, dacă, atunci când
Motivul este abandonat ca un ghid, credința budistului și a Brahminului nu are
aceleași pretenții față de suveranitate și credință implicită, neîntemeiată, ca oricare
alta.
El se întreabă dacă nu este, în fond, nedreptățile evidente și palpabile ale acestei vieți,
succesul și prosperitatea Răului, calamitățile, opresiunile și mizeria Binelui, care sunt
bazele tuturor credințelor într-o stare viitoare de existență? Îndoind capacitatea omului
de a progresa pe termen nedeterminat, el se îndoiește de posibilitatea de a ajunge
oriunde; și dacă nu se îndoiește dacă Dumnezeu există și este drept și benefic, cel
puțin nu poate tăcea șoapta constant recurentă, că mizeria și calamitățile oamenilor,
viețile și decesele lor, durerile și necazurile lor, exterminarea lor de război și
epidemii , sunt fenomene de o înaltă demnitate, semnificație și importanță, în ochii lui
Dumnezeu, decât ceea ce se întâmplă la alte organisme ale materiei; și că peștii din
vechile mări, distruse de miriade pentru a face loc altor specii, formele contorsionate
în care se găsesc ca fosile care mărturisesc agonia lor; insectele corale, animalele și
păsările și viermii uciși de om, au tot atâta dreptate ca și el să strige la nedreptatea
dispensărilor lui Dumnezeu și să ceară o nemurire a vieții într-un univers nou ca o
despăgubire pentru durerile și suferințele lor și moarte prematură în această lume.
Aceasta nu este o imagine pictată de imaginație. Mulți minți minunate s-au îndoit și
au deznădăjduit. Câți dintre noi pot spune că propria noastră credință este atât de bine
fundamentată și completă încât nu auzim niciodată acele șoaptă dureroase din
suflet? Trei binecuvântați sunt aceia care nu se îndoiesc niciodată, care rumân în
răbdare răbdătoare ca rudele sau se dau sub opiaceul unei credințe oarbe; pe a căror
suflete nu se odihnește niciodată acea umbra grozavă, care este absența Luminii
Divine.
Dar nu pentru toți este credința suficientă pentru a depăși această mare dificultate. Ei
spun, împreună cu Furnizorul, "Doamne! Cred!" - dar, ca și el, sunt constrânși să
adauge: "Ajută-mi necredința!" - Motivul trebuie, pentru aceștia, să coopereze și să
coincidă cu Faith, sau să rămână încă în întunericul îndoielii, - foarte mizerabil din
toate condițiile minții umane.
Numai aceia, care nu se ocupă de nimic dincolo de interesele și scopurile acestei vieți,
nu se interesează în aceste mari probleme. Animalele, de asemenea, nu le
consideră. Este caracteristica sufletului nemuritor, că ar trebui să încerce să se
mulțumească cu nemurirea sa și să înțeleagă această mare enigmă, Universul. Dacă
Hottentot și Papuan nu sunt tulburați și torturați de aceste îndoieli și speculații, ei nu
sunt , ca să fie considerați fie înțelepți, fie norocoși. Porcii, de asemenea, sunt
indiferenți față de marile ghicitori ale Universului și sunt fericiți să nu fie total
conștienți de faptul că este o vastă revelație și manifestare, în timp și spațiu, a unei
singure gânduri a Dumnezeului infinit.
Înălțăm și creștem credința așa cum o vom face și spunem că începe în cazul în care
rațiunea se termină, trebuie să aibă, la urma urmei, o temelie, fie în rațiune, analogie,
conștiință sau mărturie umană. Credinciosul lui Brahma are de asemenea o credință
implicită în ceea ce ni se pare palpabil fals și absurd. Credința lui nu se bazează nici
pe rațiune, analogie, nici pe conștiință, ci pe mărturia învățătorilor spirituali și a
cărților sfinte. Musulmanul crede, de asemenea, pe mărturia pozitivă a Profetului; și
Mormonul poate de asemenea să spună: "Cred acest lucru, pentru că este
imposibil".Nici o credință, oricât de absurdă sau degradantă, na vrut vreodată aceste
fundații, mărturii și cărți. Minunile, dovedite prin mărturii inimaginabile, au fost
folosite ca temelie a credinței, în orice epocă; iar miracolele moderne sunt mai bine
autentificate, de o sută de ori, decât cele antice.
Așadar, credința trebuie să izbucnească dintr-o anumită sursă în interiorul nostru, când
dovada a ceea ce trebuie să credem nu este prezentată simțurilor noastre sau în nici un
caz nu va fi asigurarea adevărului a ceea ce se crede.
Ceea ce noi numim Rațiunea, adică rațiunea noastră imperfectă umană, nu numai că
poate, dar cu siguranță ne va duce departe de Adevăr în ceea ce privește lucrurile
invizibile și în special cele ale Infinitului, dacă vom determina să credem altceva decât
ceea ce ea poate să demonstreze sau să nu creadă ceea ce se poate dovedi prin
procesele sale de logică contradictorii, nerezonabile sau absurde. Linia de bandă nu
poate măsura arcele Infinity. De exemplu, pentru rațiunea umană, o Justiție Infinită și
o Milostivire Infinită sau Iubire, în aceeași Ființă, sunt inconsecvente și
imposibile. Una, poate demonstra că exclude în mod necesar pe cealaltă. Deci,
poate demonstra că, așa cum creația a avut un început, rezultă neapărat că a trecut o
Veșnicie înainte ca divinitatea să creeze, în timpul căreia El era inactiv.
Când ne uităm, pe o noapte clară fără lună, pe ceruri stralucind cu stele și știm că
fiecare stea fixă a tuturor miriadelor este un Soare și fiecare, probabil, posedându-și
retinerea lumilor, toate popoarele cu ființe vii, ne simțim în mod sensibil neimportanța
pe scară a Creatiei și reflectarea imediat a faptului că ceea ce a fost credință religioasă
în diferitele vremuri nu ar fi putut fi crezut niciodată dacă natura, mărimea și distanța
acestor Soare și a propriului Sun, Lună, și Planeta, fuseseră cunoscute de Antici ca și
noi.
Pentru ei, toate luminile de pe stradă au fost create numai pentru a da lumină
pământului, deoarece lămpile sau lumanările lui erau atârnate deasupra lui. Pământul
trebuia să fie singura parte locuită a Universului. Lumea și universul au fost termeni
sinonimi. Dintre marimea și distanța imensă a corpurilor cerești, oamenii nu au avut
nicio concepție. Sageții aveau, în Chaldæea, Egipt, India, China și în Persia, și de
aceea înțelepții aveau întotdeauna, un crez ezoteric, învățați numai în mistere și
necunoscuți vulgarului. Nici un Sage, în niciuna dintre țări, sau în Grecia sau Roma,
nu credea crezul popular. Pentru ei zeii și idolii zeilor erau simboluri și simboluri ale
adevărurilor mari și misterioase.
Dacă, cu marele telescop al Domnului Rosse, vom examina vastul nebul al lui
Hercule, Orion și Andromeda și le vom găsi rezolvate în Stele mai numeroase decât
nisipurile de pe malul marii; dacă ne reflectăm că fiecare dintre aceste stele este un
Soare, ca și chiar de multe ori mai mare decât al nostru, - fără îndoială, cu întinderea
lumilor care se învârte în viață; - dacă mergem mai departe în imaginație și încercăm
să concepem toate infinitele spațiului, pline de soare și lumi asemănătoare, parcă
dintr-o dată suntem într-o incredibilă nesemnificativă.
Universul, care este cuvântul rostit al lui Dumnezeu, este infinit în măsură. Nu există
spațiu liber dincolo de creație pe nici o parte. Universul, care este gândul lui
Dumnezeu pronunțat, nu a fost niciodată nu , din moment ce Dumnezeu nu a fost
niciodată inert; nici WAS, fără a gândi și a crea. Formele de schimbare a creației,
soarele și lumile trăiesc și mor ca frunzele și insectele, însă Universul însuși este
infinit și veșnic, pentru că Dumnezeu este, a fost și va fi pentru totdeauna și nu
a crezut și nu a creat niciodată .
Citim în Cronici ebraice că Schlomoh înțeleptul Rege a făcut să fie plasat în fața
intrării în Templu două coloane imense de bronz, dintre care unul era numit
YAKAYIN și celălalt BAHAZ; și aceste cuvinte sunt redate în versiunea
noastră Forțași înființarea . Masoneria lăcașurilor albastre nu oferă nicio explicație a
acestor coloane simbolice; nici cărțile evreiești nu ne sfătuiește să fie simbolice. Dacă
nu au fost intenționate ca simboluri, ele au fost ulterior înțelese a fi astfel.
Dar, deoarece suntem siguri că totul din interiorul Templului era simbolic și că
întreaga structură era destinată să reprezinte Universul, putem concluziona în mod
rezonabil că coloanele porticului au avut și o semnificație simbolică. Ar fi nerăbdător
să repetăm toate interpretările pe care le-a descoperit pentru ele.
Trebuie să existe pentru fiecare Forță o Rezistență care să o susțină, pentru fiecare
lumină o umbră, pentru fiecare regat să guverneze, pentru fiecare afirmativ negativ.
Pentru Kabalisti, Lumina reprezinta Principiul activ, iar Darkness sau Shadow este
analog cu Principiul Pasiv. Prin urmare, ei au făcut din emblemele Soarelui și Lunii
cele două sexe divine și cele două forțe creatoare; de aceea, ei au atribuit femeii
Ipoteza și primul păcat, iar apoi prima lucrare, lucrarea maternă a răscumpărării,
pentru că din sânul întunericului însuși vedem Lumina născută din nou. Voidul atrage
Full; și așa că abisul sărăciei și al nenorocirii, Parerea răului, nimicul aparent gol al
vieții, răzvrătirea provizorie a creaturilor, atrage veșnic oceanul plin de ființă, de
bogăție, de milă și de iubire. Hristos a încheiat ispășirea pe cruce coborând în Iad.
Dreptatea și îndurarea sunt contrare. Dacă fiecare dintre ele este infinit, coexistența lor
pare imposibilă și, fiind egală, nu se poate anihila celălalt și nu domni
singur. Misterele Naturii Divine sunt dincolo de înțelegerea noastră finită; dar într-
adevăr sunt și misterele naturii noastre finite; și este sigur că, în toată natura, armonie
și mișcare sunt rezultatul echilibrului forțelor opuse sau contrare.
Analogia contrariilor oferă soluția celei mai interesante și mai dificile probleme a
filozofiei moderne, - acordul definit și permanent al rațiunii și credinței, al autorității
și al libertății de examinare, al științei și credinței, al perfecțiunii în Dumnezeu și al
imperfecțiunii în om . Dacă știința sau cunoașterea este soarele, credința este
omul; este o reflectare a zilei în noapte. Credința este Isisul închis, Suplimentul
rațiunii, în umbrele care preced sau urmează Motivul. Ea emană din Rațiunea, dar nu
poate niciodată să o confunde și să nu fie confundată cu ea. Încălcările
raționamentului asupra credinței sau a credinței asupra rațiunii sunt eclipsuri ale
Soarelui sau ale Lunii; când apar, ele fac inutil atât Sursa Luminii, cât și reflecția ei.
Știința pierde prin sisteme care nu sunt decât credințe; și Credința cedează
raționamentului. Pentru ca cele două coloane ale templului să susțină edificiul, ele
trebuie să rămână separate și să fie paralele unele cu altele. De îndată ce se încearcă
prin violență să le aducă laolaltă, așa cum a făcut Samson, ele sunt răsturnate, iar
întregul edificiu cade pe capul omului orb sau a revoluționarului, ale cărui
resentimente personale sau naționale s-au dedicat în prealabil morții.
Armonia este rezultatul unei alternante preponderente a forțelor. Ori de câte ori acest
lucru este dorit în guvern, guvernul este un eșec, deoarece este fie despotism, fie
anarhie. Toate guvernele teoretice, oricât de plauzibile ar fi teoria, se termină în unul
sau în altul. Guvernele care trebuie să îndure nu se fac în dulapul Locke sau
Shaftesbury sau într-un congres sau într-o convenție. Într-o republică, forțele care par
contrar, într-adevăr contrariile, dau singură mișcare și viață. Sferele sunt ținute în
orbitele lor și făcute să se rotească în mod armonios și fără îndoială, prin concurința,
care pare a fi opoziția, a două forțe contrare. Dacă forța centripetală ar trebui să
depășească centrifuga și echilibrul forțelor încetează, graba Sferelor către Soarele
Central ar anihila sistemul.
Omul este un agent liber, deși Omnipotența este deasupra și în jurul lui. Pentru a fi
liber să faceți bine, el trebuie să fie liber să facă rău. Lumina necesită Umbra. Un stat
este liber ca un individ în orice guvern demn de nume. Statul este mai puțin puternic
decât divinitatea și, prin urmare, libertatea cetățeanului individual este în concordanță
cu suveranitatea sa. Acestea sunt opuse, dar nu antagonice. Deci, într-o uniune de
state, libertatea statelor este în concordanță cu supremația națiunii. Atunci când
fiecare dobândește stăpânirea permanentă asupra celuilalt și încetează să mai fie în
echilibrio , înfrângerea continuă cu o viteză care este accelerată ca cea a unui corp
care se încadrează, până când cel mai slab este anihilat și apoi, fără rezistență în
sprijinul mai puternic, se grăbește să ruineze.
" Cine iubește Dumnezeu, pe care îl pedepsește ", este o expresie care formulează o
dogmă întreagă. Încercările vieții sunt binecuvântările vieții, individului sau națiunii,
fie că are vreun suflet care este cu adevărat vrednic de mântuire. " Lumina și
întunericul ," a spus ZOROASTER, " sunt căile veșnice ale lumii ". Lumina și umbra
sunt peste tot și întotdeauna proporționale; Lumina fiind motivul de a fi al
umbrei. Doar prin încercări, prin agoniile durerii și prin disciplina aspră a
adversităților, oamenii și națiunile ajung la inițiere. Agoniile grădinii din Ghetsimani
și cele ale Crucii pe Calvar au precedat Învierea și au fost mijloacele de
răscumpărare. Este cu prosperitate faptul că Dumnezeu afectează Umanitatea.
Între timp, ne străduim să grăbim venirea acelei zile. Moralitatea antichității, a Legii
lui Moise și a creștinismului este a noastră. Recunoaștem fiecare învățător al
Moralității, fiecare Reformator, ca frate în această mare lucrare. Vulturul este pentru
noi simbolul libertății, Compasurile egalității, Pelicanul umanității și ordinea noastră
de fraternitate. Lucrând pentru aceste lucruri, cu credință, speranță și caritate ca
armură, vom aștepta cu răbdare ultimul triumf al Binelui și manifestarea completă a
Cuvântului lui Dumnezeu.
Nimeni Mason nu are dreptul să măsoare pentru altul, în interiorul zidurilor unui
templu masonic, gradul de venerație pe care îl va simți pentru orice Reformator sau
Fondator al oricărei religii. Noi învățăm o credință în nici un crez special, deoarece
învățăm necredința în nici unul. Indiferent de atributele mai înalte pe care Fondatorul
credinței creștine le-ar fi avut sau nu le-a avut, nici unul nu poate nega faptul că a
predat și a practicat o morală curată și înălțată, chiar și la riscul și la pierderea
ulterioară a vieții Sale. El nu a fost numai un binefăcător al unui popor dezonorat, ci
un model pentru omenire. Devotat, el a iubit pe copiii lui Israel. Pentru ei El a venit și
numai pentru ei a predicat Evanghelia, pe care ucenicii Lui ulterior i-au dus printre
străini. El ar fi putut elibera pe cei aleși din robia lor spirituală de ignoranță și
degradare. Ca iubit al întregii omeniri,
Când, iată, o voce, în provincia romană inutilă din Iudea, proclamă o nouă Evanghelie
- un "Cuvânt al lui Dumnezeu", pentru a zdrobi, a suferi și a sângera
umanitatea. Libertatea gândirii, Egalitatea tuturor oamenilor în ochii lui Dumnezeu,
Fraternitatea universală! o nouă doctrină, o nouă religie; vechiul Adevăr Primitant a
rostit încă o dată!
Omul este învățat din nou să privească în sus la Dumnezeul său. Nu mai este la un
Dumnezeu ascuns în mister impenetabil și infinit de îndepărtat de simpatia
omenească, apărând doar la intervale de întuneric pentru a bate și zdrobi umanitatea;
ci un Dumnezeu bun, bun, bun și bun milostiv: un Tată iubitor de creaturi El a făcut,
cu o dragoste incomensurabilă și inutilă; Cine simte pentru noi și ne simpatizează cu
noi și ne trimite durerea și dorința și dezastrul numai pentru ca ei să servească pentru a
ne dezvolta virtuțile și excelențele care ne convivă să trăim împreună cu El în
continuare.
Iisus din Nazaret, "Fiul omului", este exponentul noii Legi a Iubirii. El îi cheamă pe
cei umili, pe săraci, pe paria lumii. Prima frază pe care El o pronunță binecuvântează
lumea și anunță noua Evanghelie: "Ferice de cei ce plâng că vor fi mângâiați". El
toarnă untdelemnul de mângâiere și pace pe fiecare inimă zdrobită și
sângerândă. Fiecare suferinz este prozelitul Lui. Își împărtășește durerile și
simpatizează cu toate necazurile lor.
"... voi, Iniiți, ale căror urechi sunt purificate, primiți acest lucru în sufletele voastre,
ca un mister care nu va fi niciodată pierdut, nu-l dezvăluiți nici unui profan, păstrați-l
și păstrați-l în interiorul vostru, ca o comoară incoruptibilă, nu ca aurul sau argintul ,
dar mai prețios decât orice altceva, căci aceasta este cunoașterea Marii Cauze, a
Naturii și a celei care este născută din cele două și dacă întâlniți un Inițiat, îl asediați
cu rugăciunile voastre, pentru a ascunde de voi nici un nou mistere pe care el le poate
cunoaște și nu se odihnește până nu le-ați obținut! Pentru mine, deși am fost inițiat în
Marele Taine de Moise, prietenul lui Dumnezeu, totuși, după ce l-am văzut pe
Ieremia, l-am recunoscut nu numai ca inițiat, ci ca un hierofant și eu urmăresc școala
lui. "
Noi, ca și el, îi recunoaștem pe toți inițiații ca frații noștri. Noi nu aparțin nici unui
crez sau școală. În toate religiile există o bază a Adevărului; în totul există pură
moralitate. Tot ce ne învață principiile cardinale ale Masoneriei pe care le
respectăm; toți învățătorii și reformatorii omenirii pe care îi admirăm și le respectăm.
MORALE ȘI DOGMA.
CONSILIUL DE KADOSH.
XIX.
GRAND PONTIFF.
Masonul adevărat se trudește în beneficiul celor care urmează să vină după el și pentru
avansarea și îmbunătățirea rasei sale. Aceasta este o ambiție slabă, care se înscrie în
limitele unei singure vieți. Toți oamenii care merită să trăiască, doresc să-și
supraviețuiască înmormântarea și să trăiască după aceea în binele pe care l-au făcut
omenirii, mai degrabă decât în caracterele estompate scrise în amintirile
bărbaților. Majoritatea bărbaților doresc să lase ceva lucru în spatele lor, care să-și
poată depăși ziua și generația scurtă. Acesta este un impuls instinctiv, dat de
Dumnezeu și adesea găsit în cea mai rudă inimă umană; cea mai sigură dovadă a
nemuririi sufletului și a diferenței fundamentale dintre om și cele mai înțelepte
brute. Pentru a planta copacii care, după ce am murit, ne vor adăposti copiii, este la fel
de natural ca să iubim umbra celor plantați de tații noștri.
Pentru regii Egiptului și pentru monarhii din Asiria și Phinicia, a fost foarte puțin
important ca fiul unei femei evreice, descoperită, adoptată de fiica lui Sesostris
Ramses, să omoare un egiptean care a asuprit un sclav evreu și a fugit în desert, să
rămână acolo patruzeci de ani. Dar Moise, care altfel ar fi putut deveni Regent al
Egiptului de Jos, cunoscut doar printr-un comprimat pe un mormânt sau monument, a
devenit eliberatorul evreilor și ia condus din Egipt până la frontierele Palestinei și ia
făcut pentru ei lege, din care a crescut credința creștină; și astfel a modelat destinele
lumii. El și vechii avocați romani, împreună cu Alfred al Angliei, Thansul saxon și
Norman Baron, vechii judecători și cancelari și cei care au creat canoanele, au pierdut
în cețurile și umbrele trecutului, aceștia sunt legislatorii noștri;
Napoleon a murit pe stânca sterilă a exilului său. Oasele lui, născute în Franța de fiul
unui rege, se odihnesc în Hôpital des Invalides, în marele oraș de pe Sena. Gândurile
lui încă guvernează Franța. El, și nu poporul, a detronat Bourbonul și a condus ultimul
rege al Casei Orleans în exil. El, în sicriul său, și nu Poporul, a votat coroana la al
treilea Napoleon; și el, și nu generalii Franței și Angliei, au condus forțele lor unite
împotriva despotismului sever de nord.
Mahomed a anunțat idolatrilor arabi noul crez: " Nu există decât un singur Dumnezeu,
iar Mahomed, asemenea lui Moise și Hristos, este apostolul Său. "De mulți ani fără
ajutor, apoi cu ajutorul familiei sale și a câtorva prieteni, apoi cu mulți ucenici și, în
cele din urmă, cu o armată, el a predat și a predicat Coranul. Religia entuziastului
sălbatic arab care convertește triburile fierbinți al Marelui Desert, răspândit peste
Asia, a construit dinastiile saracene, a cucerit Persia și India, Imperiul Grec, Africa de
Nord și Spania, și a distrus valurile soldatului său feroce împotriva câmpiilor creștinei
nordice. guvernează oa patra din rasa umană, iar Turk și Arab, Moor, Persi și Hindu
continuă să se supună Profetului și se roagă cu chipurile lor îndreptate spre Mecca, iar
el, și nu cei vii, guvernează și domnește în cele mai frumoase porțiuni ale Orienta.
Confucius încă adoptă legea pentru China; iar gândurile și ideile lui Petru cel Mare
guvernează Rusia. Platon și ceilalți mari Sagei ai antichității încă domnesc ca regii
filosofiei și au stăpânire asupra intelectului uman. Marii Statemen din trecut mai
prezidează în Consiliile Națiunilor. Burke continuă să rămână în Camera
Comunelor; iar tonurile sonore ale lui Berryer vor suna mult timp în Camerele
Legislative din Franța. Influențele lui Webster și Calhoun, în conflict, închiriate în
Statele Unite, și doctrina fiecăruia este legea și oracolul vorbind de la Sfânta Sfintelor
pentru propriul său stat și toate consociate cu el: o credință propovăduită și proclamată
de fiecare la gura tunului și consacrată de râuri de sânge.
A fost bine spus că atunci când Tamerlan își construise piramida a cincizeci de cranii
umane și se deplasa cu marile sale armate de la porțile Damascului, pentru a găsi noi
cuceriri și pentru a construi alte piramide, un băiat juca pe străzi din Mentz, fiul unui
artizan sărac, a cărui importanță aparentă în scara ființelor era, în comparație cu cea a
lui Tamerlane, aceea a unui grăunte de nisip în giganticul pământ; dar Tamerlane și
toate legiunile sale ciudate, care au străbătut estul ca un uragan, au trecut și au devenit
umbre; în timpul tipăririi, invenția minunată a lui John Faust, băiatul lui Mentz, a
exercitat o influență mai mare asupra destinelor omului și a răsturnat mai multe
tronuri și dinastii decât toate victoriile tuturor cuceritorilor de la Nimrod la Napoleon.
Ei sunt cei care guvernează. Cei care trăiesc doar ascultă. Iar dacă sufletul vede după
moarte ceea ce trece pe acest pământ și privește cu privire la bunăstarea celor pe care
îi iubește, atunci cea mai mare fericire a lui trebuie să fie aceea de a vedea curentul
influențelor benefice care se extind de la vârstă la vârstă, pe măsură ce rivuletele se
extind râuri și ajutând la modelarea destinului indivizilor, familiilor, statelor și
lumii; și pedeapsa cea mai amară, văzând influențele ei rele care provoacă nenorocire
și mizerie și blestemă și suferind oamenii, mult timp după ce a trăit în ea a devenit
praf și când numele și memoria sunt uitate.
Nu știm cine dintre morți ne controlează destinele. Rămānța umană universală este
legată și legată īmpreună de acele influențe și simpatii, care īn sensul cel mai adevărat
fac soarta oamenilor. Omenirea este unitatea, al cărei om este doar o fracțiune. Ceea
ce au făcut ceilalți bărbați din trecut, a spus, a crezut, face o mare rețea de fier de
circumstanțe care ne înconjoară și ne controlează pe toți. Ne luăm credința în
încredere. Noi credem și credem, așa cum ne poruncesc vechii Lords of Thought; și
Motivul este lipsit de putere înainte de Autoritate.
Vom face sau vom anula un anumit contract; dar gândurile judecătorilor moarte ai
Angliei, care trăiesc când cenușa lor a fost rece timp de secole, stă între noi și ceea ce
am face și interzicem cu desăvârșire. Ne-am soluționa într-un mod special
proprietatea; dar interzicerea parlamentului englez, gândul său rostit atunci când a
domnit primul sau al doilea Edward, vine în ecou pe căile lungi ale timpului și ne
spune că nu vom exercita puterea de dispoziție așa cum dorim. Am obține un avantaj
special al altui; iar gândul bătrânului avocat roman care a murit înaintea lui Justinian
sau cel al marelui orator al Romei, Cicero, anihilează actul sau face intenția
ineficientă. Acest act, Moise interzice; asta, Alfred. Vom vinde terenul nostru; dar
anumite semne pe o hârtie perisabilă ne spun că tatăl nostru sau strămoșul de la
distanță ne-a ordonat altfel; iar brațul celor morți, ieșit din mormânt, cu gest imperios
interzice înstrăinarea. Ca să păcătuim sau să greșim, gândul sau dorința mamei noastre
moarte, ne-au spus când eram copii, prin cuvinte care au murit în aer în cuvânt, și
mulți ani au fost uitați, au aprins memoria noastră și ne țin înapoi cu o putere care este
rezistentă.
Asadar, ascultam de morti; și astfel cei care trăiesc, atunci când suntem morți, ca să
frământăm sau să ne supuneți, ascultă de noi . Gândurile trecutului sunt legile
prezentului și viitorului. Ceea ce spunem și facem dacă efectele sale nu depășesc
viețile noastre este neimportantă. Ceea ce va trăi când suntem morți, ca parte a
marelui corp de lege adoptat de morți, este singurul act care merită făcut, singura
gândire care merită să fie vorbită. Dorința de a face ceva care să aducă beneficii lumii,
atunci când nici lauda și nici obloquy nu ne vor ajunge acolo unde dormim în mod
serios în mormânt, este cea mai nobilă ambiție întreținută de om.
Este ambiția unui mason adevărat și autentic. Cunoscând procesele lentă prin care
Zeitatea aduce rezultate extraordinare, nu se așteaptă să separe și să semene, într-o
singură viață. Este destinul inflexibil și destinul cel mai nobil, cu rare excepții, al
marelui și celui bun, să lucreze și să lase pe alții să profite de recoltarea muncii
lor. Cel care face bine, doar pentru a fi rambursat în natură sau în mulțumiri și
recunoștință sau în reputație și laudele lumii, este ca cel care-și împrumută banii, ca
după câteva luni să-l primească cu dobândă. Pentru a fi rambursat pentru servicii
eminente, cu calomnie, obloquy sau ridicol sau, cel mai bun, cu indiferență proastă
sau ingratitudine rece, așa cum este comun, deci nu este o nenorocire, cu excepția
celor care nu au voința de a vedea sau de a simți să aprecieze serviciul , sau nobilimea
sufletului să-i mulțumească și să răsplătească cu eulogia, binefăcătorul de acest
gen. Influențele sale trăiesc și marele viitor va asculta; dacă recunoaște sau respinge
legiuitorul.
Dacă nu pentru calomnie și persecuție, masonul care ar beneficia de rasa lui trebuie să
caute apatie și indiferență rece la cei ale căror bine caută, la cei care ar trebui să caute
binele altora. Cu excepția cazului în care adâncimile lente ale minții umane sunt rupte
și aruncate ca în cazul unei furtuni, când, la timpul stabilit, vine un mare Reformator
și o nouă Credință izvorăște și crește cu energia supranaturală, progresul Adevărului
este mai lent decât creșterea din stejari; și cel ce plantele nu trebuie să se aștepte să se
adune. Răscumpărătorul, la moartea Sa, a avut doisprezece ucenici și unul a fost trădat
și unul a părăsit-o și ia lepădat. Este suficient pentru noi să știm că fructul va veni în
timpul potrivit. Când, sau cine o adună, nu ne interesează în niciun caz să știm. Este
de datoria noastră să plantăm semințele. Este dreptul lui Dumnezeu de a da roadele pe
care El le place;
Să semeni, ca alții să se poată bucura; să lucreze și să planteze pentru cei care vor
ocupa pământul atunci când suntem morți; să ne proiectăm influențele în viitor și să
trăim dincolo de timpul nostru; să domnească ca regii gândirii, asupra oamenilor încă
nenăscuți; să binecuvânteze cu darurile glorioase ale Adevărului și Luminii și
Libertății aceia care nu vor cunoaște nici numele dăruirii și nici nu-și vor îngriji în ce
mormânt se va odihni cenușa neregulată, este adevăratul birou al unui mason și cel
mai mândru destin al unui om.
Toate operațiile minunate și benefice ale Naturii sunt produse de grade lentă și adesea
imperceptibile. Munca de distrugere și devastare este doar violentă și rapidă. Vulcanul
și cutremurul, Tornado și Avalanche, sar în bruscă în viață și energie înfricoșătoare și
lovesc cu o lovitură neașteptată. Vesuvius a îngropat Pompei și Herculaneum într-o
noapte; și Lisabona a căzut prost înaintea lui Dumnezeu într-o respirație, când
pământul sa zguduit și sa tremurat; satul alpin dispare și este șters la o limită a
avalanșei; iar pădurile străvechi se prăbușesc ca iarba în fața mașinilor de tuns iarba,
când tornada se înalță. Ciuma își pierde miile într-o zi; iar furtuna într-o noapte
stropeste nisipul cu navele sfărâmate.
Tărtăcuța profetului Iona a crescut și a fost uscată într-o noapte. Dar, cu mulți ani în
urmă, înainte ca Cuceritorul Norman să-și stampi piciorul trimis pe gâtul Angliei
Saxonice, un barbar rătăcitor, pe un continent necunoscut lumii, în simplă lenjerie, cu
mână sau cu picior, acoperea un ghindă cu puțin pământ , și a trecut, indiferent, în
călătoria sa spre trecutul dim. El a murit și a fost uitat; dar ghinda rămâne acolo, forța
puternică din el acționând în întuneric. Un tragaci delicat a furat ușor; și hrăniți de
lumină și de aer, iar roiurile frecvente își întinse frunzele mici și trăiau, pentru că elcul
sau bivolul îi chinuiau să nu-și pună piciorul și să-l zdrobească. Anii au mers mai
departe, iar tragul a devenit o planta, iar frunzele verzi s-au dus si au venit cu
primavara si toamna. Și totuși anii au venit și au trecut din nou, iar William, Bastardul
Norman, a împrăștiat Anglia între Baronii săi, și totuși seceta a crescut, iar roua ia
hrănit frunzele, iar păsările și-au construit cuiburile între membrele ei mici de mai
multe generații. Și totuși anii au venit și s-au dus, iar vânătorul indian a dormit la
umbra rădăcinii, iar Richard Lion-Heart a luptat la Acre și Ascalon, iar baronii
îndrăzneți ai lui Ioan i-au înlăturat Marea Carta; și iată! planta a devenit un copac; și
totuși a crescut și a înălțat marile sale mâini mai mari în străinătate și și-a ridicat capul
mai înalt spre ceruri; puternic înrădăcinate și sfidătoare ale furtunilor care au răcnit și
s-au strecurat prin ramurile ei; și când Columb a arat cu chilașul său necunoscut
Atlanticul de Vest, iar Cortez și Pizarro au scăldat crucea în sânge; și Puritanul,
Huguenotul, Cavalierul, iar urmașul din Penn a căutat un refugiu și un loc de odihnă
dincolo de ocean, Marele Stejar era încă în picioare, ferm rădăcini, viguroase,
impunătoare, dominând cu toții pădurile peste toată pădurea, nemaipomenită de toate
secolele care se grăbeau să treacă din sălbăticie Indian a plantat ghindă în pădure, un
copac vechi și copilaros, cu o circumferință largă, care umbrea multe o mulțime de
pământ; și potrivite pentru a furniza cherestea unei nave, pentru a purta tunetele armei
Marii Republici din întreaga lume. Și totuși, dacă cineva stătea și o privea în fiecare
clipă, din momentul în care împușcătura slabă și-a împins prima dată drumul spre
lumină până când vulturul a construit printre ramurile lui, nu ar fi văzut niciodată
copacul sau răsadul fără de toate veacurile care se grăbeau să treacă din moment ce
indianul sălbatic a plantat ghindă în pădure; - un copac vechi și copilaros, cu
circumferință largă, umbrandu-se cu multe roiuri de pământ; și potrivite pentru a
furniza cherestea unei nave, pentru a purta tunetele armei Marii Republici din întreaga
lume. Și totuși, dacă cineva stătea și o privea în fiecare clipă, din momentul în care
împușcătura slabă și-a împins prima dată drumul spre lumină până când vulturul a
construit printre ramurile lui, nu ar fi văzut niciodată copacul sau răsadul fără de toate
veacurile care se grăbeau să treacă din moment ce indianul sălbatic a plantat ghindă în
pădure; - un copac vechi și copilaros, cu circumferință largă, umbrandu-se cu multe
roiuri de pământ; și potrivite pentru a furniza cherestea unei nave, pentru a purta
tunetele armei Marii Republici din întreaga lume. Și totuși, dacă cineva stătea și o
privea în fiecare clipă, din momentul în care împușcătura slabă și-a împins prima dată
drumul spre lumină până când vulturul a construit printre ramurile lui, nu ar fi văzut
niciodată copacul sau răsadulcreste .
Multe secole în urmă, înainte ca ciobanii Chaldæan să privească Stelele sau Shufu să
construiască Piramidele, ar fi putut naviga într-un șaptezeci și patru, unde acum o mie
de insule strălucesc suprafața Oceanului Indian; iar plumbul de adâncime n-ar fi găsit
nicăieri. Dar, sub aceste valuri, erau miriade pe miriade, dincolo de puterea lui
Aritmetic la număr, de existențe minime, fiecare fiind o creatură perfectă vie, făcută
de Atotputernicul Creator și modelate de El pentru munca pe care trebuia să o
facă. Acolo s-au luptat sub ape, fiecare făcând lucrarea sa alocată și ignorând în
totalitate rezultatul pe care Dumnezeu la intenționat. Ei au trăit și au murit,
incalculabile în număr și aproape infinite în succesiunea generațiilor lor, fiecare
adăugându-și acarianul la giganticul lucru care a mers acolo sub conducerea lui
Dumnezeu. Astfel a ales să creeze mari continente și insule; și totuși insectele de coral
trăiesc și muncesc, ca atunci când au făcut rocile care stau la baza valei Ohio.
Astfel Dumnezeu a ales să creeze. În cazul în care acum este un teren ferm, odată ce a
furat și a thundered marile ocean primar. De-a lungul veacurilor, scuturile minuscule
ale miriade infuzorii infinite, iar tulpinile încrucișate ale encrinităților s-au scufundat
în adâncuri, și acolo, sub marea presiune a apelor sale, s-au întărit în calcar. Ridicat
încet de la profund prin mâna Lui, carierele sale se află sub pământul tuturor
continentelor, cu grosimi de sute de picioare; și noi, din aceste rămășițe ale
nenumărați morți, construim morminte și palate, așa cum egiptenii, pe care noi îi
numim noi, ne-au construit piramidele.
În toate lacurile și oceanele mari, Marele Soare arată cu seriozitate și iubire, iar
vaporii invizibili se ridică mereu în întâmpinarea lui. Nici un ochi, dar Dumnezeu le
vede în timp ce se ridică. Acolo, în atmosfera superioară, ele sunt condensate în ceață
și se adună în nori, plutesc și plutesc în aerul înconjurător. Ei navighează cu curenții
săi și plutesc peste ocean și se rostogolesc în mase uriașe în jurul umerilor stâncoși ai
munților mari. Condensați și mai mult prin schimbarea temperaturii, cădea pe
pământul sete în dușuri blânde sau se toarnă în ploi abundente sau se plimba pe sânul
lui la Equinoctial furios. Dușul, ploaia și furtuna trec, norii dispăreau, iar stelele
strălucitoare strălucește din nou clar pe pământul vesel. Picăturile de ploaie se
scufundă în pământ, se adună în rezervoare subterane și se execută în canale
subterane, și bubble în izvoare și fântâni; iar din părțile de munte și capetele văilor
firele de apă de argint își încep lunga călătorie spre ocean. Unite, se extind în pâraie și
râuri, apoi în râuri și râuri; și, în sfârșit, un Nil, o Gangă, o Dunăre, un Amazon sau un
Mississippi se rostogolesc între maluri, puternic, maiestuos și rezistent, creând văi
aluvionare uriașe pentru a fi hambarele lumii, aratate de mii de chile ale comerțul și
servind ca autostrăzi mari și ca granițele neputincioase ale națiunilor
rivale; întorcându-se în ocean picăturile care s-au ridicat din ea în vapori, coborau în
ploaie, zăpadă și grindină pe câmpiile și munții înalți; și făcându-l să se răzgândească
pentru o mie de kilometri înainte de graba înfloritoare a valului lor mare. iar din
părțile de munte și capetele văilor firele de apă de argint își încep lunga călătorie spre
ocean. Unite, se extind în pâraie și râuri, apoi în râuri și râuri; și, în sfârșit, un Nil, o
Gangă, o Dunăre, un Amazon sau un Mississippi se rostogolesc între maluri, puternic,
maiestuos și rezistent, creând văi aluvionare uriașe pentru a fi hambarele lumii, aratate
de mii de chile ale comerțul și servind ca autostrăzi mari și ca granițele neputincioase
ale națiunilor rivale; întorcându-se în ocean picăturile care s-au ridicat din ea în
vapori, coborau în ploaie, zăpadă și grindină pe câmpiile și munții înalți; și făcându-l
să se răzgândească pentru o mie de kilometri înainte de graba înfloritoare a valului lor
mare. iar din părțile de munte și capetele văilor firele de apă de argint își încep lunga
călătorie spre ocean. Unite, se extind în pâraie și râuri, apoi în râuri și râuri; și, în
sfârșit, un Nil, o Gangă, o Dunăre, un Amazon sau un Mississippi se rostogolesc între
maluri, puternic, maiestuos și rezistent, creând văi aluvionare uriașe pentru a fi
hambarele lumii, aratate de mii de chile ale comerțul și servind ca autostrăzi mari și ca
granițele neputincioase ale națiunilor rivale; întorcându-se în ocean picăturile care s-
au ridicat din ea în vapori, coborau în ploaie, zăpadă și grindină pe câmpiile și munții
înalți; și făcându-l să se răzgândească pentru o mie de kilometri înainte de graba
înfloritoare a valului lor mare. ele se extind în pârâuri și râuri, apoi în râuri și râuri; și,
în sfârșit, un Nil, o Gangă, o Dunăre, un Amazon sau un Mississippi se rostogolesc
între maluri, puternic, maiestuos și rezistent, creând văi aluvionare uriașe pentru a fi
hambarele lumii, aratate de mii de chile ale comerțul și servind ca autostrăzi mari și ca
granițele neputincioase ale națiunilor rivale; întorcându-se în ocean picăturile care s-
au ridicat din ea în vapori, coborau în ploaie, zăpadă și grindină pe câmpiile și munții
înalți; și făcându-l să se răzgândească pentru o mie de kilometri înainte de graba
înfloritoare a valului lor mare. ele se extind în pârâuri și râuri, apoi în râuri și râuri; și,
în sfârșit, un Nil, o Gangă, o Dunăre, un Amazon sau un Mississippi se rostogolesc
între maluri, puternic, maiestuos și rezistent, creând văi aluvionare uriașe pentru a fi
hambarele lumii, aratate de mii de chile ale comerțul și servind ca autostrăzi mari și ca
granițele neputincioase ale națiunilor rivale; întorcându-se în ocean picăturile care s-
au ridicat din ea în vapori, coborau în ploaie, zăpadă și grindină pe câmpiile și munții
înalți; și făcându-l să se răzgândească pentru o mie de kilometri înainte de graba
înfloritoare a valului lor mare. arătate de mii de chile ale comerțului și care servesc ca
autostrăzi mari și ca limitele impasibile ale națiunilor rivale; întorcându-se în ocean
picăturile care s-au ridicat din ea în vapori, coborau în ploaie, zăpadă și grindină pe
câmpiile și munții înalți; și făcându-l să se răzgândească pentru o mie de kilometri
înainte de graba înfloritoare a valului lor mare. arătate de mii de chile ale comerțului
și care servesc ca autostrăzi mari și ca limitele impasibile ale națiunilor
rivale; întorcându-se în ocean picăturile care s-au ridicat din ea în vapori, coborau în
ploaie, zăpadă și grindină pe câmpiile și munții înalți; și făcându-l să se răzgândească
pentru o mie de kilometri înainte de graba înfloritoare a valului lor mare.
Construim lent și distrugem rapid. Frații noștri antice, care au construit templele la
Ierusalim, au suferit numeroase lovituri, au tăiat și au tăiat cedrii, au căpătat pietrele și
au sculptat ornamentele complicate, care urmau să fie Templurile. Piatra după piatră,
datorită efortului combinat și a efortului lung al Ucenicului, Făt-Craft și Maestru, au
apărut zidurile; încet acoperișul a fost încadrat și modeled; și mulți ani trecuți înainte,
în cele din urmă, Casele s-au terminat, toate potrivite și pregătite pentru închinarea lui
Dumnezeu, minunate în splendoarea însorită a atmosferei Palestinei. Așa că au fost
construite. O singură mișcare a brațului unui spear barbar, aspră, sau un legionar gotic
român sau gotic al lui Titus, mișcat de un impuls nemărginit al voinței brutale,
aruncată în marginea aprinsă; și, fără o altă agenție umană,
Sephar Yezirah, Sohar și Apocalipsa sunt cele mai complete exemple de ocultism. Ele
conțin mai multe sensuri decât cuvinte; expresiile lor sunt figurative ca poezii și
exacte ca numere. Apocalipsa rezumă, completează și depășește toată știința lui
Avraam și a lui Solomon. Viziunile lui Ezechiel, lângă râul Chebar, și al noului
Templu simbolic, sunt expresii la fel de misterioase, invaluita de figuri ale dogmelor
enigmatice ale Kabalah, iar simbolurile lor sunt cât mai puțin înțelese de comentatorii,
ca și cele ale Free Masoneriei.
Cu cât mai mari ierofanți au încercat să-și ascundă știința absolută, cu atât mai mult
căutau să adauge grandoarea și să-i înmulțească simbolurile. Piramidele uriașe, cu
laturile triunghiulare ale înălțimii și bazele pătrate, au reprezentat metafizica lor,
bazată pe cunoașterea naturii. Această cunoaștere a Naturii a avut pentru cheia
simbolică forma gigantică a Sfinxului imens, care și-a golit patul adânc în nisip,
ținându-se totodată în picioare la picioarele Piramidelor. Cele șapte monumente
grandioase numite Minunile lumii au fost magnificul Comentariile despre cele șapte
linii care au compus piramidele și despre cele șapte porți mistice ale Tebei.
Trei principii absolute care sunt doar un principiu: patru forme elementare care sunt
doar una; toate formând un întreg unic, compuse din idee și formă.
Cele trei principii au fost următoarele:
Unirea tuturor celor șapte culori este alb , simbolul analog al bună: absența tuturor
este negru , simbolul analog al Răului. Există trei culori
primare, roșu , galben și albastru ; și patru
secundare, Orange , Verde , Indigo și Violet ; și toate aceste lucruri pe care Dumnezeu
le arată omului în curcubeu; și ei au analogiile lor și în lumea morală și
intelectuală. Același număr, Șapte , reapare continuu în Apocalipsă, compus
din trei și patru; și aceste numere se referă la ultimele șapte din Sephiroth, trei
răspunzând la BENIGNITY sau MERCY, SEVERITY sau JUSTICE, și BEAUTY
sau HARMONY; și patru la Netzach , Hod , Yesod , și Malakoth , VICTORIE,
GLORY, STABILITATE, și DOMINAȚIA. Acelasi numar reprezinta si primele trei
Sephiroth, KETHER, KHOKMAH si BAINAH, sau Will , Wisdom ,
and Understanding , care, cu DAATH sau Intellection sau Thought , sunt de asemenea
patru, DAATH nu este considerat Sephirah, acționând, sau ca o potență, energie sau
atribut, ci ca acțiune divină.
Astfel zece Sephiroth conține toate numerele Sacre, trei , cinci , șapte și nouă și
numărul perfect zece , și corespund cu Tetracturile din Pythagoras.
Fiindcă sunt, Ahab , Asar Ahayah , Hebrew: אהיה אשר אהיה. Acesta este Principiul,
"ÎNCEPUTUL".
În Început a fost, adică IS, WAS, și VA FI, cuvântul, adică MOTIVUL care vorbește .
Început ή Ό Λογος!
Cuvântul este motivul credinței și, de asemenea, expresia credinței face ca știința să
fie un lucru viu. Cuvântul, Logos, este sursa logicii. Isus este Cuvântul
întrupat. Acordul din rațiune cu credința, cu cunoașterea cu credință, cu autoritatea cu
libertatea, a devenit în epoca modernă adevărata enigmă a Sfinxului.
Este WISDOM că, în cărțile kabaliste ale proverbelor și ecleziasticului, este agentul
creativ al lui Dumnezeu. În altă parte în scrierile ebraice, este [Ebraică: דבר
]יהוה, Debar Iahava , Cuvântul lui Dumnezeu. Prin Cuvântul Său rostit, Dumnezeu ne
descoperă; nu numai în creația vizibilă și invizibilă, ci intelectuală, ci și în
convingerile, conștiința și instinctele noastre. Prin urmare, anumite credințe sunt
universale. Convingerea tuturor oamenilor că Dumnezeu este bun a condus la o
credință într-un diavol, Lucifer căzut sau purtător de lumină , Shaitan Adversarul,
Ahriman și Tupon, ca o încercare de a explica existența Răului și de al face în
concordanță cu Infinitul Putere, Înțelepciune și Bunătate a lui Dumnezeu.
"Ceea ce este superior este ceea ce este inferior și ceea ce este Mai jos este ca cel
care este deasupra, pentru a forma miracolele unității".
XX.
GRAND MASTER AL TREILOR MAGAZINE SIMBOLICE.
Adevăratul Mason este un filosof practic, care, sub embleme religioase, în toate
vârstele adoptate cu înțelepciune, se bazează pe planurile urmărite de natură și rațiune
pe edificiul moral al cunoașterii. Ar trebui să găsească, în relația simetrică a tuturor
părților acestui edificiu rațional, principiul și regula tuturor îndatoririlor sale, sursa
tuturor plăcerilor sale. El își îmbunătățește natura morală, devine un om mai bun și
află în reuniunea oamenilor virtuoși, adunați cu vederi pure, mijloacele de
multiplicare a faptelor sale de binefacere. Masoneria și filosofia, fără a fi unul și
același lucru, au același obiect și își propun același scop: închinarea Marelui Arhitect
al Universului, cunoașterea și familiaritatea cu minunile naturii și fericirea omenirii
dobândite prin practica constantă a tuturor virtuților.
Ca Mare Maestru al tuturor lojilor simbolice, datoria voastră specială este de a ajuta la
restabilirea zidăriei la puritatea ei primitivă. Ai devenit instructor. Masoneria a rătăcit
mult timp din greșeală. În loc să se îmbunătățească, ea a degenerat din simplitatea sa
primitivă și a retrogradat spre un sistem distorsionat de prostie și ignoranță, care, în
imposibilitatea de a construi o mașină frumoasă, a făcut-o complicată. Cu mai puțin
de două sute de ani în urmă, organizarea sa a fost simplă și cu totul morală,
emblemele, alegoriile și ceremoniile sale ușor de înțeles, scopul și obiectul lor fiind
ușor de văzut. A fost apoi limitat la un număr foarte mic de grade. Constituțiile sale
erau ca cele ale unei Societăți a Eseenilor, scrise în primul secol al erei noastre. S-ar
putea vedea creștinismul primitiv, organizat în Masonerie, școala din Pitagora fără
incongruități sau absurdități; o Masonerie simplă și semnificativă, în care nu era
necesar să torturăm mintea pentru a descoperi interpretări rezonabile; o Masonerie de
o dată religioasă și filosofică, demnă de un bun cetățean și de un filantrop luminat.
Prin urmare, practic, cea mai mare parte a Gradiilor revendicate de Ritul Scotian
Antic și Acceptat și înainte de Ritualul Perfecțiunii au dispărut, au fost doar
comunicate, iar ritualurile lor au devenit neobișnuite și nesemnificative. Aceste rituri
seamănă cu acele palate vechi și cu castele baroneze, ale căror părți diferite, construite
în diferite perioade îndepărtate una de cealaltă, după planuri și în funcție de gusturile
foarte variate, au format un întreg discordant și incongruent. Iudaismul și cavaleria,
superstiția și filosofia, filantropia și ura nebună și dorința de răzbunare, o morală pură
și o răzbunare nedreaptă și ilegală, au fost găsite în mod ciudat înrudite și stăteau
mână în mână în Templele Păcii și Concordiei; și întregul sistem a fost o amestecare
grotescă a lucrurilor incongruente, a contrastelor și a contradicțiilor,
Unele dintre aceste titluri păstrăm; dar ele au cu noi înțelesuri în totalitate în
concordanță cu acel Spirit al Egalității, care este fundația și legea imperativă a ființei
sale de orice Masonerie. Knight , cu noi, este cel care consacră mâna, inima, creierul
lui, la Stiinta Masoneriei, și se confesează Ostașului jurat al Adevărului: Prince este
cel care își propune să fie șef [Princeps] , în primul rând , lider , printre cei egali, în
virtute și fapte bune: Suveranul este cel care, unul al ordinului al cărui membri sunt
suverani, este Suprem doar pentru că legea și constituțiile sunt așa, pe care le
administrează și prin care el, la fel ca oricare altul frate, este
guvernat. Titlurile, Puissant ,Puternică , înțeleaptă și venerabilă, indică puterea
virtuții, a inteligenței și a înțelepciunii, pe care aceștia trebuie să se străduiască să le
atingă, care sunt așezați în înalte funcții prin sufragiile fraților lor; și toate celelalte
titluri și denumiri au un înțeles ezoteric, în conformitate cu modestia și egalitatea, și
pe care cei care le primesc ar trebui să înțeleagă pe deplin. În calitate de Maestru al
unei Loji, este datoria voastră să-i instruiți pe frații voștri că aceștia sunt atât de multe
lecții constante, învățând calificările înalte cerute de cei care le revendică și nu pur și
simplu purtători în imitație ridicolă a vremurilor când Nobilii iar preoții erau stăpâni și
sclavi ai poporului; și că, în toată adevărata zidărie, Cavalerul, Pontiful, Prințul și
Suveranul sunt doar primii dintre ei egali: și cordonul, îmbrăcămintea,
În calitate de Maestru al unei Loji, veți fi extrem de atenți ca nici un candidat, în nici
un grad, să nu fie obligat să se supună oricărei degradări; așa cum a fost prea mult
obiceiul în unele dintre Gradele: și luați-o ca o regulă sigură și inflexibilă, la care nu
există nicio excepție, că masoneria reală nu cere nimănui nimic la care un Cavaler și
un Gentleman nu poate onorabil și fără sentiment indignat sau umilit supune.
Consiliul Suprem pentru Jurisdicția de Sud a Statelor Unite a preluat, în mare măsură,
sarcina indispensabilă și întârziată de a revizui și a reforma lucrările și ritualurile celor
treizeci de grade aflate sub jurisdicția sa. Păstrarea principalelor grade și a tuturor
mijloacelor prin care membrii se recunosc reciproc, au căutat și au dezvoltat ideea
principală a fiecărui grad, au respins pueritățile și absurditățile cu care multe dintre ele
au fost desfigurate și au făcut din ele o conexiune sistem de instruire morală,
religioasă și filosofică. Sectar al unui crez, încă nu a crezut că este necorespunzător să
folosească vechile alegorii, bazate pe apariții detaliate în cărțile ebraice și creștine și
trase din Misterele antice ale Egiptului, Persiei, Greciei, Indiei, Druizilor și
Eseenilor, ca vehicule pentru a comunica Adevărurile Masonice Mare; deoarece a
folosit legendele cruciadelor și ceremoniile ordinelor Cavalerilor.
Nu mai încorporează o răzbunare criminală și rea. Nu la lăsat pe Masoner să joace
asasinul: să răzbune moartea lui Hiram, a lui Charles I sau a lui Jacques De Molay și a
templierilor. Ritualul scoțian antic și acceptat al zidăriei a devenit acum, ceea ce la
început ar fi trebuit să fie masoneria, un învățător al marilor adevăruri, inspirat dintr-
un motiv drept și luminat, o înțelepciune fermă și constantă și o filantropie afectivă și
liberală.
Nu mai este un sistem, peste compoziția și aranjamentul diferitelor părți ale cărora,
lipsa de reflecție, șansă, ignoranță și, probabil, motive mai îngăduitoare prezidate; un
sistem necorespunzător obiceiurilor noastre, manierelor noastre, ideilor noastre sau
filantropiei la nivel mondial și toleranței universale a masoneriei; sau unor corpuri
mici în număr, ale căror venituri ar trebui să fie dedicate relansării spectacolului
nefericit și nu pentru a fi gol; nu mai este un agregat eterogen de grade, șocant de
anacronismul și contradicțiile sale, lipsit de puterea de a disemina lumina, informația
și ideile morale și filosofice.
Ca Maestru, îi vei învăța pe cei care sunt sub tine și cărora le vei datora slujba ta că
vor fi dispuse decorurile multor Grade, ori de câte ori cheltuielile ar interfera cu
îndatoririle carității, ușurinței și bunăvoinței ; și de a fi răsplătiți numai de organisme
bogate care, prin urmare, nu vor face greșeli celor care au dreptul la
asistență. Elementele esențiale ale tuturor diplomelor pot fi procurate cu ușurință; și
este la latitudinea fiecărui frate să cumpere sau să nu cumpere, după cum doreste,
rochia, decorațiile și bijuteriile de orice altă diplomă decât cea a 14-a, a 18-a, a 30-a și
a 32-a.
Noi învățăm adevărul despre nici una dintre legendele pe care le recităm. Ele sunt
pentru noi, dar pilde și alegorii, implicând și învăluind instruirea masonică; și vehicule
de informații utile și interesante. Ele reprezintă diferitele faze ale minții umane,
eforturile și luptele ei de a înțelege natura, Dumnezeu, guvernul Universului, existența
permisă a tristeții și răului. Pentru a ne învăța înțelepciunea și nebunia de a ne strădui
să ne explicăm ceea ce nu suntem capabili să înțelegem, reproducem speculațiile
filosofilor, cabaliștilor, myastagogilor și gnosticii. Fiecare dintre noi, care are
libertatea de a ne aplica simbolurile și emblemele, așa cum crede că este cel mai în
concordanță cu adevărul și rațiunea și cu propria sa credință, le dăm o interpretare așa
cum le acceptă toți. Diplomele noastre pot fi conferite în Franța sau Turcia, la Pekin,
Ispahan, Roma sau Geneva, în orașul Penn sau în Louisiana catolică, subiectul unui
guvern absolut sau al unui cetățean al unui stat liber, pe sectar sau teist. Pentru a onora
Divinitatea, a considera pe toți oamenii ca frații noștri, ca și copii, la fel de dragi Lui,
despre Creatorul Suprem al Universului, și de a se face de folos societății și lui însuși
prin munca sa, sunt învățăturile sale către Inițiat în toate Gradurile.
Predicator al Libertății, fraternității și egalității, dorește ca ele să fie atinse prin faptul
că îi fac pe oameni să se înfăptuiască să le primească și prin puterea morală a unui
popor inteligent și iluminat. Nu pune parcele și conspirații. Nu scoate la iveală
revoluții premature; încurajează nici un popor să se revolte împotriva autorităților
constituite; dar recunoscând adevărul mare că libertatea urmează starea de fitness
pentru libertate, corolarul urmând axiomul, se străduiește să pregăteascăoamenii să se
guverneze.
Atribuțiile clasei de instructori , adică masonii din gradele 4-a până la a 8-a, inclusiv,
sunt, în special, să-i perfecționeze pe tinerii masoni în cuvintele, semnele și jetoanele
și alte lucrări ale gradelor pe care le-au primit ; să le explice semnificația diferitelor
embleme și să explice instrucțiunile morale pe care le transmit. Și numai pe baza
raportului lor de competență le-ar putea permite elevilor să avanseze și să primească o
creștere a salariilor.
Arhitecții , sau cei de la 12, 13 și 14, ar trebui să fie aleși de la niciunul dintre frații
bine instruiți în gradele precedente; zelos și capabil să discute despre acea
Masonerie; ilustrând-o și discutând întrebările simple ale filozofiei morale. Și unul
dintre ei, la fiecare comunicare, ar trebui să fie pregătit cu o prelegere, comunicând
cunoștințe utile sau oferind sfaturi bune fraților.
Ca Maestru al unei Loji, al unui Consiliu sau al unui Capitol, va fi datoria voastră să
impresionați asupra minților fraților voștri aceste puncte de vedere ale planului
general și ale unor părți separate ale Ritului Scoțian Antic și Acceptat; a spiritului și a
designului său; armonie și regularitate; a îndatoririlor ofițerilor și membrilor; și a
lecțiilor specifice care urmează să fie predate de fiecare diplomă.
Mai ales nu trebuie să permiteți nici o adunare a corpului asupra căruia să prezidezi,
să închideți, fără a aminti minții fraților virtuțile și îndatoririle masonice care sunt
reprezentate în Consiliul de urmărire al acestui grad. Aceasta este o obligație
imperativă. Să nu uităm că, acum mai bine de trei mii de ani, ZOROASTER a spus:
" Fii bun, fii bun, fii uman și caritabil, iubi pe oamenii tăi, consolează pe cei
nenorociți, iartă-ți pe cei care te-au făcut rău " . Cu trei sute de ani în urmă,
CONFUCIUS a repetat, citând și limbajul celor care au trăit înaintea lui: " Iubiți pe
aproapele vostru ca pe voi înșivă: Nu faceți altora ceea ce nu ați vrea să vi se facă:
răni iertați. pentru el, să-i dea asistență,"
Nu lăsați moralitatea Lojii voastre să fie inferioară celei a filosofului persan sau
chinez.
A fraterniza cu toți oamenii; pentru a ajuta pe toți cei nefericiți; și să-și amâne
propriile interese față de cele ale Ordinului:
Să-i facă regula constantă a vieții lor, să gândească bine, să vorbească bine și să se
comporte bine:
Pentru a vedea că profesiile și practica lor, învățăturile și conduita lor sunt întotdeauna
de acord:
Pentru a face acest lucru și motto-ul lor: Fă ceea ce trebuie să faci; lasă rezultatul să
fie ceea ce va face.
Astea, fratele meu, sunt unele din îndatoririle acelui birou pe care tu ai căutat să-l
califici. Îi poți face bine; și făcând astfel să câștigi onoare pentru tine și să avansezi
marea cauză a Masoneriei, Umanității și Progresului.
XXI.
NOACHIT, SAU NUȚI PRUSSIAN.
Voi sunteți în mod special acuzați în acest grad de a fi modest și umil, și nu în zadar-
glorios sau plin de auto-conceit. Nu fiți mai înțelepți în opinia voastră decât Zeitatea,
nici nu găsiți vina cu lucrările Sale și nu vă străduiți să vă îmbunătățiți ceea ce a făcut
El. Fiți modest și în relația voastră cu semenii voștri, și încetiniți să vă distrați
gândurile rele și nu vă rețineți să le atribuiți intenții rele. O mie de prese, inundând
țara cu frunzele lor evanescente, se ocupă în mod energic și neîncetat de
malignificarea motivelor și a conduitei oamenilor și a partidelor și de a face pe un om
să se gândească mai rău la altul; în timp ce, din păcate, nu se găsește nici măcar că,
vreodată, chiar și accidental, se dorește ca omul să se gândească mai bine la colegul
său.
Calomnia și calomnia nu au fost niciodată atât de insolent licentioase în orice țară, așa
cum sunt astăzi în a noastră. Dispoziția cea mai retrasă, cea mai discretă
comportament, nu este nici un scut împotriva săgeților lor otrăvite. Cel mai eminent
serviciu public face doar vitalizare și invectivitate mai dornic și mai lipsit de scrupule,
când cel care a făcut astfel de slujbe se prezintă drept candidat la sufragiul poporului.
Răul este răspândit și universal. Nici un om, nici o femeie, nici o casă, nu este sacru
sau în siguranță din această nouă Inchiziție. Nici un act nu este atît de curat, încît lipsa
de scrupule a minciunilor care trăiește prin supunerea la un apetit public corupt și
morbid nu o va proclama drept o crimă. Nici un motiv nu este atît de inocent sau atît
de lăudabil, încît să nu-l țină ca pe niște răufăcători. Jurnalismul se îndreaptă spre
interiorul caselor private, se uită la detalii despre tragediile interne ale păcatului și
rușinii și inventează în mod deliberat și circulă în mod deliberat falsurile cele mai
neîntemeiate și neîntemeiate, să monedeze bani pentru cei care o urmăresc ca un
comerț sau să efectueze rezultat temporar în războaiele fracțiunii.
Nu trebuie să mărim aceste rele. Ele sunt evidente tuturor și sunt lamentate de toți și
este datoria unui mason să facă tot ce-i stă în putință pentru a diminua, dacă nu pentru
a le elimina. Cu erorile și chiar cu păcatele altor oameni, care nu ne afectează personal
sau pe a noastră, și nu avem nevoie de condamnarea noastră pentru a fi odioși, nu
avem ce facem; iar jurnalistul nu are nici un brevet care să-l facă să fie Cenzorul
Moralității. Nu există nicio obligație care să se bazeze pe noi, pentru a ne exprima
dezaprobarea față de orice act ilicit sau injudiu sau necorespunzător pe care îl comite
fiecare om. Unul ar fi rușine să stea pe colțurile stradale și să le vândă pe cale orală
pentru bani.
În general, cenzura acordată actelor bărbaților, de către cei care și-au numit și
comandat pe ei înșiși păzitorii moralei publice, nu este meritată. Adesea este nu numai
nemeritat, dar lauda este meritată în locul cenzurii și, atunci când aceasta nu este
meritată, ea este întotdeauna extravagantă și, prin urmare, nedreaptă.
Un mason se va întreba cu ce spirit este înzestrat cu el, care poate să-l calmeze pe un
om, chiar că a căzut. Dacă ar avea o nobilime de suflet, ei ar condamna împreună cu el
dezastrele sale și ar lăsa lacrimi în mila păcatului și nenorocirii sale; și dacă ar fi doar
omenești și nu brutale, Natura a făcut greșeli trupurilor omenești, să le blesteme cu
suflete atât de crude încât să se străduiască să adauge la o nenorocire deja
inacceptabilă. Când un mason ascultă de vreun om care a căzut în dezordine publică,
ar trebui să aibă gânduri să-și compenseze greșelile și să nu-l facă mai
descumpănit. Pentru a envena un nume prin calomnie, care este deja înfrânt în mod
deschis, este de a adăuga dungi cu o tijă de fier la una care este flayed cu biciuire; și
pentru orice minte bine temperată va părea cea mai inumană și fără manieră.
Chiar și omul care face greșeli și comite erori adesea are o casă liniștită, o fire de-a
lui, o soție blândă, iubitoare și copii nevinovați, care probabil nu cunosc erorile sale
anterioare și se răsplătesc de-a lungul timpului; sau dacă o fac, îl iubesc mai bine,
fiindcă, fiind muritor, a greșit și a fost după chipul lui Dumnezeu, sa pocăit. Că fiecare
lovitură la acest soț și la tatăl laceră părul pur și plăcut al acelei soții și al acelor fiice,
este o considerație care nu stă în mâna jurnalistului brutal și partizanului: dar el
lovește acasă la aceste tendințe în scădere, înfricoșătoare, nevinovate bosoms; și apoi
iese pe marile artere ale orașelor, unde pulsul curentului vieții îi ține capul în picioare
și îi cheamă pe oamenii săi să-i mândrească și să-l admire, pentru ceea ce el a făcut,
Dacă căutați căruțe înalte și tensionate, veți întâlni, în cea mai mare parte, cu aceștia la
bărbați scăzut. Aroganța este o buruiană care crește vreodată pe un gunoi. Din rangul
pământului acesta are înălțimea și întinderea ei. A fi modest și neafectat cu superiorii
noștri este datoria; cu egalul nostru, curtoazie; cu inferiorii noștri. Nu există o
aroganță atât de mare ca proclamarea greșelilor și a greșelilor altor oameni, de cei care
nu înțeleg nimic altceva decât dregurile de acțiuni și care își fac afacerea lor să se
înmulțească cu merite. Reproșul public este ca și cum ar fi lovit un căprior în turmă:
nu numai că îl rănește, ci pierde sângele, dar îl trădează cu câinele, cu dușmanul său.
Aceasta este, dincolo de orice alta, vârsta falsului. Odată, a fi suspectat de echivoc a
fost suficient pentru a pământa un scrumieră de gentleman; dar acum a devenit un
merit ciudat într-un partizan sau om de stat, întotdeauna și cu scrupulozitate să spună
adevărul. Minciunile fac parte din muniția regulată a tuturor campaniilor și
controverselor, evaluate în măsura în care sunt profitabile și eficiente; și sunt stocate
și au un preț de piață, cum ar fi saltpetru și sulf; fiind chiar mai morți decât ei.
Există o singură regulă pentru mason în această chestiune. Dacă există virtuți și el este
chemat să vorbească despre cel care le deține, să le spună cu imparțialitate. Și dacă
există vicii amestecate cu ele, să fie mulțumit, lumea le va cunoaște în altă limbă decât
a lui. Căci dacă răufăcătorul nu merită milă, soția lui, părinții săi sau copiii săi sau alți
oameni nevinovați care îi iubesc Calea; și comerțul cu bravo, practicat de el, care îi
strică pe cei fără apărare pentru un preț plătit de individ sau de partid, nu este cu
adevărat mai respectabil acum decât era cu o sută de ani în urmă, la Veneția. Unde ne
dorim experiența, organizația caritabilă ne face să credem cel mai bine și să lăsăm
ceea ce nu știm căutătorului inimilor; pentru că greșelile, suspiciunile și invidia dau
adesea o notă clară; și există cel mai puțin pericol într-o construcție caritabilă.
Și, în cele din urmă, masonul trebuie să fie umil și modest față de Marele Arhitect al
Universului și să nu impună înțelepciunea Sa, nici să nu-și însușească propriul
imperfect al Dreptului împotriva Providenței și dispensațiilor Sale și nici să nu încerce
prea rău să exploreze Misterele lui Dumnezeu Infinit Essence și planuri inscrutabile,
și a acelei Natura Mari, pe care nu suntem capabili să o înțelegem.
Să nu mai aibă nici o alianță cu acei teoreticieni care alungă întârzierea Providenței și
se ocupă de grăbirea marșului lent pe care la impus evenimentelor: care neglijează
practica, luptă după imposibilități: care sunt mai înțelepți decât Cerul; cunoaște
scopurile și scopurile divinității și poate vedea o modalitate scurtă și mai directă de a
le atinge decât îi place să-l angajeze: cine nu ar avea nici o discordie în marea armonie
a Universului lucrurilor; dar o distribuție egală a proprietății, nici o supunere a unui
om la voința altui, nici o muncă obligatorie, și totuși nici o foamete, nici o lipsă, nici
pauperism.
Să nu-și petreacă viața, așa cum o fac, pentru a construi un nou turn din Babel; în
încercarea de a schimba ceea ce este fixat printr-o lege inflexibilă enactment lui
Dumnezeu: dar lasă-l, rezultând Intelepciunii Superior al Providenței, conținut să
creadă că mersul evenimentelor este pe bună dreptate comandat de o infinită
înțelepciune, și conduce, deși nu putem a se vedea, pentru un rezultat minunat și
perfect, - să fie mulțumit să urmeze calea indicată de acea Providență și să muncească
pentru binele rasei umane în acel mod în care Dumnezeu a ales să acționeze că binele
va fi făcut : și mai presus de toate, să nu zidească nici un Turn din Babilon, sub
convingerea că prin înălțare va crește atât de sus încât Dumnezeu va dispărea sau va fi
înlocuit de un agregat monstruos de forțe materiale sau de o simplă formulă
logică; dar, totdeauna,adevărat Dumnezeu; o persoană , și nu o formulă; un Tată și un
protector, care iubește, simpatizează și compătimizează; și că modurile veșnice prin
care El guvernează lumea sunt infinit de înțelepte, indiferent cât de departe pot fi
deasupra înțelegerii slabe și a viziunii limitate a omului.
[Ilustrație: Lyre]
XXII.
NOCUL AXULUI ROIAL SAU PRINCE AL LIBANUSULUI.
Este vorba de mâinile oamenilor curajoși, uitați, care au transformat această lume
mare, populată, cultivată într-o lume pentru noi . Este totul de lucru, și uitate de
muncă. realăcuceritori, creatori și proprietari veșnici ai fiecărui pământ mare și
civilizat sunt toate sufletele eroice care au fost vreodată în el, fiecare în gradul său:
toți oamenii care au doborât vreodată un pădure sau au drenat o mlaștină sau au
inventat o schemă înțeleaptă, sau a făcut sau a spus un adevărat sau valabil în ea. O
lucrare autentică singură, făcută cu credincioșie, este veșnică, chiar așa cum însuși
Fondatorul atotputernic și constructorul mondial. Toate lucrările sunt nobile: o viață
ușoară nu este pentru nici un om, nici pentru niciun Dumnezeu. Creatorul
Atotputernic nu este ca unul care, în epocile imemoriale vechi, după ce a făcut mașina
sa de un Univers, stă încă de când și vede du - te . Din această credință vine
Ateismul. Credința într-o divinitate invizibilă, nesănătoasă, îndreptată, prezentă peste
tot în ceea ce vedem, lucrăm și suferim, este esența oricărei credințe.
Munca este cea mai adevărată emblemă a lui Dumnezeu, Arhitectul și Eternul
Creator; munca nobilă, care încă nu este Regele acestui Pământ, și stă pe cel mai înalt
Tron. Bărbații care nu au datoria de a face, sunt ca arborii plantați pe prăpastie; de la
rădăcinile cărora sa prăbușit tot pământul. Natura nu are nici un om care nu este, de
asemenea, un mucenic. Îl disprețuieste pe omul care ședea ascuns de toată munca, din
dorință, pericol, greutăți, victoria asupra căreia este lucrarea; și are toată lucrarea și
lupta făcută de alți bărbați; și totuși, există oameni care se mândresc că ei și ei nu și-au
pierdut timpul de lucru din minte. Deci, nici porcul nu are.
Șeful oamenilor este cel care stă în vagonul oamenilor, înfruntând pericolul care
înspăimântă pe toți ceilalți și dacă nu înfrânți îi va mistui. Hercule a fost închinat
pentru doisprezece munci. Țarul Rusiei a devenit un tovarăș de muncă și a lucrat cu
toporul său în docurile lui Saardam; și a venit ceva din asta. Cromwell a lucrat și
Napoleon; și a făcut oarecum.
Există o nobilitate perenă și chiar sfințenie în muncă. Fiindcă nu a fost niciodată atât
de îndrăgostit și uitător de chemarea sa înaltă, există mereu speranță într-un om care
lucrează cu adevărat și cu seriozitate: doar în lenjerie este disperarea perpetuă. Omul
se perfecționează prin muncă. Junglele sunt îndepărtate. În schimb, se înmulțesc
câmpuri de semințe frumoase, și orașe impunătoare; și cu el, omul însuși încetează
mai întâi să fie o junglă neplăcută și desăvârșită prin aceasta. Chiar și în cel mai rău
fel de muncă, întregul suflet al omului este compus într-un fel de armonie reală, în
momentul în care începe să lucreze. Îndoială, dorință, durere, remușcări, indignare și
chiar disperare se micșorează în peșteri, ori de câte ori omul se îndoaie cu hotărâre
față de sarcina lui. Munca este viața. Din inima inimii muncitorului se ridică forța dată
de Dumnezeu, esența vieții celei celești, a suflat în el de Dumnezeu Atotputernic; și-l
trezește la toată nobilitatea, de îndată ce începe lucrarea. Prin aceasta, omul învață
Răbdarea, Curajul, Perseverența, Deschiderea spre lumină, disponibilitatea de a se
face greșit, rezolvarea pentru a face mai bine și pentru a se îmbunătăți. Numai prin
muncă, omul va învăța continuu virtuțile. Nu există nici o religie în stagnare și
inacțiune; dar numai în activitate și efort. A fost cel mai adânc adevăr în această vorbă
despre vechii călugări "laborare est orare . "" El se roagă cel mai bine celui care
iubește cel mai bine toate lucrurile, atît minunate, cît și mici "și poate omul să-i
iubească numai dacă lucrează cu seriozitate pentru a beneficia de acea ființă pe care o
iubește?
"Lucrați, și acolo aveți bunăstare", este cea mai veche din Evanghelii; nepretuite,
inarticulate, dar ineradicabile și durabile pentru totdeauna. Pentru a face tulburarea,
oriunde s-ar găsi, un inamic veșnic; să-l atace și să-l supună și să-l ordoneze, subiectul
nu al Haosului, ci al Inteligenței și Divinității și al nostru înșine; pentru a ataca
ignoranța, prostia și spiritul brutal, oriunde s-ar fi găsit, să-l batăm cu înțelepciune și
neîngrijit, să ne odihnim în timp ce trăim și trăim, în numele lui Dumnezeu, aceasta
este datoria noastră ca masoni; ne-a poruncit de către Cel mai înalt Dumnezeu. Chiar
și El, cu vocea lui nerostită, mai îngrozitor decât tunetele din Sinai sau discursul slabit
al uraganului, ne vorbește. Vârstele nenăscuți; vechii Gravi, cu pulberea lor
îndelungată, ne vorbeau. Adâncurile Death-Kingdoms, Stelele în cursul lor de odihnă,
tot Spațiul și tot timpul, în tăcere și continuu ne avertizează că și noi trebuie să lucrăm
în timp ce este numit astăzi. Munca, largă ca Pământul, are vârful său în ceruri. Pentru
a lucra, fie cu sudoarea frunții, fie a creierului sau a inimii, este închinarea, cel mai
nobil lucru descoperit sub Stele. Lasă-i pe cei obosiți să înceteze să creadă că munca
este un blestem o doom pronunțată de divinitate. Fără ea nu ar putea exista nici o
adevărată excelență în natura umană. Fără ea, durere și tristețe, unde ar fi virtuțile
umane? În cazul în care răbdarea, perseverența, depunerea, energia, rezistența, forța,
curajul, dezinteresul, jertfa de sine, cele mai înalte excelențe ale sufletului? Cel mai
nobil lucru descoperit sub Stele. Lasă-i pe cei obosiți să înceteze să creadă că munca
este un blestem o doom pronunțată de divinitate. Fără ea nu ar putea exista nici o
adevărată excelență în natura umană. Fără ea, durere și tristețe, unde ar fi virtuțile
umane? În cazul în care răbdarea, perseverența, depunerea, energia, rezistența, forța,
curajul, dezinteresul, jertfa de sine, cele mai înalte excelențe ale sufletului? Cel mai
nobil lucru descoperit sub Stele. Lasă-i pe cei obosiți să înceteze să creadă că munca
este un blestem o doom pronunțată de divinitate. Fără ea nu ar putea exista nici o
adevărată excelență în natura umană. Fără ea, durere și tristețe, unde ar fi virtuțile
umane? În cazul în care răbdarea, perseverența, depunerea, energia, rezistența, forța,
curajul, dezinteresul, jertfa de sine, cele mai înalte excelențe ale sufletului?
Lăsați-l să nu se plângă, nici să se simtă umilit! Lăsați-l să privească în sus și să-i vadă
pe colegii săi acolo, în Veșnicia lui Dumnezeu; singurii care au supraviețuit
acolo. Chiar și în memoria umană slabă, ei supraviețuiesc mult timp, ca Sfinți, ca Eroi
și ca Zei: numai ei supraviețuiesc, iar oamenii solitudinile nemăsurate ale timpului.
Pentru omul primitiv, orice bun a venit, a coborât pe el (ca de altfel, de fapt, face
vreodată) direct de la Dumnezeu; indiferent ce datorie era vizibilă pentru el, acest
lucru supus de un Dumnezeu suprem. Pentru omul primitiv, în care se găsea Gândul,
acest Univers era tot Templul, viața de pretutindeni o închinare.
Datoria este cu noi vreodată; și ne interzice totdeauna să fim inactivi. Pentru a lucra cu
mâinile sau cu creierul, conform cerințelor și capacităților noastre, să facem ceea ce
stă în fața noastră, este mai onorabil decât rangul și titlul. Plougherii, spinarii și
constructorii, inventatorii și oamenii de știință, poeții, avocații și scriitorii, stau la un
nivel comun și formează o mare, nenumărate gazdă, mărșăluind din ce în ce mai mult
de la începutul lumii: fiecare îndreptățit la simpatia noastră și respectați fiecare om și
fratele nostru.
A fost bine să dăm pământul omului ca o masă întunecată, pe care să muncim. A fost
bine să oferiți materiale crude și inestetice în patul de minereu și în pădure, pentru ca
el să modifice splendoarea și frumusețea. Era bine, nu din cauza acelei splendoare și
frumusețe; ci pentru că actul care le creează este mai bun decât lucrurile
însele; deoarece efortul este mai nobil decât bucuria; pentru că muncitorul este mai
mare și mai vrednic de onoare decît idolul. Masoneria se ridică la noblețea
muncii. Este mare ordonanță a Cerului pentru îmbunătățirea umană. A fost
descompusă de-a lungul veacurilor; iar Masoneria dorește să-l construiască din nou. A
fost descompusă, pentru că oamenii lucrează numai pentru că trebuie să-i supună, ca
într-un fel, o necesitate degradantă; și nu doresc nimic atât de mult pe pământ ca să
scape de el. Ei împlinesc marea lege a muncii în scrisoare,
Munca este o slujire mai bună decât ignoranța omului înțelege, sau plângerile sale vor
admite. Chiar și atunci când sfârșitul său este ascuns de el, nu este vorba doar de o
nebunie orb. Este totul o pregătire, o disciplină, o dezvoltare a energiilor, o asistentă
de virtuți, o școală de îmbunătățire. De la bietul băiat care strânge câteva bastoane
pentru vatra mamei sale, pentru omul puternic care prăbușește stejarul sau călăuzește
nava sau mașina de aburi, fiecare toler uman, cu fiecare pas obosit și cu fiecare
sarcină urgentă, se supune unei înțelepciuni departe deasupra propriului său
înțelepciune, și realizând un design cu mult dincolo de propriul său design.
Marea lege a industriei umane este următoarea: industria, care lucrează fie cu mâna,
fie cu mintea, aplicarea puterilor noastre într-o anumită sarcină, până la atingerea unui
anumit rezultat, stă la baza tuturor îmbunătățirilor umane. Nu suntem trimiși în lume
ca niște animale, să cultivăm herbage spontan de pe câmp și apoi să ne culcăm în
repaus indolent: dar suntem trimiși să săpăm solul și să arăm marea; pentru a face
afacerile orașelor și munca fabricilor. Lumea este școala mare și numită a
industriei. Într-o stare artificială a societății, omenirea este împărțită în clasele inutile
și clasei muncitoare; dar astfel nu a fost proiectul Providence.
Ideea că o proprietate urmează să fie dobândită în decurs de zece sau douăzeci de ani,
ceea ce este suficient pentru restul vieții; că, printr-un anumit trafic prosper sau o
mare speculație, toată munca unei vieți întregi trebuie realizată într-o scurtă parte a
acesteia; că printr-o conducere dexteră, o mare parte din termenul existenței umane
este exonerată de îngrijorările industriei și de negarea de sine, se întemeiază pe o
greșeală gravă, pe o concepție greșită despre adevărata natură și design a afacerilor și
despre condiții de bunăstare umană. Dorința acumulării de dragul asigurării unei vieți
ușoare și a satisfacției, de a scăpa de efort și de negarea de sine, este în întregime
greșită, deși foarte comună.
Există motive pentru care un mason poate dori în mod legal și chiar serios o
avere. Dacă poate umple un palat frumos, el însuși o operă de artă, cu producții de
geniu înalt; dacă el poate fi prieten și ajutor al valorii umile; dacă îl poate căuta, în
cazul în care o sănătate neputincioasă sau o avere adversă o împingă greu și se
înmoaie sau se opresc orele amare care o grăbesc cu nebunie sau cu mormântul; dacă
poate să stea între asupritor și prada lui, și să-și dea legea și temnita să renunțe la
victima; dacă poate construi mari instituții de învățare și academii de artă; dacă poate
să deschidă fântâni de cunoaștere pentru popor și să-și conducă fluxurile în canalele
drepte; dacă poate să facă mai bine pentru cei săraci decât să-i dăruiască milostenii -
chiar să se gândească la ei și să elaboreze planuri pentru elevația lor în cunoaștere și
virtute, în loc să deschidă pentru totdeauna vechile rezervoare și resurse pentru
improvizația lor; dacă are suficient suflet și suflet pentru a face toate acestea sau o
parte a lor; dacă averea ar fi pentru el roabă de efort, facilitarea efortului și dăruirea
succesului efortului; atunci poate, în mod legal, și totuși în mod deliberat și modest, să
o dorească. Dar dacă nu trebuie să facă nimic pentru el, ci să slujească ușurința și
indulgența și să-și așeze copiii în aceeași școală proastă, atunci nu există nici un motiv
pentru care ar trebui să-i dorească.
Ce este acolo glorios în lume, care nu este produsul muncii, fie a corpului, fie a
minții? Ce este istoria, dar înregistrarea ei? Care sunt comorile geniului și artei, ci
munca ei? Ce sunt câmpurile cultivate, dar munca lor? Mărcile aglomerate, orașele în
creștere, imperiile îmbogățite ale lumii sunt doar marile comori ale muncii. Piramidele
Egiptului, castelele și turnurile și templele Europei, orașele îngropate din Italia și
Mexic, canalele și căile ferate ale creștinătății nu sunt decât urme ale tuturor pașilor
forței de muncă din întreaga lume. Fără ea antichitatea nu ar fi fost. Fără ea, nu ar mai
exista nici o amintire a trecutului și nici o speranță pentru viitor.
Chiar și indolența totală reposează comorile care muncesc la un moment dat câștigate
și adunate. Cel care nu face nimic și încă nu înfometă, are totuși semnificația
sa; pentru că este o dovadă permanentă că cineva a lucrat la un moment dat. Dar nu
pentru a face astfel de Masonerie face onoare. Îi onorează pe Muncitor, pe Toiler; Cel
ce produce și nu consumă singur; cel care își pune mâna pentru a adăuga la tezaurul
confortului omului, și nu numai pentru a-l lua. Îl onorează pe cel care se îndreaptă în
mijlocul elementelor care se luptă pentru a lupta împotriva bătăliei și care nu se
micsorează, cu o eufemanție lașă, în spatele pernelor ușoare. Îi onorează musculatura
puternică, nervul bărbătesc, inima hotărâtă și curajoasă, fruntea transpirativă și
creierul care muncește. El onorează marile și frumoasele birouri ale omenirii, munca
bărbătesc și sarcina femeii; industria paternă și observația maternă și
oboseala; Învățarea înțelepciunii și învățarea răbdării; fruntea îngrijirii care stăpânește
statul și muncitorul cu multe mâini care lucrează în atelier, pe câmp și în studiu, sub
influența lui ușoară și benefică.
Nici pericolul nu se leagă doar de indivizi și de familii. Acesta este un far de frică, în
experiența orașelor, republicilor și imperiilor. Lecțiile din trecut, pe această temă, sunt
emfatice și solemne. Istoria averii a fost întotdeauna o istorie a corupției și a
căderii. Oamenii nu au existat niciodată care să poată suporta procesul. Abundența
fără limite este prea puțin probabil să răspândească pentru orice persoană teatrul
energiei omenești, refuzul de sine rigid și virtutea înălțătoare. Nu căutați osul și
sufletul și puterea unei țări, cele mai înalte talente și virtuți, martirii săi de patriotism
sau religie, oamenii săi să întâlnească zilele de pericol și dezastru, printre copiii
ușurinței, indulgenței și luxului.
Toți bărbații doresc o distincție și simt nevoia unui obiect enervant în viață. Acele
persoane sunt, de obicei, cele mai fericite și mai satisfăcute în căutarea lor, care au
cele mai înalte scopuri în vedere. Artiștii, mecanicii și inventatorii, toți cei care caută
să găsească principii sau să dezvolte frumusețe în munca lor, par a se bucura cel mai
mult de ea. Fermierul care lucrează pentru cultivarea înfrumusețatoare și științifică a
patrimoniului său este mai fericit în munca lui decât cel care își zidează propriul teren
pentru o simplă subzistență. Aceasta este una dintre mărturiile semnalului pe care
toate ocupațiile umane le acordă exigențelor înalte ale naturii noastre. A aduna bogăția
nu dă niciodată o asemenea satisfacție ca să aducă cea mai umilă piesă de mașină la
perfecțiune: cel puțin atunci când prosperitatea este căutată pentru expunere și
ostentație, sau pură lux, ușurință și plăcere; și nu pentru scopurile filantropiei, scutirea
înrudită,
Răspunsul este că fiecare om are o lucrare de făcut în sine, mai mare și mai sublim
decât orice lucrare de geniu; și lucrează asupra unui material mai nobil decât lemn sau
marmură - asupra sufletului și intelectului său, și astfel poate atinge cea mai înaltă
nobilitate și măreție cunoscute pe pământ sau în ceruri; poate fi cel mai mare dintre
artiști și autori, iar viața lui, care este mult mai mult decât vorbire, poate fi elocventă.
Marele autor sau artist ilustrează doar ceea ce ar trebui să fie fiecare om . El concepe ,
ce ar trebui să facem. El concepe și reprezintă frumusețea morală, măreția, forța,
dragostea, devotamentul, iertarea, măreția sufletului. El portretizează virtuți, apreciat
de admirația și imitația noastră. Pentru a încorpora aceste portrete în viețile noastre
este realizarea practică a marilor idealuri ale artei. Mărirea Eroilor, sărbătorită pe
pagina istorică sau poetică; constanța și credința martirilor lui Adevăr; frumusețea
iubirii și a evlaviei stralucitoare pe pânză; delimitările Adevărului și ale Dreptului,
care izbucnesc de la buzele Elocventei, sunt, în esența lor, numai ceea ce fiecare om
simte și practică în viața de zi cu zi. Lucrarea virtuții este mai nobila decât orice
lucrare de geniu; căci este un lucru mai nobil să fii erou decât să descrii una,
să înduremartiriul decât să- l picteze , să facă bine decât să-l pledem pentru
el. Acțiunea este mai mare decât scrierea. Un om bun este un obiect mai nobili de
contemplare decât un mare autor. Există doar două lucruri care merită să trăiască: să
faceți ceea ce merită să fiți scris; și să scrie ceea ce este vrednic de citit; iar cea mai
mare dintre acestea este fapta .
Fiecare om trebuie să facă cel mai nobil lucru pe care orice om îl poate face sau
descrie. Există un câmp larg pentru curajul, veselia, energia și demnitatea existenței
umane. De aceea, nici un Mason nu-și va considera viața condamnată la mediocritate
sau răutatea, la vanitatea sau la munca neprofitabilă sau la orice alt scop decât
nemuritor. Nimeni nu poate spune cu adevărat că marile premii ale vieții sunt pentru
alții și nu poate face nimic. Indiferent cât de magnific și nobil este un act pe care
autorul îl poate descrie sau vopsea artiștilor, va fi încă mai prețioasă să mergeți și să
faceți ceea ce descrieți sau să fiți modelul pe care celalalt îl trage.
Cea mai înaltă acțiune care a fost descrisă vreodată nu este mai mare decât cea pe care
o putem găsi ocazional în plimbările zilnice ale vieții; în ispită, în primejdie, în
suferință, în abordarea solemnă a morții. În marea Providență a lui Dumnezeu, în
marile rânduieli ale ființei noastre, se deschide pentru fiecare om o sferă pentru cea
mai nobilă acțiune. Nu este chiar în situații extraordinare, în care toți ochii sunt asupra
noastră, unde toată energia noastră este trezită și toată vigilența noastră este trează, că
cele mai înalte eforturi de virtute sunt de obicei cerute de noi; ci mai degrabă în tăcere
și izolare, în mijlocul ocupațiilor noastre și a casei noastre; în boală, care nu face
plângere; într-o sinceritate îndelungată, care nu cere nici o laudă; în dezinteresul
simplu, ascunzând mâna care renunță la avantajul său la altul.
Pe volumul vieții masonice este scris un cuvânt strălucitor, din care, pe fiecare parte,
se aprinde o splendoare inefabilă. Acest cuvânt este DUTY.
XXIII.
GIANTUL TABERNACULUI.
Printre cele mai multe dintre națiunile vechi existau, pe lângă închinarea lor publică, o
carte privată numită Misterele; la care au fost admiși doar cei care fuseseră pregătiți
de anumite ceremonii numite inițiative.
Cea mai largă răspândire a vechilor obiceiuri au fost cele ale lui Isis, Orfeu, Dionusos,
Ceres și Mithras. Multe națiuni barbare au primit cunoștința Misteriilor în cinstea
acestor divinități de la egipteni, înainte de a ajunge în Grecia; și chiar în Insulele
Britanice, Druizii au sărbătorit pe cei din Dionusos, învățați de ei de la egipteni.
Misterele lui Eleusis, sărbătorită la Atena în cinstea lui Ceres, au înghițit, ca atare,
toate celelalte. Toate națiunile vecine au neglijat pe ale lor, pentru a sărbători cele ale
lui Eleusis; și în scurt timp toată Grecia și Asia Mică au fost umplute cu inițiații. Ei s-
au răspândit în Imperiul Roman și, chiar dincolo de limitele sale, "acele misteruri
Eleusinice sfinte și august", a spus Cicero, "în care sunt inițiate popoarele celor mai
îndepărtate ținuturi". Zosimus spune că au îmbrățișat întreaga rasă umană; și Aristides
le-a numit templul comun al întregii lumi.
Au fost, în sărbătorile eleuzinice, două feluri de Mistere, mari și mici. Acestea din
urmă erau un fel de pregătire pentru cei dintâi; și toți au fost admiși la ei. În mod
obișnuit a existat un noviciat de trei, uneori de patru ani.
Clemens din Alexandria spune că ceea ce a fost învățat în marile Mistere a vizat
Universul și a fost completarea și perfecțiunea tuturor instrucțiunilor; în care lucrurile
s-au văzut așa cum au fost, și natura și faptele ei au fost făcute cunoscute.
Anticii au spus că inițierii ar fi mai fericiți după moarte decât alți muritori; și că, în
timp ce sufletele profanelor care își părăsesc trupurile, ar fi aruncate în nămol și vor
rămâne îngropate în întuneric, cele ale Inițiților ar zbura spre insulele norocoase,
adăpostul zeilor.
Platon a spus că obiectul Misterelor a fost acela de a restabili sufletul în puritatea sa
primitivă și în acea stare de perfecțiune pe care o pierduse. Epictet a spus: "ceea ce
este întâmpinat în ea a fost instituit de către Maeștrii noștri, pentru instruirea omului și
corectarea moralei".
Proclus a susținut că inițierea a înălțat sufletul, dintr-o viață materială, senzuală și pur
umană, la o comuniune și un contact ceresc cu zeii; și că s-au arătat o varietate de
lucruri, forme și specii, inițiate, reprezentând prima generație a zeilor.
Inițiții erau considerați ca fiind singurii oameni norocoși. "Numai pe noi," spune
Aristofan, "straluceste starul de bun simt al zilei. Numai noi primim placere de la
influenta razelor lui, noi, care suntem initiati si practicam fata de cetateni si straini
orice act posibil de justitie si pietate .“ Prin urmare, nu este surprinzător faptul că, în
timp, inițierea a fost considerată necesară, deoarece botezul a fost ulterior pentru
creștini; și că nu a fost admisă la Mistere a fost o dezonoare.
"Mi se pare", spune marele orator, filosof și moralist, Cicero, "că Atena, printre
numeroasele invenții excelente, divine și foarte utile pentru familia umană, nu a
produs nici una comparabilă cu Misterele, viața ferocească a înlocuit umanitatea și
urbanitatea manierelor, fiind cu bună-credință ei folosesc termenul de inițiere , pentru
că prin ei am învățat în realitate primele principii ale vieții și nu numai că ne învață să
trăim într-o manieră mai mult consolă și agreabil, dar ele înmoaie durerile morții prin
speranța unei vieți mai bune în viitor ".
În Egipt și în Orient, toată religia, chiar și în cele mai poetice forme, era mai mult sau
mai puțin un mister; și principalul motiv pentru care, în Grecia, un nume și un serviciu
distinct au fost atribuite Misteriilor, se datorează faptului că teologia populară
superioară a lăsat o dorință nesatisfăcută, pe care o religie, într-un sens mai larg, ar
putea să o ofere. Au fost recunoștințe practice ale insuficienței religiei populare pentru
a satisface gândurile și aspirațiile mai profunde ale minții. Vagătatea simbolismului ar
putea ajunge, probabil, la ceea ce crezul mai palpabil și convențional nu
putea. Primul, prin nedefinirea sa, a recunoscut abstractizarea subiectului său; a tratat
în mod misterios un subiect misterios; se străduia să ilustreze ceea ce nu putea
explica; pentru a excita un sentiment adecvat, dacă nu ar putea dezvolta o idee
adecvată;
Instrucțiunea acum transmisă prin cărți și litere a fost veche transmisă prin
simboluri; iar preotul a trebuit să inventeze sau să perpetueze o expunere de rituri și
expoziții, care nu erau doar mai atractive pentru ochi decât cuvinte, dar adesea minții
mai sugestive și însărcinate cu semnificație.
Puterile venerate în Mistere au fost în realitate Natură-Zei; nici unul dintre aceștia nu
putea fi abordat în mod consecvent ca eroi, pentru că natura lor era confesional super-
eroică. Misterele, de fapt o expresie mai solemnă a religiei poeziei antice, au învățat
că doctrina teocrației sau a unității divine, pe care chiar și poezia nu o ascunde
complet. Ei nu se aflau într-o ostilitate deschisă față de religia populară, ci doar o
expoziție mai solemnă a simbolurilor sale; sau mai degrabă o parte din ea însăși într-o
formă mai impresionantă. Esența tuturor Misteriilor, ca și a tuturor politeismului,
constă în faptul că concepția unei ființe nepotrivite, unică, veșnică și neschimbată, și a
unui Dumnezeu al Naturii, a cărei putere multiplă este imediat dezvăluită simțurilor în
neîncetat runda de mișcare, viață și moarte, au căzut în tratament și au fost simbolizate
separat. Ei au oferit o problemă perpetuă pentru a încuraja curiozitatea și au contribuit
la satisfacerea sentimentului religios, care, dacă nu a obținut nici o hrană între cei
simpli și inteligabili, găsește compensarea entuziasmului într-o contemplare
reverențială a obscurității.
Natura este la fel de liberă de dogmatism ca și de tiranie; iar cei mai vechi instructori
ai omenirii nu numai că și-au adoptat lecțiile, dar, pe cât posibil, au aderat la metoda
ei de a le împărtăși. Au încercat să ajungă la înțelegere prin ochi; și cea mai mare
parte a tuturor învățăturilor religioase a fost transmisă prin acest mod vechi și
impresionant de "expunere" sau demonstrație. Misterele au fost o dramă sacră, care
prezintă o legendă semnificativă a schimbării Naturii, a Universului vizibil în care
divinitatea este descoperită și a cărei importanță a fost în multe privințe atât de
deschisă Paganului, cât și creștinului. Dincolo de tradițiile actuale sau de recitalele
sacre ale templului, puține explicații au fost oferite spectatorilor, care au rămas, ca și
în școala naturii, să facă inferențe pentru ei înșiși.
Metoda sugestiei indirecte, prin alegorie sau simbol, este un instrument mai eficient
de instruire decât limbajul didactic simplu; deoarece suntem în mod obișnuit
indiferenți față de ceea ce este dobândit fără efort: "Inițiați sunt puțini, deși mulți
poartă tirul". Și ar fi fost imposibil să oferim o lecție potrivită fiecărui grad de
cultivare și capacitate, dacă nu era una încadrată după exemplul Naturii sau mai
degrabă o reprezentare a Naturii, folosindu-și simbolismul universal în loc de tehnicile
limbajului, invitând cercetări nesfârșite, dar răsplătește cel mai umil pionier și
dezvăluie secretele sale fiecăruia în raport cu instruirea pregătitoare și puterea de a le
înțelege.
Chiar dacă este lipsit de orice enunțare oficială sau oficială a acelor adevăruri
importante care, chiar și într-o epocă cultivată, au fost adesea găsite inadecvate să se
afirme, cu excepția unui val de alegorie, și care în plus își pierd în mod proporțional
demnitatea și valoarea așa cum sunt învățate mecanic dogmele, spectacolele
Misterelor au avut cu siguranță sugestii, dacă nu lecții, care, în opinia lor, nu numai a
unui martor competent, ci a multora, au fost adaptate pentru a ridica caracterul
spectatorilor, permițându-le să surprindă ceva despre scopurile existenței, precum și a
mijloacelor de îmbunătățire, de a trăi mai bine și de a muri mai fericit.
Nu s-ar putea crea mijloace mai bune pentru a dezvolta un intelect latente decât pentru
acele expoziții impresionante, care i-au adresat imaginația: care, în loc să o condamne
la o rutină de crez prescris, la invitat să caute, să compare și să judece. Modificarea de
la simbol la dogma este la fel de fatală pentru frumusețea expresiei, căci de la credință
la dogmă este adevărul și sănătatea gândirii.
Cele mai timpurii speculații s-au străduit să-și exprime mult mai mult decât puteau
înțelege în mod distinct; și impresiile vagi ale minții găsite în analogiile misterioase
ale fenomenelor reprezentările lor cele mai apte și energice. Misterele, ca simbolurile
Masoneriei, nu erau decât o imagine a analogiilor elocvente ale Naturii; atât aceștia,
cât și cei care nu dezvăluie niciun secret nou pentru cei care au fost sau nu sunt
pregătiți sau incapabili de a-și interpreta semnificația.
Misterele au îmbrățișat cele trei mari doctrine ale teofagiei antice. Ei au tratat de
Dumnezeu, Om și Natură. Dionusos, despre care se spune că a întemeiat misterele
Orfeu, a fost Dumnezeul naturii sau al umidității care este viața naturii, care
pregătește în întuneric întoarcerea vieții și a vegetației sau care este el însuși Lumina
și Schimbarea care evoluează soiurile lor . El a fost unul teologic cu Hermes,
Prometheus și Poseidon. În Insulele Egean este Butes, Dardanus, Himeros sau
Imbros. În Creta apare ca Iașiu sau Zeus, a cărui închinare rămâne dezvăluită de
formele obișnuite de mister, trădată la curiozitatea profană a simbolurilor, care, dacă
s-ar fi gândit în mod irevocabil, vor fi cu siguranță înțelese greșit. În Asia, el este
cotiledul lung cu Bassareus cu Sabaziu al Corybanților frigici: la fel cu misticul Iacuc,
Regenerarea spirituală a omului a fost tipărită în Mistere prin a doua naștere a lui
Dionus, ca urmaș al Celui Prea Înalt; iar agenții și simbolurile acelei regenerări au fost
elementele care au afectat purificarea periodică a naturii - aerul, indicat de fanul
mistic sau de vânt; focul, însemnat de torță; și apa botezului, pentru că apa nu este
numai curățitor de toate lucrurile, ci și geneza sau sursa tuturor.
"Cei pe care Proserpina îi călăuzește în misterele ei", care au spus că "au imbibat
instruirea și hrănirea ei spirituală, se odihnesc de munca lor și nu mai cunosc
necazuri." Fericiți cei care mărturisesc și înțeleg aceste ceremonii sacre! a ghicitului
existenței prin observarea scopului și încheierii sale așa cum a fost numit de Zeus: ei
primesc un beneficiu mai valoroasă și mai durabil decât cerealele acordate de Ceres,
pentru că ele sunt înălțate în scala existenței intelectuale și obțin speranțe dulci pentru
a le consola la moartea lor ".
Fără îndoială, cererile de inițiere erau inițial puține și simple. Întrucât marile adevăruri
ale revelației primitive au dispărut din amintirile maselor poporului și răul a devenit
profund pe pământ, a devenit necesar să se facă discriminări, să se solicite probațiune
mai lungă și teste satisfăcătoare ale candidaților și prin răspândirea în jurul la început
au fost mai degrabă școli de instruire decât mistere, voal de secret și pompă de
ceremonie, pentru a spori opinia valorii și importanței lor.
Orice poze mai târziu și, mai ales, scriitorii creștini pot desena din Mistere, ei trebuie
să continue pur, nu numai inițial, ci pentru multe veacuri; și doctrinele religiei
naturale și ale moralei predate acolo au fost de cea mai mare importanță; deoarece atît
cele mai virtuoase, cît și cele mai învățate și mai filosofice ale anticilor vorbesc despre
ele în cele mai înalte termeni. Că, în cele din urmă, ei au devenit degradați de la
proprietatea lor înaltă și corupți, știm.
Ritul de inițiere a devenit progresiv mai complicat. Au fost inventate semne și jetoane
prin care Copiii Luminii puteau să se facă cunoscuți reciproc. S-au inventat grade
diferite, deoarece numărul inițial a fost mărit, pentru ca în apartamentul interior al
Templului să fi existat doar câteva persoane favorizate, cărora le-au fost încredințate
cele mai valoroase secrete și care puteau exercita efectiv influența și puterea Ordin.
Toate persoanele au fost inițiate în misterele mai mici; dar puțini au atins cele mai
mari, în care spiritul adevărat al lor și majoritatea doctrinelor lor secrete au fost
ascunse. Voalul secretului era impenetrabil, pecetluit de jurăminte și pedepse, cel mai
imens și îngrozitor. Doar prin inițiere a putut fi obținută o cunoaștere a hieroglifei, cu
care erau decorate zidurile, coloanele și plafoanele templelor și care, considerând că
au fost comunicate preoților prin revelația zeităților celeste, tinerii de toate gradele
erau ambițios de descifrat.
Locuitorii din India au practicat inițial religia patriarhală. Chiar și cultul ulterior al lui
Vishnu a fost vesel și social; însoțită de cântecul festiv, de dansul strălucitor și de
cymbalul răsunător, cu libații de lapte și miere, ghirlande și parfumuri din lemn și
gume aromatice.
Inițiatul a fost investit cu un fir de trei fire, atârnat de trei ori ca trei și
numit zennar . De aici vine lanțul nostru de cabluri. Era o emblemă a divinității lor
triunghiulare, a cărei amintire îi păstrăm și în cei trei ofițeri principali ai lojilor
noastre, prezidându-ne în cele trei sferturi ale acelui Univers pe care le reprezintă
Lojile noastre; în cele trei lumini mai mari și trei mai mici, cele trei pietre mobile și
trei imobile, și cei trei stâlpi care susțin lojile noastre.
Apoi a fost admis în Cavalerea Sfântă, aprins de lumină, unde, în haine costisitoare, se
așezase în Est, Vest și Sud, cei trei șefi Hierofanți, reprezentând divinitatea indiană
tri-une. Ceremoniile au început cu un imn pentru Marele Dumnezeu al Naturii; și apoi
a urmat acest apostrof: "O ființă puternică, mai mare decât Brahma! Noi ne plecăm
înaintea Tine ca primitor Creator! Dumnezeul cel veșnic al dumnezeilor! Conacul
lumii! Tu ești ființa incorupabilă, distinctă de toate lucrurile trecătoare! Dumnezei,
Existența Absolută Antică și Suportul Suprem al Universului! Tu ești Conacul
Suprem, iar prin Tine, o Formă Infinită, Universul a fost răspândit peste tot ".
Candidatul, astfel învățat primul mare adevăr primitiv, a fost chemat să facă o
declarație oficială, că ar fi tractabil și supus superiorilor săi; că-și va ține corpul
curat; guvernează limba și respectă o ascultare pasivă în primirea doctrinelor și
tradițiilor Ordinului; și cel mai ferm secret în a-și menține inviolabil misterele ascunse
și abstruse. Apoi a fost stropit de apă (de unde botezul nostru ); anumite cuvinte, acum
necunoscute, au fost șoptite în ureche; și el a fost scos din pantofi și a făcut să meargă
de trei ori în jurul cavernului. De aici cele trei circuite; prin urmare, nu eram nici
desculți, nici înșiși, iar cuvintele erau cuvintele Pass din acel grad indian.
Din Egipt, misterele au mers la Fenicia și au fost sărbătorite la Tire. Osiris și-a
schimbat numele și a devenit Adoni sau Dionusos, în continuare reprezentantul
Soarelui; și apoi aceste Mistere au fost introduse succesiv în Asiria, Babilonul, Persia,
Grecia, Sicilia și Italia. În Grecia și Sicilia, Osiris a luat numele lui Bacchus, iar Isis
cel al lui Ceres, Cybele, Rhea și Venus.
Barul Hebraeus spune: "Enoch a fost primul care a inventat cărți și diferite tipuri de
scriere. Vechii greci declară că Enoh este același lucru cu Mercurul Trismegistus
[Hermes] și că a învățat pe fiii oamenilor arta construirii orașelor și a pus în aplicare
niște legi admirabile ... El a descoperit cunoașterea Zodiacului și cursul planetelor și el
a arătat fiilor oamenilor că trebuie să se închine lui Dumnezeu pentru ca ei să se
urlească, ca ei să se roage pentru a da alimente, jertfe voioase și zecimi, el a blestemat
alimentele urâte și beția, și a pus sărbătorile la Sărbătoarea fiecăruia dintre semnele
zodiacale ".
Manetho a extras istoria sa din anumiți stâlpi pe care el le-a descoperit în Egipt, pe
care inscripțiile făcuseră Thoth sau primul Mercur (sau Hermes), în scrisorile și
dialectul sacru: dar care după potop au fost traduse din dialect în greacă limbă și
așezată în adăposturile private ale templelor egiptene. Acești stâlpi s-au găsit în
caverne subterane, în apropierea Tebei și dincolo de Nil, nu departe de statuia sondei
Memnon, într-un loc numit Seringi; care sunt descrise ca fiind niște apartamente în
subteran; făcute, se spune, de către cei care erau pricepuți în riturile vechi; care,
prevăzând venirea Pogorârii, și temându-se ca nu cumva să fie amintiți ceremoniile
lor, ar fi trebuit să fie șterse, construite și construite bolti, săpate cu muncită vastă, în
mai multe locuri.
Preoții egipteni au arătat că Hermes, pe moarte, a spus: "Până acum am trăit o exilă
din țara mea adevărată: acum mă întorc acolo, nu mă plânge: mă întorc în acea țară
ceresc unde fiecare se duce la rândul lui. Această viață este doar o moarte. " Acesta
este tocmai crezul vechilor budiști ai Samaneenilor, care credeau că din când în când
Dumnezeu a trimis pe Buddha pe pământ, să-i reformeze pe oameni, să-i înțepene de
vicii și să-i ducă înapoi în căile virtuții.
Printre științele învățate de Hermes, existau secrete pe care le-a comunicat inițiaților
numai cu condiția ca ei să se lege, cu un jurământ teribil, să nu le divulge niciodată, cu
excepția acelora care, după un proces lung, ar trebui găsiți vrednici să reușească
lor. Împărații au interzis chiar dezvăluirea lor prin durere de moarte. Acest secret a
fost numit arta sacerdotală și a inclus alchimia, astrologia, magismul, știința spiritelor
etc. El le-a dat cheia hieroglifelor tuturor acestor științe secrete, considerate sacre și
păstrate ascunse în cele mai secrete locuri ale Templului.
Marele secret păstrat timp de mulți ani de către preoții inițiați și științele înalte pe care
le-au mărturisit le-au făcut să fie onorate și respectate în tot Egiptul, considerat de alte
națiuni drept colegiu, sanctuar, științe și arte . Misterul care le-a înconjurat era
curios. Orfeu sa transformat, ca să spunem așa, într-un egiptean. A fost inițiat în
teologie și fizică. Și el a făcut atât de mult ideile și raționamentele proprii învățători,
încât imnurile sale îi fac mai degrabă pe un preot egiptean decât un poet grec; și el a
fost primul care a dus în Grecia fabulele egiptene.
Pitagora, însetat de învățare, a consimțit chiar să fie circumcis, pentru a deveni unul
dintre inițiați; iar științele oculte i-au fost descoperite în partea cea mai interioară a
sanctuarului.
Când distrugerea de către Cambyses a multor orașe și ruina întregului Egipt, în anul
528 înainte de epoca noastră, au dispersat majoritatea preoților în Grecia și în altă
parte, ei au purtat cu ei științele lor, pe care le-au continuat să le învețe enigmatic, că
este de a spune, mereu învelit în obscuritățile fabulelor și hieroglificelor; pînă la urmă,
că turma vulgară, văzînd, nu putea vedea nimic, și auzind, nu putea înțelege
nimic. Toți scriitorii au tras din această sursă: însă aceste Mistere, ascunse sub atât de
multe plicuri inexplicabile, au sfârșit să creeze un roi de absurdități, care, din Grecia,
s-au răspândit pe întreg pământul.
În misterele grecești, așa cum au fost stabilite de Pythagoras, au existat trei grade. A
fost necesară o pregătire de abstinență și tăcere de cinci ani. În cazul în care
candidatul a fost găsit pasionat sau intemperat, controversat sau ambițios de onoruri și
distincții lumești, a fost respins.
Ceremoniile Druidice au venit, fără îndoială, din India; iar Druizii erau inițial
budiști. Cuvântul Druidh , ca și cuvântul Magi , înseamnă oameni înțelepți sau
învățați; și au fost imediat filozofi, magistrați și divini.
Goții au avut trei mari sărbători; cel mai magnific dintre care a început la solstițiul de
iarnă și a fost sărbătorit în onoarea lui Thor, prințul puterii aerului. Aceasta fiind cea
mai lungă noapte a anului și cea după care Soarele se îndreaptă spre nord, a fost
comemorativ pentru Creație; și au numit-o noaptea-mamă, ca cea în care a avut loc
crearea lumii și lumina din întunericul primitiv. Acesta a fost sărbătoarea Yule,
Juul sau Yeol , care ulterior a devenit Crăciun. La această sărbătoare au fost
sărbătorite inițiativele. Thor a fost Soarele, Osirisul egiptean și Kneph, Fnnicul Bel
sau Baal. Inițiativele au avut loc în caverne complexe uriașe, terminând, așa cum au
făcut toate cavernele Mithriac, într-o boltă spațioasă, unde candidatula fost adus la
lumină .
Iosif a fost inițiat fără îndoială. După ce a interpretat visul lui Faraon, că Monarh l-a
făcut prim-ministru, să se plimbe în cel de-al doilea său car, în timp ce au proclamat
înaintea lui, ABRECH! [1] și l-au pus peste țara Egiptului. În plus, regele ia dat un
nou nume, Tsapanat-Paänakh, și sa căsătorit cu Asanat, fiica lui Potai Parang, preotul
An sau Hieropolis, unde era Templul lui Athom-Re, Dumnezeul cel Mare al
Egiptului; completîndu-l astfel complet. El nu ar fi putut contracta această căsătorie și
nici nu ar fi exercitat acea înaltă demnitate, fără a fi inițiat inițial în Mistere. Când
frații lui au venit a doua oară în Egipt, egiptenii din curtea lui nu puteau mânca
împreună cu ei, căci ar fi fost o urâciune, deși au mâncat cu Iosif; care, prin urmare,
nu era privit ca un străin, ci ca unul dintre ei: Și când a trimis și a adus înapoi pe frații
săi și ia poruncit să-și ia paharul, a zis: "Nu știți că un om ca mine practică
ghicirea?" asumându-i astfel pe egiptenii de rang înalt care au fost inițiați în Mistere
și, astfel, familiarizați cu științele oculte.
De asemenea, Moise a fost inițiat; căci el nu a fost crescut doar în curtea regelui, ca
fiu adoptat al fiicei regelui, până la vârsta de patruzeci de ani; dar el a fost instruit în
toată învățătura egiptenilor și sa căsătorit ulterior cu fiica lui Yethrū, un preot al lui A,
la fel. Strabo și Diodorus afirmă că el însuși era preot al lui Heliopolis. Înainte de a
intra în deșert, au existat relații intime între el și Preoție; și el a poruncit cu succes, ne
spune Josephus, o armată trimisă de rege împotriva etiopienilor. Simglicius afirmă că
Moise a primit de la egipteni, în Mistere, învățăturile pe care le-a învățat Evreilor: și
Clemens din Alexandria și Philo spun că este un Teolog și Profet și interpret al
Legilor Sacre. Manetho, citat de Josephus,
Primii creștini, învățați de către fondatorul religiei lor, dar în perfecțiune mai mare,
acele adevăruri primitive pe care egiptenii i le-au transmis evreilor și care au fost
păstrate între aceștia de către eseni, au primit și instituția misterelor; adoptarea ca
obiect a construcției templului simbolic, păstrarea vechilor Scripturi ale evreilor ca
fiind cartea lor sacră și ca lege fundamentală care a conferit noului voal de inițiere cu
cuvintele și formulele ebraice, corupt și desfigurat de timp și ignoranța, apar în multe
dintre gradele noastre.
Astfel, fratele meu, este doctrina primului grad al misterelor sau a șefului
tabernacolului, la care ați fost admis acum, iar lecția morală este devotamentul față de
slujirea lui Dumnezeu și zelul dezinteresat și eforturi constante pentru bunăstarea
oamenilor. Aici ați primit doar indicii despre adevăratele obiecte și scopuri ale
Misterelor. În continuare, dacă vi se permite să avansați, veți ajunge la o înțelegere
mai completă a acestora și a doctrinelor sublime pe care le învață. Fiți mulțumiți, prin
urmare, cu ceea ce ați văzut și ați auzit și așteptați cu răbdare apariția lumii mai mari.
[Ilustrare]
XXIV.
PRINȚA TABERNACULUI.
Simbolurile erau limbajul aproape universal al teologiei antice. Ei au fost cea mai
evidentă metodă de instruire; căci, ca și ea însăși, au adresat înțelegerea prin ochi; și
cele mai vechi expresii care denotă comunicarea cunoștințelor religioase, înseamnă
expoziție oculară. Primii învățători ai omenirii au împrumutat această metodă de
instruire; și a cuprins un depozit nesfârșit de hieroglife însărcinate. Aceste lecții din
epoca veche au fost ghicitorii Sfinxului, tentând pe cei curioși prin ciudățenia lor, dar
implicând riscul personal al interpretului aventuros. "Zeii înșiși", spuneau ei,
"dezvăluie intențiile lor înțelepților, dar pentru a-și păcăli învățăturile este
neînțeles"; iar regele Oraclei delfului a fost spus să nu declare , nici pe de altă
parteascunde ; dar în mod explicit să " intimă sau să însemne ".
Sageții antice, atât barbari, cât și greci, au implicat sensul lor în indirecții și enigme
similare; lecțiile lor au fost transmise fie în simboluri vizibile, fie în acele "parabole și
zicale întunecate ale vechiului", pe care israeliții i-au considerat o datorie sfântă să le
înmâneze neschimbate generațiilor succesive. Semnele explicative folosite de om,
indiferent dacă obiecte sau acțiuni emblematice, simboluri sau ceremonii mistice, erau
asemănătoare cu semnele mistică și cu mărturii, fie în visuri, fie pe marginea
drumului, presupuse a fi semnificative ale intențiilor zeilor; ambele au necesitat
ajutorul gândirii anxioase și interpretării pricepuți. Numai printr-o apreciere corectă a
problemelor analoage ale naturii, că voința Cerului putea fi înțeleasă de divin sau că
lecțiile înțelepciunii devin evidente pentru Sage.
Misterele erau o serie de simboluri; iar ceea ce a fost vorbit aici a constat în totalitate
de explicații adiționale ale actului sau ale imaginii; comentariile sacre, explicative ale
simbolurilor stabilite; cu puține dintre acele tradiții independente care încorporează
speculații fizice sau morale, în care elementele sau planetele erau actorii, iar creațiile
și revoluțiile lumii erau amestecate cu amintiri ale evenimentelor vechi: cu toate
acestea, propriul expositor prin intermediul unei instrucțiuni simbolice arbitrare; și
vederile vechi ale relației dintre ființele umane și cele divine au primit forme
dramatice.
A existat vreodată o alianță intimă între cele două sisteme, simbolice și filosofice, în
alegoriile monumentelor de toate vârstele, în scrierile simbolice ale preoților tuturor
națiunilor, în ritualurile tuturor societăților secrete și misterioase; a existat o serie
constantă, o uniformitate invariabilă a principiilor, care provine dintr-o agregată,
vastă, impunătoare și adevărată, compusă din părți care se potrivesc armonios numai
acolo.
Toate ideile preoților din Hindostan, Persia, Siria, Arabia, Chaldæa, Phnnicia erau
cunoscute de preoții egipteni. Filosofia indiană rațională, după ce a străbătut Persia și
Chaldæa, a dat naștere la Misterele egiptene. Aflăm că folosirea hieroglificelor a fost
precedată în Egipt de simbolurile și figurile ușor de înțeles, din regatele minerale,
animale și vegetale, folosite de indieni, persi și chaldenieni pentru a-și exprima
gândurile; iar această filosofie primitivă a fost baza filosofiei moderne a lui Pitagora și
a lui Platon.
Toți filosofii și legiuitorii care au făcut din Antichitate o ilustrație, au fost elevi ai
inițiativei; și toate modificările benefice în religiile diferitelor persoane instruite de ei
au fost datorate instituției lor și extinderii Misterelor. În haosul superstițiilor populare,
acele Mistere au lăsat omul să nu cadă în brutalitate absolută. Zoroaster și Confucius
și-au desenat doctrinele din Mistere. Clemens din Alexandria, vorbind despre marile
taine, spune: "Aici sfarseste toate instructiunile. Natura si toate lucrurile sunt vazute si
cunoscute". Dacă misterele au fost învățate numai de adevărurile morale, misterele nu
ar fi putut merita și nici nu au primit eulogiile magnifice ale celor mai luminați
oameni ai antichității - Pindar, Plutarh, Isocrate, Diodorus, Platon, Euripides, Socrate,
Aristofan, Cicero, Epictetus, Marcus Aurelius și alții - filosofi ostili Spiritului
Sacerdotal sau istorici dedicați investigației Adevărului. Nu: toate științele au fost
învățate acolo; și aceste tradiții orale sau scrise comunicate pe scurt, care s-au întors la
prima vârstă a lumii.
Socrate a spus în Phædo din Platon: "Se pare că cei care au întemeiat Misterele sau
adunările secrete ale celor inițiați nu erau personaje disprețuitoare, ci oameni de mare
geniu, care în epoca timpurilor ne-au încercat să ne învețe, sub enigme , că cel care va
merge în regiunile invizibile fără a fi purificat va fi precipitat în abis, în timp ce cel
care ajunge acolo, curățat de petele acestei lumi și realizat în virtute, va fi admis în
locuința Dumnezei ... Cei inițiați sunt sigur că vor ajunge la compania zeilor ".
Pretextatus, Proconsul al Ahaiei, un om înzestrat cu toate virtuțile, a spus, în secolul al
IV-lea, că, pentru a priza grecii de acele Mistere Sacre care leagă întreaga față umană,
ar face viața insuportabilă.
Preoția avea o treime din Egipt. Ei au câștigat o mare parte din influența lor prin
intermediul Misterelor și nu au cruțat nici un mijloc de a impresiona poporul cu un
sentiment de importanță majoră. Ei au reprezentat-o ca fiind începutul unei noi vieți a
rațiunii și virtuții: companionii inițiați sau esoterici s-au spus că țin cele mai plăcute
anticipări cu privire la moarte și veșnicie, pentru a înțelege toate tainele ascunse ale
naturii, pentru a-și restabili sufletele perfecțiunea originală de care a căzut omul; și la
moartea lor să fie purtate în casele celeste ale zeilor. Doctrinele unei situații viitoare
de recompense și pedepse au constituit o trăsătură proeminentă în Mistere; și s-au
crezut, de asemenea, că asigură multă fericire temporară și bunătate, și își permit o
siguranță absolută împotriva pericolelor cele mai iminente de pe uscat și de
mare. Odium public a fost aruncat pe cei care au refuzat să fie inițiat. Ei au fost
considerați profan, nedemni de ocuparea forței de muncă publice sau de încrederea
privată; și a fost condamnat pentru a fi condamnat la pedeapsa veșnică ca fiind
nesimțit. A trăda tainele Misterelor, a purta pe scenă rochia unui Inițiat sau a ține
misterul în derâdere, a fost moartea în mâinile răzbunării publice.
Este cert că, până la vremea lui Cicero, Misterele au păstrat încă o mare parte din
caracterul lor inițial de sfințenie și puritate. Iar într-o zi mai târziu, după cum știm,
Nero, după ce comite o crimă oribilă, nu îndrăznea, chiar și în Grecia, să ajute la
sărbătorirea misterelor; nici într-o zi mai tîrziu, Constantin, împăratul creștin, ar fi
putut să o facă după uciderea rudelor sale.
Peste tot și în toate formele lor, Misterele erau funerale; și a sărbătorit moartea mistică
și restaurarea la viață a unor personaje divine sau eroice: detalii despre legenda și
modul de moarte au variat în diferitele țări în care au fost practicate Misterele.
Fie că Egiptul a creat legenda, fie că la împrumutat din India sau din Chaldæa, acum
este imposibil să știm. Dar evreii au primit Misterele de la egipteni; și, bineînțeles,
erau familiarizați cu legenda lor , cunoscuți ca acelor inițiați egipteni, Iosif și
Moise. A fost fabula (sau mai degrabă adevărulîmbrăcați în alegorie și cifre) ale lui
OSIRIS, Soarele, Sursa de Lumină și Principiul Binelui și TYPHON, Principiul
Întunericului și Răului. În toate istoriile Zeilor și Eroilor se aflau detalii astronomice
ascunse și ascunse și istoria operațiunilor naturii vizibile; și aceia, la rândul lor, erau și
simboluri ale adevărurilor mai înalte și mai profunde. Niciunul dintre cele mai puțin
dezvoltate intelecturi necultivate ar putea considera mult Soarele și Stelele și Puterile
Naturii drept Divine sau ca obiecte potrivite ale închinării umane; și ei o vor lua în
considerare în timp ce lumea va dura; și rămân ignoranți ai marilor adevăruri
spirituale despre care acestea sunt hieroglifele și expresiile.
Un scurt rezumat al legendei egiptene va servi pentru a arăta ideea de lider pe care se
bazau Misterele printre evrei.
Osiris, despre care se spune că a fost un vechi rege al Egiptului, a fost Soarele; și Isis,
soția lui, Luna: și istoria sa povestește, în stil poetic și figurativ, călătoria anuală a
Marelui Luminar al Cerului prin diferitele semne ale zodiacului.
În absența lui Osiris, Typhon, fratele său, plin de invidie și răutate, căuta să-l ucidă pe
tron; dar planurile sale erau frustrate de Isis. Apoi a decis să o omoare pe Osiris. Așa a
făcut-o, convingându-l să intre într-un sicriu sau un sarcofag, pe care apoi la aruncat
în Nil. După o lungă căutare, Isis a găsit trupul și a ascuns-o în adâncurile unei
păduri; dar Typhon a găsit-o acolo, a tăiat-o în paisprezece bucăți și ia împrăștiat aici
și acolo. După o căutare plictisitoare, Isis a găsit treisprezece bucăți, peștii au mâncat
pe celălalt (privații), pe care le-a înlocuit din lemn și au îngropat trupul la Philæ; unde
a fost ridicat un templu al magnificii care a depășit în onoarea lui Osiris.
Isis, ajutată de fiul ei, Orus, Horus sau Har-oeri, a războit cu Typhon, la ucis, a domnit
glorios, iar la moartea ei i sa reunit soțul, în același mormânt.
Typhon a fost reprezentat ca născut din pământ; partea superioară a corpului său
acoperită cu pene, cu o înălțime care ajungea la nori, brațele și picioarele acoperite cu
cântare, șerpii dând de la el de fiecare parte și focul care clipea din gură. Horus, care a
ajutat la omorârea lui, a devenit Dumnezeul Soarelui, răspunzând lui Apollo grec; și
Typhon este doar anagrama lui Python, șarpele mare ucis de Apollo.
Cuvântul Typhon, ca și Eva, înseamnă un șarpe și o viață . [2] Prin forma sa șarpele
simbolizează viața, care circulă prin toată natura. Cand, spre sfarsitul toamnei,
Fecioara, in constelatii pare (in sfera Chaldæan) sa se zdrobeasca cu capul sarpelui,
aceasta cifra prezice venirea iernii, in care viata pare sa se retraga din toate ființele și
nu mai pot circula prin natură. De aceea Typhon semnifică și un șarpe, simbolul iernii,
care, în templele catolice, este reprezentat în jurul globului terestru, care depășește
crucea cerească, emblema răscumpărării. Dacă cuvântul Typhon este derivat
din Tupoul , acesta semnifică un copac care produce mere ( mala, relele), originea
evreiască a căderii omului. Tifon înseamnă și cel care suplimentează și semnifică
pasiunile umane care expulză din inimile noastre lecțiile de înțelepciune. În Fabul
Egiptean, Isis a scris cuvântul sacru pentru instruirea oamenilor, iar Typhon ia șters pe
cât de repede a scris-o. În morală, numele lui semnifică Pride , Ignoranță și False .
Când Isis a găsit primul corp, unde plutea pe țărm lângă Byblos, un arbust
de erica sau tamarisk lângă el, prin virtutea trupului, a fost împins într-un copac în
jurul lui și la protejat; și, prin urmare, crenga noastră de salcam. Isis a fost ajutat și în
căutarea lui de către Anubis, în formă de câine. El era Sirius sau Dog-Star, prietenul și
consilierul lui Osiris și inventatorul limbajului, gramaticii, astronomiei, topografiei,
aritmeticii, muzicii și științei medicale; primul producător de legi; și care a învățat
închinarea la zei și construirea templelor.
Misteriile lui Osiris, Isis și Horus par să fi fost modelul tuturor celorlalte ceremonii de
inițiere ulterioare stabilite între diferitele popoare ale lumii. Cei din Atys și Cybele,
sărbătoriți în Frigia; cei din Ceres și Proserpine, la Eleusis și multe alte locuri din
Grecia, erau doar copii ale acestora. Învățăm acest lucru de la Plutarh, Diodorus
Siculus, Lactantius și alți scriitori; și în absența unei mărturii directe ar trebui să o
deducă în mod necesar din similitudinea aventurilor acestor zeități; pentru vechii
țărani, Ceres al Grecilor era același cu Isisul egiptenilor; și Dionusos sau Bacchus ca
Osiris.
În legenda lui Osiris și Isis, așa cum a dat-o lui Plutarh, există multe alte detalii și
circumstanțe, altele decât cele pe care le-am menționat pe scurt; și nu trebuie să
repetăm aici. Osiris sa căsătorit cu sora lui Isis; și a lucrat public cu ea pentru a
ameliora mulțimea de oameni. Le-a învățat agricultura, în timp ce Isis a inventat
legi. El a construit temple pentru zei și și-a stabilit închinarea. Ambii au fost patronii
artiștilor și invențiile lor utile; și a introdus folosirea fierului pentru armele defensive
și pentru uneltele agricole și aurul pentru a împodobi templele zeilor. El a plecat cu o
armată pentru a cuceri oamenii la civilizație, pentru ai învăța pe oamenii pe care ia
învins, pentru a planta vița și a semăna grâu pentru mâncare.
Typhon, fratele său, la ucis când soarele se afla în semnul scorpionului, adică la
Equinoxul de toamnă. Ei au fost reclamanți rivali, spune Synesius, pentru tronul
Egiptului, deoarece Lumina și Întunericul se luptă vreodată pentru imperiul
lumii. Plutarh adaugă că, în momentul în care Osiris a fost ucis, luna a fost pe
deplin; și, prin urmare, era în semnul opus Scorpionului, adică, Taurul, semnul
echinocțiului de iarnă.
Plutarh ne asigură că a reprezentat aceste evenimente și detalii pe care Isis le-a creat
Misterele, în care au fost reproduse prin imagini, simboluri și un ceremonial religios,
prin care au fost imitate; și în care au fost date lecții de evlavie și consolare
nenorocirile care ne suresc aici mai jos. Cei care au instituit aceste Misteri au
însemnat să întărească religia și să consoleze oamenii în durerile lor prin speranțele
înalte găsite într-o credință religioasă, ale cărui principii erau reprezentate pentru ele
printr-un ceremonial pompos și sub voalul sacru al alegoriei.
Pentru ao ajuta în căutarea corpului lui Osiris și pentru al alăpta pe copilul său Horus,
Isis a căutat și a luat cu ea Anubis, fiul lui Osiris, și sora lui Nephte. El, așa cum am
spus, a fost Sirius, cea mai strălucitoare stea din ceruri. După ce la găsit, sa dus la
Byblos și sa așezat lângă o fântână, unde învățase că pieptul sacru se oprise, care
conținea corpul lui Osiris. Acolo ea ședea, tristă și tăcută, aruncând un torent de
lacrimi. Apoi au venit femeile din curtea reginei Astarte, iar ea le-a vorbit și le-a
îmbrăcat părul, aruncându-le în ambrozie delicios parfumată. Acest lucru cunoscut de
Regina, Isis a fost angajată ca asistentă medicală pentru copilul ei, în palat, una dintre
coloanele din care a fost făcută din Erica sau tamariscul, care a crescut peste piept
care conține Osiris, tăiat în jos de Rege, și necunoscut lui,
Blue Masonry, ignorând importanța sa, păstrează în continuare printre emblemele sale
o femeie care plânge peste o coloană ruptă, ținând în mână o ramură de salcâm, mirt
sau tamarisk, în timp ce Time, ni se spune, stă în spatele ei pieptandu-i inele ale
parului ei. Nu trebuie să repetăm explicația vaginală și trivială dată, despre această
reprezentare a lui Isis , care plânge la Byblos, peste coloana sfâșiată din palatul
regelui, care conținea corpul lui Osiris, în timp ce Horus, Dumnezeul timpului, toarnă
ambrose pe părul ei.
Nimic din acest recital nu era istoric; dar totul era o alegorie sau o fabulă sacră, care
conținea o semnificație cunoscută numai celor care au fost inițiați în Mistere. Toate
incidentele au fost astronomice, cu un înțeles mai adânc care stă
în spatele căexplicație și astfel ascunsă de un voal dublu. Misterele, în care au fost
reprezentate și explicate aceste incidente, erau asemănătoare celor ale lui Eleusis,
despre care Pausanias, care a fost inițiat, spune că grecii, de la cea mai îndepărtată
antichitate, le-au considerat cei mai buni calculați din toate lucrurile bărbații la
pietate; iar Aristotel spune că acestea sunt cele mai valoroase dintre toate instituțiile
religioase și, astfel, au fost numite mistere prin excelență; iar Templul lui Eleusis a
fost considerat, într-un fel, sanctuarul comun al întregului pământ, unde religia a adus
laolaltă tot ceea ce era cel mai impunător și cel mai mare.
Obiectul tuturor Misterelor a fost acela de a inspira oamenii cu evlavie și de ai consola
în mizeria vieții. Această mângâiere, așa cum a fost făcută, a fost speranța unui viitor
mai fericit și a trecerii, după moarte, la o stare de fericire eternă.
Cicero spune că inițierii nu numai că au primit lecții care au făcut viața mai agreabilă,
dar au atras de la ceremonii speranțe fericite pentru momentul morții. Socrate spune
că cei care erau atât de norocoși ca să fie admiși la Mistere, posedau, atunci când au
murit, speranțele cele mai glorioase pentru eternitate. Aristides spune că ei nu numai
că procură consolarea inițiaților în viața actuală, ci și mijloacele de eliberare de
greutatea mare a relelor lor, dar și de avantajul prețios al trecerii după moarte într-o
stare mai fericită.
Isis era zeița lui Sais; iar celebra Sărbătoare a Luminilor a fost sărbătorită acolo în
onoarea ei. Au fost sărbătorite Misterele, în care au fost reprezentate moartea și
restaurarea ulterioară a vieții lui Dumnezeu Osiris, într-o ceremonie secretă și
reprezentare pitorească a suferințelor sale, numite Misterele nopții.
Regii Egiptului au exercitat adesea funcțiile preoției; și au fost inițiați în știința sacră
de îndată ce au ajuns la tron. Astfel, la Atena, Primul Magistrat sau Arhon-King a
supervizat misterele. Aceasta a fost o imagine a unirii care exista între preoție și
Royalty, în acele timpuri timpurii când legiuitorii și regiii au căutat în religie un
instrument politic puternic.
Herodotus spune, vorbind despre motivele pentru care animalele s-au îndumnezeit în
Egipt: "Dacă aș explica aceste motive, ar trebui să fiu condus la dezvăluirea acelor
lucruri sfinte pe care aș dori în mod special să le evit și care, dar din necesitate trebuie
nu am discutat deloc. " Așa că el spune: "Egiptenii au la Sais mormântul unui anumit
personaj, pe care nu cred că-l permiteam să-l specific, este în spatele Templului lui
Minerva". [Acesta din urmă, așa numit de greci, a fost într-adevăr Isis, a cărui
inscripție enigmatică a fost adesea citată: "Eu sunt ceea ce a fost și este și care
urmează să vină." Nici un muritor nu mi-a dezvăluit încă. Pe acest lac sunt
reprezentate noaptea accidentele care i s-au întâmplat, pe care nu le-am numit,
Egiptenii îi numesc "Misteriile lor" în același timp în care mă mărturisesc suficient de
informat, mă simt obligat să fiu tăcut. De la ceremonii, de asemenea, în onoarea lui
Ceres, nu mă pot îndrăzni să vorbesc, mai mult decât îmi vor permite obligațiile
religiei ".
Este ușor să vedem care a fost obiectul mare al inițierii și al Misteriilor; al cărui prim
și cel mai mare fruct a fost, așa cum mărturisesc toți vechii, să civilizeze hoardele
sălbatice, să-și înmoaie manierele lor feroce, să introducă între ele relații sociale și să
le conducă într-un mod de viață mai demn de oameni. Cicero consideră că înființarea
Misterelor Eleusinice este cea mai mare dintre toate beneficiile conferite de Atena
altor comunități; efectele lor fiind, spune el, de a civiliza oamenii, de a-și diminua
manierele lor sălbatice și feroce și de a le învăța adevăratele principii ale moralei,
care inițiazăomul în singurul fel de viață demn de el. Același orator filozofic, într-un
pasaj în care îl apostrofează pe Ceres și Proserpine, spune că omenirea datorează
acestor zeițe primele elemente ale vieții morale, precum și primul mijloc de susținere
a vieții fizice; cunoașterea legilor, reglementarea moralei și exemplele de civilizație
care au îmbunătățit manierele oamenilor și orașelor.
Acest obiect dublu, politic și religios, ne învață datoria față de oameni, iar cealaltă
datorăm zeilor; sau, mai degrabă, respectul față de zeii calculați pentru a menține ceea
ce datorăm legile, se găsește în acel bine cunoscut verset al lui Virgil, împrumutat de
el de la ceremoniile de inițiere: "Învățați-mă să respect Dreptatea și
dumnezeii." Această mare lecție, pe care Hierofantul la impresionat pe Inițiat, după ce
au asistat la o reprezentare a regiunilor inferioare, Poetul pune după descrierea
diferitelor pedepse suferite de cei răi din Tartarus și imediat după descrierea lui Sisif.
Obiectul mare al Misterelor lui Isis și, în general, al tuturor Misterelor a fost unul
mare și cu adevărat unul politic. A fost să amelioreze rasa noastră, să-i perfecționăm
manierele și moralitatea și să restrângem societatea prin legături mai puternice decât
cele impuse de legile umane. Ei au fost invenția acelei științe antice și a înțelepciunii
antice care și-a epuizat toate resursele pentru a face legislația perfectă; și a acelei
filosofii care a încercat vreodată să asigure fericirea omului, prin purificarea sufletului
său de pasiunile care îl pot tulbura și, ca o consecință necesară, să introducă tulburări
sociale. Și că lucrarea de geniu este evidentă din angajarea lor în toate științele, o
cunoaștere profundă a inimii umane și mijloacele de a fi supuse acesteia.
Ei au pictat, ajutat de toate resursele artei, viața fericită a omului virtuos după moarte
și ororile închisorilor îngrozitoare destinate să pedepsească viciosul. În nuanțele
sanctuarelor, aceste delicii și orori au fost expuse ca ochelari, iar Inițiții au fost
martorii dramelor religioase, sub numele de inițiere și mistere . Curiozitatea a fost
încântată de secret, de dificultatea de a obține admiterea și de testele care trebuiau să
fie supuse. Candidatul a fost amuzat de varietatea peisajului, pomul de decorare,
aparatele de mașini. Respectul a fost inspirat de gravitatea și demnitatea actorilor și de
măiestria ceremonială; și teamă și speranță, tristețe și încântare, au fost, la rândul lor,
entuziasmați.
Chiar și misterul , conform lui Demetrius Phalereus, a fost o expresie metaforică care
denota venerația secretă, care a inspirat întunericul și întunericul. Noaptea a fost
aproape întotdeauna timpul fixat pentru sărbătorirea lor; și au fost numite în mod
obișnuit ceremonii nocturne . Inițierile în tainele Samotracii au avut loc noaptea; la fel
ca Isis, despre care vorbeste Apuleius. Euripide îl face pe Bacchus să spună
că misterele lui au fost sărbătorite noaptea, pentru că în noaptea aceea este ceva
august și impunător.
Seneca, comparând filozofia cu inițiativa, spune că cele mai sacre ceremonii ar putea
fi cunoscute doar de adepții, dar că multe din preceptele lor erau cunoscute chiar de
Profane. Așa sa întâmplat cu doctrina unei vieți viitoare și cu o stare de recompense și
pedepse dincolo de mormânt. Legii vechi au îmbrăcat această doctrină în pomenirea
unei ceremonii misterioase, în cuvinte mistic și reprezentări magice, pentru a
impresiona asupra minții adevărurile pe care le-au învățat, prin influența puternică a
unor astfel de expuneri pitorești asupra simțurilor și imaginației.
Inițiatul a fost considerat favoritul zeilor. Numai pentru El, Raiul și-a deschis
comorile. Încântat în timpul vieții, el putea, prin virtutea și în favoarea Cerului, să-și
promite, după moarte, o felicitare eternă.
Preoții insulei Samothrace au promis vânturi favorabile și călătorii prospere celor care
au fost inițiați. Li sa promis că CABIRI, Castor și Pollux, DIOSCURI, ar trebui să li
se arate când furtuna a furat și le-a dat calm și mări netede; iar Scholiastul lui
Aristofan spune că cei inițiați în Mistere erau doar oameni, care aveau privilegiul de a
scăpa de rele și furtuni.
Inițiatul în misterele lui Orfeu, după ce a fost purificat, a fost considerat eliberat din
imperiul răului și transferat la o condiție de viață care ia dat cele mai fericite
speranțe. "Am ieșit din rău", a spus el, "și au ajuns bine". Cei inițiați în Misterele lui
Eleuzis au crezut că Soarele a fluturat cu o splendoare pură numai pentru ei. Și, așa
cum vedem în cazul lui Pericles, ei s-au lăudat că Ceres și Proserpine le-au inspirat și
le-au dat înțelepciune și sfat.
Apuleius îl reprezintă pe Lucius, în timp ce se află încă sub forma unui măgar, ca
adresându-se rugăciunilor sale lui Isis, despre care vorbește ca fiind la fel ca Ceres,
Venus, Diana și Proserpine, și luminând zidurile multor orașe simultan cu strălucirea
ei feminină , înlocuindu-i lumina tremurândă pentru razele strălucitoare ale
Soarelui. Îi apare în viziunea sa ca o femeie frumoasă, "peste căreia gâtul divin, părul
ei lung și gros, era atârnat de unghiile grațioase". Adresându-se lui, ea spune:
"Parintele naturii universale va asteapta chemarea voastra. Stăpânul Elementelor,
inițiativa germenilor generațiilor, Supremul zeităților, Regina spiritelor decedate,
primul locuitor al cerului și tipul uniform al tuturor zeilor și zeiței , împlinită de
rugăciunile tale, este cu tine, care guvernează cu capul ei înălțimile luminoase ale
cerului, brizele salubre ale oceanului; adâncimile tăcute deplorabile ale nuanțelor de
dedesubt; o singură divinitate sub multe forme, venerată de diferite națiuni ale
Pământului sub numeroase titluri și cu diferite rituri religioase ".
În procesiunea festivalului, Lucius a văzut chipul zeiței, pe ambele părți ale căruia
erau femeile însoțitoare, că "cu piepteni de fildes în mâinile lor, făcuți să creadă, prin
mișcarea brațelor și răsucirea degetelor lor, să pieptească și să înfrumusețeze părul
regal al zeitei ". Apoi, îmbrăcat în haine de in, veni inițiativa. "Părul femeilor a fost
umezit de parfum și învelit într-o acoperire transparentă, dar bărbații, stelele terestre,
de marea religie, au fost bine raiate, iar capetele lor au strălucit foarte mult".
Apoi au venit preoții, în haine de lenjerie albă. Primul a purtat o lampă sub formă de
barcă, care emitea flacără dintr-un orificiu în mijloc: al doilea, un altar mic: al treilea,
un palmier de aur: iar al patrulea arăta figura unei mâini stângi, palma deschise și
extinse ", reprezentând astfel un simbol al echității și atitudinii corecte, a cărei stânga,
mai lentă decât cea dreaptă, și mai mult lipsită de pricepere și artizanat, este așadar o
emblemă adecvată".
După ce Lucius, prin harul lui Isis, și-a recăpătat forma umană, Preotul ia spus:
"Calamitatea nu are nici un efect asupra celor pe care Zeița noastră a ales-o pentru
slujirea ei și despre care maiestatea ei a justificat". Și poporul a declarat că a fost
norocos să fie "astfel după un mod născut din nou, și odată logodit de slujba Sfântului
ministru".
Când a îndemnat Preasfintitul să-l inițieze, i sa răspuns că nu există nici unul dintre
cei inițiați, o minte atât de depravată sau atât de îndoită de distrugerea sa, încât, fără a
primi o comandă specială din partea lui Isis, să îndrăznească să-și asume slujirea ei în
mod rușinos și sacrilegiu, făcând astfel un act sigur să-și aducă un prejudiciu
îngrozitor. "Căci", a continuat Preotul șef, "porțile umbrelor de dedesubt și grija vieții
noastre fiind în mâinile zeiței" - ceremonia de inițiere în mistere este, ca atare, să
sufere moartea, cu șansele precare de resuscitare. De aceea, Zeita, în înțelepciunea
Divinității ei, a fost obișnuită să aleagă ca persoane cărora se poate încredința
secretele religiei ei, aceia care, în limitele maxime ale vieții pe care și-au
încheiat- , poate prin Providența ei să fie într-o manieră născută din nou și să înceapă
cariera unei noi existențe ".
Când a fost în cele din urmă inițiat, el a fost condus la cele mai apropiate băi și, după
ce sa scăldat, preotul a cerut mai întâi iertarea zeilor, apoi la stropit cu apă cea mai
clară și cea mai curată și la dus înapoi la Templu , "unde," spune Apuleius, "după ce
mi-a dat niște instrucțiuni, nu mi-a fost permis să dezvăluie limba muritoare, mi-a
cerut pentru zece zile să-mi restrânge apetitul, să nu mănânce alimente și să nu beau
vin".
Apoi a fost inițiat în tainele nocturne ale lui Osiris și Serapis: și apoi în cele ale lui
Ceres la Roma: dar la ceremoniile din aceste inițiative, Apuleius nu spune nimic.
Sub arhitectura lui Euclid, nemernicii și sclavii au fost excluși de la inițiere; și aceeași
excludere obținută împotriva materialeiștilor sau epicureenilor care au negat
Providența și, prin urmare, utilitatea inițierii. Printr-un progres natural, a venit pe larg
să se considere că porțile lui Elysium se vor deschide numai pentru Inițiat, ale cărui
suflete au fost purificate și regenerate în sanctuare. Dar nu a fost niciodată susținută,
pe de altă parte, că inițierea singură a fost suficientă. Aflăm de la Platon că este
necesar, de asemenea, ca sufletul să fie purificat de la orice pată și că purificarea
necesară a fost cea care a dat virtute, adevăr, înțelepciune, putere, dreptate și
temperanță.
Intrarea la temple a fost interzisă tuturor celor care au comis omucidere, chiar dacă au
fost involuntare. Așa se spune atât de Isocrate, cât și de Theon. Magicienii și șarlatanii
care făceau trădare un comerț și impostorii pretinzând că sunt posedați de spiritele rele
au fost excluși din sanctuare. Fiecare persoană ispășitoare și criminal a fost
respinsă; și Lampridius afirmă că, înainte de celebrarea misterelor, a fost făcută o
înștiințare publică, că nimeni nu are nevoie să intre, ci pe aceia împotriva cărora
conștiințele lor nu au rostit nici o reproșare și care erau siguri de propria lor
nevinovăție.
Din Inițiat era necesar ca inima și mâinile să fie libere de orice pată. Porfirul spune că
sufletul omului, la moarte, ar trebui să fie eliberat de toate pasiunile, de ură, de invidie
și de ceilalți; și, într-un cuvânt, să fie la fel de curat cum trebuie să fie în
Mistere . Bineînțeles că nu este surprinzător faptul că parricidele și perjurerii și alții
care au comis crime împotriva lui Dumnezeu sau a omului nu au putut fi admiși.
În Misterele din Mithras, o prelegere a fost repetată inițiatorului pe tema justiției. Iar
marea lecție morală a Misterelor, la care a avut tendința întregului lor ceremonial
mistic, exprimată într-o singură linie de către Virgil, era de a practica justiția și de a
respecta dumnezeirea; - care îi amintește pe oameni în fața justiției, conectându-l cu
justiția zeilor, care o cer și îi pedepsește infracțiunea. Inițiatul ar putea aspira la
favorurile zeilor numai pentru că și în timp ce respecta drepturile societății și ale
umanității. "Soarele", spune corul Inițiat în Aristofan, "arde cu o lumină pură numai
pentru noi, care, admițând la Mistere, respectă legile pietății în relația noastră cu
străinii și concetățenii noștri". Răsplata inițierii a fost atașată practicii virtuților
sociale. Nu era suficient să fii inițiat pur și simplu. A fost necesar să fim
credincioși legilorde inițiere, care le-a impus oamenilor îndatoriri în privința
lor. Bacchus nu ia permis nimănui să participe la misterele sale, ci la oameni care s-au
conformat regulilor pietății și justiției. Sensibilitatea, mai presus de toate, și
compasiunea pentru nenorocirile celorlalți erau virtuți prețioase, pe care inițiativa le-a
încercat să le încurajeze. "Natura," spune Juvenal, "ne-a creat compasiune, deoarece
ne-a înzestrat cu lacrimi. Sensibilitatea este cea mai admirabilă a simțurilor noastre:
ceea ce este cu adevărat vrednic de torța Misterelor; dacă el consideră că nenorocirile
altora sunt străine de sine? "
Toți care nu și-au folosit eforturile pentru a învinge o conspirație; și cei care,
dimpotrivă, au înfruntat unul; acei cetățeni care și-au trădat țara, care au predat
dușmanului un post sau un loc avantajos sau vasele statului; toți cei care-i dăduseră pe
vrăjmași bani; și, în general, toți cei care nu și-au îndeplinit sarcinile ca oameni
cinstiți și cetățeni buni, au fost excluși din Misterele lui Eleuzis. Pentru a fi admis aici,
trebuie să fi trăit în mod echitabil și cu o bună avere suficientă pentru a nu fi
considerat uitat de zei.
Orice inițiere este doar o introducere a schimbării mari a morții Botezul, ungerea,
îmbălsămarea, obturațiile prin înmormântare sau foc sunt simboluri pregătitoare,
precum inițierea lui Hercule înainte de a coborî la Nuanțe, subliniind schimbarea
mentală care trebuia să preceadă reînnoirea existenţă. Moartea este adevărata inițiere,
la care somnul este misterul introductiv sau minor. Este ritualul final care a unit pe
egiptean cu Dumnezeul său și care deschide aceeași promisiune tuturor celor pregătiți
corespunzător pentru el.
Trupul a fost considerat o închisoare pentru suflet; dar acesta din urmă nu a fost
condamnat la exilul și închisoarea veșnică. Tatăl Lumilor permite ca lanțurile sale să
fie rupte și au oferit în cursul naturii mijloacele de scăpare. Era o doctrină a
antichității imemoriale, împărtășită de egipteni, pictaori, Orphici și de acel tipic
Bacchic Sage, "Preceptorul sufletului", Silenus, că moartea este mult mai bună decât
viața; că moartea reală aparține celor care sunt pe pământ imersați în Lecția pasiunilor
și fascinațiilor ei și că viața adevărată începe numai atunci când sufletul este
emancipat pentru întoarcerea sa.
Și în acest sens, așa cum prezidând viață și de moarte, Dionusos este în cel mai înalt
sens Liberator: din moment ce , la fel ca Osiris, el eliberează sufletul, ghidându - l
migrații sale dincolo de mormânt, păstrând - o de riscul de a nou care intră sub
incidența sclavia materiei sau a unei forme de animale inferioare, purgatoriu de
Metempsychosis; și exaltarea și perfecționarea naturii sale prin disciplina
purificatoare a Misteriilor Sale. "Marele desăvârșire a întregii filosofii", a spus
Socrate, citând din surse tradiționale și mistică, este " Moartea : Cel care urmărește
bine filosofia studiază cum să moară ".
Tot sufletul face parte din Sufletul Universal, al cărui totalitate este Dionus; și este,
prin urmare, cel care, în calitate de Spirit al duhurilor, conduce spiritul vagin la casa
sa și îl însoțește prin procesele purificatoare, atât reale, cât și simbolice, ale tranzitului
său pământesc. El este, prin urmare, în mod categoric Miste sau ierofant , marele
Mediator spiritual al religiei grecești.
Sufletul uman este în sine [grec: δαιμονιος] un Dumnezeu în minte, capabil prin
propria sa putere de rivalizare a canonizării eroului, de a se face nemuritor prin
practica binelui și contemplarea frumosului și adevărului. Îndepărtarea în Insulele
Fericite ar putea fi înțeleasă doar în mod mitic; totul pământesc trebuie să
moară; Omul, la fel ca Œdipus, este rănit de la naștere, adevăratul său elysium poate
exista numai dincolo de mormânt. Dionusos a murit și a coborât în umbre. Pasiunea sa
a fost marele Secret al misterelor; deoarece Moartea este Marele Mister al
existenței. Moartea sa, tipică moartea Naturii sau a decăderii și restaurării sale
periodice, a fost unul dintre multele simboluri ale palingeniei sau a celei de a doua
nașteri a omului.
Omul a coborât din forțele elementare sau din titani [Elohim], care au hrănit corpul
zeității panteiste, creând universul prin sacrificiu de sine, comemorând în respectarea
sacramentală această pasiune misterioasă; și, în timp ce participă la carnea crudă a
victimei, pare să fie înviorat de un nou proaspăt din izvorul vieții universale, să
primească un nou gaj al existenței regenerate. Moartea este antecedentul inseparabil al
vieții; semințele moare pentru a produce planta, iar pământul însuși se înmoaie și
moare la nașterea lui Dionus. Prin urmare, semnificația falusului sau a înlocuitorului
său inofensiv, obeliscul, care se ridică ca o emblemă a învierii prin mormântul zeității
îngropate la Lerna sau la Sais.
Acesta a fost acest aspect, un moment sumbru, dar strălucit prin anticipare, care a fost
contemplat în Misterele: suferintele umane au fost consolați mărturisind încercările
mai dure ale zeilor; și vicisitudinile vieții și ale morții, exprimate prin simboluri
asemănătoare, cum ar fi jertfa sau submersiunea taurului, dispariția și re-iluminarea
tortei, excitat emoțiile corespondente de durere și bucurie alternative, jocul de pasiune
prezent la originea naturii și care însoțește toate schimbările ei.
Căci ororile materiale ale lui Tartarus, alegorice față de Inițiat, erau reale pentru masa
profanului; nici în vremurile din urmă, nu, poate mulți inițiați au citit corect
alegoria. Închisoarea închisă cu trei pereți, pe care sufletul condamnat a întâlnit-o
întâi, a răsărit și a suflat valurile de foc ale lui Phlegethon, în care s-au rostogolit roci
abrupte și uriașe; poarta cea mare cu coloane de adamant, pe care nimeni nu le-a putut
zdrobi pe zei; Tisiphone, gardianul lor, cu hainele ei sângeroase; bâlbâitul răsunat
asupra trupurilor ciudate ale nenorociților mizerabili, ale gemetelor lor înșelătoare,
amestecate în armonie groaznică cu ciocnirile lanțurilor lor; Furies, biciuindu-i pe cei
vinovați cu șerpi; abisul îngrozitor în care Hydra urlă cu sute de capete, lacomi să-i
devoreze; Tityus, prostrate și entrenele lui, hrănite de vulturul crud: Sisif, care își
rostogolea vreodată stânca; Ixion pe roata lui; Tantalus torturat de sete veșnică și de
foame, în mijlocul apei și cu fructe nedecorticate, atingând capul; fiicele lui Danaus la
sarcina lor veșnică, fără rod; bestiile mușcătoare și reptilele veninoase înțepătoare; și
devorând flacără, organisme consumatoare veșnic, reînnoite în agonie nesfârșită; toate
acestea au impresionat cu strictețe asupra poporului consecințele teribile ale păcatului
și viciului și le-au îndemnat să urmeze căile de onestitate și virtute.
Vedem că acest adevăr strălucește în doctrina învățată în Mistere că, deși infracțiunile
ușoare și obișnuite ar putea fi expediate prin penitențe, pocăință, fapte de binefacere și
rugăciuni, crime grave au fost păcate de moarte, dincolo de toate aceste
remedii. Eleusis și-a închis porțile împotriva lui Nero: preoții păgâni i-au spus lui
Constantin că, printre toate modurile lor de expirare, nimeni nu era atât de puternic
încât să poată spăla din sufletul său petele întunecate lăsate de uciderea soției sale și
de jignirea și asasinările sale multiplicate.
Era material; dar nu materie brută, inertă, inactivă, lipsită de viață, fără mișcare, fără
formă, fără lumină. Sa spus că este activ, gândire, gândire; casa sa naturală din cele
mai înalte regiuni ale Universului, de unde a coborât pentru a ilumina, pentru a da
formă și a mișca, a viveta, a anima și a purta cu sine o materie mai subțire; și unde
tinde neîncetat să se reînvie, când și imediat ce se poate elibera de legătura sa cu acea
problemă. Din acea substanță, divină, infinit de delicată și activă, esențial luminată, s-
au format sufletele oamenilor și numai prin ea, uniți și organizându-și trupurile,
oamenii trăiau .
Aceasta a fost doctrina lui Pitagora, care a învățat-o atunci când a primit misterele
egiptene: și a fost doctrina tuturor celor care, prin intermediul ceremonialului de
inițiere, au gândit să purifice sufletul. Virgil face ca spiritul Anchise să o învețe lui
Æneas: și toate expirațiile și lustrațiile folosite în Mistere erau doar simboluri ale
acelor intelectuale prin care sufletul trebuia curățat de pete și pete și eliberat de
existența închisoarea sa pământească, pentru ca aceasta să se ridice nestingherită la
sursa din care a venit.
Platon spune că sufletele nu vor ajunge la termenul lor de rău până când revoluțiile
lumii nu le-ar restabili în starea lor primitivă și nu le-ar fi purificat de petele pe care
le-au contractat prin contagiunea focului, a pământului și a aerului. Și el a spus că nu
li se permite să intre în Rai până când nu s-au distins prin practica virtuții în unul din
trei corpuri. Manicheenii au permis cinci: Pindar, același număr ca și Platon; la fel ca
și evreii.
Acest simbol a fost împrumutat de la egipteni, care a consacrat de asemenea oul lui
Osiris, germen de Lumină, născut însuși, spune Diodorus, din acel ou celebru. În
Teba, în Egiptul de Sus, el a fost reprezentat ca emițându-l din gură și provocând să
elibereze de la el primul principiu al căldurii și a luminii sau Dumnezeul-Foc, Vulcan
sau Phtha. Găsim acest ou chiar și în Japonia, între coarnele celebrului Mithriac Bull,
ale căror atribute Osiris, Apis și Bacchus toate împrumutate.
Orfeu, autor al misterelor grecești, pe care el la purtat din Egipt în Grecia, a consacrat
acest simbol: și a învățat că materia, necreată și informală, a existat din toată
eternitatea, neorganizată, ca haos; conținând în sine Principiile tuturor Existențelor
confundate și amestecate, lumină cu întuneric, uscate cu umezeala, căldură cu frig; din
care, după veacuri lungi care au luat forma unui ou imens, au eliberat cea mai pură
materie sau prima materie, iar restul a fost împărțit în cele patru elemente, din care au
pornit cerul și pământul și toate lucrurile. Această mare idee cosmogonică pe care a
învățat-o în Mistere; și astfel Hierofantul a explicat semnificația oului mistic, văzută
de inițiați în Sanctuar.
Astfel, întreaga Natură, în organizarea sa primitivă, i-a fost prezentată pe care a dorit
să o instruiască în secretele ei și să inițieze în misterele ei; și Clemens din Alexandria
ar putea spune că inițierea a fost o fiziologie reală.
Deci, Phanes, Dumnezeul Luminii, în Misteriile orfilor noi, a ieșit din oul haosului:
iar perșii aveau marele ou al lui Ormuzd. Și Sanchoniaton ne spune că în teologia
Phinetică chestiunea haosului a luat forma unui ou; și adaugă: "Astfel sunt lecțiile pe
care Fiul lui Thabion, primul hierofant al fnnicilor, s-au transformat în alegorii în care
fizica și astronomia s-au amestecat și pe care le-a învățat celorlalți Hierofanți, a căror
datorie era să prezideze orgii și inițiative și care, în încercarea de a încuraja uimirea și
admirația muritorilor, au transmis cu credincioșie aceste lucruri succesorilor lor și
inițiaților ".
În Mistere sa învățat divizarea Cauzei Universale într-o cauză activă și pasivă; dintre
care două, Osiris și Isis, - cerurile și pământul erau simboluri. Aceste două prime
cauze, în care se susținea că marele prim veac universal la începutul lucrurilor s-au
împărțit, au fost cele două mari divinități, a căror închinare a fost, după Varro,
inculcată asupra inițiaților de la Samotracii. "După cum este învățat", spune el, "în
inițierea Misteriilor de la Samotracii, Cerul și Pământul sunt privite ca cele două
primele dumnezeire. Ei sunt Dumnezeii puternici venerați pe acea insulă și ale căror
nume sunt consacrate în cărțile noastre Unul dintre ei este bărbatul și celălalt feminin
și aceștia poartă aceeași relație ca și sufletul față de corp, umiditatea până la uscăciune
". Cureții, în Creta, a construit un altar pentru Cer și Pământ; ale căror mistere au
sărbătorit la Gnossus, într-o groapă de chiparos.
Aceste două divinități, principiile active și pasive ale universului, au fost simbolizate
în mod obișnuit de părțile generatoare ale bărbatului și ale femeii; la care, în vremuri
îndepărtate, nu a fost atașată nici o idee de indecventa; a Phallusul și Cteis , embleme
de generare și de producție și care, ca atare, a apărut în Misterii. Lingamul indian a
fost uniunea celor două, precum barca și catargul și punctul dintr-un cerc: toate
acestea au exprimat aceeași idee filosofică cu privire la Uniunea celor două mari
Cauze ale Naturii, care concurează, una activă și alta pasiv, în generarea tuturor
ființelor: care au fost simbolizate prin ceea ce acum numim Gemeni, Gemenii, la acea
perioadă îndepărtată în care Soarele se afla în acel Semnal la Equinoxul Vernal și
când erau Male și Female; și despre care Phallus a fost luată probabil din organul
generativ al Taurului, când la aproximativ douăzeci și cinci sute de ani înaintea erei
noastre a deschis acel echinocțiu și a devenit pentru Lumea Veche simbolul puterii
creative și generatoare.
Inițiații de la Eleusis au început, declară Proclus, invocând cele două mari cauze ale
naturii, Cerurile și Pământul, pe care le-au fixat succesiv ochii, adresându-le fiecărei
rugăciuni. Și ei au considerat datoria lor să facă acest lucru, adaugă el, pentru că ei au
văzut în ei Tatăl și Mama tuturor generațiilor. Concursul acestor doi agenți ai
Universului a fost numit în limbă teologică o căsătorie . Tertulian, acuzând
Valentinienii că au împrumutat aceste simboluri din Misterele Eleuzei, admite însă că
în acele Mistere au fost explicate într-un mod compatibil cu decența, reprezentând
puterile naturii. El era prea puțin un filosof care să înțeleagă semnificația esoterică
sublimă a acestor embleme, care, dacă avansați, va fi dezvăluită în alte grade.
Există o altă împărțire a naturii, care în toate vremurile a lovit toți oamenii și care nu a
fost uitată în Mistere; cel al Luminii și Întunericului, Zi și Noapte, Bine și Rău; care se
amestecă și se contrazic, se urmăresc sau se urmăresc unul pe altul în tot
Universul. Marele ou simbolic a amintit în mod clar inițiaților acestei mari diviziuni a
lumii. Plutarh, tratând dogma unei providențe și a celor două principii ale Luminii și
Întunericului pe care le-a considerat ca bază a Teologiei antice, a Orgiilor și a
Misteriilor, precum și a grecilor ca barbari; o doctrină a cărei origine, după părerea
lui, se pierde în noaptea timpului, - citează, în sprijinul opiniei sale, faimosul Ou
Mystic al ucenicilor lui Zoroaster și al inițiaților din misterele lui Mithras.
Pentru inițiații din tainele lui Eleusis a fost expus spectacolul acestor două principii, în
scenele succesive ale Întunericului și Luminii care au trecut înaintea ochilor lor. La
întunericul cel mai profund, însoțit de iluzii și fantome înfricoșătoare, a reușit să
strălucească cea mai strălucitoare lumină, a cărei splendoare a strălucit în jurul statuii
Zeitei. Candidatul, spune Dion Chrysostomus, a intrat într-un templu misterios, de
magnitudine uimitoare și frumusețe, unde i-au fost expuse multe scene mistică; unde
urechile lui au fost uimite cu multe voci; și unde Întunericul și Lumina au trecut
succesiv înaintea lui. Și Themistius descrie în mod asemănător Inițiatul, atunci când
urmează să intre în acea parte a sanctuarului înnăscută de Zeiță, plină de teamă și
venerație, nesigur în ce direcție să avanseze prin întunericul profund care îl
înconjoară. Dar când Hierofantul a deschis intrarea în sanctuarul cel mai apropiat și a
scos haina care ascunde Zeita, el o expune inițiaților, strălucind de lumina
divină. Umbra groasă și atmosfera sumbră care stătea în fața candidatului
dispăreau; el este plin de un entuziasm viu și strălucitor, care-și ridică sufletul de la
dejecția profundă în care a fost aruncată; iar cea mai pură lumină reușește să atingă
întunericul cel mai gros. el este plin de un entuziasm viu și strălucitor, care-și ridică
sufletul de la dejecția profundă în care a fost aruncată; iar cea mai pură lumină
reușește să atingă întunericul cel mai gros. el este plin de un entuziasm viu și
strălucitor, care-și ridică sufletul de la dejecția profundă în care a fost aruncată; iar cea
mai pură lumină reușește să atingă întunericul cel mai gros.
În Misterele lui Isis, candidatul a trecut mai întâi prin valea întunecată a umbrei
morții; apoi într-un loc reprezentând elementele sau lumea sublunară, în care cele
două principii se contrazic și se luptă; și în cele din urmă a fost admisă într-o regiune
luminoasă, unde soarele, cu cea mai strălucitoare lumină, a pus în mișcare nuanțele
nopții. Apoi el însuși a pus pe costumul lui Dumnezeu-soare sau sursa vizibilă de
lumină eterică, în ale cărei mistere a fost inițiat; și a trecut de la imperiul întunericului
la cel al luminii. După ce și-a pus picioarele pe pragul palatului lui Pluto, el sa înălțat
la Empyrean, la sânul Principiului Etern al Luminii Universului, de unde izvorăsc
toate sufletele și inteligențele.
Plutarh recunoaște că această teorie a două Principii a stat la baza tuturor Misteriilor și
a fost consacrată în ceremoniile și misterele religioase ale Greciei. Osiris și Typhon,
Ormuzd și Ahriman, Bacchus și Titanii și Giants, au reprezentat toate aceste
principii. Phanes, Dumnezeul luminos care a eliberat din Ou sacru și Noapte, a purtat
sceptrele din Misterele noului Bacchus. Noaptea și Ziua erau doi dintre cei opt zei
adorați în Misterele lui Osiris. De asemenea, șederea lui Proserpine și, de asemenea, a
lui Adonis, timp de șase luni ale fiecărui an în lumea superioară, adăpost de lumină și
șase luni în partea inferioară sau împrejurimile întunericului, reprezenta în mod
alegoric aceeași diviziune a Universului.
Acest lucru ne aduce în mod natural la partea tragică a acestor scene religioase și la
istoria alegorică a diferitelor aventuri ale Principiului, Lumină, victorie și învins de la
rândul său, în luptele purtate cu Întuneric în timpul fiecărei perioade anuale. Aici
ajungem la partea cea mai misterioasă a inițialele antice și cea mai interesantă pentru
masonul care se plânge de moartea marelui său Maestru Khir-Om. De-a lungul ei,
Herodotul aruncă voalul august al misterului și tăcerii. Vorbind despre Templul lui
Minerva sau despre acel Isis care a fost numit Maica Dumnezeului Soare și ale
căror Misteri au fost numite Isiac, la Sais, vorbește despre o Mormânt în Templu, în
spatele Capelei și pe perete; și spune: "Este mormântul unui om, al cărui respect de
nume îmi cere să ascund." În Templu erau mari obeliscuri de piatră [ phalli ] și un lac
circular pavat cu pietre și tavit cu un parapet. la fel ca la Delos "[unde au fost
sărbătorite Misterele lui Apollo]. "În acest lac egiptenii sărbătoresc, în timpul nopții,
ceea ce ei modelează Misterele, în care sunt reprezentate suferințele Dumnezeului
despre care am vorbit mai sus". Acest Dumnezeu a fost Osiris, omorât de Typhon și
care a coborât la Umbre și a fost restaurat la viață; despre care vorbea înainte.
Ni se amintește, prin acest pasaj, despre mormântul lui Khir-Om, despre moartea sa și
despre ridicarea sa din mormânt, simbolică a restaurării vieții; și, de asemenea, a mării
de brazi din Templul din Ierusalim. Herodotus adaugă: "Îmi impun o tăcere profundă
în privința acestor mistere, cu cele mai multe despre care cunosc. În ceea ce privește
micile vorbe despre inițiativele lui Ceres, cunoscute printre greci ca fiind
Thesmophoria, ceea ce voi spune nu va încălca respectul pe care îl datorez religiei ".
Athenagoras citează acest pasaj pentru a arăta că nu numai statuia, ci mormântul lui
Osiris a fost expusă în Egipt și o reprezentare tragică a suferințelor sale; și remarcă
faptul că egiptenii au avut ceremonii de doliu în cinstea zeilor lor, ale căror moarte au
plâns; și cărora le-au sacrificat după aceea că au trecut într-o stare de nemurire.
Cu toate acestea, nu este dificil, combinând diferitele raze de lumină care provin din
diferite sanctuare, pentru a învăța geniul și obiectul acestor ceremonii secrete. Avem
sugestii și nu detalii.
Știm că egiptenii s-au închinat Soarelui, sub numele de Osiris. Nefericirea și moartea
tragică a acestui Dumnezeu au fost o alegorie legată de Soare. Typhon, ca Ahriman,
reprezenta Întunericul. Suferințele și moartea lui Osiris în Misterele nopții au fost o
imagine mistică a fenomenelor naturii și a conflictului celor două mari principii care
împărtășesc imperiul naturii și care au influențat cel mai mult sufletele
noastre. Soarele nu este nici născut, nici moare, nici nu este înviat la viață, iar recitalul
acestor evenimente nu era decât o alegorie, învelind un adevăr superior.
Horus, fiul lui Isis, și același Apolo sau Soarele, a murit și a fost din nou restaurat la
viață și la mama sa; și preoții lui Isis au sărbătorit aceste evenimente mari prin jelire și
festival de bucurie succesiv reciproc.
Mormântul lui Apollo se afla la Delphi, unde, după Python, Șarpele Polar, care anunța
în fiecare an venirea toamnei, rece, întuneric și iarnă, la omorât și pe care triumfa
Dumnezeu, pe 25 Martie, la întoarcerea sa la mielul echinocțiului de vernal.
În Creta, Jupiter Ammon sau Soarele din Berbec, pictat cu atributele acelui semn
echinocțial, Ramul sau Mielul - pe care Ammon, care spune Martianus Copella, este
același cu Osiris, Adoni, Adonis, Atys și celălalt Soarele-Zei, - și el a fost un mormânt
și o inițiere religioasă; una dintre principalele ceremonii a constat în îmbrăcămintea
Inițiatului cu pielea unui miel alb. Și în acest caz vedem originea șorțului de piele de
oaie albă, folosit în zidărie.
Toate aceste morți și învieri, aceste embleme funerare, aceste aniversări de doliu și
bucurie, aceste cenotafuri ridicate în locuri diferite față de Dumnezeul-soare, onorat
sub diferite nume, aveau doar un singur obiect, narațiunea alegorică a evenimentelor
care s-au petrecut aici mai jos la lumina naturii, acel foc sacru din care s-au considerat
că emană sufletele noastre, luptându-se cu materia și principiul întunecat, rezident în
ea, întotdeauna în contradicție cu Principiul binelui și a Luminii turnat de Divinitatea
Supremă. Toate aceste Mistere, spune Clemens din Alexandria, care ne-au arătat
numai crimă și morminte, toate aceste tragedii religioase, au avut o bază comună,
ornamentată diferit: și baza a fost moartea și învierea fictivă a Soarelui, Sufletul
Lumii, principiul viață și mișcare în lumea sublunară,
În Soare, Sufletele au fost purificate: și au fost reparate. A fost una dintre porțile
sufletului, prin care teologii, spune Porphyry, spun că se re-urcă spre casa Luminii și a
Binelui. De aceea, în Misterele lui Eleusis, Dadoukos (primul ofițer după Hierofant,
care reprezenta Marele Demiurg sau Creator al Universului), care a fost postat în
interiorul Templului, unde a primit candidații, a reprezentat Soarele.
Astfel, heruvimii, conform lui Clemens și Philo, reprezentau cele două emisfere:
aripile lor, cursul rapid al întinderii și timpul care se învârte în zodiac. "Căci cerul
zboară; spune Philo, vorbind despre aripile heruvimilor: care erau reprezentări
înaripate ale leului, taurului, vulturului și omului; dintre care doi, tauri și lei cu cap și
cu aripi umane, atât de mulți au fost găsiți la Nimroud; adoptat ca simboluri benefice,
când Soarele a intrat în Taur la echinocțiul de primăvară și Leo la Solstițiul de vară: și
când a intrat și în Scorpionul pentru care, datorită influențelor sale maligne, a fost
înlocuită vulturul Aquila, la echinocul de toamnă ; și Varsatorul (purtătorul de apă) la
Solstițiul de iarnă.
Deci, spune Clemens, sfeșnicul cu șapte ramuri a reprezentat cele șapte planete, cum
ar fi cele șapte ramuri au fost aranjate și reglate, păstrând proporția muzicală și
sistemul de armonie din care soarele era centrul și legătura. Ei au fost aranjați, spune
Philo, în trei, ca planetele de mai sus și cele de sub soare; între care două grupuri era
ramura care la reprezentat, mediatorul sau moderatorul armoniei cerești. El este, de
fapt, cel de-al patrulea la scara muzicală, după cum afirmă Philo, și Martianus Capella
în imnul său către Soare.
Cei care au adorat soarele în Tracia, sub numele de Saba-Zeus, grecianul Bakchos, îl
construiesc, spune Macrobius, un templu pe Muntele Zelmisso, forma sa rotundă
reprezentând lumea și soarele. O deschidere circulară pe acoperiș a admis lumina și a
introdus imaginea soarelui în corpul sanctuarului, unde părea să se aprindă ca în
înălțimile Cerului și să disipeze întunericul din templul care era un simbol
reprezentativ al lumea. Acolo au fost reprezentate pasiunea, moartea și învierea lui
Bakchos.
Deci Templul lui Eleusis era aprins de o fereastră în acoperiș. Sanctuarul astfel
luminat, Dion se compară cu Universul, din care spune că el nu era decât în
dimensiune; și în ea marile lumini ale naturii au jucat o mare parte și au fost
reprezentate mistic. Imaginile Soarelui, Lunii și Mercurului au fost reprezentate acolo
(cea din urmă, la fel ca Anubis care îl însoțea pe Isis); și acestea sunt în continuare
cele trei lumini ale unei loji masonice; cu excepția faptului că pentru Mercur, Maestrul
Lojii a fost înlocuit absurd.
Știm doar că tot ceea ce sa povestit era minunat; tot ceea ce se făcea aici avea tendința
de a uimi inițiativa: și că ochii și urechile erau la fel de uluite. Hierofantul, de înălțime
înaltă și niște trăsături nobile, cu păr lung, de o vârstă mare, gravă și demnă, cu o voce
dulce și sonoră, se așeză pe un tron, îmbrăcat într-o rochie lungă; ca Motivul-
Dumnezeu al naturii a fost considerat a fi învăluit în lucrarea Sa și ascuns sub un văl
pe care nici un muritor nu îl poate ridica. Chiar și numele lui a fost ascuns, ca cel al
lui Demiourgos, al cărui nume era inefabil.
Aceiași ofițeri se găsesc în procesiunea inițialelor lui Isis, descris de Apuleius. Toți,
îmbrăcați în haine de lenjerie albă, întinși de-a lungul pieptului și apropiați de
picioare, au venit, în primul rând, unul purtând o lampă în formă de barcă; al doilea,
unul purtând un altar; și în al treilea rând, unul purtând un palmier de aur și
caduceu. Aceștia sunt aceiași cu cei trei ofițeri din Eleusis, după Hierofant. Apoi, unul
purtând o mână deschisă și turnând lapte pe pământ dintr-un vas de aur sub formă de
piept de femeie. Mâna era aceea a dreptății: și laptele făcea aluzie la Galaxia sau
Calea Lactee, de-a lungul căreia sufletele s-au coborât și s-au rememorat. Au urmat
alți doi, unul purtând un ventilator de vânt, iar celălalt o vază de apă; simboluri ale
purificării sufletelor prin aer și apă; și a treia purificare, pe pământ,
Apoi a urmat un piept sau o arcă, ornamentată magnific, care conținea o imagine a
organelor generației Osiris sau, probabil, a ambelor sexe; embleme ale Puterilor
originale care generează și produc. Când Typhon, a spus fabula egipteană, a tăiat
trupul lui Osiris în bucăți, și-a aruncat genitalele în Nil, unde un pește le-a
devorat. Atys sa mutilat, după cum au făcut-o preoții lui ca imitație; și Adonis era în
acea parte a corpului său rănit de mistreți: toate reprezentau pierderea de către soare a
puterii sale vivificatoare și generatoare, când a ajuns la Equinoxul de toamnă
(Scorpionul pe care pe monumentele vechi bate acele părți ale Vernal Bull ), și a
coborât spre regiunea întunericului și a iernii.
Atunci, spune Apuleius, a venit "cel care a purtat în sânul său un obiect care a bucurat
inima purtătorului, o venerabilă efigie a Divinității Supreme, fără nici o asemănare cu
omul, vitele, pasărea, fiara sau orice creatură vie: invenție, venerabilă de originalitatea
romantică a modei, un simbol minunat, inefabil al misterelor religioase, care trebuie
privit într-o tăcere profundă, așa cum a fost, figura ei a fost cea a unei mici urne de aur
lustruit, aruncată foarte artistic, rotunjită la partea inferioară și acoperită peste tot cu
hieroglifele minunate ale egiptenilor, care nu era înălțată, ci se extindea lateral,
proeminendu-se ca o râu lung, în timp ce pe partea opusă era mânerul care, cu
extensie laterală similară, a purtat pe vârf un asp, curling corpul său în falduri, și
întinde în sus,încrețită, încrețită, umflată în gât. "
Traseul urmat de suflete, conform porfirului sau, mai degrabă, marșul lor progresiv
din lume, culcat prin stelele și planetele fixe, peștera Mithriac nu numai că prezenta
constelații zodiacale și alte porți marcate în cele patru puncte echinocțiale și solstițiale
ale zodia, unde sufletele intră și izolează din lumea generațiilor; și prin care trec
încoace între taramurile luminii și întunericului; dar a reprezentat cele șapte sfere
planetare de care au nevoie să treacă, coborând din cerul stelelor fixe până la
elementele care înconjoară pământul; și au fost marcate șapte porți, una pentru fiecare
planetă, prin care trec, în jos sau înapoi.
Învățăm acest lucru din Celsus, în Origen; care spune că imaginea simbolică a acestui
pasaj între stele, folosită în misterele Mithriac, a fost o scară, ajungând de la pământ la
cer, împărțită în șapte trepte sau etape, fiecare fiind o poartă și la vârf opt , cea a
stelelor fixe. Prima poartă spune Celsus, a fost cea a lui Saturn și a plumbului, de
natura greu de care sa simbolizat progresul său lent. Al doilea, din tablă, era cel al lui
Venus, simbolizând splendoarea ei moale și flexibilitatea ușoară. Al treilea, de aramă,
era cel al lui Jupiter, emblemă a solidității sale și a naturii uscate. Al patrulea, de fier,
a fost cel al lui Mercur, exprimându-și activitatea nepăsătoare și sagacitatea. Al
cincilea, de cupru, a fost cel al lui Marte, exprimându-și inegalitățile și natura
variabilă. Al șaselea, de argint, era cel al Lunii; al șaptelea, din aur, cel al
Soarelui. Această ordine nu este ordinea reală a acestor planete; ci o misterioasă, ca
cea a zilelor Săptămânii consacrate pentru ei, începând de sâmbătă
șiretrogradarea până duminică. A fost dictat, spune Celsus, prin anumite relații
armonice, cele ale celui de-al patrulea.
Astfel a existat o legătură intimă între Știința Sacră a Misterelor și astronomia și fizica
antică; iar marele spectacol al Sanctuarilor era acela al ordinii Universului cunoscut
sau spectacolul naturii însuși, care înconjura sufletul Inițiatului, înconjurat de el când
a coborât mai întâi prin porțile planetare și prin echinctul și solstițialul ușile, de-a
lungul Calei Lactee, să fie pentru prima dată imateriate în casa de închisoare a
materiei. Dar misterele au reprezentat de asemenea, prin simboluri sensibile, forțele
invizibile care mișcă acest Univers vizibil și virtuțile, calitățile și puterile atașate
materiei și care mențin ordinea minunată observată în ea. Din acest Porfir ne
informează.
Doctrina Unității lui Dumnezeu, în acest sens, a fost învățată de Orfeu. Din acest imn
sau palinod este dovada; fragmente din care sunt citate de mulți dintre Părinți, precum
Iustin, Tatian, Clemens din Alexandria, Cyril și Theodoret și totul de Eusebiu, citând
din Aristobulus. Doctrina LOGOS (cuvânt) sau Noos (intelectul), încarnarea sa,
moartea, învierea sau transfigurarea; a unirii sale cu materia, diviziunea sa în lumea
vizibilă, pe care o înmânează, întoarcerea sa la Unitatea originală și întreaga teorie
referitoare la originea sufletului și destinul său, au fost învățate în Misterele, despre
care ele erau obiect mare.
Împăratul Iulian explică Misterele lui Atys și Cybele prin aceleași principii metafizice,
respectând Inteligența demiurgică, descendența ei în materie și revenirea la originea ei
și extinde această explicație la cele ale lui Ceres. Și tot așa Sallust filosoful, care
admite în Dumnezeu o Forță secundară inteligentă, care coboară în materia generativă
pentru al organiza. Aceste idei mistice au format în mod firesc o parte a doctrinei
sacre și a ceremoniilor de inițiere, al căror obiect, remarcă Sallust, a fost acela de a uni
omul cu lumea și cu divinitatea; iar ultimul termen al perfecțiunii a fost, conform lui
Clemens, contemplarea naturii, a ființelor reale și a cauzelor. Definiția Sallust este
corectă. Misterele au fost practicate ca un mijloc de a perfecționa sufletul, de a face
să-și cunoască propria demnitate,ființe reale , a
fost ființele invizibile , genii , facultățile sau puterile naturii; totul nu face parte
din lumea vizibilă , care a fost numită, prin opoziție, aparentăexistenţă. Teoria genii
sau a puterilor naturii și a forțelor sale personificate face parte din Știința sacră a
inițierii și din spectacolul religios al diferitelor ființe expuse în Sanctuar. Aceasta a
rezultat din acea credință în providența și superintendența zeilor, care a fost una dintre
bazele primare de inițiere. Administrarea Universului de către Subalternul Genii,
căruia îi este mărturisită și prin care binele și răul sunt eliberate în lume, a fost o
consecință a acestei dogme, învățată în Misterele din Mithras, unde sa arătat că oua
celebre împărțite între Ormuzd și Ahriman, fiecare însărcinând douăzeci și patru Genii
să renunțe la binele și răul găsite în ele; ei fiind sub doisprezece zei superiori, șase pe
marginea Luminii și Binelui și șase pe cel al Întunericului și al Răului.
În fruntea celor din urmă era șeful lor, Typhon, Ahriman sau Shaitan, principiul
rău; care, având tulburări în natură, a adus necazuri asupra oamenilor pe uscat și pe
mare și a provocat cele mai mari rele, este pedepsit în cele din urmă pentru crimele
sale. Aceste evenimente și incidente, spune Plutarh, pe care Isis dorea să le reprezinte
în ceremonialul Misterelor, stabilit de ea în memoria trăirilor și rătăcirilor sale, a
expus o imagine și o reprezentare în Sanctuarii ei, unde i s-au oferit încurajări evlavie
și mângâiere în nenorocire. Dogma unei providențe, spune el, care administrează
universul prin puteri intermediare, care mențin legătura dintre om și divinitate, a fost
consacrată în misterele egiptenilor, frigilor și tracilor, a magilor și a ucenicilor din
Zoroaster ; după cum este clar de inițiativele lor, în care s-au amestecat ceremoniile
înjurătoare și funerale. A fost o parte esențială a lecțiilor date inițialelor, pentru a le
învăța relațiile propriilor lor suflete cu Natura Universală, cele mai mari lecții de
toate, menite să-l demeneze pe om în ochii lui și să-i învețe locul în Universul
lucrurilor .
Astfel, întregul sistem al Universului a fost afișat în toate părțile sale în ochii
inițiatului; și peștera simbolică care o reprezenta a fost împodobită și îmbrăcată cu
toate atributele acelui Univers. În această lume atât de organizată, dotată cu o forță
dublă, activă și pasivă, împărțită între lumină și întuneric, mișcată de o Forță vie și
inteligentă, guvernată de Genii sau Îngeri care prezidează părțile ei diferite și a căror
natură și caracter sunt mai înalte sau scăzute în proporție, deoarece posedă o porțiune
mai mare sau mai mică de materie întunecată, - această lume coboară sufletul,
emanarea focului eteric și exilată din regiunea luminoasă de deasupra lumii. Intră în
această materie întunecată, în care principiile ostile, fiecare detașate de trupele sale
din Genii, sunt în conflict,
Dar un lucru a rămas - să-și reprezinte întoarcerea, prin constelații și sfere planetare,
până la casa sa inițială. Focul ceresc, filosofii spun că sufletul lumii și al focului, un
principiu universal, care circulă deasupra cerurilor, într-o regiune infinit pură și
luminosă, pură, simplă și neamestecată, este mai presus de lume prin luminozitatea ei
specifică . Dacă o parte din ea (să zicem că un suflet omenesc) coboară, ea acționează
împotriva naturii sale, îndemnată de o dorință inconștientă a inteligenței, de o iubire
perfidă pentru materie care o face să coboare, să știe ce trece aici mai jos, unde binele
și răul sunt în conflict. Sufletul, o substanță simplă, atunci când nu are legătură cu
materia, o rază sau o particulă a focului divin, a cărei casă se află în cer, se întoarce
spre acea casă, în timp ce se unește cu trupul și se luptă să se întoarcă acolo.
Învățând acest lucru, misterele s-au străduit să-și amintească omul de originea sa
divină și să-i arate mijloacele de a se întoarce acolo. Marea știință dobândită în
Mistere a fost cunoașterea sinelui omului, a nobilității originii sale, a măreției
destinului său și a superiorității sale asupra animalelor, care nu pot dobândi niciodată
această cunoaștere și pe care el seamănă atât timp cât nu reflectă asupra existenței sale
și sună profunzimea naturii sale.
Făcând și suferind, prin virtute și pietate și fapte bune, sufletul a fost lăsat pe larg să
se elibereze de trup și să urce pe calea Calei Lactee, prin poarta Capricornului și prin
cele șapte sfere, până la locul de unde au coborât prin multe gradații și cu șuviri și
entuziasmuri succesive. Și astfel, teoria sferelor și a semnalelor și inteligențelor care
prezidă acolo și a întregului sistem de astronomie au fost legate de cea a sufletului și a
destinului său; și așa au fost învățați în Misterele în care s-au dezvoltat marile
principii ale fizicii și metafizicii cu privire la originea sufletului, starea sa de aici mai
jos, destinația și viitorul său.
Grecii stabilesc data înființării Misterelor lui Eleusis în anul 1423 î.Hr., în timpul
domniei lui Erechet din Atena. Potrivit unor autori, ele au fost instituite de către ea
însăși; și după alții, de către acel monarh care ia adus din Egipt, unde, după Diodor de
Sicilia, sa născut. O altă tradiție a fost aceea că Orfeu le-a introdus în Grecia,
împreună cu ceremoniile Dionisiacului, copiindu-le pe cele din urmă de la Misterele
lui Osiris, iar cele dintâi de cele ale lui Isis.
Astfel, în Argos, Phocis, Arcadia, Achaia, Messenia, Corint și multe alte părți ale
Greciei, au fost practicate Misteriile, dezvăluind pretutindeni originea lor egipteană și
pretutindeni având aceleași trăsături generale; dar cele ale lui Eleusis, din Attica, ne
spune Pausanius, au fost privite de greci de la începuturile timpurilor, fiind la fel de
superioare celorlalte, așa cum Zeii sunt pentru simbolicii Eroilor.
Similar cu acestea au fost Misterele Bona Dea, Zeita Bine, al cărui nume, spune
Cicero și Plutarh, nu era permisă nici unui om să știe, la Roma, sărbătorită încă din
primele timpuri ale acestui oraș. Acestea au fost aceste Mistere, practicate doar de
femei, a căror secret a fost în mod imprudent încălcat de către Clodius. Au fost ținute
la Kalends din mai; și, potrivit lui Plutarh, o mare parte din ceremonial seamănă foarte
mult cu taina lui Bakchos.
Ezechiel vorbește despre sărbătorile lui Adonis sub numele celor de la Thammuz, o
divinitate asiriană, pe care în fiecare an femeile plângeau, așezate la ușile locuințelor
lor. Aceste Mistere, ca și celelalte, au fost sărbătorite în primăvară, la Echinocul de
Vernal, când a fost restaurat la viață; atunci când au fost instituite, Soarele (ADON,
Domn sau Maestru) se afla în semnul Taurului, domiciliul lui Venus. El a fost
reprezentat cu coarne, iar imnul lui Orfeu, în onoarea lui, îl numește "Dumnezeul cu
două coarne"; ca în Argos Bakchos a fost reprezentat cu picioarele unui taur.
Misterele lui Bakchos erau cunoscute sub numele de festivaluri Sabazian, Orphic și
Dionysiac. Ei s-au întors la cea mai îndepărtată antichitate printre greci și au fost
atribuiți de unii lui Bakchos însuși și de alții lui Orfeu. Asemănarea în ceremonial
dintre observațiile stabilite în onoarea lui Osiris în Egipt și cele în cinstea lui Bakchos
în Grecia, tradițiile mitologice ale celor doi zei și simbolurile folosite în sărbătorile
fiecăruia, dovedesc amplu identitatea lor. Nici numele lui Bakchos, nici
cuvântul orgii aplicat sărbătorilor sale, nici cuvintele sacre folosite în misterele sale
nu sunt grecești, ci de origine străină. Bakchos era o divinitate orientală, venerată în
Est, și orgii sale celebrându-se acolo, cu mult înainte ca grecii să-i adopte. În cele mai
vechi timpuri a fost închinat în India, Arabia și Bactria.
Învățătorii din aceste taine păstrau ritualul și ceremoniile care erau însoțite de
simplitatea primelor veacuri și de manierele primilor oameni. Regulile lui Pitagora au
fost urmate acolo. La fel ca egiptenii, care au purtat lână necurată, nu au îngropat pe
nici un Inițiat în haine de lână. Ei s-au abținut de la sacrificii sângeroase; și a trăit pe
fructe sau legume sau lucruri neînsuflețite. Au imitat viața sectelor contemplative ale
Orientului; apropiindu-se astfel de liniștea primilor oameni, care trăiau scutiți de
necazuri și de crime în sânul unei păci profunde. Unul dintre cele mai prețioase
avantaje promise de inițierea lor a fost acela de a pune un om în comuniune cu zeii,
prin purificarea sufletului său de toate pasiunile care interferează cu acea bucurie, și
diminuează razele de lumină divină care sunt comunicate fiecărui suflet capabil să le
primească și care imită puritatea lor. Unul dintre gradele de inițiere a fost starea de
inspirație la care au fost susținute adepții. Inițiații în misterele miei, la Pepuza, în
Frigia, au mărturisit că sunt inspirați și profeți; și sa susținut că sufletul, prin
intermediul acestor ceremonii religioase, purificat de orice pată, putea să vadă pe
dumnezeii în această viață și, cu siguranță, în toate cazurile, după moarte.
Porțile sacre ale Templului, unde s-au desfășurat ceremoniile de inițiere, au fost
deschise, dar o dată în fiecare an, și nimănui nu i sa permis niciodată să intre în
ea. Noaptea și-a aruncat vălul peste aceste Mistere, care nu puteau fi dezvăluite
nimănui. Acolo au fost reprezentate suferințele lui Bakchos, care, ca și Osiris, au
murit, au coborât în iad și au înviat din nou la viață; și carnea crudă a fost distribuită
inițiaților, care fiecare a mâncat, în memoria morții zeității, sfâșiată în bucăți de către
Titani.
În aceste Mistere, aspirantul a fost ținut în spaimă și întuneric pentru a efectua cele
trei zile și nopți; și a fost apoi făcută [greacă: Aφα υίσμος] sau ceremonie care
reprezintă moartea lui Bakchos, același personaj mitologic cu Osiris. Acest lucru a
fost cauzat prin limitarea lui într-o celulă strânsă, pentru a reflecta serios, în
singurătate și în întuneric, asupra afacerii în care era angajat: și mintea lui să fie
pregătită pentru receptarea adevărurilor sublime și misterioase ale revelației și
filozofiei primitive. Aceasta a fost o moarte simbolică; eliberarea de ea,
regenerarea; după care a fost numit [greacă: δίφυης] sau gemenească. În timp ce era
îngrădit în celulă, urmărirea lui Typhon după trupul osificat al lui Osiris și căutarea lui
Rhea sau a lui Isis pentru aceleași lucruri au fost adoptate în audiere; planificată cu
voce tare numele acelei Zeități derivate din Sanscrit. Atunci sa anunțat că a fost găsit
trupul; iar aspirantul a fost eliberat în mijlocul strigătelor de bucurie și de bucurie.
Apoi a trecut printr-o reprezentare a Hell and Elysium. "Apoi," a spus un scriitor
vechi, "ei se distrează cu imnuri și dansuri, cu doctrinele sublime ale cunoașterii sacre
și cu viziuni minunate și sfinte. Și acum devin perfecți și inițiați, ei sunt liberi și nu
mai sunt în stare de constrângere; dar, încoronați și triumfători, ei merg în sus și în jos
în regiuni ale binecuvântatului, vorbesc cu oameni buni și sfinți și sărbătoresc
misterele sacre la plăcere ". Ei au fost învățați natura și obiectele Misterelor și
mijloacele de a se face cunoscute și au primit numele de Epopte; au fost instruiți pe
deplin în natura și atributele divinității și doctrina unui stat viitor; și a făcut cunoștință
cu unitatea și atributele Marelui Arhitect al Universului, și adevăratul sens al fabulelor
cu privire la zeii păgânismului: marele Adevăr fiind proclamat de multe ori că "Zeus
este Sursa primordială a tuturor lucrurilor, este un singur Dumnezeu, o singură putere
și ONU conduc peste toți". Și după o explicație completă a numeroaselor simboluri și
embleme care le-au înconjurat, ei au fost concediați cu cuvintele barbare [Greacă:
Κόγξ] și [Greacă: Ομπαξ], corupțiile cuvintelor Sanscrit, Kanska Aom
Pakscha; sens,obiect al dorințelor noastre, Dumnezeu, tăcere , sau închinarea
divinității în tăcere .
Printre emblemele folosite a fost toiagul lui Bakchos; care, odată, sa spus, a aruncat pe
pământ și a devenit șarpe; și la un alt timp el a lovit râurile Orontes și Hydaspes cu ea,
iar apele s-au abătut și el a trecut peste uscat. Apa a fost obținută, în timpul
ceremoniilor, lovind o stâncă cu ea. Bakhæ și-a încununat capul cu șerpi, le-a purtat în
vase și coșuri, și la glasul [grecesc: Ευρυσίς] sau descoperirea trupului lui Osiris, a
aruncat unul, în viață, în sânul aspirantului.
Misterele lui Atys din Frigia și cele ale lui Cybele, stăpânul ei, precum închinarea lor,
seamănă mult cu cele ale lui Adonis și Bakchos, Osiris și Isis. Originea lor asiatică
este recunoscută universal și a fost cu mare plauzibilitate revendicată de Phrygia, care
contestă palma antichității cu Egiptul. Ei, mai mult decât oricare alt popor, au
amestecat alegoria cu închinarea lor religioasă și au fost mari inventatori ai
fabulelor; și tradițiile lor sacre cu privire la Cybele și Aty, pe care toți admit că sunt
zei Frigali, erau foarte diferiți. În toate, după cum aflăm de la Iulius Firmicus, ei au
reprezentat prin alegorie fenomenele naturii și succesiunea faptelor fizice, sub vălul
unei istorii minunate.
Sărbătorile lor au avut loc la echinocți, începând cu lamentări, jale, gemete și strigăte
jalnice pentru moartea lui Aty; și se încheie cu bucurie la restaurarea sa la viață.
Nu vom recita diferitele versiuni ale legendei lui Atys și Cybele, date de Julius
Firmicus, Diodorus, Arnobius, Lactantius, Servius, Sfântul Augustin și
Pausanias. Este suficient să spunem că este în esență aceasta: că Cybele, o prințesă
frigică, care a inventat instrumente muzicale și dansuri, a fost îndrăgostită de Atys, un
tânăr; fie că el, într-o stare de frenezie, sa mutilat sau a fost mutilat de ea într-un
paroxism de gelozie; că el a murit, iar după aceea, ca Adonis, a fost restaurat la
viață. Este ficțiunea fnnicică cu privire la Dumnezeul-soare, exprimat în alți termeni,
sub alte forme și cu alte nume.
Cybele a fost închinat în Siria, sub numele de Rhea. Lucian spune că Atys-ul Lydian
și-a stabilit închinarea și și-a construit templul. Numele lui Rhea se regăsește și în
vechea cosmogonie a doctorilor din Sanchoniathon. Era Atys the Lydian, spune
Lucian, care, după ce a fost mutilat, a întemeiat mai întâi Misteriile Rheei și ia învățat
pe frigieni, pe lydieni și pe oamenii din Samothrace să le sărbătorească. Rhea, ca și
Cybele, a fost reprezentată desenată de lei, purtând un tambur și încununată cu
flori. Potrivit lui Varro, Cybele a reprezentat pământul. Ea a luat parte la
caracteristicile Minerva, Venus, Luna, Diana, Nemesis și Furies; era îmbrăcat în pietre
prețioase; și Marele Preot purta o haină de purpură și o tiară de aur.
Sărbătoarea Mare a zeiței siriene, ca cea a Maicii Zeilor de la Roma, a fost sărbătorită
la echinocțiul de primăvară. Exact la acel echinoc, au fost sărbătorite Misterele lui
Atyi, în care inițiatorii au fost învățați să aștepte răsplata unei viitoare viitoare, iar
zbura lui Atys din furia gelozie a lui Cybele a fost descrisă, ascunderea sa în munți și
într-o peșteră, și auto-mutilarea lui într-o formă de delir; în care i-au imitat
preoții. Sărbătoarea pasiunii lui Aty a continuat trei zile; prima dintre care a fost
trecută în doliu și lacrimi; la care s-au succedat ulterior bucuriile pline de bucurie; prin
care Macrobius spune că Soarele era adorat sub numele de Atys. Ceremoniile erau
toate alegorice, dintre care unele, după împăratul Iulian, puteau fi explicate, dar mai
rămăseseră acoperite de vălul misterului.
Într-o altă legendă, dată de Pausanias, Atys moare, rănit ca Adonis de un mistreț în
organele generației; o mutilare cu care s-au încheiat toate legendele. Pini-ul, sub care
se spune că a murit, era sacru pentru el; și a fost găsit pe multe monumente, cu un taur
și un berbec lângă el; unul dintre semnele de înălțare a Soarelui și cel al Lunii.
Apoi s-au explicat toate incidentele de inițiere: el a fost învățat că aceste ceremonii l-
au adus mai aproape de Divinitate; și că el trebuie să adore focul consacrat, darul
acestei dumnezeire și reședința lui vizibilă. El a fost învățat caracterele sacre
cunoscute numai de inițiați; și instruiți în ceea ce privește crearea lumii și adevăratul
sens filosofic al mitologiei vulgare; și în special a legendei lui Ormuzd și Ahriman și a
semnificației simbolice a celor șase Amshaspands create de către primul: Bahman ,
Domnul lumii; Ardibeest , Geniul Focului; Shariver , Domnul Splendorului și a
Metalelor; Stapandomad , sursa de fructuozitate ; Khordad , Geniul Apă și
Timp; șiAmerdad , protectorul lumii vegetale, și cauza principală a creșterii. Și în cele
din urmă a fost învățat adevărata natură a Ființei Supreme, Creatorul Ormuzd și
Ahriman, Cauza Absolută, numită ZERUANE AKHERENE.
În inițierea lui Mithriac au fost mai multe grade. Primul, spune Tertulian, era cel al
soldatului lui Mithras. Ceremonia de recepție a constat în prezentarea candidatului o
coroană, susținută de o sabie. A fost așezată aproape de cap și el a respins-o, spunând:
"Mithras este coroana mea". Apoi a fost declarat soldat al lui Mithras, și a avut dreptul
să cheme pe ceilalți inițiați soldați sau tovarăși în armament. Prin urmare, titlul
de Companioni în gradul Royal Arcul Ritului american.
Apoi a trecut, porfirie spune, prin gradul de leu, constelația Leo, domiciliul Soarelui și
simbolul lui Mithras, găsit pe monumentele lui. Aceste ceremonii au fost numite la
Roma Leontic și Heliac; și Coratia sau Hiero-Coracia , din Raven, o pasăre
consacrată Soarelui, și un semn plasat în ceruri sub Leu, cu Hydra, și care apare și pe
monumentele lui Mithriac.
Apoi a trecut la o diplomă superioară, unde inițialii erau numiți Perse și copii ai
Soarelui. Deasupra lor erau Părinții , al căror șef sau patriarh a fost numit Tatăl
Părinților sau Pater Patratus . Inițiații au purtat și titlul de Eagles and Hawks ,
păsările consacrate Soarelui în Egipt, fostul sacru al lui Dumnezeu Mendes, iar acesta
din urmă emblema Soarelui și Royalty.
Mica insula Samothrace a fost mult timp depozitarul unor mistere august, iar mulți au
mers acolo din toate părțile Greciei pentru a fi inițiate. Se spune că a fost stabilită de
vechii coloniști asiatici Pelasgi din Grecia. Zeii adorați în Tainele acestei insule au
fost numiți CABIRI, un cuvânt oriental, de la Cabar , minunat. Varro numește Zeii
Samotracii, Zeii Poteniali . În arabă, Venus se numește Cabar. Varro spune că Marile
zeități ale căror mistere erau practicate acolo erau Cerul și Pământul. Acestea au fost
doar simboluri ale Puterilor active și pasive sau ale principiilor generației
universale. Cei doi gemeni, Castor și Pollux, sau Dioscuri, au fost numiți și zeii
Samotracii; iar Scholiastul lui Apollonius, citând Mnaseas, dă numele Ceres,
Proserpine, Pluto și Mercur, în timp ce cele patru divinități cabirice s-au închinat la
Samothrace, ca Axieros, Axiocersa, Axiocersus și Casmillus. Mercur a fost, ca peste
tot, slujitorul și mesagerul zeilor; și tinerii slujitori ai altarelor și copiii angajați în
temple erau numiți Mercurie sau Casmilli, așa cum erau în Toscana, de către Etrusci și
Pelasgi, care se închinau marilor Zei.
Dar mult mai mult a fost promis inițiaților. Hierofanții Samotracii au făcut ceva infinit
mai mare pentru a fi obiectul inițiativelor lor; pentru a consimți consacrarea oamenilor
față de Divinitate, făcându-le să-i promitem virtute; și asigurarea acelor recompense
pe care justiția zeilor le rezervă inițierii după moarte. Acest lucru, mai presus de toate,
a făcut aceste ceremonii august și a inspirat pretutindeni un respect atât de mare
pentru ei și atât de mare dorință de a fi admis la ei. Care inițial a făcut ca insula să fie
stilă sacră . A fost respectată de toate națiunile. Romanii, când stăpânii lumii, i-au
lăsat libertatea și legile. A fost un azil pentru nefericit și un sanctuar inviolabil. Acolo
oamenii au fost absolviți de crima de omucidere, dacă nu au fost comise într-un
templu.
Copiii de vârstă fragedă au fost inițiați acolo și au investit cu haină sacră, cintarera
purpurie și coroana măslinilor și au așezat pe un tron, ca și ceilalți inițiați. În
ceremonii a fost reprezentată moartea celui mai tânăr dintre Cabiri, uciși de frații săi,
care au fugit în Etruria, purtând cu ei pieptul sau chivotul care conținea organele
genitale: acolo erau adorați Phallus și chivotul sacru. Herodot spune că inițiații
samotracieni au înțeles obiectul și originea acestei reverențe plătite lui Phallus și de ce
a fost expus în Mistere. Clemens din Alexandria spune că Cabiri îi învață pe tocani să-
l prețuiască. A fost consacrată la Heliopolis din Siria, unde au fost reprezentate
Misteriile unei divinități având multe puncte de asemănare cu Atys și Cybele. Pelasgi
l-au conectat cu Mercur; și apare pe monumentele lui Mithras; mereu și pretutindeni
un simbol al puterii dătătoare de viață a Soarelui la echinocțiul de primăvară.
În misterele indiene, cand candidatul si-a facut cele trei circuite, el sa oprit de fiecare
data cand a ajuns in sud si a spus: "Copiez exemplul Soarelui si urmez cursul lui
benefic." Blue Masonry a păstrat Circuitele, dar a pierdut complet explicația; care este
că, în Mistere, candidatul a reprezentat invariabil Soarele, coborând spre sud spre
domnia Principiului Răului, Ahriman, Siba sau Typhon (întuneric și iarnă); să trăiască
figurat în mod figurat și după câteva zile să înviem din morți și să începem să ne
înălțăm spre nord.
Apoi, moartea lui Sita a fost socotită; sau cea a lui Cama, ucisă de Iswara și angajată
în valuri pe un piept, ca Osiris și Bacchus; în care candidatul era înspăimântat de
fantome și zgomote oribile.
Apoi a fost făcut pentru a personifica Vișnu, pentru a-și realiza avatarele sau
forțele. În primele două secole, el a fost învățat în alegorii legendei Deluge: în primul
a făcut trei pași în unghi drept, reprezentând cei trei pași uriași făcuți de Vishnu în
acel avatar; și, prin urmare, cele trei trepte ale gradului de masterat care se termină în
unghi drept.
Cele nouă avatare au fost terminate, a fost învățat necesitatea credinței, ca fiind
superioară față de sacrificii, acte de caritate sau mortificări ale cărnii. Apoi a fost
avertizat împotriva a cinci crime și a luat o obligație solemnă de a nu-i comite
niciodată. Apoi a fost introdus într-o reprezentare a Paradisului; Compania Membrilor
Ordinului, înmagazinată în mod magnific, și Altarul cu un foc aprins pe ea, ca o
emblemă a Divinității.
Apoi i sa dat un nou nume și a fost investit într-o haină albă și în tiara și a primit
semnele, jetoanele și prelegeri. O cruce a fost marcată pe frunte și un nivel inversat,
sau Crucea Tau, pe pieptul lui. El a primit cordonul sacru și diversele amulete sau
talismane; și a fost apoi investită cu Cuvântul sacru sau cu Sublimul, cunoscut numai
pentru inițierea, AUM triliterală
Atunci mulțimea de embleme a fost explicată candidatului; arcana științei ascunse sub
ele și diferitele virtuți ale cărora figurile mitologice erau simple personificări. Și astfel
a învățat semnificația acelor simboluri, care, pentru cei neinițiați, nu erau decât un
labirint de figuri neinteligibile.
Al treilea grad a fost o viață de izolare, după ce copiii inițiatului au fost capabili să-și
asigure singuri; a trecut în pădure, în practicarea rugăciunilor și abluțiunilor și a trăit
numai pe legume. Apoi sa spus că sa născut din nou.
În cel de-al doilea grad, inițiatul a fost învățat unitatea Dumnezeirii, fericirea
patriarhilor, distrugerea prin potop, depravarea inimii și necesitatea unui mediator,
instabilitatea vieții, distrugerea finală a tuturor a creat lucruri și a restabili lumea într-o
formă mai perfectă. Ei au insuflat Eternitatea sufletului, au explicat sensul doctrinei
Metempsychosis și au susținut doctrina unei stări de recompense și pedepse viitoare și
au cerut, de asemenea, cu sinceritate că păcatele nu pot fi îndeplinite decât prin
pocăință, reformare și voluntariat penitenţă; și nu prin simple ceremonii și sacrificii.
Misterele dintre chinezi și japonezi au venit din India și au fost întemeiate pe aceleași
principii și ritualuri similare. Cuvântul dat noului inițiat a fost O-MI-TO Fo, în care
recunoaștem numele original AUM, cuplat într-un timp mult mai târziu cu cel al lui
Fo, Buddha indian, pentru a arăta că el era Marele Zeitate însuși.
Triunghiul echilateral era unul dintre simbolurile lor; și așa a fost și misticul
Y; ambele făcând referire la Dumnezeul Triunitar, iar acesta din urmă fiind numele
inefabil al divinității. Un inel susținut de doi șerpi a fost emblematic al lumii, protejat
de puterea și înțelepciunea Creatorului; și care este originea celor două linii paralele
(în care timpul a schimbat cei doi șerpi), care susțin cercul în Lojile noastre.
Printre japonezi, termenul de probă pentru cel mai înalt grad era de douăzeci de ani.
Aspirantul a obținut numai cunoștințele exoterice din primele două grade. Al treilea a
fost atins doar de câțiva, și de persoane de rang și consecință și după o lungă
purificare și de studiu al tuturor artelor și științelor cunoscute de druizi, în singurătate,
timp de nouă luni. Aceasta a fost moartea și înmormântarea simbolică a acestor
Mistere.
Caracteristicile generale ale inițiativelor dintre goți erau la fel ca în toate tainele. O
lungă perioadă de probațiune, de post și mortificare, procesiuni circulare,
reprezentând marșul trupelor cerești, multe teste și încercări îngrozitoare, o coborâre
în regiunile infernale, uciderea lui Dumnezeu Balder de către Principiul Răului, Lok ,
plasarea lui trupul într-o barcă și o trimite în străinătate pe ape; și, pe scurt, Legenda
Răsăriteană, sub diferite nume și cu unele variații.
Anubis egiptean a apărut acolo, ca și câinele care păzea porțile morții. Candidatul a
fost asigurat în reprezentarea unui mormânt; și când este eliberat, merge în căutarea
corpului lui Balder și îl găsește, în cele din urmă, readus la viață și așezat pe un
tron. El a fost obligat să facă o sabie goală (așa cum este încă obiceiul în Rit
Moderne ) și și-a sigilat obligația de a bea lapte dintr-un craniu uman .
Apoi, toate adevărurile primitive antice i-au fost făcute cunoscute, în măsura în care
au supraviețuit atacurilor timpului: și el a fost informat despre generația zeilor, despre
crearea lumii, despre potop și despre înviere, din care cea a lui Balder a fost un tip.
El a fost marcat cu semnul crucii și a primit un inel ca simbol al protecției divine; și,
de asemenea, ca o emblemă a perfecțiunii; din care vine obiceiul de a da un inel
aspirantului în gradul 14.
Punctul din Cerc și Cubul, emblema lui Odin, i-au fost explicate; și în cele din urmă,
natura Dumnezeului Suprem ", autorul a tot ceea ce există, eternul, vechiul, ființa vie
și răutăcioasă, căutătorul în lucruri ascunse, ființa care nu se schimbă niciodată"; cu
care Odin Cuceritorul a fost confundat cu vulgar: și Dumnezeul trien al indienilor a
fost reprodus, ca ODIN, Tatăl Atotputernic, FREA ( Rhea sau Phre ), soția sa
(emblema materiei universale ) și Thor fiul său Mediatorul). Aici recunoaștem Osiris,
Isis și Hor sau Horus. În jurul capului lui Thor, ca și cum ar arăta originea sa estică,
au fost aranjate într-un cerc douăsprezece stele.
El a fost învățat, de asemenea, distrugerea finală a lumii și înălțarea unei noi, în care
cei curajoși și virtuoși se vor bucura de fericirea și de bucuria veșnică: ca mijloc de a
asigura acea fericire, a fost învățat să practice cele mai stricte morale și virtute.
Inițiatul era pregătit să primească marile lecții din toate Misterele, prin încercări lungi
sau prin abstinență și castitate. Timp de multe zile, el trebuia să se fastască și să fie
continent și să bea lichide care să-i diminueze pasiunile și să-l păstreze curat.
Au fost necesare și abluții, simbolice ale purității necesare pentru a permite sufletului
să scape din robia sa în materie. S-au folosit băi sacre și botezuri pregătitoare,
lustrații, imersiuni, stropi de lustru și purificări de orice fel. La Atena s-au scăldat în
Ilissus, care de atunci a devenit un râu sacru; și înainte de a intra în Templul lui
Eleusis, toți trebuiau să-și spele mâinile într-o vază cu apă lustră, plasată lângă
intrare. Au fost cerute mâinile și o inimă curată a candidaților. Apuleius sa scăldat de
șapte ori în mare, simbolic al celor Șapte Sfere prin care Sufletul trebuie să se
înmulțească; iar hindușii trebuie să se scalde în râul sacru Gange.
Clemens din Alexandria citează un pasaj al lui Menander, care vorbește despre o
purificare prin stropirea de trei ori cu sare și apă. Sulful, rășina și lauria au servit și
pentru purificare, ca și aerul, pământul, apa și focul. Inițiații de la Heliopolis, din
Siria, spun că Lucian a sacrificat mielul sacru, simbolul Berbecului, apoi semnul
echinoctiului de vernal; a mâncat carnea lui, așa cum au făcut israeliții la Paște; și apoi
și-a atins capul și picioarele la a lor, și a îngenuncheat pe lînă. Apoi s-au scăldat în apă
caldă, au băut de la același lucru și au dormit pe pământ.
A existat o distincție între misterele mai mici și cele mai mari. Trebuie să fi fost admis
de câțiva ani pentru prima oară, înainte ca el să-i primească pe cei din urmă, care nu
erau decât o pregătire pentru ei, Vestibul Templului, dintre care cei din Eleusis erau
Sanctuarul. Acolo, în Misterele mai mici, ei erau pregătiți să primească adevărurile
sfinte învățate în cele mai mari. Inițiații din cei mai mici au fost numiți pur și simplu
" Mystes" sau "Initiates"; dar cei din cele mai mari, Epoptes, sau Seers. Un poet
străvechi spune că prima era o umbră imperfectă a celui din urmă, ca somnul de
moarte. După ce a fost adus la primul, inițiatul a fost învățat lecții de moralitate și
rudimente ale științei sfinte, cea mai sublimă și secretă a cărei parte a fost rezervată
Epoptului, care a văzut Adevărul în goliciunea sa, în timp ce Mistele l-au văzut printr-
un văl și sub embleme, să-și însușească decât să-și satisfacă curiozitatea.
Înainte de a comunica primele secrete și dogmele primare de inițiere, preoții i-au cerut
pe candidat să facă un jurământ nemaipomenit să nu divulge secretele. Apoi și-a făcut
jurămintele, rugăciunile și jertfele Zeilor. Piei de victime consacrate lui Jupiter au fost
răspândite pe pământ și el a fost făcut să-și pună picioarele asupra lor. El a fost apoi
învățat câteva formule enigmatice, ca răspunsuri la întrebări, prin care să se facă
cunoscut. El a fost apoi încoronat, investit cu o cultură purpurie și încoronat cu flori
sau ramuri de palmier sau de măslin.
Cu siguranță nu știm timpul care trebuia să treacă între admiterea la Misterele mai
mici și mai mari ale lui Eleusis. Majoritatea scriitorilor o rezolvă la cinci ani. A fost
un semn unic al favoarei când Demetrius a fost făcut Mystes și Epopt într-o singură
ceremonie. Atunci când a fost admis, până la gradul de perfecțiune, inițiatul a fost
adus față în față cu întreaga natură și a aflat că sufletul era întregul om: acel pământ
nu era decât locul său de exil; că Cerul era țara sa natală; că pentru ca sufletul să se
nască este într-adevăr să moară; și că moartea a fost pentru el întoarcerea la o nouă
viață. Apoi a intrat în sanctuar; dar el nu a primit imediat instrucțiunea. A continuat
timp de mai mulți ani. Au existat multe apartamente, prin care avansează în grade, și
între care au intervenit vălul gros. Au existat statui și picturi, spune Proclus, în cel mai
inalt sanctuar, arătând formele asumate de zei, în cele din urmă ultimul voal căzut,
acoperirea sacră a căzut din imaginea zeiței și ea a stat dezvăluită în toată splendoarea
ei, înconjurată de o lumină divină, care, umplând întregul sanctuar, a orbit ochii și a
pătruns în sufletul Inițiatului. Astfel este simbolizată revelația finală a adevăratei
doctrine despre natura divinității și a sufletului și despre relațiile fiecăruia cu
materia. a zambit ochii și a pătruns în sufletul inițiatului. Astfel este simbolizată
revelația finală a adevăratei doctrine despre natura divinității și a sufletului și despre
relațiile fiecăruia cu materia. a zambit ochii și a pătruns în sufletul inițiatului. Astfel
este simbolizată revelația finală a adevăratei doctrine despre natura divinității și a
sufletului și despre relațiile fiecăruia cu materia.
Sărbătoarea misterelor grecești a continuat, după părerea mai bună, timp de nouă zile.
În primul rând, inițiatorii s-au întâlnit. A fost ziua lunii pline, a lunii
Boedromion; când luna era plină la sfârșitul semnului Berbec, lângă Pleiade și locul
înălțării ei în Taur.
Al treilea a fost ocupat cu ofrande, sacrificii expiatorii și alte ritualuri religioase, cum
ar fi postul, doliul, continența etc. A fost imortalizat un mullet și ofertele de cereale și
de animale vii făcute.
Al șaselea a fost consacrat lui Iacchos, tânărul Dumnezeu-Luminător, fiul lui Ceres,
crescut în sanctuare și purtând torța Dumnezeului-soare. Corul din Aristophanes îl
numește steaua luminată care luminează inițierea nocturnă. El a fost adus de la
sanctuar, capul încoronat cu mirt și purtat de la poarta Ceramicusului până la Eleusis,
pe drumul sacru, printre dansuri, cântece sacre, fiecare marcă de bucurie și strigătele
mistic ale lui Iacov .
În cea de-a 9-a faptele celebre au fost făcute pentru sufletele celor plecați. Preoții,
conform lui Athenæus, au umplut două vaze, plasate una în est și una în Occident,
spre porțile zilelor și nopților, și le-au răsturnat, pronunțând o formulă de rugăciuni
misterioase. Astfel au invocat Lumina și Întunericul, cele două mari principii ale
naturii.
De-a lungul acestor zile, nimeni nu putea fi arestat și nici nu a fost adus în judecată
pentru moarte sau cel puțin o amendă greșită și nimănui nu i se permitea, prin
expunerea bogăției sau a măreției neobișnuite, să se străduiască să rivalizeze această
pompă sacră. Totul era pentru religie.
[Ilustrare]
XXV.
NICIODATA SERPENULUI BRAZEN.
Acest grad este atât filosofic, cât și moral. În timp ce învață necesitatea reformării,
precum și a pocăinței, ca mijloc de a obține mila și iertarea, ea este dedicată și unei
explicații a simbolurilor Masoneriei; și mai ales celor care sunt legați de legenda
antică și universală despre care Hir-Om Abi nu este decât o variantă; legenda care,
reprezentând o crimă sau o moarte și o restaurare la viață, de o dramă în care
figurează Osiris, Isis și Horus, Atys și Cybele, Adonis și Venus, Cabiri, Dionusos și
mulți alți reprezentanți ai puterile pasive ale naturii, le-a învățat pe Iniții în Mistere că
regula răului și întunericului este doar temporară, iar cea a Luminii și a Binelui va fi
veșnică.
Maimonides spune: "În zilele lui Enos, fiul lui Set, oamenii au căzut în greșeli greșite
și chiar Enos a luat parte la înflăcărarea lor. Limbajul lor a fost că, de când Dumnezeu
a pus în înalt trupurile cerești și le-a folosit ca miniștrii, era evident că voia Lui să
primească de la om aceeași venerație ca și slujitorii unui mare prinț care să pretindă
drept de la multitudinea subiectului. Impresionați de această noțiune, au început să
construiască temple pentru Stele, să le sacrifice și pentru a le închina, în așteptarea
înșelătoare că ei ar trebui să-i placă astfel pe Creatorul tuturor lucrurilor. În primul
rând într-adevăr, ei nu credeau că Stelele sunt singurele zeități, ci adorau împreună cu
ele pe Domnul Dumnezeul Atotputernic. Cu toate acestea, acest mare și venerabil
Nume a fost uitat total,și întreaga rasă umană nu a păstrat altă religie decât închinarea
idolatroasă a gazdei cerului ".
După cum ați aflat în gradul 24, fratele meu, filosofii antice au privit sufletul omului
ca având originea în ceruri. Asta a fost, spune Macrobius, o opinie stabilită între
toți; și au considerat că este singura înțelepciune adevărată, pentru că sufletul, în timp
ce se unește cu trupul, să se uite vreodată spre izvorul său și să se străduiască să se
întoarcă la locul de unde a venit. Printre stelele fixe a locuit, până când a fost sedus de
dorința de a anima un trup, a coborât pentru a fi întemnițat în materie. Apoi, nu are
altă resursă decât reculegere și este vreodată atrasă de locul nașterii și de
casă. Mijloacele de returnare trebuie căutate în sine. Pentru a re-urca la sursa ei, ea
trebuie să facă și să sufere în corp.
Astfel Misterele au învățat marea doctrină a naturii divine și dorințele după nemurirea
sufletului, a nobilimii originii sale, a măreției destinului său, a superiorității sale față
de animalele care nu au aspirații spre cer. Dacă ei s-au luptat în zadar pentru a-și
exprima natura , comparând-o cu focul și cu lumina - dacă au greșit în ceea ce
privește locul său original de locuit și modul de coborâre și calea care, descendentă și
ascendentă, stelele și sferele, acestea erau accesoriile Marelui Adevăr, și simplele
alegorii concepute pentru a face ca ideea să fie mai impresionantă și, ca atare,
tangibilă, minții umane.
Să înțelegem această veche Gândire mai întâi să urmăm sufletul în coborâre. Sfera sau
Raiul stelelor fixe era acea regiune sfântă și acele câmpuri Elysiane, care erau
domiciliul nativ al sufletelor și locul în care se re-ascundeau, când își recăpătau
puritatea și simplitatea primitivă. Din această regiune luminoasă, sufletul a pornit,
când a călătorit spre trup; o destinație pe care nu a ajuns până când nu a suferit trei
degradări, desemnate prin numele Deceselor; și până când a trecut prin mai multe
sfere și elemente. Toate sufletele au rămas în posesia Cerului și a fericirii, atâta timp
cât erau suficient de înțelepte pentru a evita contagiunea corpului și pentru a se păstra
de la orice contact cu materia. Dar cei care, de la acel adăpost înalt, unde au fost
înfășurați în lumina veșnică,viață , dar care este sufletul o adevărată moarte; și care au
conceput pentru ea o dorință secretă - că sufletele, victimele concupiscenței lor, sunt
atrase de grade spre regiunile inferioare ale lumii, prin simpla greutate a gândului și a
acelei dorințe terestre. Sufletul, perfect incorporeal, nu se investește odată cu plicul
gros al corpului, dar puțin câte puțin, prin modificări succesive și insensibile și
proporțional, în timp ce îndepărtează din ce în ce mai mult de substanța simplă și
perfectă în care locuia la început. În primul rând se înconjoară cu un corp compus din
substanța stelelor; și după aceea, coborând prin mai multe sfere, cu materie eterică din
ce în ce mai grosieră, în felul acesta coborând spre un corp pământesc; iar numărul de
degradări sau decese este același cu cel al sferelor pe care le traversează.
Sufletul, coborând din limitele celeste, unde se unește Zodiacul și Galaxia, își pierde
forma sa sferică, forma întregii naturi divine, și este prelungit într-un con, ca un punct
este prelungit într-o linie; și apoi, un monad indivizibil înainte, se împarte și devine
duacă - adică unitatea devine diviziune, perturbare și conflict. Apoi, începe să
experimenteze tulburarea care domnește în materie, la care se unește, devenind, așa
cum a fost, intoxicată de curente de materie grosieră: din care inebriație cupa lui
Bakchos, între Cancer și Leu, este un simbol. Este pentru ei paharul de uitare. Ei
adună, spune Platon, în câmpurile de uitare, să bea acolo apa din râul Ameles, care
face ca oamenii să uite totul. Această ficțiune se găsește și în Virgil. "Dacă suflete",
spune Macrobius, " purtate împreună cu ele în trupurile pe care le ocupă toate
cunoștințele pe care le-au dobândit despre lucrurile divine, în timpul șederii lor în
Ceruri, oamenii nu s-ar fi deosebit în ceea ce privește dumnezeirea; dar unii dintre ei
uită mai mult, și unii mai puțin, de ceea ce au învățat.
Zâmbim la aceste noțiuni ale anticilor; dar trebuie să învățăm să privim prin aceste
imagini materiale și alegorii, la ideile care se luptă pentru exprimare, la gândurile
grozave ale cuvintelor pe care le înconjoară și este bine să ne gândim dacă noi înșine
am găsit o modalitate mai bună de a ne reprezenta noi înșine originea sufletului și
apariția sa în acest corp, atât de străin de el; dacă, într-adevăr, ne-am gândit vreodată
despre asta; sau nu au încetat să se gândească, în disperare.
Cea mai înaltă și mai pură porție a materiei, care hrănește și constituie existențe
divine, este ceea ce poeții numesc nectar , băutura zeilor. Porțiunea inferioară, mai
deranjată și mai grosolană este ceea ce îi face să se intoxice suflete. Anticii au
simbolizat-o ca râul Lethe, un flux întunecat de uitare. Cum putem explica uitarele
sufletului antecedentelor sale sau putem reconcilia acea absență totală a amintirii starii
sale anterioare cu nemurirea sa esențială? Într-adevăr, noi, în cea mai mare parte, ne
temem și ne slăbim de orice încercare de ao explica pentru noi înșine.
Coborât în jos de greutatea produsă de acest proiect de inspirație, sufletul cade de-a
lungul zodiacului și a celui lăptos spre sferele inferioare, și în coborârea sa nu numai
că are în fiecare sferă un nou plic al materialului care compune corpurile luminoase
ale planete, dar primește acolo diferite facultăți pe care trebuie să le exercite în timp
ce locuiește în corp.
Această părere a preexistenței sufletelor, sub formă de substanțe pure și celești, înainte
de unirea lor cu trupurile noastre, de a pune și a anima ceea ce coboară din Cer, este
una de mare antichitate. Un rabin modern, Manasseh Ben Israel, spune că este
întotdeauna credința evreilor. A fost cea a majorității filosofilor care au recunoscut
nemurirea sufletului și, prin urmare, a fost învățat în Mistere; deoarece, așa cum spune
Lactantius, ei nu au putut vedea cum era posibil ca sufletul să existe după trup, dacă
nu ar fi existat înainteși dacă natura ei nu era independentă de cea a corpului. Aceeași
doctrină a fost adoptată de cei mai învățați dintre Părinții Greci și de mulți dintre
latini: și probabil că va predomiza în mare măsură în prezent, dacă oamenii s-ar
tulbura să se gândească la acest subiect și să întrebe dacă sufletul nemurirea a implicat
existența sa prealabilă.
Unii filosofi au susținut că sufletul a fost încarcerat în trup, prin pedepsirea pentru
păcatele comise de el într-o stare anterioară. Așa cum au împăcat acest lucru cu
inconștiența aceluiași suflet de orice astfel de stare anterioară, sau de păcatul comis
acolo, nu apare. Alții au afirmat că Dumnezeu, din propria sa voință, ia trimis sufletul
să locuiască în trup. Cabaliștii au unit cele două opinii. Ei au susținut că există patru
lumi: Asilut, Briart, Iezirat și Aziat ; lumea emanației , cea acreației , cea
a formelor și a materialuluilume; unul mai sus și mai perfect decât celălalt, în această
ordine, atât în ceea ce privește propria lor natură, cât și cea a ființelor care le
locuiesc. Toate sufletele sunt inițial în lume, Azilutul, Cerul Suprem, locuința lui
Dumnezeu și spiritele pure și nemuritoare. Cei care coboară din ea fără vina proprie,
prin ordinul lui Dumnezeu, sunt înzestrați cu un foc divin, care îi păstrează de la
contagiunea materiei și le restaurează în Cer până când misiunea lor este
încheiată. Cei care coboară din propria lor vină, merg din lume în lume, pierzând
insensibil dragostea lor față de lucrurile divine și contemplarea lor de sine; până când
ajung în lumea Aziat, căzând în greutate proprie. Acesta este un platonism pur,
îmbrăcat cu imaginile și cuvintele specifice Kabaliștilor. A fost doctrina esenienilor,
care, spune Porfir, "
Gnosticii au făcut sufletele să urce și să coboare prin opt Ceruri, fiecare dintre care
erau anumite Puteri care se opunea revenirii lor și adesea le-au condus înapoi pe
pământ, când nu erau suficient de purificate. Ultima din aceste Puteri, cea mai
apropiată de locuința luminoasă a sufletelor, era un șarpe sau un dragon.
Prin Egipt a pornit marele râu Nil, venind dincolo de Etiopia, izvorul său în regiuni cu
totul necunoscut, în adăposturile de căldură și foc și cursul său de la sud la
nord. Inundațiile sale au format pământurile aluvionare din Egiptul de Sus și de Jos,
pe care au continuat să le ridice și mai înalte și să se fertilizeze prin depozitele lor. La
început, ca și în toate țările nou-înființate, aceste inundații, care au avut loc anual și
întotdeauna în aceeași perioadă a anului, au fost calamități: până când, prin diguri și
canale și lacuri artificiale de irigare, au devenit binecuvântări cu o anticipare plină de
bucurie, așa cum au fost așteptate înainte de teroare. La depozitul lăsat de Râul Sacru,
în timp ce se retrase în malurile sale, viticulta a semănat sămânța; iar pământul bogat
și soarele genial i-au asigurat o recoltă abundentă.
Babilonul se așeză pe Eufrat, care fugea de la sud-est la nord-vest, binecuvântând, așa
cum fac toate râurile din Orient, țara aridă prin care curgea; dar deversările rapide și
incerte aduc teroare și dezastru.
Și la fiecare douăzeci și patru de ore a apărut în ceruri un alt corp, vizibil în timpul
nopții, dar uneori chiar și atunci când soarele strălucea, care, de asemenea, ca și cum
urma soarele la o distanță mai mare sau mai mică, călătorea peste cer; uneori ca o
semilună subțire, și de acolo crescând până la un orb plin de strălucire cu lumină de
argint; și uneori mai multe și, uneori, mai puțin spre sud, deasupra capului, în limitele
aceleași cu Soarele.
Omul, înconjurat de întunericul întunecat al celei mai profunde nopți, când totul din
jurul lui a dispărut și se pare singur cu el însuși și nuanțele negre care îl înconjoară,
simte existența lui un gol și nimic, cu excepția faptului că memoria îi amintește
gloriile și splendorii luminii. Totul este mort pentru el și el, așa cum era, pentru
Natura. Cât de zdrobitoare și copleșitoare a gândului, a fricii, a groazei, poate căcă
întunericul poate fi veșnic, iar ziua aceea nu se poate întoarce niciodată; dacă se
întâmplă vreodată în mintea lui, în timp ce întunericul solid se închide împotriva lui ca
un zid! Atunci ce poate să-l remigească pentru a se bucura, pentru energie, pentru
activitate, pentru părtășie și comuniune cu lumea minunată pe care Dumnezeu a
răspândit-o în jurul său și care, probabil, în întuneric poate să dispară? LIGHT îl
restaurează la sine și la natura care părea pierdută pentru el. Firește, prin urmare,
oamenii primitivi au privit lumina ca principiu al existenței lor reale, fără de care viața
ar fi doar o continuă oboseală și disperare. Această necesitate a luminii și energia sa
creativă reală au fost resimțite de toți oamenii: nimic nu le era mai alarmant decât
absența lor. A devenit prima lor divinitate, o singură rază, din care, strălucind în sânul
tumultuos întunecat al haosului, a provocat omul și tot Universul să iasă din el. Deci,
toți poeții cântă, care își imaginau Cosmogoniile; aceasta a fost prima dogmă a lui
Orfeu, a lui Moise și a teologilor. Lumina era Ormuzd, adorată de persi și întunericul
Ahriman, originea tuturor relelor. Lumina era viața universului, prietenul omului,
substanța zeilor și a sufletului.
Cerul era pentru ei un arc mare, solid, concav; o emisferă de material necunoscut, la o
distanță necunoscută deasupra pământului plat; și de-a lungul ei au călătorit în
cursurile lor Soarele, Luna, Planeta și Stelele.
Cu Equinoxul de toamnă s-au produs recolte coapte, fructe de copac și viță de vie,
frunze care se prăbușeau și seara rece, presărând înghețuri de iarnă; iar Principiul și
puterile întunericului, predominând cele ale Luminii, au condus Soarele spre sud,
astfel încât nopțile au crescut mai mult decât zilele. Și la Solstițiul de iarnă pământul
era încrețit de îngheț, copacii erau fără frunze, iar Soarele, ajungând la cel mai sudic
punct al carierei, părea să ezite să continue să coboare, să lase lumea în întuneric și
disperare sau să se întoarcă pe pașii săi și să-și întoarcă cursul spre nord, aducând
înapoi timpul de primăvară și primăvara, frunzele și florile verzi și toate plăcerile
dragostei.
Astfel, în mod firesc și neapărat, timpul a fost împărțit, mai întâi în zile, apoi în luni
sau luni și ani; și cu aceste diviziuni și mișcările trupurilor ceresc care le-au marcat, au
fost asociate și conectate toate plăcerile și deprinderile fizice ale tuturor
oamenilor. Destul de agricol și în habitatele lor fragile, în mare măsură la mila
elementelor și sezoanelor schimbătoare, poporul primitiv al Orientului era cel mai
profund interesat de reapariția fenomenelor periodice prezentate de cele două mari
lumini ale cerului, a căror regularitate toate prosperitatea lor depindea.
Observatorul atent a observat curând că luminile mai mici ale Cerului erau, aparent,
chiar mai obișnuite decât Soarele și Luna și au prezis cu o certitudine neclară, prin
răsăriturile și setările lor, perioadele de reapariție a diferitelor fenomene și sezoane pe
care bunăstarea fizică a tuturor oamenilor depinde. Ei au simțit în curând necesitatea
de a distinge stelele individuale sau de grupuri de stele și de a le da nume, pentru a se
înțelege reciproc, atunci când se referă la acestea și le desemnează. Necesitatea a
produs denumiri naturale și artificiale. Observând că, în cercul anului, reînnoirea și
apariția periodică a producțiilor pământului au fost asociate în mod constant nu numai
cu cursurile Soarelui, ci și cu înălțarea și stabilirea anumitor Stele și cu poziția lor
relativ la Soare,de fapt conectate: și au început prin a da anumitor stele sau grupuri de
stele numele acelor obiecte terestre care păreau legate de ele; iar pentru aceia care încă
nu au fost numiți de această nomenclatură, aceștia, pentru a finaliza un sistem, au
presupus nume arbitrare și fanteziste.
Astfel, etiopianul din Thebes sau Saba a desenat acele Stele sub care Nilul a început
să se revarsă, Stele de Inundații sau care a turnat apă (AQUARIUS).
Stelele printre care Soarele era, când ajunsese la Tropicul de Nord și începuse să se
retragă spre sud, au fost numiți, din mișcarea sa retrogradă, Crabul (CANCERUL).
Acelea printre care a fost găsit în februarie, când Ewes și-a adus tinerele, au fost
numite Stelele Mielului (ARIES).
Cei din martie, când era timpul să se ardă, erau numiți Stars of the Ox
(TAURUS).
Cei sub care vântul cald și arzător au venit din deșert, veninosi ca reptilele otrăvitoare,
au fost numiți Stelele Scorpionului (SCORPIO).
La Equinoxul Vernal, cu 2455 de ani înaintea erei noastre, Soarele intrase în semnul și
constelația Taur sau Bull; după ce a pornit, de la începutul Solstițiului de iarnă, să
urce spre nord, Semnele Vărsător, Pesti și Berbec; la intrarea în primul din care a
ajuns la cea mai joasă limită a călătoriei sale spre sud.
Din TAURUS, a trecut prin Gemeni și Cancer și a ajuns la LEO când a ajuns la
capătul călătoriei sale spre nord. Apoi, prin Leu, Fecioară și Balanță, a intrat în
SCORPIO la Equinoxul Autumnal și a călătorit spre Sud prin Scorpia, Sagetatorul și
Capricornus către AQUARIUS, capătul călătoriei sale Sud.
Calea prin care a călătorit prin aceste semne a devenit Eclipticul ; și ceea ce trece prin
cele două echinocți, Ecuatorul .
Ei nu știau nimic despre legile imuabile ale naturii; și de fiecare dată când Soarele
începuse să se îndrepte spre Sud, se temeau că nu ar mai putea continua să facă acest
lucru și că, treptat, vor dispărea pentru totdeauna, lăsând pământul să fie condus
pentru totdeauna de întuneric, furtună și frig.
De aceea, ei s-au bucurat când a început să se reînsuflețească după Solstițiul de iarnă,
luptând împotriva influențelor maligne ale Vărsătorului și Pestilor și primit pe cale
amiabilă de către Miel. Și când a intrat în echinocțiu de vernă, a intrat în Taur, și mai
mult s-au bucurat de asigurarea că zilele vor fi din nou mai lungi decât nopțile, că va
veni timpul sezonului, iar vara și recolta vor urma.
Luna a devenit Isis, soția lui Osiris; iar iarna, precum și deșertul sau oceanul în care a
coborât Soarele, a devenit TYPHON, Spiritul sau Principiul Răului, luptând împotriva
și distrugând Osiris.
Din călătoria soarelui prin cele douăsprezece semne a venit legenda celor doisprezece
slujbe ale lui Hercule și încarnările lui Vișnu și Buddha. De aici a apărut legenda
uciderii lui Khūrîm, reprezentant al Soarelui, de către cei trei meșteșugari, simbolurile
celor trei semne de iarnă, Capricornus, Vărsător și Pesti, care l-au atacat la cele trei
porți ale Cerului și l-au ucis la Solstitiul de iarna. Prin urmare, căutarea lui de către
cele nouă meșteșugari, celelalte nouă semne, descoperirea, înmormântarea și învierea
lui.
Taurul ceresc, care deschide noul an, a fost Bullul creativ al hindușilor și al
japonezilor, rupând cu cornul său oul din care se naște lumea; De aici, taurul APIS era
venerat de egipteni și reprodus ca un vițel de aur Aaron în deșert. Prin urmare, vaca
era sacră pentru Hinduși. Prin urmare, de la semnele sacre și benefice ale Taurului și
Leului, leii și taurii înaripați cu capul uman în palatele de la Kouyounjik și Nimroud,
cum ar fi heruvimii stabiliți de Solomon în Templul său și de aici cei doisprezece boi
de brazi sau de bronz, pe care a fost sprijinit lama din alamă.
După aceea Ramul sau Mielul a devenit un obiect de adorare, când, la rândul său, a
deschis echinocțiul, pentru a elibera lumea de domnia de iarnă a întunericului și a
răului.
La cele două perioade, 2455 și 300 de ani înaintea lui Hristos, iar acum, intrările
soarelui la Equinoxes și Solstices în semne erau și sunt după cum urmează:
BC 2455.
1872.
Poate că nu suntem, în ansamblu, mult mai înțelepți decât acei simpli oameni de
vremuri vechi. Pentru ce știm despre efect și cauză , cu excepția faptului că un lucru
este în mod regulat sau obișnuit după altul?
Deci, deoarece înălțarea heliacală a lui Sirius a precedat înălțarea Nilului, sa
considerat că o provoacă ; și alte stele au fost ținute în același mod ca
să provoace căldură, răceală amară și furtună apoasă.
Acest lucru a apărut în mod evident în acele vremuri îndepărtate ale lumii, când
culoarea echinocțiului de iarnă a trecut peste stelele din capul semnului Taur (printre
care a fost Aldebarán); o perioadă în care, după cum atestă cele mai vechi monumente
ale tuturor națiunilor orientale, lumina artelor și a literelor a strălucit mai întâi.
David cântă: "Suflați trompeta în Luna Nouă , în timpul dat, în ziua de sărbătoare
solemnă; căci aceasta este o lege a lui Israel și o lege a Dumnezeului lui Iacov, care a
rânduit lui Iosif ca mărturie , când a ieșit din țara Egiptului.
Venerația pe care a plătit-o Taurului a continuat după mult timp, prin precesiunea
echinocțiilor, culoarea echinocțiului de iarnă sa întâmplat prin Berbec. Chinezii au
încă un templu, numit "Palatul trupului cu coarne"; și același simbol este venerat în
Japonia și peste tot Hindostan. Cimbrienii purtau cu ei un taur brazilic, ca și chipul
Dumnezeului lor, când au pus capăt Spaniei și Galiei; și reprezentarea Creației, de
către Divinitate sub forma unui taur, rupând cochiliul unui ou cu coarnele sale,
însemna Taurul, deschizând anul și spulberând coaja simbolică a orbului recurent al
anului nou.
Theophilus spune că Osiris din Egipt ar fi trebuit să fie mort sau absent cincizeci de
zile în fiecare an. Landseer crede că acest lucru se datorează faptului că preoții Sabae
au fost obișnuiți să vadă, în latitudinile inferioare ale Egiptului și Etiopiei, primele
stele ale conducătorului (BOÖTES) se scufundă afară sub orizontul occidental; și apoi
să-și înceapă plânsul sau să țină semnalul ca ceilalți să plângă; iar atunci când virtuțile
sale prolifice trebuiau să fie transferate la soarele verde, distracția bacchaniană devine
devotament.
Caracterul sau simbolul gramatic, încă folosit pentru a desemna Taurul, [Glyph], este
chiar această semilună și disc: un simbol care ne-a coborât din acele vremuri
îndepărtate atunci când această conjuncție memorabilă în Taur, marcând începutul,
imediat a anului Sabæan și a ciclului calosului Saros, a distins cu precădere acest
semn ca să devină simbolul său caracteristic. Pe un vițel de bronz din China, semiluna
este atașată de partea din spate a taurului prin intermediul unui nor, iar un canal curbat
este prevăzut pentru introducerea ocazională a discului soarelui, când timpurile solare
și lunare au coincis și au fost conjunctive , la începutul anului și a ciclului lunar. Când
a fost făcut, anul nu sa deschis cu stelele din capde la Bull, dar când culoarea
echinocțiului de primăvară a trecut peste gradele de mijloc sau mai târziu ale
asterismului Taur, iar Pleiadele erau, în China, ca și în Canaan, stelele de frunte ale
anului.
Pe sarcofagul lui Alexandru, același simbol apare pe capul unui Ram, care, în timpul
acestui monarh, a fost semnul conducător. Și în templele sculptate ale Nilului
superior, semiluna și discul apar, nu pe capul Taurului, ci pe fruntea lui Ram sau a
Dumnezeului cu capul Ram, despre care mitologii greci numiți Jupiter Ammon, într-
adevăr Soarele Berbec.
Dacă acum căutăm un moment la stelele individuale care au compus și s-au apropiat
de constelațiile respective, găsim ceva care se va conecta la simbolurile Misterelor
Antice și ale Masoneriei.
Trebuie observat că atunci când Soarele se află într- o anumită constelație, nici o parte
a acestei constelații nu va fi văzută, cu excepția doar înainte de răsărit și imediat după
apus; și apoi doar marginea ei: dar constelațiile opuse ei vor fi vizibile. Când Soarele
este în Taur, de exemplu, atunci când Taurul se fixează cu Soarele, Scorpionul se
ridică în timp ce se fixează și continuă să fie vizibil pe tot parcursul nopții. Și dacă
Taurul se ridică astăzi cu Soarele, el se va ridica, la șase luni, la apus și la
răsărit; pentru că stelele câștigă astfel pe Soare două ore pe lună.
vedem în gâtul TAURUS, în Pleiades și în fața lui Hyades, "pe care Grecia de la
numele lor de dușuri", și al cărui strălucit Aldebarán este șeful; în timp ce la sud-vest
este cel mai splendid dintre toate constelațiile, Orion, cu Betelgueux pe umărul drept,
Bellatrix pe umărul stâng, Rigel pe piciorul stâng și în centura lui cele trei stele
cunoscute sub numele de Trei Regi și acum Yard și Ell. Orion, a fugit legenda, a
persecutat Pleiadele; și pentru ai salva de furie, Jupiter ia pus în ceruri, unde îi
urmărește, dar în zadar. Ei, împreună cu Arcturus și cu Trupele Orionului, sunt
menționați în Cartea lui Iov. Acestea sunt numite, de obicei, cele șapte stele și se
spune că erau șapte, înainte de căderea Troiei; deși acum doar șase sunt vizibile.
Pleiada a fost numită astfel dintr-un cuvânt grecesc care semnifică că navighează. În
toate vârstele au fost observate pentru semne și anotimpuri. Virgil spune că marinarii
au dat nume "la Pleiades, Hyades și la Mașina de Nord: Pleiadas, Hyadas, Claramque
Lycaonis Arcton". Și Palinurus, spune el, -
a studiat pe Arcturus și pe Hyades ploaiași și pe cei doi trioane, iar Orion a lucrat cu
aur.
Taurul a fost prințul și conducătorul gazdei celeste pentru mai mult de două mii de
ani; și când capul său sa așezat cu soarele în ultima parte a lunii mai, scorpionul a fost
văzut să se ridice în sud-est.
Cele hiade sunt cinci stele sub forma unui V, 11 ° sud - est de
Pleiadelor. Grecii i-au numărat ca șapte. Când
Equinoxul Vernal se afla în Taur, Aldebarán a condus gazda înstelată; și, pe măsură ce
sa înălțat în Est,
Berbecul avea o înălțime de aproximativ 27 °.
ORION este vizibilă pentru toată lumea locuibilă. Linia echinocțială trece prin centrul
ei. Când Aldebarán sa înălțat în Est, cei trei regi din Orion l-au urmat; și, după cum a
stabilit Taurul, Scorpionul, prin care a murit Orion, a crescut în Orient.
Orion se ridică la prânz în jurul datei de 9 martie. Înălțarea lui era însoțită de ploi și
furtuni puternice și a devenit foarte teribil pentru marinari.
În Boötes, numit de vechii greci Lycaon , de la lukos, un lup, și de către evrei, Caleb
Anubach, Barking Dog, este Marele Star ARCTURUS, care, atunci când Taurul a
deschis anul, a corespondat cu un sezon remarcabil pentru marele său căldură.
Urmează GEMINI, Gemenii, două figuri umane, în capul cărora sunt stelele CASTOR
și POLLUX, Dioscuri și Cabiri de Samothrace, patroni ai navigației; în timp ce la sud
de Pollux sunt strălucitoarele stele SIRIUS și PROCYON, câinele mai mare și mai
mic: și mai departe sud, Canopus, în nava Argo.
Sirius este aparent cea mai mare și mai strălucitoare stea din ceruri. Când Equinoxul
Vernal se afla în Taur, el sa înălțat helial, adică înainte de Soare, când, la Solstițiul de
Vară, Soarele a intrat în Leu, în jurul datei de 21 iunie, cincisprezece zile înainte de
umflarea Nilului. Ridicarea helitică a lui Canopus a fost și un precursor al înălțării
Nilului. Procyon a fost precursorul lui Sirius și sa ridicat înaintea lui.
Nu există Stele importante în CANCER. În zodiile din Esne și Dendera și în cele mai
multe dintre rămășițele astrologice ale Egiptului, semnul acestei constelații a fost un
gândac ( Scarabeus ), care de atunci a devenit sacru, ca o emblemă a porții prin care
sufletele au coborât din Ceruri. În creasta Cancerului se află un grup de stele
numite Prœsepe, Manger, pe fiecare parte a cărora este o stea mică, dintre care două
erau numite Aselli .
În Leo sunt splendidele stele, REGULUS, direct pe ecliptic, și
DENEBOLA în coada leului. Sud-estul lui Regulus este
frumosul Star COR HYDRÆ.
Combaterea lui Hercule cu leul Nemæan a fost prima lui muncă. Acesta a fost primul
semn în care a trecut Soarele, după ce a căzut sub Solstițiul de Vară; din care timp sa
luptat pentru a re-ascunde.
Nilul a căzut peste acest semn. Acesta este primul în Zodia lui
Dendera și este în toți zodiacii indieni și egipteni.
În mâna stângă a VIRGO (Isis sau Ceres) se află frumoasa stea SPICA Virginis, puțin
la sud de ecliptic. VINDEMIATRIX, de o mărime mai mică, se află în brațul drept; și
nord-vest de Spica, în Boötes (fermierul, Osiris), este splendida stea ARCTURUS.
În LIBRA există patru stele de magnitudine a doua și a treia, pe care le vom menționa
în cele ce urmează. Ei sunt Zuben-es-Chamali, Zuben-el-Gemabi, Zuben-hak-rabi și
Zuben-el-Gubi. Aproape de ultima dintre acestea este steaua strălucitoare și malignă,
ANTARES în Scorpion.
Lângă Pesti este strălucitoarea stea FOMALHAUT. Nici un semn în Zodiac nu este
considerat ca având mai multă influență malignă decât acesta. A fost considerată o
indicație a violenței și a morții. Atât sirienii, cât și egiptenii s-au abținut să mănânce
pește, din frică și nemulțumire; iar atunci când acesta din urmă ar reprezenta ceva de
odios sau ar exprima ură de către hieroglife, au pictat un pește.
Și, circulând vreodată în jurul Polului Nord sunt Șapte stele, cunoscute sub numele de
Ursa Major sau Marea Ursă, care au făcut obiectul observării universale în toate
vremurile lumii. Ei au fost venerați de către preoții Bel, magii Persiei, păstorii de la
Chaldea și navigatorii phinicieni, precum și de către astronomii din Egipt. Doi dintre
ei, MERAK și DUBHE, întotdeauna îndreaptă spre Polul Nord.
Haldeii, canaaniții și sirienii, printre care a trăit Avraam, au făcut la fel. Canaanitii au
consacrat cai si caruri la Soare. Locuitorii lui Emesa din Phinecia îl adorau sub
numele de Elagabal; și Soarele, așa cum era Hercule, a fost marea Zeitate a
tiranilor. Sirienii s-au închinat, cu frică și teamă, cu stelele constelației Pesti, și le-au
consacrat imagini în templele lor. Soarele ca Adonis a fost închinat la Byblos și la
Muntele Liban. La Palmyra a fost un magnific templu al soarelui, care a fost jefuit de
soldații lui Aurelian, care l-au reconstruit și l-au dedicat din nou. Pleiadele, sub
numele de Succoth-Beneth, au fost venerate de coloniștii babilonieni care s-au stabilit
în țara samaritenilor. Saturn, sub numele de Remphan, a fost venerat printre
copți. Planeta Jupiter a fost venerată ca Bel sau Baal; Marte ca Malec, Melech sau
Moloch; Venus ca Ashtaroth sau Astarte, și Mercur ca Nebo, printre sirieni, asirieni,
funițieni și canaaniți.
Sanchoniaton spune că cei mai vechi funițieni au adorat Soarele, pe care l-au
considerat unicul Domn al cerurilor; și l-au onorat, sub numele de BEEL-SAMIN,
care semnifică Regele Cerului.Ei au ridicat coloane elementelor, foc, aer și vânt, și le-
au închinat; Sabaismul sau închinarea Stelelor au înflorit pretutindeni în
Babilon. Arabii, sub un cer întotdeauna clar și senin, adorau Soarele, Luna și
Stelele. Abulgaragius ne informează astfel și fiecare dintre cele douăsprezece triburi
arabe a invocat o anumită stea ca patron. Tribul Hamyar a fost consacrat Soarelui,
tribului Cennah Lunii; tribul Misa era sub protecția starului frumos din Taur,
Aldebarán; Tribul Tai sub cel al lui Canopus; tribul Kais, din Sirius; Triburile
Lachamus și Idamus, din Jupiter; tribul Asad, al lui Mercur; si asa mai departe.
Saracenii, în timpul lui Heraclius, l-au închinat lui Venus, pe care l-au numit CABAR
sau Marele; și au jurat de Soare, Lună și Stele. Shahristan, un autor arab, spune că
arabii și indienii înainte de vremea lui aveau temple dedicate celor șapte
planete. Abulfaragius spune că cele șapte mari națiuni primitive, de la care au coborât
toate celelalte, persani, chaldane, greci, egipteni, turci, indieni și chinezi, erau inițial
Sabăiști și se închinau stelelor. Toți, spune el, ca și Chaldenienii, s-au rugat să se
întoarcă spre Polul Nord de trei ori pe zi, la Sunrise, Noon și Sunset, plecându-se de
trei ori înaintea Soarelui. Ei au invocat Stelele și Inteligențele care le-au locuit, le-au
oferit sacrificii și au numit stelele fixe și planetele zeilor. Philo spune că Chaldianii au
privit stelele ca arbitri suverani ai ordinii lumii și nu au privit dincolo de cauzele
vizibile pentru orice ființă invizibilă și intelectuală. Ei au privit natura ca divinitate
mare, care și-a exercitat puterile prin acțiunea părților sale, Soarele, Luna, planetele și
stelele fixe, revoluțiile succesive ale anotimpurilor și acțiunea combinată a Cerului și
a Pământului. Marele sărbătornic al Sabei a fost atunci când Soarele a ajuns la
Equinoxul Vernal: și au avut alte cinci sărbători, în momentele când cele cinci planete
minore au intrat în semnele în care aveau exaltarea lor. și stelele fixe, revoluțiile
succesive ale anotimpurilor și acțiunea combinată dintre Cer și Pământ. Marele
sărbătornic al Sabei a fost atunci când Soarele a ajuns la Equinoxul Vernal: și au avut
alte cinci sărbători, în momentele când cele cinci planete minore au intrat în semnele
în care aveau exaltarea lor. și stelele fixe, revoluțiile succesive ale anotimpurilor și
acțiunea combinată dintre Cer și Pământ. Marele sărbătornic al Sabei a fost atunci
când Soarele a ajuns la Equinoxul Vernal: și au avut alte cinci sărbători, în momentele
când cele cinci planete minore au intrat în semnele în care aveau exaltarea lor.
Și învățăm din Porfir că Chæremon, un preot învățat din Egipt și mulți alți învățați ai
acelei națiuni, a spus că egiptenii au recunoscut ca zei stelele compuse de zodiac și
toți aceia care, prin înălțarea sau stabilirea lor, și-au marcat diviziunile; subdiviziunile
semnalelor în decane, horoscopul și stelele care prezideau acolo și care erau numite
șefi puternici ai cerului: că, având în vedere soarele ca Marele Dumnezeu, arhitect și
conducător al lumii, ei au explicat nu numai fabula de Osiris și Isis, dar, în general,
toate legendele lor sacre, prin stele, prin apariția și dispariția lor, prin înălțarea lor,
prin fazele lunii și prin creșterea și diminuarea luminii ei; prin marșul soarelui,
împărțirea timpului și a cerului în două părți, una atribuită întunericului, iar cealaltă
lumina; de Nil și,
Lucian ne spune că taurul Apis, sacru egiptenilor, a fost imaginea taurului ceresc, sau
a Taurului; și că Jupiter Ammon, coarse ca un berbec, era o imagine a constelației
Berbec. Și Clemens din Alexandria ne asigură că cele patru animale sacre principale,
purtate în procesiuni, erau embleme ale celor patru semne sau puncte cardinale care
fixau anotimpurile la echinocți și solstiți și au împărțit în patru părți marsul anual al
soarelui. Ei se închinau și focului și apei, și Nilului, pe care-l numise Tatăl, Păstorul
Egiptului, emanație sacră de la Marele Dumnezeu Osiris; și în imnurile lor în care l-au
numit dumnezeu încoronat cu mei (care cereale, reprezentate de pshent, a fost parte
din cap-rochia regilor lor), aducând cu el abundență. Celelalte elemente au fost
venerate și de ei: și Zeii Mari, ale căror nume se găsesc înscrise pe o coloană antică,
sunt Aerul, Cerul, Pământul, Soarele, Luna, Noaptea și Ziua. Și, bineînțeles, după cum
spune Eusebiu, ei au privit Universul ca o mare zeitate, compusă dintr-un număr mare
de zei, diferite părți ale ei.
Aceeași închinare a Gărzii cerești sa extins în fiecare parte a Europei, în Asia Mică și
printre turci, sciți și tătari. Persanii antice adorau Soarele ca Mithras, precum și Luna,
Venus, Focul, Pământul, Aerul și Apa; și, fără statui sau altare, au sacrificat în
înălțimi la ceruri și la Soare. Pe șapte pietre vechi au ars tămâie celor șapte planete și
au considerat elementele divinități. În Zend-Avesta găsim invocări adresate lui
Mithras, stelelor, elementelor, arborilor, munților și fiecărei părți a naturii. Taiul
Celestial este invocat acolo, la care Luna se unește; și cele patru mari stele, Taschter,
Satevis, Haftorang și Venant, marele Star Rapitan, și celelalte constelații care
urmăresc diferitele porțiuni ale pământului.
Labirintul celebru a fost construit în onoarea Soarelui; și cele douăsprezece palate ale
sale, ca cele douăsprezece coloane superbe ale Templului din Hieropolis, acoperite cu
simboluri referitoare la cele douăsprezece semne și calitățile oculte ale elementelor, au
fost consacrate celor doisprezece zei sau genii tutelare ale semnelor zodiacului. Figura
piramidei și cea a obeliscului, asemănătoare cu forma unei flăcări, au făcut ca aceste
monumente să fie consacrate Soarelui și Focului. Iar Timaeus din Locria spune:
"Triunghiul echilateral intră în compoziția piramidei, care are patru fețe egale și
unghiuri egale și care în acest foc este cel mai subtil și mobil al elementelor". Ei și
obeliscurile au fost ridicate în onoarea Soarelui, numită într-o inscripție pe una din
cele două,
Cele două cele mai faimoase diviziuni ale Cerurilor, cu șapte, care este cea a
planetelor, și cu doisprezece, care este cea a semnelor, se găsesc pe monumentele
religioase ale întregului popor al lumii antice. Cei doisprezece Zei Mari ai Egiptului
sunt întâlniți peste tot. Ele au fost adoptate de greci și de romani; iar acesta din urmă a
atribuit unul dintre ele fiecărui semn al Zodiacului. Imaginile lor au fost văzute la
Atena, unde a fost ridicat un altar; și au fost pictate pe porticos. Oamenii din Nord
aveau cele douăsprezece Aze , sau Senatul celor doisprezece mari zei, dintre care Odin
era șef. Japonezii aveau același număr, iar egiptenii i-au împărțit în clase, șapte dintre
cei mai vechi și cinci, după care au adăugat: ambele numere sunt bine cunoscute și
consacrate în Masonerie.
Există o coincidență uimitoare între caracteristicile atribuite de Iacob fiilor săi și celor
ale semnelor Zodiacului sau ale planetelor care au domiciliul în aceste semne.
Reuben este comparat cu apa curenta, instabil, si care nu poate excela; și el răspunde
la Vărsător, semnul său fiind un om. Apa vărsată de Vărsător curge spre Polul Sud și
este primul dintre cele patru semne regale, urcând din Solstițiul de iarnă.
Leul (Leul) este dispozitivul lui Iuda ; iar Iacov îl compară cu acel animal, a cărui
constelație în cer este domiciliul Soarelui; Leul din tribul lui Iuda; a cărui prindere,
atunci când cea a ucenicului și cea a colegilor, Vărsătorului la Solstițiul de iarnă și a
Cancerului la echinocțiul de iarnă - nu a reușit să-l ridice, Khūrūm a fost ridicat din
mormânt.
Efraim , pe al cărui semn apare Taurul Ceresc, Jacob se compară cu boul. Dan,
purtând ca dispozitiv al său un Scorpion, el se compară cu cerasul sau șarpele cu
coarne, sinonim în limbajul astrologic cu vulturul sau vulturul care pândește; și care a
fost adesea înlocuită pe pavilionul lui Dan, în locul scorpionului veninos, din cauza
terorii pe care această insulă a inspirat-o, ca simbol al lui Typhon și a influențelor sale
maligne; de aceea Vulturul, ca și paranatlon, adică înălțându-se și stabilindu-se în
același timp cu el, era în mod natural folosit în locul lui. Prin urmare, cele patru
personaje celebre din imaginile sacre ale evreilor și creștinilor, în Masoneria
Arhangheliei Regale, Leul, Boul, Omul și Vulturul, cele patru creaturi ale
Apocalipsei, au fost copiate de la Ezechiel, în a căror reverii și rapsodii, se văd în
jurul cercurilor aprinse.
Ramul, domiciliul lui Marte, șeful Soldieriei Celeste și al celor douăsprezece semne,
este dispozitivul lui Gad , pe care îl caracterizează Jacob ca războinic, șeful armatei
sale.
Cancerul, în care sunt numite stelele numite Aselli sau puțin evaluate, este dispozitivul
drapelului lui Issachar , pe care îl compară cu un măgar.
Capricornul, vechi reprezentat cu coada unui pește și chemat de astronomi, fiul lui
Neptun, este dispozitivul lui Zebulon , despre care Iacov spune că locuiește pe malul
mării.
Sagetatorul, urmărind Lupul Ceresc, este emblema lui Benjamin , pe care Jacob o
compară cu un vânător: și în acea constelație, romanii au așezat domiciliul Dianei,
vânătorul. Fecioara, domiciliul lui Mercur, este purtată pe steagul lui Neftali , a cărui
elocvență și agilitate îl mărește pe Iacob, ambele fiind atributele Curierului zeilor. Și
din Simeon și Levi vorbește ca fiind unite, precum și cei doi pești care fac Pestii
Constellation, care este emblema lor armorală.
Souciet, o carte chineză, vorbește despre un palat compus din patru clădiri, ale căror
porți priveau spre cele patru colțuri ale lumii. Că în Orient a fost dedicat noilor luni
ale lunilor de primăvară; că în Occident cu cele de toamnă; că la sud cu cei de vară; și
că la nord cu cele ale Iernii: și în acest palat împăratul și marii săi sacrificau un miel,
animalul care reprezenta Soarele la echinocțiul de primăvară.
Printre greci, marșul de coruri din teatrele lor reprezentau mișcările cerurilor și
planetelor, iar Strophe și Anti-Strophe au imitat, spune Aristoxenii, mișcările
Stelelor. Numărul cinci era sacru printre chinezi, ca cel al planetelor, altele decât
Soarele și Luna. Astrologia a consacrat numerele douăsprezece, șapte, treizeci și trei
sute șaizeci; și peste tot șapte , numărul planetelor, a fost la fel de sacru ca și
doisprezece, de semne, luni, cicluri orientale și secțiuni ale orizontului. Vom vorbi
mai mult în cele din urmă, într-o altă diplomă, despre aceste și alte numere, cărora
anticii le-au atribuit puteri misterioase.
Astrologia a fost practicată printre toate națiunile vechi. În Egipt, cartea Astrologiei a
fost purtată reverențial în procesiunile religioase; în care au fost transportate și câteva
animale sacre, ca embleme ale echinocțiilor și solstițiilor. Aceeași știință a fost hrănită
între caldeeni și întreaga Asia și Africa. Când Alexander a invadat India, astrologii
Oxidelor au venit la el pentru a dezvălui secretele științei lor despre Cer și
Stele. Brahminii pe care îi consultă Apollonius l-au învățat secretele Astronomiei, cu
ceremoniile și rugăciunile prin care să-i liniștească pe zei și să învețe viitorul din
stele. În China, astrologia a învățat modul de guvernare a statului și a familiilor. În
Arabia sa considerat mama științelor; și bibliotecile vechi sunt pline de cărți arabe
despre această știință prefăcută. El a înflorit la Roma. Constantin a făcut horoscopul
său desenat de astrologul Valens. A fost o știință în Evul Mediu și chiar până în ziua
de azi nu este nici uitată, nici nepractică. Catherine de Medici îi plăcea. Louis XIV. a
consultat horoscopul său, iar cel învățat Casini și-a început cariera ca astrolog.
Sabaenii antice au stabilit sărbători în onoarea fiecărei planete, în fiecare zi, pentru
fiecare, când a intrat în locul ei de înălțare, sau a atins gradul special al semnului
particular al zodiacului în care astrologia a stabilit locul înălțării sale; adică locul în
Ceruri unde influența sa trebuia să fie cea mai mare și unde a acționat asupra Naturii
cu cea mai mare energie. Locul de înălțare al Soarelui era în Berbec, pentru că,
ajungând la acest punct, el trezește toată Natura și încălzește în viață toți germenii
vegetației; și, de aceea, sărbătoarea cea mai solemnă dintre toate neamurile, cu mulți
ani înainte de Era noastră, a fost fixată la momentul intrării sale în acest semn. În
Egipt a fost numit Sărbătoarea de Foc și Lumină. Acesta a fost Paștele, când Mielul
Pascal a fost ucis și mâncat, printre evrei, și Neurouz printre persi. Romanii au
preferat locul de domiciliula cea de înălțare; și au sărbătorit sărbătorile planetelor sub
semnele care erau casele lor . Caldeenii, pe care, și nu egiptenii, pe care-i urmăreau
Sabaenii, preferau locurile de înălțare.
Saturn, din timpul necesar pentru revoluția aparentă, a fost considerat cel mai
îndepărtat, iar Luna cea mai apropiată planetă. După Luna au venit Mercur și Venus,
apoi Soarele și apoi Marte, Jupiter și Saturn.
Deci, răsăriturile și setările Stelelor fixe, conjuncțiile lor cu Soarele, și prima lor
apariție, așa cum au ieșit din razele lui, au stabilit epocile pentru sărbătorile instituite
în cinstea lor; și calendarele sacre ale antici au fost reglementate în consecință.
Imaginea semnalului în care au început fiecare din cele patru anotimpuri a devenit
forma în care se regăsea Soarele acelui sezon. Pielea leului a fost purtată de
Hercule; coarnele lui Bull au împodobit fruntea lui Bacchus; iar șarpele de toamnă a
îmbrăcat pliurile lungi de-a lungul Statuiei lui Serapis, cu 2500 de ani înainte de epoca
noastră; când acele semne corespundeau începutului anotimpurilor. Când alte
constelații le-au înlocuit în acele puncte, prin intermediul precesiunii Equinoxes, acele
atribute au fost schimbate. Apoi, Ram-ul a pregătit coarnele pentru capul Soarelui, sub
numele de Jupiter Ammon. El nu se mai naștea expus la apele Vărsătorului, ca
Bacchus, nici închis într-o urnă ca Dumnezeu Canopus; dar în Stables of Augeas sau
Goat Celestial. Apoi și-a încheiat triumful, a fost montat pe un fund,
Alte atribute ale imaginilor soarelui au fost împrumutate de la constelații care, prin
înălțarea și stabilirea lor, au fixat punctele de plecare ale anului și începutul celor
patru diviziuni principale.
Mai întâi Bullul și după aceea Ram (numit de către Perșani Mielul), a fost privit ca
regenerator al Naturii, prin unirea sa cu Soarele. Fiecare, la rîndul său, era o emblemă
a Soarelui care depășea întunericul de iarnă și repara tulburările naturii, care în fiecare
an s-au regenerat sub aceste semne, după ce scorpionul și șarpele de toamnă i-au adus
stern, dezastru și întuneric . Mithras a fost reprezentat pe un taur; și acel animal a fost
o imagine a lui Osiris: în timp ce Bacchusul grecesc și-a armat fața cu coarnele și a
fost ilustrat cu coada și picioarele.
Solstițiul de vară nu a fost mai puțin un punct important în martie Soarelui decât
echinocțiul, mai ales pentru egipteni, cărora le -a marcat nu numai sfârșitul și
termenul de creșterea lungimii zilelor și a dominației luminii, iar maximuldin
altitudinea Soarelui; dar, de asemenea, reapariția anuală a fenomenului specific
Egiptului, înălțarea Nilului, care, însoțind vreodată Soarele în cursul lui, părea să se
înalțe și să se prăbușească pe măsură ce zilele au crescut mai mult și mai scurte, fiind
cel mai scăzut la Solstițiul de iarnă, la acea vară. Astfel, Soarele părea să-și
reglementeze umflarea; iar momentul sosirii sale la punctul solsticios fiind cel de la
prima înălțare a Nilului a fost selectat de egipteni ca fiind începutul unui an pe care ei
îl numesc Anul lui Dumnezeu și al perioadei Sothiac sau perioada Sothis , Dog-Star,
care, în creștere dimineața, a stabilit acea epocă, atât de importantă pentru poporul
Egiptului. Acest an a fost numit și Heliac, adică anul solar, și anul Canicular; și a
constat în trei sute șaizeci și cinci de zile, fără intercalare; astfel încât, la sfârșitul a
patru ani, sau de patru ori trei sute șaizeci și cinci de zile, făcând 1460 de zile, trebuia
să se adauge o zi, să se facă patru revoluții complete ale Soarelui. Pentru a corecta
acest lucru, unele națiuni făcute în fiecare al patrulea an constau, așa cum o facem
acum, de 366 de zile: dar egiptenii preferau să nu adauge nimic în anul de 365 de zile,
care, la sfârșitul a 120 de ani sau de 30 de ori 4 ani , a fost scurt de 30 de zile sau de o
lună; adică, a necesitat o lună mai mult pentru a finaliza cele 120 de revoluții ale
Soarelui, deși mulți au fost numărați, adică atât de mulți ani. Bineînțeles că începutul
celui de-al 121-lea an nu ar corespunde cu Solstițiul de vară, dar ar fi precedat-o cu o
lună: astfel încât, când Soarele a ajuns la punctul Solstițial, de unde a pornit de la
început și unde trebuie să se întoarcă, face în realitate 120 de ani, sau 120 de revoluții
complete,
Astfel, dacă începutul anului a revenit la 30 de zile la fiecare 120 de ani, această
începere a anului, continuând să se retragă, avea să se întoarcă, la sfârșitul de 12 ori
120 de ani sau de 1460 de ani, la punctul solstițial sau primitiv punctul de plecare al
perioadei. Soarele ar fi făcut numai 1459 de revoluții, deși 1460 au fost
numărate; pentru a compensa care, un an mai mult ar trebui să fie adăugate. Deci,
soarele nu ar fi făcut revoluțiile lui 1460 până la sfârșitul anului 1461 de 365 de zile
fiecare - fiecare revoluție fiind în realitate nu 365 de zile exact, ci 365-l / 4.
Această perioadă de 1461 de ani, fiecare de 365 de zile, care a readus începutul anului
solar la punctul solstițios, la înălțarea lui Sirius, după 1460 de revoluții solare
complete, a fost numită în Egipt perioada Sothiac , punctul de plecare al Solstițiul de
vară, ocupat mai întâi de Leu și apoi de Cancer, sub care este semnul Sirius, care a
deschis perioada. A fost, spune Porphyry, la această Lună Nouă Solstițială, însoțită de
înălțarea lui Seth sau a Dog-Star, că începutul anului a fost fixat, iar cel al generației
tuturor lucrurilor sau, ca atare, ora lumii.
Nu numai Sirius a stabilit perioada de înălțare a Nilului. Varsatorul, urna si fluxul care
curge din el, in opozitie cu semnul Solstitiului de vara ocupat apoi de Soare, a deschis
seara marșul de Noapte si a primit Luna plina in paharul lui. Deasupra lui și cu el s-au
ridicat picioarele lui Pegasus, lovite cu care curg apele care beau musașii. Leul și
câinele, indicând, ar trebui să provoaceinundația și au fost venerați. În timp ce Soarele
a trecut prin Leu, apele și-au dublat profunzimea; iar fântânile sfinte și-au turnat
râurile prin căpetele leilor. Hydra, care se ridică între Sirius și Leo, se extinde sub trei
semne. Capul său sa ridicat cu Cancerul și coada cu picioarele Fecioarei și începutul
Librei; iar inundația a continuat în timp ce Soarele a trecut de-a lungul întinderii sale.
Egiptenii au atribuit Lunii forța demiurgică sau creativă a lui Osiris, care sa unit cu ea
în primăvară, când soarele i-a comunicat principiile generației pe care ea le-a
diseminat ulterior în aer și în toate elementele. Persanii au considerat că Luna a fost
impregnată de Taurul Ceresc, mai întâi de semnele primăverii. În toate varstele, Luna
trebuia sa aiba o mare influenta asupra vegetatiei si a nasterii si cresterii animalelor; și
credința este la fel de multă distracție acum ca niciodată, iar influența privită ca o
misterioasă și inexplicabilă. Nu doar astrologii, ci naturaliștii ca Plini, filozofii precum
Plutarh și Cicero, teologii ca preoții egipteni și metafizicii ca Proclus, au crezut ferm
în aceste influențe lunare.
"Egiptenii", a declarat Diodorus Siculus, "a recunoscut doi mari zei, Soarele și Luna
sau Osiris și Isis, care guvernează lumea și reglementează administrarea ei prin
dispensarea anotimpurilor ... Aceasta este natura acestor două mari dumnezeire , că
ele impresionează o forță activă și fecundantă, prin care generația de ființe înfăptuite:
Soarele, prin căldură și prin principiul spiritual care formează respirația vânturilor,
Luna prin umiditate și uscăciune, și prin forțele aerul pe care îl împărtășesc în comun
prin această influență benefică se naște, se dezvoltă și se vegetă totul, pentru că
întregul corp uriaș în care trăiește natura este menținut de acțiunea combinată a
Soarelui și a Lunii și a celor cinci calități ale sale principiile spirituale, focoase,
uscate, umede și aerisite ".
Deci, cinci puteri primitive, elemente sau calități elementare sunt unite cu Soarele și
Luna în teologia indiană, aeriene, spirit, foc, apă și pământ, iar aceleași cinci elemente
sunt recunoscute de către chinezi. Fenicienii, la fel ca egiptenii, au considerat Soarele,
Luna și Stelele drept singurele cauze ale generării și distrugerii de mai jos.
Toate planetele aveau ceea ce astrologia le numea casele lor, în Zodiac. Casa Soarelui
era în Leu, iar cea a Lunii în Rac. Fiecare altă planetă avea două semne; Mercur avea
Gemeni și Fecioara; Venus, Taur și Balanță; Marte, Berbec și Scorpion; Jupiter, Pesti
si Sagetator; și Saturn, Vărsător și Capricorn. Din această distribuție a semnelor au
venit și multe embleme și fabule mitologice; așa cum mulți au venit din locurile de
înălțare a planetelor. Diana din Efes, Luna purta imaginea unui crab pe sânii ei, pentru
că în acel semn era domiciliul Lunii; și leii au purtat tronul lui Horus, Apollo
egiptean, soarele personificat, pentru un motiv asemănător: în timp ce egiptenii au
consacrat pe scena tauriformă scarabăsus pe Lună, pentru că ea a avut locul ei de
înălțare în Taur; și din același motiv Mercur se spune că la prezentat pe Isis cu o cască
ca un cap de taur.
O altă diviziune a Zodiacului a fost de fiecare semn în trei părți de câte 10 °, numite
Decani, sau în întreg Zodiac 36 părți, dintre care cele șapte planete au fost repartizate
din nou, fiecare planetă având un număr egal de decane, cu excepția primul, care,
deschizând și închizând o serie de planete repetate de cinci ori, avea în mod necesar
un Decan mai mult decât ceilalți. Această subdiviziune nu a fost inventată decât după
ce Berbecul a deschis Equinoxul Vernal; și, prin urmare, Marte, având casa lui în
Berbec, deschide seria de decane și o închide; planetele urmând unul pe celălalt, de
cinci ori succesiv, în ordinea următoare: Marte, Soare, Venus, Mercur, Lună, Saturn,
Jupiter, Marte etc. astfel încât fiecare semn să aibă trei planete, fiecare ocupând 10
grade. Pentru fiecare Decan a fost atribuit un Dumnezeu sau Genius, făcând în total
treizeci și șase, dintre care unul, au spus caldeeni, s-au prăbușit pe pământ la fiecare
zece zile, au rămas atât de multe zile și s-au înălțat la cer. Această diviziune se
regăsește în sfera indiană, cea persană și cea barbară pe care o descrie Aben
Ezra. Fiecare geniu al decanilor avea un nume și caracteristici speciale. Ele
concurează și ajută la efectele produse de Soare, Lună și de alte planete însărcinate cu
administrarea lumii: și doctrina cu privire la ele, secret și august așa cum a fost ținută,
a fost considerată a fi cea mai gravă importanță; și principiile sale, spune Firmicus, nu
au fost încredințate de antici, inspirați de Divinitate, decât de inițiați, și numai pentru
ei cu o mare rezervă și un fel de frică, și când au fost prudenți cu un voal obscur , ca ei
să nu vină să fie cunoscuți de profan. au rămas atât de multe zile și s-au înălțat din nou
la cer. Această diviziune se regăsește în sfera indiană, cea persană și cea barbară pe
care o descrie Aben Ezra. Fiecare geniu al decanilor avea un nume și caracteristici
speciale. Ele concurează și ajută la efectele produse de Soare, Lună și de alte planete
însărcinate cu administrarea lumii: și doctrina cu privire la ele, secret și august așa
cum a fost ținută, a fost considerată a fi cea mai gravă importanță; și principiile sale,
spune Firmicus, nu au fost încredințate de antici, inspirați de Divinitate, decât de
inițiați, și numai pentru ei cu o mare rezervă și un fel de frică, și când au fost prudenți
cu un voal obscur , ca ei să nu vină să fie cunoscuți de profan. au rămas atât de multe
zile și s-au înălțat din nou la cer. Această diviziune se regăsește în sfera indiană, cea
persană și cea barbară pe care o descrie Aben Ezra. Fiecare geniu al decanilor avea un
nume și caracteristici speciale. Ele concurează și ajută la efectele produse de Soare,
Lună și de alte planete însărcinate cu administrarea lumii: și doctrina cu privire la ele,
secret și august așa cum a fost ținută, a fost considerată a fi cea mai gravă
importanță; și principiile sale, spune Firmicus, nu au fost încredințate de antici,
inspirați de Divinitate, decât de inițiați, și numai pentru ei cu o mare rezervă și un fel
de frică, și când au fost prudenți cu un voal obscur , ca ei să nu vină să fie cunoscuți
de profan. persană și barbară pe care Aben Ezra o descrie. Fiecare geniu al decanilor
avea un nume și caracteristici speciale. Ele concurează și ajută la efectele produse de
Soare, Lună și de alte planete însărcinate cu administrarea lumii: și doctrina cu privire
la ele, secret și august așa cum a fost ținută, a fost considerată a fi cea mai gravă
importanță; și principiile sale, spune Firmicus, nu au fost încredințate de antici,
inspirați de Divinitate, decât de inițiați, și numai pentru ei cu o mare rezervă și un fel
de frică, și când au fost prudenți cu un voal obscur , ca ei să nu vină să fie cunoscuți
de profan. persană și barbară pe care Aben Ezra o descrie. Fiecare geniu al decanilor
avea un nume și caracteristici speciale. Ele concurează și ajută la efectele produse de
Soare, Lună și de alte planete însărcinate cu administrarea lumii: și doctrina cu privire
la ele, secret și august așa cum a fost ținută, a fost considerată a fi cea mai gravă
importanță; și principiile sale, spune Firmicus, nu au fost încredințate de antici,
inspirați de Divinitate, decât de inițiați, și numai pentru ei cu o mare rezervă și un fel
de frică, și când au fost prudenți cu un voal obscur , ca ei să nu vină să fie cunoscuți
de profan. și alte planete însărcinate cu administrarea lumii: și doctrina cu privire la
ele, secret și august așa cum a fost ținută, a fost considerată a fi cea mai gravă
importanță; și principiile sale, spune Firmicus, nu au fost încredințate de antici,
inspirați de Divinitate, decât de inițiați, și numai pentru ei cu o mare rezervă și un fel
de frică, și când au fost prudenți cu un voal obscur , ca ei să nu vină să fie cunoscuți
de profan. și alte planete însărcinate cu administrarea lumii: și doctrina cu privire la
ele, secret și august așa cum a fost ținută, a fost considerată a fi cea mai gravă
importanță; și principiile sale, spune Firmicus, nu au fost încredințate de antici,
inspirați de Divinitate, decât de inițiați, și numai pentru ei cu o mare rezervă și un fel
de frică, și când au fost prudenți cu un voal obscur , ca ei să nu vină să fie cunoscuți
de profan.
Cu acești decani au fost conectați paranatelelonii sau acele stele din afara Zodiacului,
care se ridică și se fixează în același moment cu mai multe diviziuni de 10 ° ale
fiecărui semn. Deoarece erau în mod obișnuit doar patruzeci și opt figuri sau
constelații celeste, dintre care douăsprezece erau în Zodiac, rezultă că în afara
Zodiacului existau alte treizeci și șase alte asterisme, paranatelele ale celor șaptezeci
și șase de decenii. De exemplu, ca atunci când Capricornul, Sirius și Procyon, sau
Canis Major și Canis Minor, s-au ridicat, erau Paranatellonii Capricornului, deși la o
mare distanță de el în ceruri. Creșterea Cancerului a fost cunoscută de la stabilirea lui
Corona Borealis și de la ridicarea câinelui Mare și Mic, a celor trei paranoleloni.
Când orice Stea se ridică sau se fixează cu același grad al aceluiași semn al Zodiacului
pe care Soarele îl ocupă la acea vreme, el se ridică și se fixează simultan cu Soarele,
iar acest lucru se numește înălțare sau așezare cosmică ; dar o stea care se ridică și nu
se ridică niciodată nu poate fi văzută din cauza luminii care precedă și este lăsată în
urmă de Soare. Prin urmare, este necesar ca, pentru a-și cunoaște locul în Zodiac, să
observe stele care se ridică chiar înainte sau se află imediat după el.
O stea care se află în Est atunci când începe noaptea, iar în Occident, când se termină,
se spune că se ridică și se aprinde . O stea atât de înălțată, fie de un cadru, era
în opoziție cu Soarele, care se înălța la sfârșitul seara crepusculului și se fixa la
începutul amurgului dimineața, iar acest lucru sa întâmplat cu fiecare stea, dar o dată
pe an, deoarece Soarele se mișcă dinspre vest spre est, cu referire la stele, un grad pe
zi.
Astfel, oul simbolic, care a apărut din gura Dumnezeului egiptean invizibil
KNEPH; cunoscut în misterele grecești ca oul orf; din care a emis numele
CHUMONG al lui Cresians, și OSIRIS egiptean, și FANES, Dumnezeu și Principiul
Luminii; din care, rupte de taurul sacru al japonezilor, lumea a apărut; și pe care grecii
i-au pus la picioarele lui BACCHUS TAURI-CORNUS; Eagul Magian al ORMUZD,
din care au venit Amshaspandele și Devs; a fost împărțită în două jumătăți și a fost
împărțită în egală măsură între constelațiile bune și rele și îngerii. Cei de primăvară,
ca de exemplu Berbecul și Taurul, Auriga și Capella, erau vedetele benefice; și cele
din toamnă, ca Balanța, Scorpionul, Șarpele lui Ophiucus și Dragonul Hesperidelor,
au fost tipuri și subiecte ale Principiului Răului, și considerate ca fiind cauze malefice
ale efectelor negative care au avut loc în toamnă și iarnă. Astfel se explică misterele
călătoriilor sufletului omenesc prin sfere, când coboară pe pământ prin semnul
șarpelui și se întoarce spre Imperiul luminii de către acel Miel sau Bull.
Sufletul universal al lumii, forța motrice a cerului și a sferelor, a fost ținută, își
exercită energia creatoare, în special prin intermediul Soarelui, în timpul revoluției
sale de-a lungul semnelor zodiacului, prin care semnele unesc paranatellonii care
modifică influența lor și concur în dotarea atributelor simbolice ale Marelui Luminar
care reglementează Natura și este depozitarul marilor puteri. Acțiunea acestui Suflet
universal al lumii este prezentată în mișcările sferelor și mai ales în cea a Soarelui, în
succesiunea înălțimilor și setărilor Stelelor și în întoarcerea lor periodică. Prin acestea
se pot explica toate metamorfozele acelui suflet, personificat ca Jupiter, ca Bacchus,
ca Vishnu sau ca Buddha și toate atributele care i-au fost atribuite;
Toți vechii adoratori ai naturii, teologii, astrologii și poeții, precum și cei mai distinsi
filosofi, presupun că Stelele erau atât de multe ființe animate și inteligente, fie corpuri
veșnice, cauze active de efect aici, animate de un trai principiul și regizat de o
inteligență care în sine nu era decât o emanație din și o parte a vieții și a inteligenței
universale a lumii și găsim în ordinea și distribuția ierarhică a inteligențelor lor
veșnice și divine, cunoscute sub numele de zei, Îngerii și Genii, aceleași distribuții și
aceleași diviziuni ca și cele prin care anticii au împărțit Universul vizibil și i-au
distribuit părțile. Iar faimoasele diviziuni de șapte și doisprezece, care aparțin
planetelor și semnele zodiacului, se găsesc pretutindeni în ordinea ierarhică a zeilor,
Iar aceste inteligente invizibile, asemenea stelelor, sunt marcate în două mari
diviziuni, sub bannerele celor două Principii ale Binelui și Răului, Lumină și
Întuneric; sub Ormuzd și Ahriman, Osiris și Typhon. Principiul Răului a fost forța
motrice a materiei brute; și personificată ca Ahriman și Typhon, avea oștile și
armatele lui Devs și Genii, Îngerii căzuți și Spiritele Malevolent, care purtau salariul
continuu cu Principiul Bine, Principiul Empireal Light and Splendor, Osiris, Ormuzd,
Jupiter sau Dionusos, cu gazdele sale strălucite de Amshaspands, Izeds, Angels și
Arhangheli; un război care continuă de la naștere până la moarte, în sufletul fiecărui
om care trăiește.
Avem pana acum, in gradul 24, recita principalele incidente din legenda lui Osiris si
Isis, si ramane doar sa scoatem in evidenta fenomenele astronomice pe care le-a
transformat in fapte mitologice.
Apoi a fost numit Osiris, Soț al lui Isis, Dumnezeul cultivării și Benefactor al
oamenilor, turnându-i pe ei și pe pământ cele mai alese binecuvântări în darul
divinității. Spre deosebire de el, a fost Typhon, antagonistul său în mitologia
egipteană, deoarece Ahriman a fost dușmanul lui Ormuzd, Principiul Bine, în teologia
perșilor.
Primii locuitori ai Egiptului și ai Etiopiei, după cum ne-a informat Diodorus Siculus,
au văzut în Ceruri două primele cauze veșnice ale lucrurilor sau mari dumnezeire,
unul al Soarelui, pe care l-au numit Osiris, iar celălalt Luna, pe care l-au numit Isis; și
aceștia au considerat cauzele tuturor generațiilor pământului. Această idee, pe care o
învățăm din Eusebius, era aceeași cu cea a doctorilor. Pe aceste două mari divinități,
administrația lumii depindea. Toate organismele sublunare au primit de la ei hrănire și
creștere, în timpul revoluției anuale pe care o controlau, și anotimpurile în care a fost
divizată.
Ai învățat cum Typhon, fratele lui, l-au omorât. Corpul lui a fost tăiat în bucăți, toate
fiind colectate de Isis, cu excepția organelor sale de generație, care au fost aruncate în
și au fost devorate în apele râului care au fertilizat în fiecare an Egiptul. Celelalte
porțiuni au fost îngropate de Isis, iar peste ele a ridicat un mormânt. Apoi a rămas
singură, încărcând subiecții cu binecuvântări. A vindecat bolnavii, a revenit la orb, a
făcut totul paralizant și a ridicat chiar și pe cei morți. De la ei Horus sau Apollo
învățat divinație și știința medicinei.
Astfel, egiptenii au imaginat acțiunea benefică a celor două corpuri de iluminat care,
din sânul elementelor, au produs toate animalele și oamenii și toate trupurile care s-au
născut, cresc și mor în cercul etern al generației și distrugerii de mai jos.
Când Taurul Ceresc a deschis noul an la Equinoxul Vernal, Osiris, unită cu Luna, i-a
comunicat semințele de rodnicie pe care le-a turnat în aer și, prin urmare, a impregnat
principiile generatoare care au dat naștere activității vegetației universale. Apis,
reprezentat de un taur, a fost imaginea vie și sensibilă a Soarelui sau a lui Osiris,
atunci când se află în uniune cu Isis sau cu Luna la Equinoxul Vernal, concurând cu
ea provocând tot ce trăiește la generație. Această conjuncție a Soarelui cu Luna la
Equinoxul Vernal, în constelația Taurus, a impus ca Boul Apis să aibă pe umăr o
marcă asemănătoare Lunii Crescent. Iar influența fecundantă a acestor două corpuri de
iluminare a fost exprimată prin imagini care acum ar fi considerate crude și indecente,
dar care nu au fost înțelese greșit.
Osiris a fost imaginea puterii generatoare. Aceasta a fost exprimată prin statuile sale
simbolice și prin semnul în care a intrat la echinocțiul de primăvară. El a predat în
mod deosebit principiul umed al Naturii, element generativ al tuturor lucrurilor; iar
Nilul și toată umiditatea erau privite ca emanații de la el, fără de care nu putea exista
vegetație.
Că Osiris și Isis erau Soarele și Luna, este atestată de mulți scriitori antice; de
Diogenes Laertius, Plutarh, Lucian, Suidas, Macrobius, Martianus Capella și
alții. Puterea sa a fost simbolizată de un ochi peste un sceptru. Soarele a fost numit de
greci ochiul lui Jupiter și ochiul lumii; și el este Ochiul cu totul vizibil în lojile
noastre. Oaclul lui Claros îl numește Regele Stelelor și al Focului Etern, care
generează anul și anotimpurile, împrăștie ploaie și vânturi și aduce o zi și o noapte. Și
Osiris a fost invocat ca Dumnezeu care locuiește în Soare și este înconjurat de razele
sale, forța invizibilă și veșnică care modifică lumea sublunară prin intermediul
Soarelui.
Osiris era același Dumnezeu cunoscut ca Bacchus, Dionusos și Serapis. Serapis este
autorul regularității și al armoniei lumii. Bacchus, împreună cu Ceres (identificat de
Herodot cu Isis) prezidează distribuirea tuturor binecuvântărilor noastre; iar din cele
două emană totul frumos și bun în Natura. Unul furnizează germenul și principiul
fiecărui bine; celălalt îl primește și îl păstrează ca un depozit; iar cea din urmă este
funcția Lunii în teologia perselor. În fiecare teologie, persană și egipteană, Luna
acționează direct pe pământ; dar ea este fecundată, în una de Bull Celestial, iar în
cealaltă de Osiris, cu care ea este unită la Equinoxul Vernal, în semnul Taur, locul
exaltării ei sau cea mai mare influență pe pământ. Forța lui Osiris, spune Plutarh, este
exercitată prin Lună.
În altă parte decât în Egipt, Osiris a fost simbolul ploilor răcoritoare care coboară
pentru a fertiliza pământul; și Typhon vânturile de toamnă arzătoare; ploile furtunoase
care putrezesc florile, plantele și frunzele; zilele scurte și reci; și tot ceea ce dăunează
naturii și care produce corupție și distrugere.
Pe scurt, Typhon este principiul corupției, al întunericului, al lumii inferioare din care
provoacă cutremure, tumultuoasele agitate ale aerului, căldura arzătoare, fulgerul și
meteorii aprinși, ciuma și ciuma. Acesta a fost și Ahrimanul Persilor; și această
revoltă a Principiului Rău împotriva principiului binelui și luminii a fost reprezentată
în fiecare cosmogonie, sub multe forme diferite. Osiris, dimpotrivă, prin intermedierea
lui Isis, umple lumea materială cu fericire, puritate și ordine, prin care se menține
armonia naturii. Sa spus că a murit la echinocțiul de toamnă, când Taurul sau
Pleiadele s-au ridicat seara și că a înviat din nou în primăvară, când vegetația a fost
inspirată de o nouă activitate.
Desigur, cele două semne ale Taurului și ale Scorpionului se vor comporta cel mai
mult în istoria mitologică a lui Osiris, pentru că au marcat cele două echinocți, cu
2500 de ani înaintea erei noastre; și lângă ele celelalte constelații, în apropierea
echinocțiilor, care fixau limitele duratei acțiunii fertilizante a Soarelui; și trebuie de
asemenea remarcat că Venus, Zeita Generației, are domiciliul în Taur, deoarece Luna
are acolo locul ei de înălțare.
Când Soarele era în Scorpion, Osiris și-a pierdut viața și acea rodnicie care, sub forma
taurului, a comunicat pe Lună pe Pământ. Typhon, cu mâinile și picioarele oribile cu
șerpi și a cărui habitat în planispheza egipteană era sub Scorpion, îl îngustează într-un
piept și îl arunca în Nil, sub gradul 17 al Scorpionului. Sub acest semn, și-a pierdut
viața și virilitatea; și le-a recuperat în primăvară, când avea legătură cu Luna. Când a
intrat în Scorpion, lumina lui sa diminuat, Noaptea și-a reînnoit stăpânirea, Nilul a
scăzut în băncile sale, iar pământul și-a pierdut verdeața și copacii frunzele lor. Prin
urmare, pe Monumentele Mithriac, Scorpionul mușcă testiculele Taurului Echinocțial,
pe care stă Mithras, Soarele de primăvară și Dumnezeul generației; și că, pe aceleași
monumente, vedem doi copaci, unul acoperit cu frunze tinere și la picioarele lui un
taur mic și o torță care arde; iar celălalt încărcată cu fructe, și la picioarele lui un
Scorpion și o torță inversată și stinsă.
Ormuzd sau Osiris, principiul benefic care dă lumii lumii, a fost personificat de Soare,
o sursă aparentă de lumină. Întunericul, personificat de Typhon sau Ahriman, a fost
inamicul său natural. Sageții din Egipt descriu rivalitatea necesară sau veșnică a
acestor principii, urmărindu-se vreodată unul pe celălalt, și o detronizează pe cealaltă
în fiecare revoluție anuală și într-o anumită perioadă, una în primăvară sub Taur, iar
cealaltă în Toamna sub Scorpion, prin istoria legendară a lui Osiris și Typhon,
detaliate nouă de Diodor și Synesius; în care istoria a fost personificată și de stelele și
constelațiile Orion, Capella, Gemenii, Lupul, Sirius și Hercule, ale căror răsări și
setări au notat apariția unuia sau a celuilalt echinocțiu.
Plecând de la semnul Taur, Isis, ca Luna, a căutat Osiris prin toate semnele superioare,
fiecare dintre ele devenind plină în lunile succesive de la Ecumenismul Vernal până la
Echinocul de Vernal, fără să-l găsească nici pe el. Să o urmăm în plimbările ei
alegorice.
Osiris a fost ucis de rivalul său Typhon, cu care a conspirat o regină din Etiopia, prin
care, după cum spune Plutarh, au fost desemnate vânturile. Paranatelele ale
Scorpionului, semnul ocupat de Soare când Osiris a fost ucis, erau șerpii, reptilele care
au furnizat atributele Evilului Genii și ale lui Typhon, care purta el însuși forma unui
șarpe în planisphere egiptean. Și în divizia Scorpionului se găsește și Cassiopeia,
regina Etiopiei, a cărei așezare aduce vânturi furtunoase.
Osiris coborâse în nuanțe sau regiuni infernale. Acolo ia numit pe Serapis, identic cu
Pluto, și și-a asumat natura. El a fost apoi în legătură cu Serpentarius, identic cu
Æsculapius, a cărui formă și-a făcut trecerea la semnele inferioare, unde ia numele lui
Pluto și Ades.
Apoi Isis a plâns pentru moartea lui Osiris, iar taurul de aur acoperit cu crape a fost
purtat în procesiune. Natura plângea pierderea iminentă a gloriilor sale de vară și
apariția imperiului de noapte, retragerea apelor, fructuoasa de Taur în primăvară,
încetarea vânturilor care au adus ploi pentru a umfla Nilul, scurtarea zile, și
despotarea pământului. Apoi, Taurul, direct în fața Soarelui, a intrat în conul umbrei
pe care pământul o proiectează, prin care Luna este eclipsată la maximum, și cu care,
făcând noaptea, Bullul se ridică și coboară ca și cum ar fi acoperit cu un văl, în timp
ce rămâne deasupra orizontului nostru.
Corpul lui Osiris, închis într-un piept sau sicriu, a fost aruncat în Nil. Pan și Satyrs,
lângă Chemmis, au descoperit pentru prima dată moartea, au anunțat-o prin strigătele
lor și peste tot au creat întristare și alarmă. Taurul, cu Luna Plina, a intrat apoi în
conul umbrei, iar sub el a fost Râul Celestial, numit cel mai bine Nilul, iar sub el,
Perseus, Dumnezeul lui Chemmis, și Auriga, conducând o capră, el însuși identică cu
Pan, a cărui soție Aiga era capra.
Apoi Isis a căutat corpul. A întâlnit mai întâi unii copii care au văzut-o, primind de la
ei informațiile lor și le-a dat în schimb darul de ghicire. Cea de-a doua Lună plină a
avut loc în Gemeni, Gemenii, care au prezidat oracolele Didimusului, dintre care unul
a fost Apollo, Dumnezeul divinizării.
Isis a fost reparat lui Byblos și sa așezat lângă o fântână, unde a fost găsită de femeile
din Curtea unui rege. Ea a fost indusă să-i viziteze Curtea și a devenit asistentul fiului
său. Cea de-a patra Lună plină era în Leo, domiciliul Soarelui sau al lui Adonis, rege
al lui Byblos. Paranatellonii acestui semn sunt apa curgatoare a Varsatorului, iar
Cepheus, regele Etiopiei, numit Regulus, sau pur si simplu Regele. În spatele lui
crește Cassiopeia, soția sa, regina Etiopiei, fiica lui Andromeda și ginerele lui,
Perseus, toți paranatelloni în parte din acest semn și în parte din Fecioară.
Isis a alăptat copilul, nu la piept, ci cu capătul degetului, noaptea. Ea a ars toate părțile
muritoare ale corpului ei și apoi, luând forma unei înghițite, a zburat la coloana mare a
palatului, din copacul tamarisk care a crescut în jurul sicriului care conținea corpul lui
Osiris și care era încă închisă. Cea de-a cincea Lună plină a avut loc în Fecioară,
adevărata imagine a lui Isis și pe care Eratosthenes o numește prin acest nume. A
arătat o femeie care suge un copil, fiul lui Isis, născut în apropierea Solstițiului de
iarnă. Acest semn are pentru paranatlonii catargul navei celeste, peștele înghițit sau
înghiți deasupra lui și o porțiune a lui Perseus, ginerele regelui Etiopiei.
Isis, după ce și-a recăpătat biserica sfântă, a plecat de la Byblos într-un vas cu cel mai
mare fiu al regelui, spre Boutos, unde era Anubis, care se ocupa de fiul ei Horus; și
dimineața a uscat un râu, de unde a apărut un vânt puternic. Aterizare, a ascuns coffer
în pădure. Typhon, care vânează un mistreț de lumina lunii, a descoperit-o, a
recunoscut trupul rivalului său și a tăiat-o în paisprezece bucăți, numărul de zile între
Luna plină și cea nouă și în fiecare din acele zile Luna pierde o parte din lumina care
la început a umplut întregul disc. Cea de-a șasea Lună plină a avut loc în Balanță,
peste diviziunile care separă care dintre Fecioara sunt Nava Celestială, Perseus, fiul
Regele Etiopiei și Boötes, a spus că a îngrijit-o pe Horus. Râul Orion, care se
stabilește dimineața, este de asemenea un paranatlon al Libra, la fel ca și Ursa
Major, marele urs sau mistrețul lui Erymanthus și balaurul polului nord sau celebrul
Python din care au fost împrumutate atributele lui Typhon. Toate acestea inconjoara
Luna Plina a Balantei, ultima dintre Semnele Superioare si cea care preceda noua
Luna de primavara, care urmeaza sa fie reprodusa in Taur si sa fie din nou in legatura
cu Soarele.
Isis colectează fragmentele împrăștiate ale corpului lui Osiris, îi îngroapă și consacră
falusul, purtat în pomp la Pamilia, sau sărbătorile Echinocțiului de Vernal, moment în
care a fost sărbătorit congresul lui Osiris și al Lunii. Apoi Osiris se întorsese din
umbre, ca să-i ajute pe Horus fiul său și soția lui Isis împotriva forțelor lui Typhon. A
reapărut astfel, spun niște, sub forma unui lup, sau, după cum se spune, sub un
cal. Luna, la paisprezece zile după ce este plină în Balanță, ajunge la Taur și se unește
cu Soarele, a cărui incendii continuă timp de paisprezece zile să se acumuleze pe
discul ei de la lună nouă până la sfârșit. Apoi, ea se unește cu ea însăși cu toate lunile
din acea porțiune superioară a lumii unde lumina domnește mereu, cu armonie și
ordine, iar ea împrumută de la el forța care trebuie să distrugă germenii răului pe care
Typhon le-a plantat în timpul iernii peste tot în natură. Acest pasaj al Soarelui în Taur,
Isis, în absența lui Osiris, și după ce ascunsese cutia în locul în care Tiffon o găsise, se
reîntoarse acel dușman malign; indignat de care Horus, fiul ei, ia privat de vechea
diaadă, când sa alăturat lui Osiris, pe când era pe cale să-l atace pe Typhon, dar
Mercur ia dat în locul lui o casca în formă de cap de taur. Atunci Horus, ca un
războinic puternic, cum a fost descris Orion, a luptat cu Tiffon și la învins; care, în
forma șarpelui sau dragonului polului, îl asasina pe tatăl său. Deci, în Ovidiu, Apollo
distruge același Python, când Io, fascinat de Jupiter, este transformat într-o vacă și
plasat în semnul Taurului Ceresc, unde devine Isis. Anul echinocțial se termină în
momentul în care Soarele și Luna, la Equinoxul Vernal, se unesc cu Orion, Steaua
Horului, plasat în Ceruri sub Taur. Luna nouă devine din nou tânără din Taur, și se
arată ca o semilună, pentru prima dată, în semnul următor, Gemini, domiciliul lui
Mercur. Apoi, Orion, împreună cu Soarele, cu care se ridică, precipită scorpionul,
rivalul său, în nuanțele nopții, determinându-l să se așeze ori de câte ori el însuși
reapare în orizontul estic, cu Soarele. Ziua se prelungește și germenii răului sunt
eradicate în mod gradat: și Horus (de laAur , Lumina) domnește triumfător,
simbolizând, prin succesiunea sa la caracteristicile lui Osiris, reînnoirea veșnică a
tinereții și a creativității Soarelui la echinocțiul de primăvară.
Autorul învățat al cercetărilor lui Sabæan, Landseer, avansează o altă teorie cu privire
la legenda lui Osiris; în care face constelația Boötes să joace un rol important. El
observă că, deoarece nici una dintre stele nu era vizibilă în același timp cu Soarele,
locul său real în Zodiac, la un moment dat, nu putea fi decât stabilit de către
astronomii săbæsani prin observațiile lor despre stele și despre helio-răsări și
setări. Au existat numeroase festivaluri solare printre Sabeani și o parte din ele
agricole; iar semnele concomitente ale acelor festivaluri au fost răsăritul și setările
stelelor șoferului, șoferului ursului sau a vânătorului, BOETES. Stelele lui erau,
printre hierofanți, indici nocturni stabiliți sau semne ale locului Soarelui în ecliptic la
diferite anotimpuri ale anului,Afinism sau dispariție; altul, acela al lui Zetesis sau
căutarea lui Osiris sau Adonis, adică a lui Boötes.
Typhon, crede Landseer, a fost oceanul , pe care anticienii îl legau sau credeau că îl
înconjurau pe Pământ și în care toate stelele la rîndul lor apar succesiv să se
scufunde; [poate că a fost personificat DARKNESS, pe care anticii la numit
TYPHON. El vânează la lumina lunii, spune vechea legendă, când sa întâlnit cu
Osiris].
Saba antică trebuie să fi fost aproape de latitudinea 15 ° nord. Axoum este aproape la
14 °, iar Western Saba sau Meroë este la nord de asta. Cu 48 de secole în urmă,
Aldebaran, vedeta stelei anului, a avut, la Equinoxul verde, la o dimineață dimineața,
o înălțime de aproximativ 14 grade, suficientă pentru ca el să fi încetat să mai fie ars ,
adică au apărut din razele soarelui, pentru a fi vizibile. Anticii au
permis doisprezece zile pentru ca o stea de prima magnitudine să iasă din razele
solare; și există mai puțină amurg, mai departe de Sud mergem.
În aceeași perioadă, Cynosura nu era și polul-stea, dar Alpha Draconis era; iar stelele
s-au ridicat și s-au așezat cu grade diferite de oblicitate față de cele ale răsăriilor și
setărilor lor actuale. Avand un glob construit cu stalpi circumcurenti, capabili de orice
ajustare in ceea ce priveste colturile, domnul Landseer a constatat ca, la acea perioada
indepartata, in lat. 15 ° nord, cele 26 de stele din Bootes, sau 27, inclusiv Arcturus, nu
au stabilit ancronic succesiv; dar mai multe fixate simultan în cupluri și șase în trei
simultan; astfel încât, în total, erau doar paisprezecesetări separate sau dispariții,
corespunzătoare celor paisprezece piese în care a fost tăiat Osiris, potrivit lui
Plutarh. Kappa, Iota și Theta, în mâna occidentală înălțată, au dispărut împreună și, în
cele din urmă, au dispărut. Ei au ocolit cu adevărat orizontul; dar au fost invizibile în
acea latitudine mică, pentru cele trei sau patru zile menționate în unele versiuni; în
timp ce Zetesa sau căutarea a continuat, iar femeile din Phinnicia și Ierusalimul au
șezut plângând pentru Wonder, Thammuz; după care au reapărut imediat, sub și la est
de un Draconis.
Și, chiar în chiar dimineața după plecarea acronică a ultimei vederi a soțului,
Aldebaranul sa ridicat în helix și a devenit vizibil în Est dimineața înainte de zi.
Și tocmai în momentul înălțării Heliacal a lui Arcturus, a crescut și Spica
Virginis. Unul este aproape de mijlocul Domnului, iar celălalt este aproape de cel al
Fecioarei; și Arcturus ar fi putut fi o parte din Osiris pe care Isis nu și-a revenit cu
celelalte părți ale corpului.
Astfel, cele patruzeci de zile de doliu pentru Osiris au fost măsurate de perioada de
plecare a stelelor sale. Când ultimul a fost scufundat din vedere, sezonul de vernal a
fost inaugurat; iar Soarele a apărut cu splendidul Aldebaran, liderul Tauric al Gazdei
Cerului; și întregul Orient sa bucurat și a păstrat sărbătoarea.
Astfel, Stelele lui Boötes au crescut în Răsărit imediat după Vindemiatrix și ca și cum
ar fi sub influența genială a razei sale; el a avut cariera sa anuală de prosperitate; el sa
descoperit în mod oriental timp de un sfert de an și și-a atins altitudinea meridiană cu
Fecioara; și apoi, odată ce Stelele Apelor-Urn se înălțau, iar Vărsătorul începu să-și
curgă râul anual, el refuza spre Vest, precedat de Chivotul lui Osiris. În Est, a fost
semnul acelei fericiri în care Natura, marele Zeiță a producției pasive, sa
bucurat. Acum, în Occident, pe măsură ce el se declanșează spre orizontul nord-vestic,
energia sa generatoare se abate treptat; anul solar crește; și când stelele sale coboară
sub valul occidental, Osiris moare și lumea plânge.
Astronomii antice au văzut toate marile simboluri ale zidării în stele. Sirius încă
strălucește în Lojile noastre ca Steaua Blazing, ( l'Étoile Flamboyante ). Soarele este
încă simbolizat de punctul dintr-un cerc; și, cu Luna și Mercur sau Anubis, în cele trei
Lumini Mari ale Lojii. Nu numai la acestea, ci la cifrele și numerele expuse de Stele,
li s-au atribuit puteri divine și divine. Venerația plătită numerelor avea sursa ei
acolo. Cei trei Regi din Orion se află într-o linie dreaptă și în aceeași distanță unul de
celălalt, cele două stele extreme fiind la o distanță de 3 ° și fiecare dintre cele trei
distanțe față de cea apropiată de 1 ° 30 '. Și ca numărul treieste caracteristică
ucenicilor, astfel că linia dreaptă este primul principiu al geometriei, cu lungimea, dar
fără lățime, fiind doar o extensie a unui punct și o emblemă a Unității și, astfel, a
Binelui, deoarece linia divizată sau întreruptă este Dualitate sau Evil. Aproape de
aceste stele sunt Hyades, cinci în număr, potrivite pentru Fellow-Craft; și aproape de
ei, Pleiadele, de la numărul maestrului, șapte ; și astfel, aceste trei numere sacre,
consacrate în Masonerie, așa cum erau în filosofia pitagoreană, apar mereu împreună
în Ceruri, când Bull, emblema fertilității și a producției, strălucește printre stele, iar
Aldebaran conduce Gazdele Cerului ( Tsbauth ) .
Julius Firmicus, în descrierea misterelor, spune: "Dar în acele funeralii și plângeri care
se celebrează în fiecare an în onoarea lui Osiris, apărătorii lor pretind un motiv fizic,
numesc semințele de fructe, Osiris, Pământul, Isisul; căldura naturală, Typhon: și
pentru că fructele sunt coapte de căldură naturală și sunt colectate pentru viața omului
și sunt separate de căsătoria lor pe pământ și sunt semănate din nou când se apropie
iarna, ar trebui să fie moartea de Osiris: dar atunci când fructele, prin cultivarea
genială a pământului, încep din nou să fie generate de o nouă procreare, aceasta este
descoperirea lui Osiris ".
Am făcut deja aluzie la relațiile pe care cele douăsprezece semne ale Zodiacului le
poartă legendei gradului de masterat. Unele alte coincidențe pot avea un interes
suficient pentru a menționa.
Khir-Om a fost atacat la Porțile de Est, Vest și Sud ale Templului.
Cele două echinocți au fost chemați, pe care am văzut-o de către toți ancienții,
Porțile Cerului, și Sirienii și Egiptenii au considerat Pesnul (
Constellation near Varsator și unul dintre stelele lui Fomalhaut)
a fi indicat de violență și de moarte .
Khir-Om a stat câteva zile în mormânt; și, la Solstițiul de iarnă, timp de cinci sau șase
zile, lungimea zilelor nu creșteau perceptibil. Apoi, Soarele începând din nou să urce
spre nord, pentru că Osiris se spunea că i se ridică din morți, așa că Khir-Om a fost
crescut, prin atracția puternică a Leului (Leo), care la așteptat la Solstițiul de vară și la
atras lui însuși.
Numele celor trei asasini ar fi putut fi adoptați de la trei stele pe care le-am numit
deja. Căutăm în zadar, în ebraică sau în arabă, numele Jubelo,
Jubela și Jubelum . Acestea întruchipează o absurditate totală și nu pot explica în
aceste limbi. Nici numele Gibs, Gravelot, Hobhen și altele asemenea, în Ritul Antic și
Acceptat, nu sunt mai plauzibile sau mai bine adresate oricărei limbi străvechi. Dar
când, prin precesiunea Equinoxurilor, Soarele se afla în Balanță la Equinoxul
Autumnal, se întâlnea în acel semn în care începea domnia lui Typhon, trei stele
formând un triunghi, - Zuben-es Chamali în Occident, Zuben- Hak-Rabi în est
și Zuben-El-Gubiîn sud, cel din urmă imediat sub Tropicul Capricornului, și așa mai
departe în regiunea întunericului. Din aceste nume, cele ale ucigașilor au fost probabil
corupte. În Zuben-Hak-Rabi putem vedea originalul lui Jubelum Akirop; și în Zuben-
El-Gubi, cel al lui Jubelo Gibs: și timpul și ignoranța ar fi putut chiar să transforme
cuvintele Es Chamali într-unul așa de mic ca ei ca Gravelot.
Isis, Luna personificată, tristețea a căutat soțul ei. Nouă sau douăsprezece Fellow-
Crafts (riturile variază în funcție de număr), în șorțuri albe, au fost trimise pentru a
căuta Khir-Om, în Legenda de masterat; sau, în acest Rit, cei Nouă Cavaleri Elu. De-a
lungul căii care călătorește Luna sunt nouă stele vizibile, prin care bărbații nautici își
determină longitudinea lor pe mare - Arietis, Aldebaran, Pollux, Regulus, Spica
Virginis, Antares, Altair, Fomalhaut și Markab. S-ar putea spune că ei îi însoțesc pe
Isis în căutarea ei.
În Ritonul din York, au fost trimise douăsprezece Fellow-Crafts pentru a căuta corpul
lui Khir-Om și al ucigașilor. Numarul lor corespunde cu cel al Pleiadei si Hyades-ului
in Taur, printre care Stelele, Soarele a fost gasit cand Lumina a inceput sa prevaleze
asupra intunericului, iar misterele au fost tinute. Aceste stele, am arătat, au primit o
atenție timpurie și deosebită de la astronomi și poeți. Plejenii au fost stelele oceanului
pentru marinarul înstărit; Fecioarele de primăvară, anunță sezonul de flori.
Pe măsură ce doar șase Pleiade sunt acum vizibile, numărul celor doisprezece ar fi
putut fi obținut de ei, cu Aldebaran, și cu cinci stele mai strălucitoare decât oricare alt
Hyades, în aceeași regiune a Cerurilor și despre care se vorbea întotdeauna în legătură
cu Pleiade; cei trei regi în centura lui Orion și Bellatrix și Betelgueux pe umeri; cea
mai strălucitoare dintre gazdele strălucitoare ale stelelor.
"Tu poți," întreabă Iov, "să legeți influențele dulci ale Pleiadelor sau să pierdeți
legăturile lui Orion?" Și în cartea lui Amos găsim aceste stele asociate cu victoria
Luminii peste întuneric: "Căutați-L", spune Seer, "care face Sapte Stele (numele
cunoscut al Pleiadelor), și Orion, și TURNETH THE SHADOW DE MOARTE ÎN
MORNING. "
O legendă veche din Masonerie spune că un câine a condus pe Nine Elus la caverna
unde Abiram a fost ascuns. Boötes a fost numit în mod antic Caleb Anubach, un câine
bătătorit; și a fost personificat în Anubis, care a purtat capul unui câine, și a ajutat Isis
în căutarea ei. Arcturus, una dintre stelele lui, roșu aprins, ca și cum ar fi fervent și
zelos, este de asemenea conectat de Iov cu Pleiade și Orion. Când Taurul a deschis
anul, Arcturus sa ridicat după Soare, în timpul Solstițiului de iarnă, și părea că îl căuta
în întuneric, până când, după șaizeci de zile după aceea, se ridică în aceeași
oră. Orion, de asemenea, la Solstițiul de iarnă, se ridica la prânz, iar noaptea părea să
fie în căutarea Soarelui.
Din acest motiv, vechii astrologi, după cum afirmă Firmicus, au fixat localitatea râului
Styx în gradul 8 al Balanței. Și el crede că prin Styx a însemnat în mod alegoric
pământul.
Împăratul Iulian oferă aceeași explicație, dar mai complet dezvoltat. El afirmă, ca un
motiv pentru care Miercurea Augusta a lui Ceres și Proserpine a fost sărbătorită la
Equinoxul de toamnă, că la acea perioadă a anului bărbații s-au temut de faptul că
puterea nelegiuită și întunecată a Principiului Răului, începând apoi să cucerească,
sufletele lor. Ele erau o măsură de precauție și de siguranță, considerate necesare în
momentul în care Dumnezeul Luminii trecea în regiunea opusă sau adversă a lumii; în
timp ce la Echinocul de Vernal existau mai puține temeri, pentru că atunci Dumnezeu,
prezent într-o porțiune a lumii, își amintea suflete către El , spune el, și Sa arătat a fi
Salvatorul lor. A avut puțin înainte să dezvolte ideea teologică, forța atractivă pe care
Soarele o exercită asupra sufletelor, atrăgându-i la el și ridicându-le în sfera sa
luminoasă. El îi atribuie acest efect la sărbătorile lui Atys, moarte și reabilitate la viață
sau la sărbătorile Bucuriei, care, la sfârșitul a trei zile, au urmărit jelirea pentru acea
moarte; și întreabă de ce acele Mistere au fost sărbătorite la echinocțiul de
primăvară. Motivul, spune el, este evident. Cum soarele, ajungând la punctul de
echinocție al primăverii, apropiindu-ne de noi, mărește lungimea zilelor, această
perioadă pare a fi cea mai potrivită pentru aceste ceremonii. Căci, pe lângă faptul că
există o mare afinitate între substanța Luminii și natura zeilor, Soarele are acea forță
ocultă de atracție, prin care el atrage materia spre sine prin intermediul căldurii
sale, făcând plantele să tragă și să crească, etc .; și de ce nu poate, prin aceeași acțiune
divină și pură a razei lui, să-i atragă și să-i atragă suflete fericite? Apoi, deoarece
lumina este analogă naturii divine și favorabilă sufletelor care se luptă să se întoarcă la
primul lor principiu și când această lumină crește la Equinoxul verde, zilele
predomină pe durata nopților și, pe măsură ce Soarele are forța atractivă, pe lângă
energia vizibilă a razei sale, rezultă că sufletele sunt atrase de lumina soarelui. El nu
urmărește în continuare explicația; deoarece, spune el, aparține unei doctrine
misterioase, dincolo de limitele vulgare și cunoscute numai celor care înțeleg modul
de acțiune al divinității, precum autorul caldean pe care îl citează, care a tratat
Misterele Luminii sau Dumnezeul cu șapte raze. și de ce nu poate, prin aceeași acțiune
divină și pură a razei lui, să-i atragă și să-i atragă suflete fericite? Apoi, deoarece
lumina este analogă naturii divine și favorabilă sufletelor care se luptă să se întoarcă la
primul lor principiu și când această lumină crește la Equinoxul verde, zilele
predomină pe durata nopților și, pe măsură ce Soarele are forța atractivă, pe lângă
energia vizibilă a razei sale, rezultă că sufletele sunt atrase de lumina soarelui. El nu
urmărește în continuare explicația; deoarece, spune el, aparține unei doctrine
misterioase, dincolo de limitele vulgare și cunoscute numai celor care înțeleg modul
de acțiune al divinității, precum autorul caldean pe care îl citează, care a tratat
Misterele Luminii sau Dumnezeul cu șapte raze. și de ce nu poate, prin aceeași acțiune
divină și pură a razei lui, să-i atragă și să-i atragă suflete fericite? Apoi, deoarece
lumina este analogă naturii divine și favorabilă sufletelor care se luptă să se întoarcă la
primul lor principiu și când această lumină crește la Equinoxul verde, zilele
predomină pe durata nopților și, pe măsură ce Soarele are forța atractivă, pe lângă
energia vizibilă a razei sale, rezultă că sufletele sunt atrase de lumina soarelui. El nu
urmărește în continuare explicația; deoarece, spune el, aparține unei doctrine
misterioase, dincolo de limitele vulgare și cunoscute numai celor care înțeleg modul
de acțiune al divinității, precum autorul caldean pe care îl citează, care a tratat
Misterele Luminii sau Dumnezeul cu șapte raze. atrage și atrage la el suflete
norocoase? Apoi, deoarece lumina este analogă naturii divine și favorabilă sufletelor
care se luptă să se întoarcă la primul lor principiu și când această lumină crește la
Equinoxul verde, zilele predomină pe durata nopților și, pe măsură ce Soarele are
forța atractivă, pe lângă energia vizibilă a razei sale, rezultă că sufletele sunt atrase de
lumina soarelui. El nu urmărește în continuare explicația; deoarece, spune el, aparține
unei doctrine misterioase, dincolo de limitele vulgare și cunoscute numai celor care
înțeleg modul de acțiune al divinității, precum autorul caldean pe care îl citează, care a
tratat Misterele Luminii sau Dumnezeul cu șapte raze. atrage și atrage la el suflete
norocoase? Apoi, deoarece lumina este analogă naturii divine și favorabilă sufletelor
care se luptă să se întoarcă la primul lor principiu și când această lumină crește la
Equinoxul verde, zilele predomină pe durata nopților și, pe măsură ce Soarele are
forța atractivă, pe lângă energia vizibilă a razei sale, rezultă că sufletele sunt atrase de
lumina soarelui. El nu urmărește în continuare explicația; deoarece, spune el, aparține
unei doctrine misterioase, dincolo de limitele vulgare și cunoscute numai celor care
înțeleg modul de acțiune al divinității, precum autorul caldean pe care îl citează, care a
tratat Misterele Luminii sau Dumnezeul cu șapte raze. și când această lumină crește la
Equinoxul verde, zilele predomină pe durata nopților și, pe măsură ce Soarele are o
forță atrăgătoare, pe lângă energia vizibilă a razei sale, rezultă că sufletele sunt atrase
de lumina soarelui. El nu urmărește în continuare explicația; deoarece, spune el,
aparține unei doctrine misterioase, dincolo de limitele vulgare și cunoscute numai
celor care înțeleg modul de acțiune al divinității, precum autorul caldean pe care îl
citează, care a tratat Misterele Luminii sau Dumnezeul cu șapte raze. și când această
lumină crește la Equinoxul verde, zilele predomină pe durata nopților și, pe măsură ce
Soarele are o forță atrăgătoare, pe lângă energia vizibilă a razei sale, rezultă că
sufletele sunt atrase de lumina soarelui. El nu urmărește în continuare
explicația; deoarece, spune el, aparține unei doctrine misterioase, dincolo de limitele
vulgare și cunoscute numai celor care înțeleg modul de acțiune al divinității, precum
autorul caldean pe care îl citează, care a tratat Misterele Luminii sau Dumnezeul cu
șapte raze.
Peste Libra, semnul prin care se spune că sufletele coboară sau cade, se găsește pe
Globul Celestial Șarpele, prins de Serpentarius, purtătorul de șarpe. Șeful reptilei este
sub Corona Borealis, Coroana de Nord, numită de Ovid, Libera sau Proserpine ; și
cele două constelații se ridică, cu Balanța, după Fecioara (sau Isis), ale cărei picioare
se odihnesc în orizontul de est la răsăritul soarelui în ziua echinocțiului. Pe măsură ce
șarpele se extinde asupra ambelor semne, Libra și Scorpionul, acesta a fost poarta prin
care sufletele coboară, pe tot parcursul timpului, că aceste două semne au marcat
succesiv Equinoxul de toamnă. Acest lucru a făcut aluzie la Șarpele, care, în Tainele
lui Bacchus Saba-Zeus, a fost aruncat în sânul Inițiatului.
Și, prin urmare, a venit expresia enigmatică, Șarpele creează Taurul și Taurul
Șarpe ; făcând aluzie la cele două constelații adverse, răspunzând la cele două
echinocți, dintre care unul sa ridicat ca celălalt set și care se aflau în cele două puncte
ale cerului prin care sufletele au trecut, urcând și coborând. Prin șarpele toamnei,
sufletele au căzut; și au fost regenerate din nou de Taurul pe care Mithras sate și ale
cărui atribute Bacchus-Zagreus și Osiris egiptean au presupus, în Misterele lor, în care
au fost reprezentate căderea și regenerarea sufletelor, prin Taurul ucis și restabilit la
viață.
Apoi soarele regenerant a preluat atributele Berbecului sau ale Mielului; și în Tainele
lui Amon, sufletele au fost regenerate trecând prin acel semn, după ce au căzut prin
Șarpe.
Astfel, libațiile sufletelor, prin turnarea vinului pe pământ și privirea spre cele două
porți ale cerului, cele de zi și de noapte, se refereau la urcarea și coborârea sufletelor.
În tainele lui Bacchus, corăbii au ținut șerpii în mâinile lor, i-au ridicat deasupra
capului lor și au strigat cu voce tare "Eva!" numele generic oriental al șarpelui și
numele particular al constelației în care persanii au plasat Eva și șarpele. Arabii o
numesc Hevan , Ophiucus însuși, Hawa și steaua strălucitoare din cap, Ras-al-
Hawa . Folosirea acestui cuvânt Eva sau Evoe la făcut pe Clemens din Alexandria să
spună că preoții din Mistere au invocat Eva , prin care a fost adus răul în lume.
Potrivit lui Sanchoniaton, TAAUT, interpretul Raiului pentru oameni, a atribuit ceva
divin naturii balaurului și șerpilor, în care au urmat-o pe funiți și pe egipteni. Ei au
mai multă vitalitate, mai multă forță spirituală decât orice altă creatură; de o natură
aprinsă, demonstrată de rapiditatea mișcărilor lor, fără membrele altor animale. Ei își
asumă multe forme și atitudini, darts cu o viteză și forță extraordinare. Când au ajuns
la limită de vârstă, aruncă acea vârstă și sunt din nou tineri și cresc în dimensiune și
putere, pentru o anumită perioadă de ani.
Preoții egipteni au hrănit șerpii sacru în templul din Teba. Taaut însuși a discutat în
scrierile sale despre aceste mistere cu privire la șarpe. Sanchoniaton a spus într-o altă
lucrare că șarpele a fost nemuritor și a intrat în el însuși; care, potrivit unor teosofiști
vechi, în special cei din India, a fost un atribut al divinității. Și a mai spus că șarpele
nu a murit niciodată, decât printr-o moarte violentă.
Egiptenii, a spus Sanchoniaton, au reprezentat șarpele cu capul unui șoim, din cauza
zborului rapid al acelei păsări; iar șeful Hierofant, interpretul sacru, a dat explicații
foarte misterioase despre acel simbol; spunând că un astfel de șarpe era o creatură
foarte divină și că, deschizându-și ochii, el a luminat cu razele lor întregul spațiu de
întâi născut: când îi închide, este din nou întuneric. În realitate, șarpele cu cap de
șofer, geniu de lumină sau un bun geniu, era simbolul Soarelui.
În personajele ieroglifice, un șarpe era scrisoarea T sau DJ. Apare de multe ori pe
piatra Rosetta. Șarpele cu coarne era hieroglific pentru un Dumnezeu.
Potrivit lui Eusebius, egiptenii au reprezentat lumea printr-un cerc albastru, stropit cu
flăcări, în cadrul căruia a fost extins un șarpe cu capul unui șoim. Proclus spune că
reprezintă cele patru sferturi ale lumii printr-o cruce și sufletul lumii, sau Kneph, de
un șarpe care o înconjoară sub forma unui cerc.
Citiți în Anaxagoras că Orfeu a spus că apa și vasul care a produs-o au fost principiile
primitive ale lucrurilor și au dat împreună existența unei ființe animate, care era un
șarpe, cu două capete, unul de un leu și celălalt al unui taur, între care se afla o figură
a unui Dumnezeu numit Hercule sau Kronos: că de la Hercule a venit oul lumii, care a
produs Cerul și pământul, împărțind-o în două emisfere: și că Dumnezeu, care a emis
din acel ou, avea forma unui șarpe.
Zeita egipteană Ken , reprezentată în picioare goală pe un leu, a ținut în mâna ei doi
șerpi. Ea este la fel ca Astarte sau Ashtaroth al asirienilor. Hera , închinată la Marele
Templu la Babilon, a ținut în mâna dreaptă un șarpe de cap; și în apropierea lui Khea ,
care se închina și acolo, erau doi șerpi mari de argint.
Într-o sculptură din Kouyunjik, doi șerpi atașați la poli sunt lângă un altar de foc, la
care stau doi eunuci. Pe el este focul sacru și o figură barbă conduce o capră sălbatică
la sacrificiu.
Șarpele din Templul Epidaurus era sacru pentru Æsculapius , Dumnezeul medicinii, și
la 462 de ani după construirea orașului, a fost dus la Roma după un ciumă.
Printre egipteni, a fost un simbol al Înțelepciunii Divine, când a fost extins în timp; și,
cu coada în gură, a Eternității.
În ritualul lui Zoroaster, Șarpele era un simbol al Universului. În China, inelul dintre
doi șerpi era simbolul lumii guvernate de puterea și înțelepciunea
Creatorului. Bacchalii au purtat șerpi în mâini sau în jurul capului lor.
Proprietatea posedată de Șarpe, de a-și arunca pielea și de a-și reînnoi tinerii, a făcut-o
o emblemă a eternității și a nemuririi. Femeile siriene o folosesc în continuare ca un
farmec împotriva statorniciei, la fel ca și adepții lui Mithras și Saba-Zeus. Civilizatorii
născuți în Pământ din lumea timpurie, Fohi, Cecrops și Erechtheus, erau jumătate de
om, jumătate de șarpe. Șarpele era gardianul Acropolei ateniene. NAKHUSTAN,
șarpele brazilian al pustiei, a devenit naturalizat printre evrei ca un semn al puterii
vindecătoare. "Fiți voi," spunea Hristos, "înțelepți ca șerpi și nevinovați ca porumbei."
Dumnezeul-soare este în cele din urmă victorios. Christina zdrobește capul șarpelui
Calyia; Apollo distruge Python, iar Hercules monstrul Lernæan, a cărui otravă se
găsea în picioarele lui Philoctetes, a lui Mopsus, a lui Chiron sau a lui
Sagetator. Hercule infantil distruge șerpii pernicios detestați de zei și, ca și Sf.
Gheorghe al Angliei și Arhanghelul Mihail, se războiesc împotriva hidrurilor și
dragonilor.
Aproape de imaginea lui Rhea, în Templul Bel din Babilon, erau doi șerpi mari de
argint, spune Diodor, fiecare cântărind treizeci de talanți; și în același templu era o
imagine a lui Juno, ținând în mâna dreaptă capul unui șarpe. Grecii au numit
Bel Beliar ; iar Hesychius interpretează acest cuvânt ca un dragon sau un șarpe
mare. Învățăm din cartea lui Bel și a balaurului că în Babilon era ținut un șarpe mare,
viu, pe care oamenii l-au închinat.
Șerpii care înconjoară inele și globuri și emite din globuri sunt comune în
monumentele persane, egiptene, chinezești și indiene. Vișnu este reprezentat reprodus
pe un șarpe răsucite, ale cărui falduri formează un baldachin peste el. Mahadeva este
reprezentat cu un șarpe în jurul gâtului, unul în jurul părului său, și brațele șerpilor de
pe ambele brațe. Bhairava stă pe bobinele unui șarpe, al cărui cap se ridică deasupra
lui. Parvati are șerpi în jurul gâtului și taliei. Vishnu este Spiritul conservator,
Mahadeva este Siva, principiul rău, Bhairava este fiul său și Parvati, consoarta
sa. Regele demonilor răi a fost numit în mitologia Hindū, Naga , regele șerpilor, în
numele căruia descoperim șarpele Nachash , șarpele.
În cașmir erau șapte sute de locuri unde erau venerate imagini sculptate de șerpi; iar în
Thibet marele dragon chinez a ornat templele Marelui Lama. În China, balaurul a fost
ștampila și simbolul regalității, sculptată în toate templele, amenințată cu mobilierul
casei și intercalată cu veșmintele nobilimii șefului. Împăratul îl poartă ca dispozitivul
său armorial; este gravată pe sceptrul și diademul său și pe toate vasele palatului
imperial. Chinezii cred că există un dragon de putere extraordinară și putere suverană,
în Cer, în aer, în ape și în munți. Se spune că Dumnezeu Fohi a avut forma unui
bărbat, terminând în coada unui șarpe, o combinație care să vă fie explicată într-o mai
mare măsură într-un grad ulterior.
Balaurul și șarpele sunt semnele 5 și 6 ale zodiacului chinezesc; iar hindușii și chinezii
cred că, la fiecare eclipsă, soarele sau luna sunt confiscate de un șarpe sau dragon
uriaș, șarpele Asootee al Hinduilor , care înconjoară globul și constelația Draco; la
care se referă, de asemenea, "Războiul din Cer, când Mihail și Îngerii lui au luptat
împotriva balaurului".
Sanchoniaton spune că Taaut a fost autorul închinării șerpilor printre doctorieni. El "a
consacrat", spune el, "speciile de dragoni și șerpi, iar foștienii și egiptenii l-au urmat
în această superstiție". El a fost "primul care a făcut o imagine a lui Cœlus"; adică
care a reprezentat Gazdele ceresc de stele prin simboluri vizibile; și probabil era la fel
ca Thothul egiptean. Pe monedele Tyrian din epoca lui Alexandru, șerpii sunt
reprezentați în multe poziții și atitudini, înfășurate în jurul copacilor, ridicate în fața
altarelor și zdrobite de Hericul sirian.
A șaptea literă a alfabetului egiptean, numită Zeuta sau Viața , era sacră pentru Thoth
și era exprimată de un șarpe stând pe coada lui; și că Dumnezeul vindecării, ca
Æsculapius, căruia șarpele a fost consacrat, se sprijină pe un baston înnodat în jurul
căruia se înfășoară un șarpe. Tableta Isiac, care descrie Misterele lui Isis, este
încărcată cu șerpi în fiecare parte, ca embleme. Aspa fost dedicată în mod special ei, și
este văzută pe capetele statuilor ei, pe capotul preoților ei și pe tiarii regilor
Egiptului. Serapis a fost uneori reprezentat cu un cap uman și o coadă serpentină, iar
într-o gravare doi dumnezei minori sunt reprezentați împreună cu el, unul de un șarpe
cu capul unui taur și altul de un șarpe cu capul radiat al unui leu.
Baza trepiedului Preotului Pythian era un șarpe de alamă cu trei capete, a cărui trupă,
îndoită în cercuri ce creștea mai mult și mai larg spre pământ, formează o coloană
conică, în timp ce cele trei capete dispuse triunghiular au susținut trepiedulde aur . O
coloană similară a fost plasată pe un stâlp în Hipodromul de la Constantinopol, de
către fondatorul acelui oraș; unul dintre capetele despre care se spune că a fost rupt de
Mahomed al II-lea, printr-o lovitură cu buza de fier.
În elega lui Uther Pendragon, acest pasaj apare într-o descriere a riturilor religioase
ale druizilor: "În timp ce Sanctuarul invocă cu înverșunare Regele Gliding , în fața
căruia Târgul Unu se retrage, asupra răului care acoperă pietrele uriașe; Dragonul se
mișcă peste locurile care conțin vase de băutură, în timp ce oferta de băutură se află
în coarnele de aur ; în care descoperim cu ușurință aluzia misterioasă și obscură a
Șarpelui Autumnal care urmărește Soarele de-a lungul cercului Zodiacului, până în
ceașca sau craterul ceresc, și coarnele de aur ale Bullului de lapte al lui Virgil; și o
linie sau două mai departe, îl găsim pe preot implorând Beli victorios , Dumnezeul-
soare al babilonienilor.
O Cruce ca o teutonică sau malteză, formată din patru linii curbate într-un cerc, este,
de asemenea, obișnuită pe Monumente, reprezentând Tropics și Colours.
Triplele Tau, în centrul unui cerc și al unui triunghi, reprezintă modelul Sacru; și
reprezintă Triada Sacră, Puterile de Creare, Conservare și Distrugere; precum și cele
trei mari lumini ale Masoneriei. Dacă la punctul masonic din cadrul unui cerc și în
cele două linii paralele adăugăm o singură cruce Tau, avem Triple Tau egiptean vechi.
O coloană sub forma unei cruci, cu un cerc peste ea, a fost folosită de
egipteni pentru a măsura creșterea inundațiilor din Nil.
Tau si Tripla Tau se gasesc in multe alfabete antice.
Cu Tau sau Triple Tau pot fi conectate, în două cercuri, cubul dublu sau
perfecțiunea; sau un aschlar perfect.
Deoarece Tau unic reprezintă singurul Dumnezeu, așa că, fără îndoială, Triple Tau,
originea căruia nu poate fi urmărită, trebuia să reprezinte Trinitatea atributelor sale,
cei trei piloni masoni, WISDOM, STRENGTH și HARMONY.
În antichitate, marca Tau a fost pusă pe cei care au fost achitați de judecători, ca
simbol al nevinovăției. Comandanții militari l-au plasat pe soldații care au scăpat
nevinovați de pe câmpul de luptă, ca semn al siguranței lor sub protecția divină.
Era un simbol sacru printre druizi. Lăsând un copac al unei părți din ramurile lui, au
lăsat-o în formă de cruce Tau, au păstrat-o cu atenție și au consacrat-o cu ceremonii
solemne. Pe copac au tăiat adânc cuvântul THAU, prin care îl însemnau pe
Dumnezeu. Pe brațul drept al Crucii, au inscripționat cuvântul HESULS, la stânga
BELEN sau BELENUS, și pe mijlocul trunchiului THARAMIS. Aceasta a
reprezentat Triada sacră .
Este cert că indienii, egiptenii și arabii au făcut venerație pentru semnul crucii, cu mii
de ani înainte de venirea lui Hristos. Peste tot era un simbol sacru. Hindușii și druizii
celți au construit multe dintre templele lor sub formă de Cruce, pe măsură ce ruinele
care rămân în continuare arată în mod clar, în special vechiul templu Druidical din
Classerniss, în Insula Lewis din Scoția. Cercul este format din 12 pietre. Pe fiecare
dintre laturi, est, vest și sud sunt trei. În centru a fost imaginea Divinității; iar la nord
un bulevard de douăzeci și optsprezece pietre și unul la intrare. Pagoda Supernal de la
Benares este sub forma unei Cruci; și grota subterană druidică de la New Grange din
Irlanda.
Statuia lui Osiris de la Roma avea aceeași emblemă. Isis și Ceres au purtat de
asemenea; iar cavernele de inițiere au fost construite în această formă cu o piramidă
peste Sacellum .
Crux Ansata a fost emblema specială a lui Osiris, iar sceptrul său sa încheiat cu acea
figură. A fost, de asemenea, emblema lui Hermes și a fost considerată o hieroglifică
sublimă, care posedă puteri și virtuți misterioase, ca un amulet de minune.
Tacul Sacru apare în mâinile figurilor în formă de mumie dintre părțile anterioare ale
rândului de Sfinxuri, pe marele drum care duce de la Luxor la Karnac. Prin crucea
Tau, cabaliștii au exprimat numărul 10, un număr perfect, denotând Raiul și
Tetracturile pitagoreene, sau numele incomunicabil al lui Dumnezeu. Crucea Tau se
găsește de asemenea pe pietrele din fața ușii Templului lui Amunot al III-lea, la Teba,
care domnea în timpul când israeliții au luat în stăpânire Canaan; și preoții egipteni l-
au dus în toate procesele sacre.
Tertulian, care fusese inițiat, ne informează că Tau a fost înscris pe fruntea fiecărei
persoane care a fost admisă în Misterele lui Mithras.
În misterele indiene, Crucea Tau, sub numele de Tiluk , a fost marcată pe corpul
candidatului, ca un semn că el a fost despărțit pentru Misterele Sacre.
Crucea apare într-o medalie veche de doctorat, găsită în ruinele Citium; pe vechiul
obelisc budist din apropierea Ferns din Ross-shire; pe turnurile rotunde budiste din
Irlanda și pe obeliscul splendid din aceeași eră din Forres, în Scoția.
Pe fațada unui templu din Kalabche, în Nubia sunt trei figuri regale, fiecare având un
Crux Ansata.
Ca și Templul Mithriatic Subteran de la New Grange din Scoția, Pagodele din Benares
și Mathura erau sub forma unei Cruci. Magnifică Budistă Cruci au fost ridicate, și sunt
încă în picioare, la Clonmacnoise, Finglas, și Kilcullen în Irlanda. Oriunde se găsesc
monumentele budismului, în India, Ceylon sau Irlanda, găsim Crucea: pentru că
Buddha sau Boudh a fost reprezentat că a fost răstignit.
Soliții, Racul și Capricornul, cele două Porți ale Cerului sunt cei doi stâlpi ai lui
Hercule, dincolo de care el, soarele, nu a călătorit niciodată; și încă apar în Lojile
noastre, ca cele două mari coloane, Jachin și Boaz, cele două linii paralele care leagă
cercul, cu un punct în centru, emblema Soarelui dintre cele două tropice ale
Cancerului și Capricornului.
Steaua aprinsă în lojile noastre, am spus deja, reprezintă Sirius, Anubis sau Mercur,
Gardian și Ghid al sufletelor. Frații noștri antice englezi au considerat-o și o emblemă
a Soarelui. În vechile lecturi le-a spus: "Steaua aprinsă sau gloria din centru ne referă
la acel Mare Luminar soarele, care luminează Pământul, și prin influența sa genială îi
dezvăluie binecuvântarea omenirii". Se spune, de asemenea, în aceste prelegeri că este
o emblemă a Prudenței. Cuvântul Prudentia înseamnă, în semnificația sa originală și
deplină, Foresight : și, în consecință, Steaua Blazing a fost privită ca o emblemă a
Omniscienței sau a Ochiului All-Vedez, care pentru Antici a fost Soarele.
Chiar și pumnalul din Elu al Nouă este cel folosit în Misterele lui Mithras; care, cu
lama sa negru și albul plinului, era o emblemă a celor două principii ale Luminii și
Întunericului.
Isis, la fel ca Ceres, a fost, așa cum învățăm de la Eratosthenes, Fecioara constelației,
reprezentată de o femeie care ținea o ureche de grâu. Diferitele embleme care o
însoțesc în descrierea dată de Apuleius, un șarpe de o parte și de alta, o vază de aur, cu
un șarpe înțesat pe mâner, iar animalele care au mers în procesiune, ursul, maimuța și
Pegasus, au reprezentat Constelații care, în timp ce se înălța împreună cu Fecioara,
când, în ziua echinocțiului de primăvară, ea se afla în poarta orientală a Cerului,
strălucită de razele lunii pline, părea că merge în trenul ei.
Paharul, consacrat în Misterele atât Isis, cât și Eleuzis, a fost Craterul Constellation
sau Cupa. Vasul sacru al ceremoniei Isiac își găsește omologul în ceruri. Roba
olimpică a prezentat inițiatului, o manta magnific, acoperite cu figuri de șerpi și
animale, și în care erau douăsprezece alte haine sfinte, cu care a fost îmbrăcat în
sanctuar, a făcut aluzie la înstelat cerul și douăsprezece semne: în timp ce cele șapte
scufundări pregătitoare în mare au făcut aluzie la cele șapte sfere, prin care sufletul sa
scufundat, să ajungă aici jos și să-și ia locuința într-un corp.
Celestă Fecioară, în ultimele trei secole care au precedat erei creștine, a ocupat
horoscopul sau punctul oriental, și că poarta cerului prin care Soarele și Luna a urcat
deasupra orizontului, la cele două echinocții. Din nou, a ocupat-o la miezul nopții, la
Solstițiul de iarnă, exact momentul în care a început anul. Astfel a fost în esență legată
de marșul timpurilor și anotimpurilor, de Soare, de Lună și de zi și noapte, în epocile
principale ale anului. La echinocți s-au sărbătorit Misterele mai mari și mai mici din
Ceres. Când sufletele au coborât în urma Balanței, în momentul în care Soarele a
ocupat acel punct, Fecioara sa ridicat înaintea lui; ea stătea la porțile zilei și le
deschidea. Strălucita ei stea, Spica Virginis și Arcturus, în Boötes, la nord-vest de ea,
și-a anunțat venirea. Când sa întors la echinocțiul de primăvară, în momentul generării
sufletelor, din nou Fecioara Celeste a condus marșul semnelor de noapte; și în stelele
ei a venit frumoasa lună plină a lunii respective. Noaptea și ziua au fost introduse
succesiv de ea, când au început să diminueze în lungime; și sufletele, înainte de a
ajunge la porțile Iadului, au fost conduse și de ea. În trecerea prin aceste semne, au
trecut Styxul în gradul al 8-lea al Libra. Era faimosul Sibyl care la inițiat pe Eneas și
ia deschis calea către regiunile infernale. înainte de a ajunge la porțile iadului, au fost
conduse de ea. În trecerea prin aceste semne, au trecut Styxul în gradul al 8-lea al
Libra. Era faimosul Sibyl care la inițiat pe Eneas și ia deschis calea către regiunile
infernale. înainte de a ajunge la porțile iadului, au fost conduse de ea. În trecerea prin
aceste semne, au trecut Styxul în gradul al 8-lea al Libra. Era faimosul Sibyl care la
inițiat pe Eneas și ia deschis calea către regiunile infernale.
Misterele lui Aty s-au sărbătorit când Soarele a intrat în Berbec; iar printre embleme
era un berbec la picioarele unui copac care fusese tăiat.
Așadar, dacă nu întregul adevăr, este încă o mare parte a acestuia, că Pantheonul
călduros, în diversitatea sa infinită de nume și personificări, nu era decât o alegorie
multitudină, deși în originea lui inconștientă, a cărei fenomene fizice și în principal
Organele cerești au fost tipurile fundamentale. Imaginile glorioase ale Divinității care
au format gospodăria lui Iehova erau dinastia divină sau adevărata teocrație care
guvernează lumea timpurie; și bărbații de epoca de aur, a căror privință era ținută în
comerț cu cerul și care priveau conducătorii radianți care aduceau iarnă și vară
muritorilor, ar putea fi spus cu adevărul poetic să trăiască în comunicarea imediată cu
Cerul și, asemenea Patriarhilor Evrei, pentru a vedea pe Dumnezeu față în față. Apoi
zeii au introdus închinarea lor în rândul omenirii: atunci Oannes, Oe sau Vărsător s-au
ridicat din Marea Roșie pentru a da știință babilonienilor; atunci Bull-ul luminos a
legiferat pentru India și Creta; și Luminile Cerului, personificate ca Liber și Ceres, au
atârnat dealurile bosciene cu podgorii și au dat fâșia de aur lui Eleusis. Copiii
oamenilor erau, într-un fel, aliat sau căsătoriți, acelor fii ai lui Dumnezeu care cântau
jubileul creației; și bolta înconjurătoare cu stelele sale nenumărate care, în imaginația
încântată a călărețului caldean solitar, apăreau ca niște inteligențe animate, ar putea fi
în mod natural comparate cu o scară gigantică, pe care, în înălțarea și înființarea lor,
luminarele îngerului păreau ascendente și coborând între pământ și Cer. Descoperirea
originală a murit din amintirile bărbaților; ei s-au închinat Creaturii în locul
Creatorului; și ținând toate lucrurile pământești legate de legături veșnice de armonie
și simpatie față de trupurile cerești, ei au unificat într-o singură perspectivă
astronomia, astrologia și religia. De-a lungul rătăcirii, în mod eronat, ei au încetat în
timp să privească Stelele și natura exterioară ca Zei; și îndreptându-și atenția spre
microcosmos sau spre lumea restrânsă a sinelui, ei s-au familiarizat din nou cu
adevăratul conducător și ghid al universului și au folosit vechile fabule și superstiții ca
simboluri și alegorii, prin care să transmită și sub care să ascundă adevăruri grozave
care au dispărut din amintirea celor mai mulți bărbați.
"Veșnicul", spune Bețereith Rabba la Geneza, "a pornit din stăpânirea stelelor Avraam
și urmașii lui, prin natura lor, israeliții au fost slujitori ai stelelor și născuți sub
influența lor, ca și păgânii; dar în virtutea legii date pe Muntele Sinai, el a fost eliberat
de această servitute degradantă ". Arabii aveau o legendă similară. Profetul Amos
afirmă în mod explicit că israeliții, în deșert, nu s-au închinat lui Iehova, ci Moloch,
sau un Dumnezeu-Star, echivalent cu Saturn. Zeii El sau Iehova nu erau doar planete
sau solare. Simbolismul lor, ca și cel al oricărei alte Zeități, era coextensiv cu natura și
cu mintea omului. Cu toate acestea, caracterul astrologic este atribuit chiar lui
Iehova. El este descris ca așezat pe vârful Universului, conducând gazdele cerului, și
spunându-le necontenit după nume și număr. Stelele lui sunt fiii Lui și ochii Lui, care
alerg prin întreaga lume, păzind faptele oamenilor. Stelele și planetele erau în mod
corespunzător îngerii. În tradiția fariseică, ca și în frazeologia Noului Testament,
gazda cerească apare ca o armată angelică, împărțită în regimente și brigăzi, sub
comanda șefilor imaginați, cum ar fi Massaloth, Legiunea, Kartor Gistra etc - fiecare
Gistra fiind căpitan de 365.000 de miriade de stele. Cele șapte Spirite care se află în
fața tronului, vorbite de mai mulți scriitori evrei, și care se presupune că au fost
imediat derivate din Amshaspandele persane, au fost în cele din urmă cele șapte
inteligențe planetare, modelul original al sfeșnicului de aur cu șapte ramuri expuse lui
Moise Muntele lui Dumnezeu. Stelele își imaginaseră că au luptat în cursurile lor
împotriva lui Sisera. Cerurile au fost rostite ca având o predominanță asupra
pământului, așa cum o guvernează prin semne și rânduieli, și conținând elementele
acelei înțelepciuni astrologice, mai ales cultivate de babilonieni și egipteni.
Fiecare națiune era presupusă de evrei să aibă propriul înger păzitor și propria sa stea
provincială. Unul dintre șefii Puterilor Celeste, la început Iehova însuși în caracterul
Soarelui, în picioare în înălțimea cerului, care privea și guverna toate lucrurile, după
care unul dintre îngerii sau genii planetare subordonate ale mitologiei babiloniene sau
persane era patron și protector al propriei națiuni ", prințul care stă în picioare copiilor
poporului tău. Discuțiile pământului au fost însoțite de un război în cer; și nici un om
nu a fost supus vizitei Celui Atotputernic, fără ca o pedeapsă corespunzătoare să fie
cauzată de îngerul său tutelar.
Și Îngerii căzuți au fost și Stele căzute; și prima aluzie la o luptă între puterile
spirituale din mitologia ebraică timpurie, unde Rabab și confederații lui sunt învinși,
ca și Titanii într-o bătălie împotriva zeilor, pare să identifice Spiritele rebele, ca parte
a cerurilor vizibile, unde " înaltele înalte "sunt pedepsite sau înlănțuite, ca dovadă a
puterii și dreptății lui Dumnezeu. Dumnezeu, se spune -
"Am văzut", spune Pseudo-Enoh, "șapte stele ca niște munți foarte înfloriți și ca și
Spiritele, care mă îndemnă și îngerul a spus: Acest loc, până la împlinirea Cerului și a
Pământului, va fi închisoarea Stelelor și a oștile care au depășit porunca lui Dumnezeu
înainte de a sosi timpul lor și nu au venit la timpul potrivit, de aceea a fost jignit cu ei
și le-a legat până în momentul în care au fost săvârșite crimele lor în anul secret .“ Și
din nou: "Aceste șapte stele sunt cele care au încălcat porunca Dumnezeului celui Prea
Înalt și care sunt aici legate până când numărul zilelor crimei lor va fi terminat".
Există întotdeauna o putere suverană, un Zeus sau Deus, Mahadeva sau Adideva,
căruia îi aparține menținerea ordinii Universului. Printre mii de zei ai Indiei, doctrina
Unității Divine nu este niciodată pierdută din vedere; iar Jove eteric, venerat de persan
într-o epocă cu mult înainte de Xenofan sau Anaxagoras, apare ca fiind suprem
cuprinzător și independent de subdiviziunile planetare sau elementare, cum ar fi
"Vastul" sau "Marele suflet" al vedelor.
Toate expresiile religioase sunt simbolism; deoarece putem descrie numai ceea ce
vedem; și adevăratele obiecte ale religiei sunt nevăzute. Cele mai vechi instrumente
de educație au fost simbolurile; și ele și toate celelalte forme religioase diferă și încă
diferă în funcție de circumstanțele externe și de imagistică și în funcție de diferențele
de cunoaștere și cultivare mentală. A prezenta un simbol vizibil ochiului altui nu
înseamnă să-l informezi despre semnificația pe care simbolul o are pentru tine. Prin
urmare, filozoful a devenit superficial acestor simboluri, explicații adresate urechii,
susceptibile de o mai mare precizie, dar mai puțin eficiente, evidente și impresionante
decât formele pictate sau sculptate pe care le-a disprețuit. Din aceste explicații au
crescut în mod gradat o varietate de narațiuni, al căror obiect și înțeles adevărat au fost
uitate treptat. Iar când acestea au fost abandonate și filosofia a apelat la definiții și
formule, limbajul ei nu era decât un simbolism mai rafinat, luptând și încercând să
imagineze idei imposibil de exprimat. Pentru expresia cea mai abstractă pentru Deitate
care limbă poate furniza, nu este decât un semn sau un simbolpentru un obiect
necunoscut și nu mai adevărat și adecvat decât termenii Osiris și Vișnu, cu excepția
faptului că este mai puțin sensibil și explicit. A spune că El este un Duh , este doar să
spună că El nu este materie. Ce spirit este, putem defini doar așa cum au făcut-o cei
vechi, recurgând, ca în disperare, unor specii sublimate de materie, cum ar fi Lumina,
Focul sau Eterul.
Nici un simbol al divinității nu poate fi adecvat sau durabil decât în sens relativ sau
moral. Nu putem exalta cuvinte care au doar un sens
senzual, deasupra sensului. Pentru a-1 numi o putere sau o forță sau o inteligență este
doar să ne înșelăm în credința că folosim cuvintele care au un sens pentru noi, când nu
au nimic sau cel puțin nu mai mult decât simbolurile vechi vizibile. Să-l
numim suveran, părinte, mare arhitect al universului, extindere, timp, început, mijloc
și sfârșit, a cărui față este întoarsă de toate părțile, sursa vieții și a morții, este
altceva decât să-i prezentăm pe alți bărbați cu simboluri prin care ne străduim în zadar
să le comunicăm aceleași idei vagi pe care oamenii de toate vârstele le-au luptat
impotente să le exprime. Și poate fi pusă la îndoială dacă am reușit fie să comunicăm,
fie să formăm în mintea noastră, o idee mai distinctă și mai clară și mai potrivită
despre dumnezeire, cu toate conceitele noastre metafizice și subtilități logice, decât a
făcut vechii antici, care sa străduit să simbolizeze și astfel să-și exprime atributele
Sale, prin Foc, Lumină, Soare și Stele, Lotus și Scarabeu; toate tipurile de ceea ce, cu
excepția tipurilor, mai mult sau mai puțin suficiente, nu putea fi exprimat deloc.
Omul primitiv a recunoscut prezența divină sub o varietate de apariții, fără a-și pierde
credința în această unitate și supremație. Dumnezeul invizibil, manifestat și vizibil pe
una din multele sale laturi, nu a încetat să mai fie Dumnezeu pentru el. El la
recunoscut în briza de seară a Edenului, în vârtejul Sinai, în Piatra Beth-El și la
identificat cu focul sau cu tunetul sau cu roca imobiliară adorată în Arabia
Antică. Pentru el chipul Divinității sa reflectat în tot ce era preeminent în excelență. El
a văzut pe Iehova, la fel ca și pe Osiris și Bel, în Soare, precum și în Stele, care erau
copiii Săi, ochii Lui ", care alergau prin întreaga lume și supravegheau Solul Sacru al
Palestinei, de la începutul anului până la închide." El a fost focul sacru al Muntelui
Sinai, al tufișului ars, al persanilor,
"Printre Adityas", spune Chrishna, în Bagvat Ghita, "sunt Vishnu, soarele strălucitor
printre stele, printre ape, sunt ocean, printre munți, Himalaya și printre topurile de
munte, Meru. " Psalmii și Isaia sunt plini de încercări similare de a transmite minții
ideile lui Dumnezeu, atribuindu-i Lui proporții senzuale. El călătorește pe nori și se
așează pe aripile vântului. Raiul este pavilionul Său, și din gura Lui se eliberează
fulgere. Oamenii nu se pot închina unei simple abstracțiuni. Ele necesită o formă
exterioară în care să-și poată îmbrăca concepțiile și să-și investească simpatia. Dacă
nu modelează și nu sculptură sau pictează imagini vizibile, ei au invizibile, poate chiar
la fel de inadecvate și necredincioase, în mintea lor.
Desigur, atunci când oamenii au privit Lumina și Focul ca ceva spiritual și, mai presus
de toate, corupția și scutiți de toată descompunerea materiei; când privesc Soarele și
Stelele și planetele ca fiind compuse din acest element mai bun și ca ele însele
Inteligențe mari și misterioase, infinit superioare omului, Existențele care trăiesc,
înzestrate cu puteri puternice și exercitând influențe vaste, acele elemente și trupuri le-
au transmis, atunci când sunt folosite ca simboluri ale Dumnezeii, o idee mult mai
adecvată decât ne pot face acum sau decât putem înțelege, acum că Focul și Lumina
sunt familiarizați cu noi ca aer și apă și Luminarele Celeste sunt lumi fără viață ca ale
noastre . Poate că le-au dat idei la fel de adecvate pe care le obținem din
simplele cuvinteprin care ne străduim să simbolizăm și să umblăm misteriile inefabile
și atributele infinite ale lui Dumnezeu.
Toți marii Reformatori au războit împotriva acestui rău, simțindu-și profund răul
intelectual ce decurge dintr-o idee degradată a Ființei Supreme; și au pretins pentru
propriul lor Dumnezeu o existență sau o personalitate distinctă de obiectele
superstiției antice; dezmințind în numele Lui simbolurile și imaginile care i-au
profanat Templul. Dar nu au văzut că cea mai mare măsură care poate fi făcută prin
efortul uman este înlocuirea impresiilor relativ corecte, pentru alții a căror minciună a
fost detectată și înlocuirea simbolismului brut cu unul mai pur. Fiecare om, fără a fi
conștient de el, se închină unei concepții a propriei sale minți; pentru tot simbolismul,
precum și pentru toate limbile, împărtășește caracterul subiectiv al ideilor pe care le
reprezintă. Epitetele pe care le aplicăm lui Dumnezeu amintesc doar simbolurile
vizibile sau intelectuale pentru ochi sau minte. Modurile sau formele de manifestare a
sentimentului reverențial care constituie sentimentul religios sunt incomplete și
progresive; fiecare termen și simbol prezice un adevăr parțial, rămânând întotdeauna
supus îmbunătățirii sau modificării și, la rândul său, înlocuit de alții mai exacți și
cuprinzători.
Pentru a fortifica și, pe cât posibil, pentru a da această speranță, a fost marele scop al
înțelepciunii străvechi, fie că este exprimată în forme de poezie sau de filosofie; așa
cum era din Mistere, și așa cum este din Masoneria. Viața în creștere din moarte a fost
marele mister, simbolism încântat să reprezinte sub o mie de forme ingenioase. Natura
a fost răscumpărată pentru atestarea marelui adevăr care pare să depășească toate
celelalte daruri ale imaginației sau, mai degrabă, să fie esența și consumul lor. Astfel
de dovezi au fost ușor de descoperit. Au fost găsite în măslin și lotus, în mirtul vesnic
verde al Mystæși a mormântului Polydorus, în șarpele mortal, dar care se auto-
înnoiește, molia minunată care iese din sicriul viermelui, fenomenul germinației,
setările și răsăritul soarelui și a stelelor, întunecarea și creșterea lunii, și în somn,
"misterul minții morții".
Poveștile despre nașterea lui Apollo din Latona și despre eroii morți, precum Glaucus,
resuscitați în peșteri, erau alegorii ale alternărilor naturale ale vieții și ale morții în
natură, schimbări care nu sunt decît expediente pentru a-și păstra virginitatea și
puritatea inviolabile în general suma operațiunilor sale, ale căror agregate prezintă
doar un calm maiestuos, mustrări deopotrivă a prezumției omului și disperarea
lui. Moartea tipică a Natura-Dumnezeu, Osiris, Atys, Adonis, Hiram a fost un mister
profund, dar consolator: farmecele vindecătoare ale lui Orfeu erau legate de
distrugerea lui; și oasele lui, acele promisiuni de fertilitate și victorie, erau, cu o
frumoasă controversă, adesea îngropate în incintele sacre ale echivalentului său
nemuritor.
Potrivit dogmei antichității, formele aglomerate ale vieții sunt o serie de migrații
purificatoare, prin care principiul divin se reapare spre unitatea sursei sale. Împărțiți în
castronul lui Dionusos și uimiți în oglinda existenței, sufletele, fragmentele sau
scântei ale Inteligenței Universale, și-au uitat demnitatea lor nativă și au trecut în
cadrele terestre pe care le-au râvnit. Cel mai obișnuit tip de coborâre a spiritului a fost
sugerat de scufundarea Soarelui și a Stelelor din partea superioară în emisfera
inferioară. Când a ajuns în porturile imperiului propriu al lui Dionusos, Dumnezeul
acestei lumi, scena iluziei și schimbării, individualitatea sa a devenit îmbrăcată într-o
formă materială; și când corpurile individuale au fost comparate cu o haină, lumea a
fost investitura Spiritului universal. Din nou, corpul a fost comparat cu un vas sau
urnă, destinatarul sufletului; lumea fiind vasul puternic care a primit zeitatea
descendentă. Într-o altă imagine, veche ca Grotele magilor și denunțările lui Ezechiel,
lumea era ca o cavernă slab luminată, unde umbrele par realități și unde sufletul uită
de originea sa cerească proporțională cu pronunțarea față de fascinațiile materiale. Pe
de altă parte, perioada de întruchipare a sufletului este la fel ca atunci când exhalările
sunt condensate, iar elementul aerian își asumă forma groasă a apei. și unde sufletul
devine uitat de originea sa cerească proporțional cu pronunțarea față de fascinațiile
materiale. Pe de altă parte, perioada de întruchipare a sufletului este la fel ca atunci
când exhalările sunt condensate, iar elementul aerian își asumă forma groasă a apei. și
unde sufletul devine uitat de originea sa cerească proporțional cu pronunțarea față de
fascinațiile materiale. Pe de altă parte, perioada de întruchipare a sufletului este la fel
ca atunci când exhalările sunt condensate, iar elementul aerian își asumă forma groasă
a apei.
Dar dacă vaporii cade în apă, sa ținut, apa este din nou nașterea vaporilor, care urcă și
împodobesc cerurile. Dacă existența noastră muritoare este moartea spiritului, moartea
noastră poate fi reînnoirea vieții sale; pe măsură ce corpurile fizice sunt înălțate de la
pământ la apă, de la apă la aer, de la aer la foc, omul se poate ridica în erou, erou în
Dumnezeu. În cursul naturii, sufletul, pentru a-și recupera moștenirea pierdută, trebuie
să treacă printr-o serie de încercări și migrații. Scena acestor încercări este Marele
Sanctuar al Inițiațiilor, lumea: agenții lor primari sunt elementele; iar Dionusos, ca
suveran al naturii sau lumea personalizată, este arbitrul oficial al misterelor și ghidul
sufletului pe care îl introduce în trup și îl respinge. El este Soarele, eliberatorul
elementelor,
El nu a fost numai Creatorul lumii, ci și păzitorul, eliberatorul și Mântuitorul
sufletului. A intrat în lume în mijlocul fulgerului și a tunetului, a devenit Liberatorul
sărbătorit în Misterele din Tibe, dând pământ din lanțul lui Winter, conducând corul
nocturn al stelelor și revoluția celesteală a anului. Simbolismul său a fost imaginea
inepuizabilă folosită pentru a umple dispozitivele stelare ale Zodiacului: el a fost
Taurul Vernal, Leul, Ramul, Capra Autumnală, Șarpele: pe scurt, Divinitatea variată,
manifestarea rezultată personificată, în multitudinea anilor variați, viața trecând în
nenumărate forme; esențial inferioare nimănui, schimbându-se cu anotimpurile și
supuse decăderii lor periodice.
Cea de-a doua naștere a lui Dionus, ca și înălțarea lui Osiris și Atys din morți și
ridicarea lui Khurum, este un tip de regenerare spirituală a omului. Psyche (Sufletul),
ca și Ariadne, avea doi iubitori, unul pământesc și unul nemuritor. Sustinerul
nemuritor este Dionusos, Eros-Phanes al Orficiului, înălțat treptat de progresul
gândirii, din simbolul Sensualității în torța-purtător al Nunților Zeilor; Influența
Divină, care a numit fizic lumea în ființă și care, trezind sufletul din transa sa stigiană,
o restaurează de la pământ la cer.
Materiile fiind, după părerea lor, așa cum a fost în cea a lui Pavel, principiul tuturor
pasiunilor care tulbură rațiunea, înșelau inteligența și pata puritatea sufletului,
Misterele îi învăța pe om cum să înfrângă acțiunea materiei pe suflet, și să-i restaureze
stăpânirea naturală. Și ca nu cumva petele așa contractate să continue după moarte, au
fost folosite lustrații, posturi, expirații, macerări, continență și, mai presus de toate,
inițiative. Multe dintre aceste practici erau la început doar simbolice; - semne
materiale care indicau puritatea morală cerută de inițiați; dar după aceea au ajuns să
fie considerate ca fiind cauze productive actuale ale acelei purități.
Efectul inițierii era menit să fie același cu cel al filozofiei, să purifice sufletul
pasiunilor ei, să slăbească imperiul trupului asupra porțiunii divine a omului și să-i
dea aici, sub o fericire anticipatoare a fericirii să fie o zi plăcută de el și a viitoarei
viziuni a Ființelor Divine de către el. Prin urmare, Proclus și ceilalți platonisti au
învățat că "Misteriile și inițiativele au retras sufletele din această viață muritoare și
materială, le-au reunit la zei și au disipat pentru adepții nuanțele ignoranței prin
splendorii Dumnezeirii". Acestea au fost fructele prețioase ale ultimului grad al
științei mistică - de a vedea Natura în izvoarele și izvoarele ei și de a se familiariza cu
cauzele lucrurilor și cu existențele reale.
XXVI.
PRINCE DE MERCY, SAU TRINITAR SCOTTISH.
În timp ce ați fost înveliți în întuneric, ați auzit repetate de Vocea Marelui trecut, cele
mai vechi doctrine. Nimeni nu are dreptul să se opună, dacă masonul creștin vede în
Chrishna și Sosiosch, în Mithras și Osiris, Cuvântul divin care, după cum crede el, a
devenit Om și a murit pe cruce pentru a răscumpăra o rasă căzută. De asemenea, nu
poate el obiecta dacă alții văd reprodus, în cuvântul ucenicului iubit, care a fost la
început cu Dumnezeu și care era Dumnezeu, și de către cine a fost făcut totul, doar
logourile Platon, și cuvântul sau rostită GÂNDIRE sau prima Emanație a LUMINII,
sau PERFECȚIUNEA PERFECTĂ a Zeului Mare, Silent, Suprem, Necreat, crezută și
adorată de toți.
Noi nu subevaluăm importanța vreunui Adevăr. Noi nu rostim nici un cuvânt care să
poată fi considerat irevocabil de oricare altă credință. Noi nu-i spunem musulmanilor
că este important doar să creadă că nu există decât un singur Dumnezeu și că este
absolut neesențial dacă Mahomed a fost profetul Său. Nu spunem ebraicilor că Mesia,
despre care se așteaptă, sa născut în Betleem cu aproape două mii de ani în urmă; și că
el este un eretic pentru că nu va crede așa. Și cât de puțin îi spunem creștinului sincer
că Isus din Nazaret nu era decât un om ca noi sau istoria Lui, ci renașterea ireală a
unei legende mai vechi. A face fie este dincolo de jurisdicția noastră. Masoneria, din
nici o vârstă, face parte din toate timpurile; din nici o religie, își găsește în toate marile
sale adevăruri.
Pentru fiecare mason, sufletul omului este nemuritor. Indiferent dacă emană din și se
va întoarce la Dumnezeu și care este modul său de existență continuu, fiecare judecă
pentru el însuși. Masoneria nu a fost făcută pentru a rezolva asta.
Fiecare mason, WISDOM sau INTELLIGENCE, FORCE sau STRENGTH, și
ARMONIA, sau FITNESS și BEAUTY, sunt Trinitatea atributelor lui Dumnezeu. Cu
subtilitățile Filosofiei referitoare la ele Masoneria nu se amestecă și nu decide cu
privire la realitatea presupuselor Existențe care sunt personificările lor: nici dacă
Trinitatea creștină este o astfel de personificare sau o Realitate a celui mai grav import
și importanță.
Pentru fiecare mason, Justiția Infinită și bunătatea lui Dumnezeu oferă o amplă
asigurare că Evilul va fi în cele din urmă detronat, iar Binele, Adevăratul și Frumoasa
domnie triumfătoare și veșnică. Învăță, așa cum simte și știe, că răul, durerea și
durerea există ca parte a unui plan înțelept și benefic, toate părțile cărora lucrează
împreună sub ochiul lui Dumnezeu la un rezultat care este perfecțiunea. Dacă
existența răului este explicată în mod corect în acest crez sau prin faptul că, de către
Tirul Marele Șarpe, de Ahriman și de armatele sale de spirite rele, de giganți și de
titani care luptă împotriva cerului, prin cele două principii coexistente ale binelui și
Răul, prin ispita Satanei și căderea Omului, de către Lok și Șarpele Fenris, este
dincolo de domeniul Masoneriei să decidă și nici nu trebuie să se întrebe. Nici nu este
în cadrul Provinciei să stabilească cum trebuie să se realizeze triumful final al
Luminii, al Adevărului și al Binelui, al întunericului, al erorii și al răului; nici dacă
Răscumpărătorul, privit și tânjit de toate neamurile, a apărut în Iudeea sau urmează să
vină.
Masoneria este o închinare; ci una în care toți oamenii civilizați se pot uni; pentru că
nu se angajează să explice sau dogmatic să soluționeze acele mari mistere, care sunt
deasupra înțelegerii slabe a intelectului nostru uman. Se încrede în Dumnezeu și în
speranță; aceasta crede ca un copil și este umil. Nu atrage nici o sabie care să-i
convingă pe ceilalți să-și adopte credința sau să fie mulțumiți de speranțele ei și să
aștepte cu răbdare să înțeleagă misterele naturii și Dumnezeului naturii în cele ce
urmează.
Cele mai mari mistere din Univers sunt cele care se întâmplă vreodată în jurul
nostru; atît de drăguț și de obișnuit pentru noi, încât nu le observăm niciodată și nu le
reflectăm. Oamenii înțelepți ne spun despre legile care reglează mișcările sferelor,
care, strălucind în cercuri uriașe și rotindu-se pe axele lor, dădeau totdeauna cu o
viteză de neconceput prin infinitele Spațiului; în timp ce noi stăm aici și visăm că totul
a fost făcut pentru noi . Ei ne spun în mod invizibil forțelecentripetale și centrifuge ,
gravitatea și atracția și toți ceilalți termeni sondani inventați pentru a ascunde
o lipsă de semnificație. În Univers există alte forțe decât cele mecanice.
Aici sunt semințe de două minute, nu mult spre deosebire de aspect, și două de
dimensiuni mai mari. Îndreaptă-le către învățatul Pundit, Chimie, care ne spune cum
se face arderea în plămâni, iar plantele sunt hrănite cu fosfor și carbon, și cu alcalii și
săruri. Lasă-o să-i descompună, să le analizeze, să le tortureze în toate modurile în
care știe. Rezultatul net al fiecăruia este un pic de zahăr, un mic fibrină, puțină apă-
carbon, potasiu, sodiu și altele asemănătoare - nu-i pasă să știe ce.
Noi le ascunde în pământ: și ușoare ploile le umezi, iar soarele strălucește asupra lor,
și puțin subțire de primăvară șutează în sus și să crească; -și ce minune este simpla
creștere -ORAȘUL forța, puterea,! Capacitatea de care trage un mic vierme, că un
vierme mic se poate rupe cu o singură lovitură a mandibulelor, extrage din pământ,
aer și apă, diferitele elemente, atât de învățat catalogate, cu care crește în statură, și se
ridică imperceptibil spre cer .
Dar da! din pământul murdar maro și aerul incolor incolor și apa limpede de ploaie,
chimia semințelor a extras culorile - diferite nuanțe de verde, care vopseau frunzele
care au ieșit în primăvară pe plantele noastre, arbuștii noștri, și copacii noștri. Mai
târziu veneau florile - culorile vii ale trandafirului, strălucirea frumoasă a garoafelor,
blushul modest al mărului și splendida albă a portocalei. De unde
vin culorile frunzelor și florilor? Prin ce proces de chimie sunt ele extrase din carbon,
fosfor, și varul? Este vreun miracol mai mare de a face ceva din nimic?
Este mai mult o problemă de unde vine gândirea, voința și percepția și toate
fenomenele minții, de aici, de unde vin culorile, parfumurile, gustul fructelor și florii?
Și iată! în fiecare semințe de fructe noi, fiecare dotată cu aceeași putere minunată de
reproducere - fiecare cu aceleași forțe minunate înfășurate în ea pentru a fi din nou
evoluate. Forțe care trăiseră trei mii de ani în grâul de grâu găsit în ambalajele unei
mumii egiptene; forțe ale căror învățare și știință și înțelepciune nu cunosc mai mult
decât ele de natura și legile acțiunii lui Dumnezeu. Ce putem ști despre natură și
cum putem înțelege puterile și modul de funcționare a sufletului omenesc, când
frunzele lucioase, floarea albă de perle și fructul auriu al portocalii sunt minuni care
depășesc în întregime înțelegerea noastră?
Ne ascundem ignoranța noastră într-un nor de cuvinte și cuvintele prea adesea sunt
simple combinații de sunete fără nici un sens. Care este forța
centrifugală? O tendință de a merge într - o anumită direcție! Ce " forță "
externă produce apoi acea tendință?
Ce forță atrage acul rotund spre nord? Ce forță mișcă mușchiul care ridică brațul, când
voința determină că va crește? De unde vine voința însăși ? Este spontan - o primă
cauză sau un efect? Și acestea sunt minuni; inexplicabilă ca creația sau existența și
existența de sine a lui Dumnezeu.
Cine ne-a făcut încă să înțelegem, cu toate cuvintele sale învățate, cum ne apare
căldură de la Soare și lumina din stelele îndepărtate, care pornesc din călătoria sa de la
unii pe alții, atunci când caldeienii au început să construiască Turnul Babel? Sau cum
ajunge imaginea unui obiect extern și se fixează pe retină a ochiului; și când este
acolo, cum această imagine pură, lipsită de substanță devine transmutată în minunatul
lucru pe care noi îl numim SIGHT? Sau cum valurile atmosferei care izbucnesc
asupra timpanului urechii - acele valuri subțiri, invizibile - produc fenomenul la fel de
minunat de AUDIT și devin vuietul tornadei, prăbușirea tunetului, vocea puternică a
oceanului, ciripitul crichetului, notele dulci delicate și trilogiile și variațiile rafinate
ale râului și ale păsărilor batjocoritoare,
Simțurile noastre sunt mistere pentru noi și suntem mistere pentru noi înșine. Filosofia
ne-a învățat nimic despre natura senzațiilor noastre, a percepțiilor noastre, a
cunoștințelor noastre, a originii gândurilor și a ideilor noastre, dar cuvintele. Prin nici
un efort sau un grad de reflecție, nu a mai trecut niciodată atât de mult, omul poate
deveni conștient de o identitate personală în sine, separată și distinctă de trupul și
creierul său. Ne torturăm în efortul de a ne câștiga o idee despre noi înșine și de obosit
cu efortul. Cine ne-a făcut încă să înțelegem cum, din contactul cu un corp străin,
imaginea din ochi, valul de aer care lovește urechea, particule particulare care intră în
nări și coincide cu contactul cu palatul, apar senzații la nivelul nervilor , și din aceasta,
percepția în minte a animalului sau a omului?
Ce știm despre substanță? Bărbații chiar se îndoiesc dacă există. Filosofii ne spun că
simțurile noastre ne fac cunoscută numai atributele substanței, extinderii, durității,
culorii și a celor asemănătoare; dar nu și lucrul însuși care este extins, solid, negru sau
alb; cum știm atributele sufletului, gândurile și percepțiile sale, și nu sufletul însuși,
care percepe și gândește.
Acestea sunt unele dintre misterele marelui Univers al lui Dumnezeu. Și totuși noi, a
căror viață și cea a lumii pe care trăim nu reprezintă decât un punct în centrul timpului
infinit: noi, care hrănim animalele înăuntru și pe care legumele cresc fără, ar reuși să
învețe cum Dumnezeu a creat acest Univers, înțelege puterile, atributele lui,
emanațiile lui, modul său de existență și de acțiune; ar fi bine să cunoască planul
potrivit căruia toate evenimentele se desfășoară, planifică profund ca Dumnezeu
însuși; ar cunoaște legile prin care El controlează Universul Său; ar lăsa
să vadă și să vorbească cu El față în față, așa cum omul vorbește cu omul: și încercăm
să nu credem, pentru că nu înțelegem .
Instrucțiune.
_Iunie. W. Am văzut Delta și numele sfânt asupra lui și sunt un AMETH ca tine, în
COPENANTUL TRIPLU, despre care poartă semnul.
Ans Numele inevitabil al divinității, adevăratul mister al căruia este cunoscut numai
de Ameth.
Ans Pentru noi, și pentru toți masonii, cele trei atribute majore sau evoluții ale esenței
divinității; WISDOM sau Puterea Reflectorică și de Proiectare, în care, atunci când nu
există altceva decât Dumnezeu, Planul și Ideea Universului au fost modelate și
formate: Forța sau Puterea Executoare și Creatoare, care acționează instantaneu, a
realizat Tipul și Ideea încadrată prin înțelepciune; și Universul și toate Stelele și
Lumile, Lumina și Viața și Bărbații și Îngerii și toate ființele vii; și armonie, puterea
de conservare, ordine și frumusețe, menținerea universului în statul său și constituirea
legii armoniei, mișcării, proporției și progresului: - WISDOM, care
a gândit planul; STRENGTH, care a creat : ARMONIA, care susține și păstrează: -
Trinitatea Masonică, trei Puteri și o Esență: cele trei coloane care susțin Universul,
fizic, intelectual și spiritual, din care fiecare Lojă Masonică este un tip și un simbol: -
în timp ce masonului creștin, ele reprezintă cele Trei au înregistrare în Rai, TATĂL,
Cuvântul, și SPIRITUL SFÂNT, care trei sunt ONE.
Ans Trei dintre numele divinității supreme printre sirieni, fenicieni și evrei ... IHUH
[Hebrew: ;]יההAutoexistență ... AL [Ebraică: ]א: Natura-Dumnezeu sau sufletul
Universului ... SHADAI [Ebraică: ]שדPuterea Supremă . De asemenea, trei dintre
cele șase atribute principale ale lui Dumnezeu, printre cabaliști: -WISDOM
[IEH], intelectul , egiptenii, Cuvântul platonicilor și înțelepciunea ([Greacă: Σοφία]) a
gnosticii: ... MAGNIFICENTA [AL], simbolul căruia era capul leului: ... și
VICTORIA și GLORY [ Tsabaoth], care sunt cele două coloane JACHIN și BOAZ,
care stau în Porticul Templului Masoneriei. Pentru masonul creștin ele sunt primele
trei litere ale numelui Fiului lui Dumnezeu, care a murit pe cruce pentru a răscumpăra
omenirea.
Qu Care este prima din TREI CONVENȚII, despre care purtăm semnul?
Ans Ceea ce a făcut Dumnezeu cu Noe; când El a spus: "Nu voi mai blestema
pământul niciodată din pricina omului, nici nu voi lovi mai mult tot ceea ce trăiesc așa
cum am făcut. În timp ce Pământul rămâne, timpul de recoltare și recolta, frigul și
căldura, iar iarna și Vara, ziua și noaptea nu vor înceta, voi stabili legământul Meu cu
voi și cu sămânța voastră după voi și cu fiecare făptură vie. Toată omenirea nu va mai
fi nimicită de apele unui potop, mai mult să fie un potop pentru a distruge pământul.
Acesta este semnul legământului Meu: am pus arcul Meu în nor și va fi un semn al
unui legământ între Mine și pământ: un legământ veșnic între Mine și toți cei vii
creatura de pe pământ. "
Și ceea ce Dumnezeu a făcut cu Avraam; când voi zice: "Eu sunt Dumnezeul Absolut
Necreat, voi face legământul Meu între Mine și tine și vei fi Tatăl multor națiuni și
vor veni împărați din coapsele tale și voi stabili legământul Meu între Mine și tine, și
urmașii tăi după tine, în veacurile cele mai îndepărtate, pentru un legământ veșnic, și
voi fi Dumnezeul tău și Dumnezeul lor, și îți voi da țara Canaanului pentru o posesie
veșnică ".
Ans Ceea ce Dumnezeu a făcut cu toți oamenii prin profeții Săi; când El a spus: "Voi
strânge toate neamurile și limbile și vor veni să vadă slava Mea, voi crea ceruri noi și
un pământ nou, iar primele nu vor fi amintite și nici nu vor veni în minte. strălucirea
în timpul zilei și lunar noaptea, dar Domnul va fi o lumină veșnică și splendoare,
Duhul și Cuvântul Său vor rămâne cu oamenii pentru totdeauna, cerurile vor dispărea
ca vapori și pământul va deveni veșnic ca o haină, și cei ce locuiesc în ea vor muri,
dar mântuirea mea va fi pentru totdeauna, iar neprihănirea mea nu se va sfârși și acolo
va fi lumină printre neamuri și mântuire până la marginile pământului, cei
răscumpărați de Domnul se vor întoarce și veșnic bucurie să fie pe capul lor, tristețe și
jelire vor fugi. "
Qu Care este simbolul Legământului Triplă?
Ans Există o distincție esențială între Bine și Rău, ce este drept și ce este nedrept; și
pentru această distincție este atașată, pentru fiecare creatură inteligentă și liberă,
obligația absolută de a se conforma la ceea ce este bun și drept. Omul este o ființă
inteligentă și liberă, -free, pentru că el este conștient că este de datoria lui, și pentru că
este făcut datoria, să se supună dictatelor adevărului și dreptății, și , prin urmare , el
trebuie să aibă neapărat puterea de a face acest lucru, care implică puterea de a nu-
capacitatea de înțelegere a distincției dintre bine și rău, dreptate și nedreptate,
obligația care o însoțește și respectarea în mod natural a acestei obligații, independent
de orice contract sau drept pozitiv; capabilă, de asemenea, să reziste la ispitele care îl
îndemn la rău și la nedreptate și la respectarea legii sacre a dreptății veșnice.
Omul acesta nu este guvernat de o soartă rezistentă sau de un Destin de neîncetat; dar
este liber să aleagă între rău și bine: că Dreptatea și Dreapta, Bine și Frumos, sunt de
esența Divinității, ca și Infinitul Său; și prin urmare sunt legi pentru om: că suntem
conștienți de libertatea noastră de a acționa, căci suntem conștienți de identitatea
noastră și de continuitatea și conexiunea existenței noastre; și au aceleași dovezi ca
unul al celuilalt; și dacă putem pune unul la îndoială, nu avem certitudinea , fie , și
totul este ireal: că putem nega voința noastră liberă și agenție gratuit, numai pe
motivul că acestea sunt în natura lucrurilor imposibile; care ar fi să nege Omnipotența
lui Dumnezeu.
Qu Care este al șaselea Mare Adevăr al Masoneriei?
Ans Legea imuabilă a lui Dumnezeu cere ca, pe lângă respectarea drepturilor absolute
ale altora și fiind doar drept, ar trebui să facem bine, să fim caritabile și să respectăm
dictatele sentimentelor generoase și nobile ale sufletului. Caritatea este o lege, pentru
că conștiința noastră nu este satisfăcută și nici nu este ușurată dacă nu am eliberat
suferința, cei în dificultate și cei lipsiți de viață. Trebuie să dați ceea ce el pe care îl
dați nu are dreptul de a lua sau de a cere . A fi obligatorie pentru a fi caritate este
obligatorie pentru noi. Noi suntem Almonerii din Bunătatea lui Dumnezeu. Dar
obligația nu este atât de precisă și inflexibilă ca și obligația de a fi justă. Caritatea nu
cunoaște nici o regulă, nici o limită. Depășește toate obligațiile. Frumusețea lui constă
în libertatea sa. "Cine nu iubește, nu cunoaște pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este
dragoste, dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu locuiește în noi și dragostea Lui este
desăvârșită în noi, Dumnezeu este dragoste și cel ce locuiește în dragoste locuiește în
Dumnezeu și Dumnezeu în el. A fi iubiți cu dragoste unii cu alții cu dragoste
frățească; pentru a ușura necesitățile celor nevoiași și a fi generoși, liberali și
ospitalieri; să nu se întoarcă nimănui rău pentru rău; să se bucure de norocul celorlalți
și să simpatizeze cu ei în necazurile și răsturnările lor; să trăiască pașnic cu toți
oamenii și să ramburseze rănile cu beneficii și bunătate; acestea sunt sublimele dictate
ale Legii morale, învățate de la începutul lumii, prin zidărie.
AnsCă legile care controlează și reglează Universul lui Dumnezeu sunt cele ale
mișcării și ale armoniei. Vedem doar incidentele izolate ale lucrurilor și, cu
capacitatea și viziunea noastră slabă și limitată, nu pot să discerne legătura lor, nici
acordurile puternice care fac armonia perfectă a discernerii aparente. Răul este doar
evident, și totul este în realitate bun și perfect. Pentru durere și tristețe, persecuția și
greutățile, necazul și răutatea, boala și moartea nu sunt decât mijloacele prin care
singurele virtuți nobile ar putea fi dezvoltate. Fără ei, fără păcat și fără greșeală,
greșeli și indignări, deoarece nu poate exista nici un efect fără o cauză adecvată, nu ar
putea exista nici răbdare sub suferință și suferință; nici prudența în dificultate; nici
temperanța pentru a evita excesul; nici curajul de a face față pericolului; nici adevărul,
când să spui adevărul este periculos; nici dragostea, când este întâmpinat cu
ingratitudine; nici caritate pentru cei nevoiași și lipsiți; nici toleranța și iertarea
rănilor; nici toleranța opiniei eronate; nici judecata caritabilă și construirea motivelor
și acțiunilor bărbaților; nici patriotismul, nici eroismul, nici onoarea, nici negarea de
sine, nici generozitatea. Acestea și cele mai multe alte virtuți și excelențe nu ar avea
nicio existență și nici măcar numele lor nu vor fi cunoscute; și virtuțile slabe care încă
existau, ar merita puțin numele; pentru viață ar fi un nivel plat, mort, scăzut, peste
care n-ar apărea niciunul dintre elementele înalte ale naturii umane; și omul ar fi
spânzurat în indolence și leneșitate mulțumită, un simplu negativ fără valoare, în loc
de soldatul curajos, puternic, împotriva legiunilor dure de rău și de dificultate
dificilă. nici toleranța și iertarea rănilor; nici toleranța opiniei eronate; nici judecata
caritabilă și construirea motivelor și acțiunilor bărbaților; nici patriotismul, nici
eroismul, nici onoarea, nici negarea de sine, nici generozitatea. Acestea și cele mai
multe alte virtuți și excelențe nu ar avea nicio existență și nici măcar numele lor nu
vor fi cunoscute; și virtuțile slabe care încă existau, ar merita puțin numele; pentru
viață ar fi un nivel plat, mort, scăzut, peste care n-ar apărea niciunul dintre elementele
înalte ale naturii umane; și omul ar fi spânzurat în indolence și leneșitate mulțumită,
un simplu negativ fără valoare, în loc de soldatul curajos, puternic, împotriva
legiunilor dure de rău și de dificultate dificilă. nici toleranța și iertarea rănilor; nici
toleranța opiniei eronate; nici judecata caritabilă și construirea motivelor și acțiunilor
bărbaților; nici patriotismul, nici eroismul, nici onoarea, nici negarea de sine, nici
generozitatea. Acestea și cele mai multe alte virtuți și excelențe nu ar avea nicio
existență și nici măcar numele lor nu vor fi cunoscute; și virtuțile slabe care încă
existau, ar merita puțin numele; pentru viață ar fi un nivel plat, mort, scăzut, peste
care n-ar apărea niciunul dintre elementele înalte ale naturii umane; și omul ar fi
spânzurat în indolence și leneșitate mulțumită, un simplu negativ fără valoare, în loc
de soldatul curajos, puternic, împotriva legiunilor dure de rău și de dificultate
dificilă. nici eroismul, nici onoarea, nici negarea de sine, nici generozitatea. Acestea și
cele mai multe alte virtuți și excelențe nu ar avea nicio existență și nici măcar numele
lor nu vor fi cunoscute; și virtuțile slabe care încă existau, ar merita puțin
numele; pentru viață ar fi un nivel plat, mort, scăzut, peste care n-ar apărea niciunul
dintre elementele înalte ale naturii umane; și omul ar fi spânzurat în indolence și
leneșitate mulțumită, un simplu negativ fără valoare, în loc de soldatul curajos,
puternic, împotriva legiunilor dure de rău și de dificultate dificilă. nici eroismul, nici
onoarea, nici negarea de sine, nici generozitatea. Acestea și cele mai multe alte virtuți
și excelențe nu ar avea nicio existență și nici măcar numele lor nu vor fi cunoscute; și
virtuțile slabe care încă existau, ar merita puțin numele; pentru viață ar fi un nivel plat,
mort, scăzut, peste care n-ar apărea niciunul dintre elementele înalte ale naturii
umane; și omul ar fi spânzurat în indolence și leneșitate mulțumită, un simplu negativ
fără valoare, în loc de soldatul curajos, puternic, împotriva legiunilor dure de rău și de
dificultate dificilă. peste care n-ar apărea niciunul dintre elementele înalte ale naturii
umane; și omul ar fi spânzurat în indolence și leneșitate mulțumită, un simplu negativ
fără valoare, în loc de soldatul curajos, puternic, împotriva legiunilor dure de rău și de
dificultate dificilă. peste care n-ar apărea niciunul dintre elementele înalte ale naturii
umane; și omul ar fi spânzurat în indolence și leneșitate mulțumită, un simplu negativ
fără valoare, în loc de soldatul curajos, puternic, împotriva legiunilor dure de rău și de
dificultate dificilă.
Qu Care, deci, este cea mai mare lecție pe care ne-am învățat-o, ca Masonerii, în
această diplomă?
AnsCă pentru acel stadiu și tărâm al Luminii, Adevărului și Perfecțiunii, care este
absolut sigur, toți oamenii buni pe pământ se apleacă; și dacă există o lege a cărei
operațiune nu este scutită, ceea ce în mod inevitabil le transmite trupurile lor
întunericului și prafului, există un altul nu mai puțin sigur și nici mai puțin puternic,
care conduce spiritele lor în acea stare de fericire și splendoare și perfecțiune, a
Tatălui lor și a Dumnezeului lor. Roțile Naturii nu sunt făcute să se rostogolească
înapoi. Totul se îndreaptă spre Eternitate. De la nașterea timpului a intrat un curent
impetuos, care poartă toți fiii oamenilor spre acel ocean interminabil. Între timp, Cerul
își atrage la sine ceea ce este congenial cu natura sa, se îmbogățește prin prăzile
Pământului și colectează în sânul lui capacitic ceea ce este pur, permanent și
divin, fără să lase nimic pentru ultimul foc de consum, ci pentru materia brută care
creează concupiscență; în timp ce tot ceea ce este potrivit pentru această bună avere va
fi adunat și selectat din ruinele lumii, pentru a împodobi Orașul Etern.
Fie ca fiecare Mason să asculte apoi vocea care îl cheamă acolo. Să căutăm lucrurile
de mai sus și să nu ne mulțumim cu o lume care trebuie să piară în curând și pe care
trebuie să o renunțăm rapid, în timp ce neglijăm să ne pregătim pentru ceea ce suntem
invitați să trăim pentru totdeauna. În timp ce totul în interiorul nostru și în jurul nostru
ne amintește de abordarea morții și concurăm să ne învățăm că aceasta nu este odihna
noastră, să ne grăbim pregătirile pentru o altă lume și să implorăm cu sinceritate acea
ajutor și putere de la Tatăl nostru, pune capăt acelui război fatal pe care dorințele
noastre l-au purtat prea mult cu destinul nostru. Când aceștia se mișcă în aceeași
direcție și ceea ce voința lui Dumnezeu face inevitabilă va deveni alegerea noastră,
toate vor fi ale noastre; viața va fi îndepărtată de desăvârșirea ei și moartea dezarmată
de teroriile ei.
Qu Care sunt simbolurile purificării necesare pentru a ne face să fim masoni perfecți?
Ans Lavarea cu apă pură sau botez; pentru că pentru a curăța corpul este emblematic
pentru purificarea sufletului; și pentru că conduce la sănătatea corpului, iar virtutea
este sănătatea sufletului, pentru că păcatul și viciul sunt bolile și boala lui: - ungere
sau ungere cu ulei; pentru că noi suntem despărțiți și dedicați slujirii și preoției
Frumuseții, Adevărului și Binelui; și haine de alb, embleme de onestitate, puritate și
adevăr.
Qu Ce este pentru noi principalul simbol al răscumpărării și regenerării ultimului om?
Istoria Masoneriei este istoria filosofiei. Masonii nu pretind că s-au stabilit pentru
instructori ai rasei umane: dar, deși Asia a produs și a păstrat Misterele, Masoneria a
dat în mod regulat doctrinelor, spiritului și acțiunii lor în Europa și America și a
dezvoltat avantajele morale pe care omenirea poate profita de ele. Mai consistentă și
mai simplă în modul de procedură, a pus capăt panteonului vechi alegoric al
mitologiilor antice, devenind însăși o știință.
Nimeni nu poate nega faptul că Hristos a învățat o moralitate înaltă. "Iubiți-vă unii pe
alții: iertați-i pe cei care în mod vătămător vă folosesc și vă persecută: fiți cu inimă
curată, blând, umili, mulțumiți: nu puneți bogății pe pământ, ci în ceruri: vă supuneți
puterilor în mod legal asupra voastră: deveniți ca acești copii sau nu puteți fi mântuiți,
căci astfel de lucruri este Împărăția Cerurilor: iartă-i pe pocăitor și nu aruncă nici o
piatră în fața păcătosului, dacă și voi ați păcătuit; faceți-i altora cum i-ați face altora;
nu abstruse întrebări de teologie, au fost învățăturile Sale simple și sublime.
Primii creștini au urmat pașii Lui. Primii predicatori ai credinței nu aveau nici o idee
de dominație. Cu totul animat de spusele Lui, că el trebuie să fie primul dintre ei, care
ar trebui să servească cu cea mai mare devotament, ei erau umili, modeste și caritabili
și știau să comunice acest spirit al omului din interior bisericilor aflate sub conducerea
lor. Aceste biserici erau la întâlniri spontane ale tuturor creștinilor care locuiau în
aceeași localitate. O moralitate pură și severă, amestecată cu entuziasmul religios, a
fost caracteristică fiecăruia și a încântat admirația chiar și a persecutorilor lor. Totul
era în comun între ei; proprietatea, bucuriile și necazurile lor. În tăcerea de noapte, s-
au întâlnit pentru instruire și pentru a se ruga împreună. Sărbătoarea lor de iubire, sau
frățești, a încheiat aceste reuniuni, în care toate diferențele în poziția și rangul social
au fost șterse în prezența unei divinități paterne. Obiectivul lor unic a fost acela de a
face pe oameni mai buni, aducându-i înapoi la o simplă închinare, a cărei bază a fost
morala universală; și să punem capăt acelor jertfe numeroase și cruzătoare care, peste
tot, au inundat cu sânge altarele zeilor. Astfel, creștinismul a reformat lumea și a
ascultat învățăturile fondatorului său. Ea ia dat femeii rangul și influența
corespunzătoare; reglementarea vieții interne; și admițând sclavii la sărbătorile de
dragoste, le-a înălțat treptat peste acea asuprire sub care jumătate din oameni au gemut
de-a lungul veacurilor. și să punem capăt acelor jertfe numeroase și cruzătoare care,
peste tot, au inundat cu sânge altarele zeilor. Astfel, creștinismul a reformat lumea și a
ascultat învățăturile fondatorului său. Ea ia dat femeii rangul și influența
corespunzătoare; reglementarea vieții interne; și admițând sclavii la sărbătorile de
dragoste, le-a înălțat treptat peste acea asuprire sub care jumătate din oameni au gemut
de-a lungul veacurilor. și să punem capăt acelor jertfe numeroase și cruzătoare care,
peste tot, au inundat cu sânge altarele zeilor. Astfel, creștinismul a reformat lumea și a
ascultat învățăturile fondatorului său. Ea ia dat femeii rangul și influența
corespunzătoare; reglementarea vieții interne; și admițând sclavii la sărbătorile de
dragoste, le-a înălțat treptat peste acea asuprire sub care jumătate din oameni au gemut
de-a lungul veacurilor.
Aceasta, în puritatea sa, așa cum a învățat chiar Hristos, a fost adevărata religie
primitivă, comunicată de Dumnezeu Patriarhilor. Nu era o religie nouă, ci
reproducerea celui mai vechi dintre toate; și moralitatea sa adevărată și perfectă este
moralitatea Masoneriei, precum și moralitatea fiecărui crez al antichității.
Basilideenii, o sectă de creștini care au apărut la scurt timp după timpul apostolilor, au
practicat Misterele, cu vechea legendă egipteană. Ei au simbolizat Osiris de Soare, Isis
de Lună și Tifon de Scorpion; și purtau cristale purtând aceste embleme, ca amulete
sau talismane, pentru a le proteja de pericol; pe care erau și o stea strălucitoare și
șarpele. Ei au fost copiați din talismanii Persiei și Arabiei și au fost dați fiecărui
candidat la inițierea sa.
Irenæus ne spune că Simonienii, una dintre cele mai vechi secte ale
gnosticii, au avut o Preoție a Misterelor.
Tertulian ne spune că Valentinienii, cele mai celebrate dintre toate școlile gnostice, au
imitat sau, mai degrabă, au pervertit, Misterele Eleuzei. Irenæus ne informează, în
câteva capitole curioase, despre Misterele practicate de marcosieni; și Origen dă multe
informații despre Misterele dinfiților; și nu există nici o îndoială că toate sectele
gnostice aveau Mistere și inițiere. Toți pretind că posedă o doctrină secretă, venind
direct de la Isus Hristos, diferită de cea a Evangheliilor și Epistolelor, și superioară
acelor comunicări care, în ochii lor, erau doar exoterice. Această doctrină secretă nu
le-a comunicat fiecăruia; iar între secta extinsă a basilideenilor, aproape unul din o
mie a știut-o, așa cum învățăm de la Irenæus. Știm doar numele celei mai înalte clase
a Inițiaților lor.Elect sau Elus [[greacă: Έκλεκτοί]], și străini în lume [[greacă: ξένοι
έν κόσμώ]]. Ei aveau cel puțin trei grade - materialul , mentalul intelectual ,
cel spiritual și cel mai mic și mai mare; iar numărul celor care au obținut cel mai înalt
grad a fost destul de mic.
Botezul a fost una dintre cele mai importante ceremonii ale acestora; iar Basilideenii
au sărbătorit 10 ianuarie, ca aniversare a zilei în care Hristos a fost botezat în Iordania.
Ceremoniile lor erau mult mai asemănătoare cu cele ale creștinilor decât cele din
Grecia; dar ei au amestecat cu ei multe care au fost împrumutate din Orient și Egipt: și
au învățat adevărurile primitive, amestecate cu o mulțime de erori fantastice și
ficțiuni.
Pentru a evita persecuția, primii creștini au fost nevoiți să folosească o mare măsură
de precauție, și să organizeze reuniuni ale credincioșilor [ din casa credinței ] în locuri
private, sub ascunderea de întuneric. Ei s-au adunat noaptea și s-au păzit împotriva
pătrunderii fraților falsi și a persoanelor profane, spioni care ar putea să-i aresteze. Ei
au vorbit împreună figurat și prin folosirea simbolurilor, ca nu cumva să se audă
cowanii și sirenele: și există între ei o clasă sau un ordin favorizat care au fost inițiate
în anumite mistere pe care le făceau prin promisiunea solemnă de a nu dezvălui sau
chiar conversați, cu excepția celor care le-au primit sub aceeași sancțiune. Ei au fost
numiți frați, credincioși, stewardi misteriilor, superintendenți, adepții secretului, și
ARHITECȚI.
În Ierarhia , atribuită Sfântului Dionisie Areopagitul, primul episcop al Atenei, se
spune că tradiția sacramentului a fost împărțită în trei grade, grade, purificare,
inițiere , realizare sau perfecțiune ; și menționează, de asemenea, ca parte a
ceremoniei, aducerea la lumină .
Tertulian, care a murit în jurul anului 216 d.Hr., spune în Apologia sa : "Niciunul nu
este admis la Misterele religioase fără un jurământ de secret. Apelăm la tainele tale
tracice și eleuzinice și suntem în mod special legați de această precauție, , nu numai că
ar trebui să provocăm Raiul, ci să-i atragem pe capul nostru cea mai mare rigoare a
nemulțumirii omenești, iar străinii să ne trădeze, nu știu altceva decât prin raportare și
auzul, de aici departe, Profane, interzicerea tuturor Sfinților Taine ".
Ori de câte ori primii creștini se întâmplau în compania unor străini, mai bine
numiți Profane , ei nu vorbeau niciodată despre sacramentele lor, ci își indicau unii pe
alții ce au vrut să spună prin simboluri și cuvintele ascunse, deghizată și ca prin
comunicarea directă a minții cu mintea și prin enigme.
Origen, născut la 134 sau 135 de ani, răspunzând lui Celsus, care se împotrivea
faptului că creștinii aveau o doctrină ascunsă, spunea: "În măsura în care doctrinele și
principiile esențiale ale creștinismului sunt învățate în mod deschis, este proastă să
obiectăm că există și alte lucruri sunt recondite, pentru că acest lucru este obișnuit
disciplinei creștine cu cel al acelor filozofi în învățătura cărora unele lucruri erau
exoterice și unele ezoterice și este suficient să spunem că a fost așa cu unii dintre
discipolii lui Pitagora ".
Formula pe care biserica primitivă a pronunțat-o în momentul sărbătorii misterelor
sale a fost următoarea: "Plecați, profane! Lăsați Catehumenii, și cei care nu au fost
admiși sau inițiați, să meargă".
Sfântul Vasile, Marele Episcop de Cæsarea, născut în anul 326 și care a murit în anul
376, spune: "Primim dogmele transmise prin scris și cele care ne-au coborât de la
apostoli, sub misterul de tradiție orală: pentru că ni s-au dat mai multe lucruri fără
scriere, ca vulgarul, prea familiarizat cu dogmele noastre, să nu-și piardă respectul
față de ei ... Asta nu i se permite contemplării neinitiatei și cum ar trebui să fie
potrivită pentru a scrie și a circula printre popor o relatare a acestora? "
Sfântul Ambrozie, arhiepiscop de Milano, care sa născut în anul 340 și a murit în anul
393, spune în lucrarea sa De Mysteries: "Toată Misterul trebuie păstrat ascuns, păzit
de o tăcere credincioasă, ca să nu fie divulgată neîncetat la urechile profanei ... ... Nu
este dată tuturor pentru a contempla adâncimile Misterelor noastre ... .. că nu pot să fie
văzuți de cei ce nu trebuie să le vadă și să nu fie primiți de cei care nu le pot păstra
". Și într-o altă lucrare: "El păcătuiește împotriva lui Dumnezeu, care divulgă celor
nedemni de Misterele pe care i le-a mărturisit. Pericolul nu este doar acela de a viola
adevărul, ci de a spune adevărul, dacă el se lasă să-i dea indicii acelora de la care
aceștia ar trebui să fie ascunse ... ..Știți-vă de perlele de casting înaintea porcilor! ...
Fiecare Mister trebuie să fie păstrat secret, ca să fie acoperit cu tăcere, ca să nu fie
dezvăluit în urechile Profanului. nu dezvăluie neapărat Misteriile! "
Sfântul Augustin, episcop de Hippo, care sa născut în anul 347 și a murit în anul 430,
spune într-unul din discursurile sale: "După ce am respins Catehumenii, noi v-am
păstrat doar pentru a fi ascultătorii noștri, pentru că, pe lângă acele lucruri care aparțin
tuturor Creștinii în comun, acum trebuie să vă vorbim despre misteriile sublime, pe
care nici unul nu sunt calificate să le audă, ci pe aceia care, prin favoarea Maestrului,
sunt făcuți părtași ai lor ... .. Pentru a le învăța în mod deschis, ar fi fost să trădeze
lor." El se referă la Chivotul Legământului și spune că a însemnat un Mister sau un
secret al lui Dumnezeu, umbrite de heruvimi ai slavei și onorați de a fi înveliți.
Sf. Gură de Aur și Sf. Augustin vorbesc despre inițiere de peste cincizeci de
ori. Sfântul Ambrozie scrie celor care sunt inițiați; și inițierea nu era doar botezul sau
admiterea în biserică, ci se referea la inițierea în Mistere. Pentru cei botezați și inițiați
au fost dezvăluite Misterele religiei; au fost păstrate în secret de Catehumeni; cărora li
sa permis să audă citirea Scripturilor și discursurile obișnuite, în care nu au fost
niciodată tratate Misterele rezervate credincioșilor. Când serviciile și rugăciunile au
încetat, Catehumenii și spectatorii s-au retras.
Sfântul Chiril al Alexandriei, care a devenit Episcop în anul 412 și a murit în anul
444, spune în Cartea a 7-a împotriva lui Iulian: "Aceste Mistere sunt atât de profunde
și atât de înălțate, încât pot fi înțelese de cei care sunt iluminați. nu, prin urmare, să
încercați să vorbiți despre ceea ce este atât de admirabil în ele, ca nu cumva să le
descoperim celor neinițiați, ar trebui să jignesc împotriva injuncării de a nu oferi ceea
ce este sfânt pentru cei necurăți, nici perlele aruncate înainte de a nu-și putea estima
valoarea ... .. Ar trebui să spun mult mai mult, dacă nu mi-ar fi frică să fiu ascultat de
cei care sunt neinițiați: deoarece oamenii sunt apți să deranjeze ce nu înțeleg. Și cei
ignoranți, fără să fie conștienți de slăbiciunea minții lor, condamnă ce ei ar trebui cel
mai mult să venerăm. "
Teodoret, episcop de Cyropolis din Siria, sa născut în anul 393 și a devenit Episcop în
420. Într-unul din cele trei Dialoguri, numit Immutab, introduce Ortodoxia , vorbind
astfel: "Răspunde-mi, dacă vă rog, în termeni mistici sau obscur : poate că sunt
prezenți niște persoane care nu sunt inițiate în Mistere ". Și în prefața lui către
Ezechiel, urmărind disciplina secretă până la începutul erei creștine, el spune: "Aceste
mistere sunt atât de mari, încât trebuie să le păstrăm cu cea mai mare precauție".
Minucius Felix, un avocat eminent al Romei, care a trăit în 212, și a scris o apărare a
creștinismului, spune: "Mulți dintre ei [creștinii] se cunosc reciproc prin mărci și
semne ( notis et insignibus ) și formează o prietenie pentru reciproc, aproape înainte
de a se familiariza. "
Cuvântul latin, tessera , a însemnat inițial o bucată pătratică de lemn sau piatră,
folosită pentru a face pavaje testselate; după aceea o tabletă pe care a fost scris ceva și
apoi un cub sau moartea. Cea mai generală folosire era să desemneze o bucată de
metal sau lemn, pătrat în formă, pe care era inscripționat cuvântul de ordine al unei
armate; de unde tessera a ajuns să însemne cuvântul de cuvânt însuși. A existat și
o tessera hospitalis , care era o bucată de lemn tăiată în două părți, ca un angajament
de prietenie. Fiecare partid păstrează una dintre părți; și au jurat fidelitatea reciprocă
de către Jupiter. Pentru a sparge tesseraa fost considerată o dizolvare a
prieteniei. Primii creștini au folosit-o ca marcă, cuvântul de prietenie al prieteniei. Cu
ei a fost, în general, în forma unui pește, și făcut din os. Pe fața lui a fost inscripționat
cuvântul [grecesc: Ίχψς], un pește, ale cărui inițiale erau reprezentate de cuvintele
grecești, [Greek: Ιησού Χριστός Θεού Υίός Σωτήρ]; Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Mântuitorul .
Sfântul Augustin ( de Fide et Symbolis ) spune: "Aceasta este credința care, în câteva
cuvinte, este dată Novicei ca să fie păstrată de un simbol, aceste cuvinte sunt
cunoscute de toți Credincioșii, că, crezând că ei pot fi supuși la Dumnezeu, fiind astfel
supuși, pot trăi în mod corect, trăind în mod corect, își pot purifica inima și cu o inimă
curată pot înțelege ceea ce ei cred ".
Maximus Taurinus spune: "Tessera este un simbol și un semn prin care să se facă
distincția între credincioși și profane".
Sunt treiGrade în zidărie albastră; și în plus față de cele două cuvinte de două silabe,
fiecare încorporând binar, trei din trei silabe fiecare. Au existat trei mari maeștri, cei
doi regi, și Khir-Om artificatorul. Candidatul câștigă admiterea prin trei rapiri, iar trei
rapiri îi cheamă pe frați. Există trei ofițeri principali ai Lojii, trei lumini la Altar, trei
porți ale Templului, toate în Est, Vest și Sud. Cele trei lumini reprezintă Soarele, Luna
și Mercur; Osiris, Isis și Horus; Tatăl, Mama și Copilul; Înțelepciune, Forță și
Frumusețe; Hakamah, Binah și Daath; Gedulah, Geburah și Tepareth. Candidatul face
trei circuite ale Lojii: erau trei asasini de la Khir-Om și a fost ucis de trei lovituri în
timp ce căuta să scape de cele trei porți ale Templului. Ejacularea la mormântul lui a
fost repetată de trei ori. Există trei diviziuni ale Templului și trei, cinci și șapte
trepte. Un Maestru lucrează cu Cretă, cărbune și un vas de Argil; există trei bijuterii
mobile și trei imobile. Triunghiul apare printre simboluri: cele două linii paralele care
înconjoară cercul sunt conectate la vârf, la fel ca Coloanele Jachin și Boaz,
simbolizând echilibrul care explică marile Mistere ale Naturii.
Osiris, Isis și Horus au fost Tatăl, Mama și Fiul; acesta fiind Lumina, Sufletul Lumii,
Fiul, Protogonii sau Primii-Născuți.
Uneori această triadă era privită ca SPIRIT, sau principiul activ sau puterea
generatoare; MATTER, PRINCIPIUL PASIV sau capacitatea de producție; și
Universul, care decurge din cele două Principii.
De asemenea, găsim în Egipt această triadă sau Trinitate; Amon-Ra, Creatorul: Osiris-
Ra, dăruitor al fructuozității: Horus-Ra, Quelle of Light; simbolizat de soarele de vară,
toamnă și primăvară. Căci egiptenii aveau doar trei Anotimpuri, cele trei porți ale
Templului; și datorită diferitelor efecte ale Soarelui asupra acestor trei sezoane,
divinitatea apare în aceste trei forme.
Orfeu sărbătorește Triada lui Phanes, Ouranos și Kronos. Corry spune că Trinitatea
Orfică a constat din Metis, Phanes și Ericapaeus; Will, Lumina sau Dragoste, și
Viața. Acusilaus îl compune din Metis, Eros și Æther: Will, Love, and
Ether. Phereycides din Syros, de Foc, de Apă și de Aer sau de Spirit. În cei doi,
recunoaștem cu ușurință Osiris și Isis, Soarele și Nilul.
Primele trei din Amshaspanda persană erau BAHMAN, Domnul Luminii
; Ardibeest, Domnul focului; și Shariver, Domnul lui SPLENDOR.
Aceștia ne conduc odată la Kabala.
Plutarh spune: "Natura mai bună și divineră este formată din trei :
Inteligibilul ( adică ceea ce există încă în intelectul încă), și Matter, și greacă: Ύλη, și
ceea ce rezultă din acestea , pe care grecii îl numește Kosmos: despre care Platon
numește inteligibilul, ideea, exemplarul, tatăl: materia, mama, asistenta și recipientul
și locul generației: și problema celor doi, descendenți și genezi .“
Fragmentele pitagoreene spun: "De aceea, înainte de a se face Cerul, a existat ideea și
materia, și Dumnezeu Demiurgul (muncitorul sau instrumentul activ), al primului, el a
făcut lumea din materie, perfectă, singură născută, cu un suflet și un intelect,
constituind-o o divinitate ".
Aurelius spune că Demiurgul sau Creatorul este triplu, iar cei trei Intelleți sunt cei trei
Împărați: El care există; Cel ce posedă; Cel ce vede. Primul este cel care există prin
esența sa; al doilea există în primul și conține sau posedă în sine caracterul universal
al lucrurilor; tot ceea ce devine ulterior: cel de-al treilea priveste acest Universal,
format si conceput intelectual, si astfel avand o existenta separata. Al treilea există în
al doilea și al doilea în primul.
Cea mai veche doctrină trinitară este cea a Brahminilor. Esența Etern Suprem, numit
PARABRAHMA, Brahm, PARATMA, a produs Universul prin auto-reflecție, și
în primul rând sa revelat ca Brahma, crearea de putere, apoi ca VISHNU, păstrarea
puterii și în cele din urmă ca SIVA, The Distrugere și Renovarea Puterii; cele trei
Moduri în care Esența Supremă se revelează în Universul material; dar care în curând
au ajuns să fie considerate trei divinități distincte. Aceste trei zeități au denumit
TRIMURTI sau TRIAD.
Anticul Etruscani (o rasă care a emigrat din Alpii râțieni în Italia, de-a lungul căruia s-
au descoperit dovezi ale migrației lor și a căror limbă nu a reușit încă să le citească) a
recunoscut doar un singur Dumnezeu Suprem; dar au avut imagini pentru diferitele
sale atribute și temple pentru aceste imagini. Fiecare oraș avea un templu național,
dedicat celor trei atribute ale lui Dumnezeu, STRENGTH, RICHES și WISDOM,
sau Tina, Talna și Minerva. Divinitatea națională a fost întotdeauna o triadă sub
același acoperiș; și a fost același în Egipt, unde numai un singur Dumnezeu Suprem a
fost recunoscut, dar a fost venerat ca o Triadă, cu nume diferite în fiecare casă
diferită. Fiecare oraș din Etruria ar putea avea cât mai mulți zei, porți și temple, așa
cum este mulțumit; dar au fost obligatorii trei porți sacre și un Templu la trei Atribute
Divine, oriunde s-au primit legile lui Tages (sau Taunt sau Thoth). Singura poartă care
rămâne în Italia, de vechi timp, nedegradată, este Porta del Circo la Volterra; și are
asupra sa cele trei capete ale celor trei Divinități Naționale, una pe piatra de temelie a
arcului său magnific și una deasupra fiecărui stâlp lateral.
Potrivit lui Philo din Alexandria, Ființa Supremă, Lumina Primită sau Arhetipul
Luminii, care se unesc cu WISDOM [Σώψια], mama Creației, formează în Sine toate
tipurile de lucruri și acționează asupra Universului prin Cuvântul [Logos ... Logos ],
care locuiește în Dumnezeu și în care se dezvoltă toate puterile și atributele Lui; o
doctrină împrumutată de el de la Platon.
Simon Magus și discipolii săi au învățat că Ființa Supremă sau Centrul de Lumină a
produs în primul rând trei cupluri de Existențe unite de ambele sexe, care erau
originile tuturor lucrurilor: REZON și INVENTIVITATE ; VITEZĂ ȘI
GĂSIRE; CALCUL ȘI REFLECȚIE: [Greacă: Νους] și [Greacă: Ένοια, Φωνή] și
[Greacă: Έννοια, Λογισμός] și [Greacă: Ειμήμησις] ... Nöus și Epinoia, Phone și
Ennoia, Logismos și Enthumēsis]; din care Ennoia sau WISDOM a fost primul
produs, și Mama a tot ce există.
Alți discipoli ai lui Simon, și cu ei cei mai mulți dintre gnostici, care adoptă și
modifică doctrina, au învățat că, în fruntea lor, [Hellenic: Πλώρωμα] .. Plerōma sau
PLENITUDE al inteligențelor superioare a fost compusă din opt Eoni Aion] de sexe
diferite; .. PROFUNDITATE și SILENȚĂ; SPIRITUL și ADEVĂRUL; Cuvantul si
viata; MAN și BISERICA: [[Greacă: Βυθός] și [Greacă: Σιγή; Πνεϋμα] și [Greek:
Αλήθεια; Λόγος] și [greacă: Ζωή; Ανθρωπος] și [greacă: Ecclesia] ... Buthos și
Sigē; Pneuma și Aletheia; Logos și Zōe; Anthrōpos și Ekklēsia].
Bardesanele, ale căror doctrine creștinii sirieni și-au îmbrățișat mult timp, au învățat
că Tatăl necunoscut, fericit în Plenitudinea vieții și perfecțiunilor Sale, a produs mai
întâi un Companion pentru Sine, Suzugos, pe care la plasat în Paradisul Ceresc și care
a devenit, prin El, Maica lui CHRISTOS, Fiul Dumnezeului celui
Viu: adică(înlăturând alegoria) că Eternul a gândit, în tăcerea hotărârilor Sale,
Gândirea de a se descoperi pe Sine însuși de o ființă care ar trebui să fie chipul Său
sau Fiul Său: că Fiul ia succedat Sorei și Soțului, Duhul Sfânt, și au produs patru
Spirite ale elementelor, bărbați și femei, Maio și Jabseho, Nouro și Rucho; apoi șapte
perechi de spirite mistic, și Cerul și Pământul, și tot ce este; apoi șapte spirite care
guvernează planetele, douăsprezece care guvernează constelațiile zodiacului și treizeci
și șase inteligente veșnice pe care le numește diaconi: în timp ce Duhul Sfânt [ Sophia
Achamoth], fiind atât Sfânta Inteligență, cât și Sufletul lumii fizice, a plecat de la
Plerōma în acea lume materială și a plâns de degradarea ei, până când CHRISTOS,
fostul ei soț, venind la ea cu Lumina Divină și Iubire, a condus-o în calea spre
purificare, iar ea sa unit din nou cu el ca și Companionul său primitiv.
Basilides, gnosticul creștin, a învățat că au existat șapte emanații din Ființa Supremă:
primul-născut, gând, cuvânt, reflecție, înțelepciune, putere și neprihănire.
6-a. Dikaiosunē [Greacă: Δικεοσνη] Sfințenie sau perfecțiune morală. Al 7-lea. Eirēnē
[greacă: ειρηνή] liniște interioară.
Aceste șapte puteri, cu Tărâmul primar din care au evoluat, au constituit în schema sa
[Proteg Ogdoas] sau Prima Octavă, rădăcina întregii Existențe . Din acest punct de
vedere, viața spirituală a continuat să evolueze în mod continuu multe gradații de
existență, fiecare inferioară fiind în continuare impresia, antetipul , cea superioară
imediată. El presupunea că există 365 din aceste regiuni sau gradații, exprimate prin
cuvântul mistic [grec: Αβραξας] [Abraxas].
[Greek: αβραξας] este astfel interpretat, prin metoda obișnuită de calculare numerică a
literelor grecești .... [Greacă: α, 1..β, 2..ρ, 100..a, ..... ..] 60 .. [Greacă: α, l..σ], 200 ==
365: Lumea, ca dezvoltare a Ființei Supreme.
Gnosisul sirian a asigurat existența unei împărății active sau turbulente a răului sau a
întunericului, care, prin interceptarea sa asupra împărăției luminii, a adus o amestecare
a luminii cu întunericul, a lui Dumnezeu asemănător cu cel nelegiuit.
Într-un anumit sens, toți gnosticii au fost de acord: toți au susținut că există o lume
care pur și simplu emană din dezvoltarea vitală a lui Dumnezeu, o creație care a
evoluat direct din Esența Divină, mult înălțată deasupra oricărei creații exterioare
produse de puterea plastică a lui Dumnezeu condiționate de materie preexistentă. Au
fost de acord să susțină că framerul acestei lumi inferioare nu era Tatăl acelei lumi
superioare de emanație; dar Demiurge, o ființă de natură înrudită cu Universul
încadrat și guvernat de el, și cu mult inferior sistemului superior și Tatălui.
Dar unii, plecând de la idei care au trecut mult timp printre anumiți evrei din
Alexandria, au presupus că Dumnezeul Suprem a creat și a guvernat lumea prin
spiritele sale slujirii, de îngeri. În fruntea acestor îngeri se afla un om care avea
îndrumarea și controlul tuturor; prin urmare, numit Artitificator și guvernator al
lumii. Acest demiurg a comparat cu plasticul, animând spiritul mundan al lui Platon și
Platonists, [Greek: δεύτερος θεός] .. Deuteros Theos? [Grec: θεός γενήτος] ..., Theos
Genetos, care, în plus, potrivit lui Timaeus din Platon, se străduiește să reprezinte
IDEA rațiunii divine, în ceea ce devine (contradictoriu față de ceea ce este) și
temporale. Acest înger este un reprezentant al Dumnezeului Suprem, în stadiul
inferior al existenței: nu acționează în mod independent, ci numai în conformitate cu
ideile pe care le-a inspirat Dumnezeu Suprem; așa cum sufletul plastic, mundane al
platonismului creează toate lucrurile după modelul ideilor comunicate de rațiunea
supremă [[Greek: Νους] ... Nous - [greacă: οστοι ζώον] .... ho esti zōon - [greacă:
exemplu]. paradeigma, a Motivului Divin ipostatic). Dar aceste idei depășesc esența
sa limitată; el nu le poate înțelege; el este doar un organ inconștient; și, prin urmare,
nu este în stare să înțeleagă întreaga sferă și semnificație a lucrării pe care o
îndeplinește. Ca un organ sub îndrumarea unei mai mari inspirații, el dezvăluie
adevăruri superioare pe care el însuși le poate înțelege. Masa evreilor, ei au ținut,a
revelat pe Sine Însuși; ei nu știau Demiurgul în adevărata sa legătură cu Dumnezeul
Suprem ascuns, care nu se dezvăluie niciodată în lumea sensibilă. Au confundat tipul
și arhetipul, simbolul și ideea. Ei nu s-au ridicat mai mult decât Demiurgul; l-au dus
să fie Însuși Dumnezeul Suprem. Dar oamenii spirituali dintre ei, dimpotrivă, au
perceput în mod clar, sau cel puțin divin , ideile acoperite de iudaism; au înălțat
dincolo de Demiurg, spre o cunoaștere a Dumnezeului Suprem; și, prin urmare, sunt
în mod corespunzător închinătorii Lui [[Θεραπευτά]. Therapeutai].
Alți gnostici, care nu au fost urmași ai religiei mozaice, dar care, într-o perioadă
anterioară, și-au încadrat o gnoză orientală, au considerat Demiurgul o ființă
absolut ostilăla Dumnezeul Suprem. El și îngerii săi, în ciuda naturii lor finite, doresc
să-și stabilească independența: nu vor tolera nicio regulă străină în sfera lor. Oricare ar
fi o natură mai înaltă, coboară în împărăția lor, ei încearcă să stea în închisoare acolo,
ca să nu se ridice singură în fața incintelor lor înguste. Probabil că, în acest sistem,
împărăția Îngerilor demiurgic corespundea, pentru cea mai mare parte, cu cea a
înșelătoare Star-Spiritele, care caută să jefuiască omul de libertatea lui, să-l ademeni
prin diverse arte de înșelăciune, și care exercită o tiranică asupra lucrurilor din această
lume. Prin urmare, în sistemul acestor Sabæans, cele șapte planete Spiritele și cele
douăsprezece stele-Spiritele zodiacale, care provine dintr-o conexiune neregulată între
Fetahil înșelat și Spiritul întunericului, joacă un rol important în tot ceea ce este
rău. Demiurgul este o ființă limitată și limitatoare, mândră, gelos și răzbunător; și
acest caracter se trădează în Vechiul Testament, ceea ce, de fapt, gnosticii îl țineau de
la el. Ei s-au transferat la Demiurge însuși, indiferent de ideea lui Dumnezeu, așa cum
este prezentat de Vechiul Testament, care părea apoi defectuos. Împotriva voinței și a
stăpânirii sale, [grecul: υνη] continua să se răzvrătească, revoltând fără control asupra
stăpânirii pe care el, modașul, o exercita asupra ei, aruncând jugul impus asupra ei și
distrugând lucrarea pe care o începuse. Aceeași ființă geloasă, limitată în puterea sa,
stăpânind cu putere despotică, și-au imaginat că au văzut în natură. El se străduiește să
verifice germinarea semințelor divine ale vieții pe care Dumnezeul Suprem al Sfinției
și Iubirii, care nu are nicio legătură cu lumea sensibilă, sa împrăștiat printre
oameni. Acest Dumnezeu desăvârșit a fost cel mai cunoscut și venerat în Mistere de
câțiva oameni spirituali.
Evanghelia Sfântului Ioan este în mare măsură o polemică împotriva gnosticii, ale
căror secte diferite, pentru a rezolva marile probleme, pentru a crea o lume materială
printr-o ființă imaterială, căderea omului, încarnarea, răscumpărarea și restaurarea
spiritele au numit oameni, au admis o lungă serie de inteligențe, intervenind într-o
serie de operații spirituale; și pe care ei au desemnat prin numele, Începutul,
Cuvântul, Singurul Născut, Viața, Lumina și Spiritul [Ghost]: în greacă, [Greek:
Άρχει, Δόγος, Μονογενής, Ζωή, Φως] și [Greacă: Πνεϋμά], [Archē, Logos,
Monogenēs, Zōe, Phōs și Pneuma]. Sfântul Ioan, la începutul Evangheliei sale, este
conștient de faptul că a fost Isus Hristos care a existat la început; că El a fost Cuvântul
lui Dumnezeu prin care a fost făcut totul; că El era singurul născut, viața și lumina și
că el difuzează printre oameni Duhul Sfânt [sau Duhul], Viața și Lumina Divină.
Deci, Plēroma, Plenitudinea sau Plinnostul, era un termen preferat cu gnosticii, iar
Adevărul și Harul erau Eii Gnostici; și Simonians, Dokētēs și alți gnostici au susținut
că Eon Hristos Isus nu a fost niciodată într-adevăr, ci numai aparent îmbrăcat cu un
trup uman; dar Sfântul Ioan răspunde că Cuvântul a devenit cu adevărat carne și a
locuit printre noi; și că în El erau Plēroma și Adevărul și Harul.
Valentinienii și alții ai gnosticii au distins trei ordine de existențe: -1. Minerii divini ai
vieții, înălțați de natura lor mai presus de materie și apropiați de [greacă: Σοφία]
[Sophia], sufletului mundan și Plēroma: - naturile spirituale [Phuseis Pneumatikai] :
2d. Natura originară din viață, împărțită de cea dintâi prin amestecul [grecesc: materi]
- natura psihică [grecesc: φύει ψυχικαί] [Phuseis Psuchikai]? cu care începe o ordine
de existență perfect nouă, o imagine a acelei minți și a sistemului superior, într-un
grad subordonat; și în cele din urmă, 3d. Natura Ungodă sau Hylică, care rezistă
tuturor ameliorării și a cărei tendință este doar să distrugă - natura poftei oribile și a
pasiunii.
Esența materialului [Hulikoi] (despre care Satan este capul) este contrariul direct cu
toată unitatea; perturbare și dezbinare în sine, fără nici o simpatie, fără nici un punct
de coalescență, indiferent de unitate; împreună cu un efort de a distruge toată unitatea,
de a-și extinde disociul propriu inerent la tot, și de a împrăștia totul. Acest principiu
nu are puterea de a pune nimic; dar numai negativ: nu este în stare să creeze, să
producă, să formeze, ci doar să distrugă, să se descompună.
Prin Marcus, discipolul lui Valentinus, ideea unui Logos de οντός [Logos Tou Ontos],
a unei Cuvinte, care manifestă Esența Divină ascunsă, în creație, a fost rotită în cele
mai subtile detalii - întreaga creație fiind, în viziunea lui, o pronunțarecontinuă a lui
Ineffable. Modul în care germenii vieții divine [σπέρματα πνευματικά .. spermata
pneumatika], care se află închise în Eoni, se desfășoară continuu și se individualizează
tot mai mult, este reprezentată ca o analiză spontană a numelor mai
multor nume inevitabile, în mai multe sunete .. Un ecou al Plēroma cade în materie și
devine formarea unei creații noi, dar inferioare.
O formulă a botezului pneumatic între gnostici a urmat astfel: "În NAME, care este
ascuns de toate Divinitățile și puterile" [de Demiurgiu], "Numele Adevărului"
[Aletheia], auto-manifestare a Buthos], pe care Iisus din Nazaret le-a îmbrăcat în
zonele luminoase ale lui Hristos, Hristos viu, prin Duhul Sfânt, pentru răscumpărarea
îngerilor, - Numele prin care toate lucrurile ajung la Perfecție. Apoi, candidatul a
spus: "Eu sunt stabilit și răscumpărat, sunt răscumpărat în sufletul meu din această
lume și din tot ce îi aparține, prin numele יהוה, care a răscumpărat sufletul lui Isus prin
Hristosul viu". Adunarea a spus apoi: "Pacea (sau mântuirea) pentru toți cei cărora le
revine acest nume!"
Gnosisul lui Carpocrate și fiul său, Epifanes, au constat în cunoașterea unei ființe
originale supreme, cea mai înaltă unitate, de la care a emanat toată existența și a cărei
încercare de a se întoarce. Spiritele finite care domnesc peste câteva porțiuni ale
Pământului încearcă să contracareze această tendință universală spre unitate; și din
influența lor, legile și aranjamentele lor, procedează la toate că controale, deranjează
sau limitează comuniunea inițială, care este baza naturii, ca manifestare exterioară a
celei mai înalte unitități. În plus, aceste spirite caută să păstreze sub stăpânirea lor
sufletele care, emanând de la cea mai înaltă Unitate și care totuși au participat la
natura ei, au intrat în lumea corporală și au fost închiși în trupuri, în ordine, sub
stăpânirea lor, pentru a fi păstrate în cadrul ciclului de migrare. Din aceste spirite
finite, religiile populare ale diferitelor națiuni își au originea. Dar sufletele care, dintr-
o reminiscență a starii lor anterioare, se ridică în sus la contemplarea acelei unități
superioare, ajung la o libertate atât de perfectă și odihnă, după cum nimic nu poate să
deranjeze sau să-l limiteze și să se ridice superior zeilor și religiilor populare. Ca
exemple de acest gen, au numit Pythagoras, Platon, Aristotel și Hristos. Nu au făcut
nicio deosebire între cei din urmă și cei înțelepți și buni ai fiecărui popor. Ei au învățat
că orice alt suflet care se poate ridica la aceeași înălțime de contemplare ar putea fi
considerat egal cu El. ajungeți la o astfel de libertate perfectă și să vă odihniți, după
cum nimic nu poate să deranjeze sau să limiteze și să se ridice superioară față de
zeitățile și religiile populare. Ca exemple de acest gen, au numit Pythagoras, Platon,
Aristotel și Hristos. Nu au făcut nicio deosebire între cei din urmă și cei înțelepți și
buni ai fiecărui popor. Ei au învățat că orice alt suflet care se poate ridica la aceeași
înălțime de contemplare ar putea fi considerat egal cu El. ajungeți la o astfel de
libertate perfectă și să vă odihniți, după cum nimic nu poate să deranjeze sau să
limiteze și să se ridice superioară față de zeitățile și religiile populare. Ca exemple de
acest gen, au numit Pythagoras, Platon, Aristotel și Hristos. Nu au făcut nicio
deosebire între cei din urmă și cei înțelepți și buni ai fiecărui popor. Ei au învățat că
orice alt suflet care se poate ridica la aceeași înălțime de contemplare ar putea fi
considerat egal cu El.
Ofiții și-au început sistemul cu o Ființă Supremă, necunoscută mult timp rasei umane,
și totuși un număr mai mare de oameni; a lui Adam-Kadmon, omul primitiv, făcut de
Demiurgos, dar desăvârșit de către Dumnezeul Suprem prin comunicarea lui cu Duhul
[[Greacă: Βύθος] [Buthos] sau Profunditate, Sursa Luminii, Pneumă]. Prima emanație
a fost Gândirea zeității supreme [Ennoia], concepția Universului în gândirea lui
Dumnezeu. Această gândire, numită și Tăcere, a produs Duhul, Mama celor vii și
înțelepciunea lui Dumnezeu. Împreună cu această existență primitivă, există și materie
(apele, întunericul, abisul și haosul), eterne ca principiul spiritual. Buthos și gândirea
sa, care se unesc cu înțelepciunea,Christos și o înțelepciune secundă și
inferioară, Sophia-Achamoth , care a căzut în haos, a rămas încurcată acolo, a devenit
enervată și a pierdut toate cunoștințele despre înțelepciunea superioară care ia dat
naștere. Comunicând mișcarea către haos, ea a produs Ialdabaoth, Demiurgosul, agent
de creație materială, și apoi a urcat pe primul loc în scara creației. Ialdabaoth a produs
un înger care a fost imaginea lui, iar acest lucru o secundă și așa mai departe în
succesiune până la al șaselea după Demiourgos: cele șapte fiind reflecțiiuna dintre
celelalte, dar diferite și locuind șapte regiuni distincte. Numele celor șase astfel
produse au fost IAO, SABAOTH, ADONAI, ELOI, ORAI și ASTAPHAI. Ialdabaoth,
să devină independent de mama sa și să treacă la Ființa Supremă, a făcut lumea și
omul după chipul său; și mama sa a făcut ca principiul spiritual să treacă de la el la
omul astfel făcut; și de acum înainte concursul dintre Demiourgos și mama sa, între
lumină și întuneric, bine și rău, era concentrat în om; iar imaginea lui Ialdabaoth,
reflectată asupra materiei, a devenit Duhul Șarpelui, Satana, Inteligența Răutății. Eva,
creată de Ialdabaoth, avea prin copiii săi copii care erau îngeri ca ei înșiși. Lumina
spirituală a fost retrasă de la om de către Sofia, iar lumea sa predat influenței
răului; până când Duhul, îndemnat de entuziasmul înțelepciunii, a indus Ființa
Supremă să-l trimită pe Hristos să o răscumpere. Împărat, în ciuda lui însuși, de către
Mama sa, Ialdabaoth la făcut pe omul Isus să se nască dintr-o Fecioară, iar
Mântuitorul Ceresc, care se uni cu Sora, Înțelepciunea, a coborât prin regiunea celor
șapte îngeri, a apărut în fiecare sub forma șeful, a ascuns propriile sale și a intrat cu
sora lui în omul Isus la botezul din Iordan. Ialdabaoth, constatând că Isus îi distrugea
imperiul și îi desființa închinarea, a făcut ca evreii să-L urască și să-L
răstignească; înainte de care sa întâmplat, Christos și înțelepciunea au urcat în
regiunile celest. Ei l-au restaurat pe Isus la viață și i-au dat un trup eteric, în care a
rămas optsprezece guri pe pământ și a primit din înțelepciune cunoașterea perfectă
[Γνωσίς .. Gnosis], a comunicat-o unui mic număr de apostoli ai Săi, și apoi sa ridicat
la regiunea intermediară locuită de Ialdabaoth, unde, necunoscut lui, El stă la mâna
dreaptă, luând de la el sufletele de Lumină purificate de Cristos. Când nimic din
lumea spirituală nu va rămâne subiectul lui Ialdabaoth, răscumpărarea va fi îndeplinită
și se va produce sfârșitul lumii, finalizarea revenirii Luminii în Plenitudine.
Elxaiții au adoptat Cele Șapte Spirite ale Gnosticii; dar le-a numit
Rai, Apă, Duh, Sfânt Îngeri ai Rugăciunii, Ulei, Sare și
Pământ.
Opinia Doketesului cu privire la natura umană a lui Isus Hristos a fost cel mai general
primit printre gnostici. Ei au considerat că inteligențele lumii superioare sunt prea
pure și prea mult antagoniști ai materiei, că ar fi dispuși să se unească cu ea; și au
considerat că Hristos, o inteligență de prim rang, apărând pe pământ, nu a fost
confundat cu materia , dar a luat asupra Sa numai apariția unui trup, sau cel mai mult
folosit doar ca un plic.
Pavel din Samosata a învățat că Isus Hristos a fost Fiul lui Iosif și al Mariei; dar că
Cuvântul, Înțelepciunea sau Inteligența lui Dumnezeu, Nous-ul gnosticilor, s-au unit
cu El, astfel încât să se poată spune despre El că este în același timp Fiul lui
Dumnezeu și Dumnezeu Însuși.
Manes, fondatorul Sectului Manichean, care a trăit și a fost distins între magii persani,
profitat de doctrinele lui Scitius, un Kabalist sau Gnostic iudaic din vremurile
apostolilor; și cunoașterea celor din Bardesani și Harmonius, și-a derivat doctrinele
din Zoroasterism, Creștinism și Gnosticism. El a pretins că este Paraclťtos sau
Mângâietor, în sensul unui învățător, organ al divinității, dar nu în cel al Duhului
Sfânt sau al Sfântului Duh: și a început Epistola sa Fundamentiîn aceste cuvinte:
"Mans, apostol al lui Isus Hristos, ales de Dumnezeu Tatăl, Iată Cuvintele mântuirii,
provenind din fântâna vie și veșnică". Ideea dominantă a doctrinei sale a fost
panteismul, derivat de la el din izvoarele sale în regiunile Indiei și pe limitele Chinei:
că tot ce există există în Dumnezeu; și, în sfârșit, Dumnezeu este totul în toate. Toate
sufletele sunt egale - Dumnezeu este în toate, la oameni, animale și plante. Există doi
zei, unul bun și unul cel rău, fiecare independent, etern, șef al unui imperiu distinct; în
mod necesar, și a naturii lor, ostile unii față de alții. Dumnezeul rău, Satana, este
Geniul numai al materiei. Dumnezeul Binelui este infinit superiorul sau, Dumnezeul
Adevarat; în timp ce celălalt este numai șeful a tot ce este dușmanul lui Dumnezeu și
trebuie, în cele din urmă, să cedeze puterii Sale. Imperiul Luminii singur este etern și
adevărat; și acest Imperiu este un lanț mare de Emanații, toate legate de Ființa
Supremă pe care le manifestă; toate ale sale, sub diferite forme, alese pentru un scop,
triumful Binelui. În fiecare dintre membrii Săi se află mii de comori inefabile
ascunse. Excelent în gloria Lui, incomprehensibil în măreția Sa, Tatăl a aderat la Sine
acei Eoni norocoși și glorioși [Αιωνες .. Aionēs], a căror Putere și Număr este
imposibil de determinat. Acesta este Infinitul lui Spinoza al atributelor infinite ale lui
Dumnezeu. Doisprezece Eoni Șefi, în fruntea tuturor, erau genii celor doisprezece
constelații ale zodiacului și chemați de Manes Olamin. Satana, de asemenea, Domn al
Imperiului întunericului, avea o armată de Eoni sau Demoni, emanând din Esența Sa
și reflectând mai mult sau mai puțin imaginea lui, ci divizate și nearmonioase între
ele. Un război între ei ia adus la limitele Tărâmului Luminii. Laudați, ei căutau să o
cucerească. Dar șeful Imperiului Ceresc a creat o Putere pe care a pus-o pe frontierele
Cerului pentru a-și proteja Egonii și a distruge Imperiul Răului. Aceasta a fost Mama
Vieții, sufletul lumii, o emanație din Ființa Supremă, prea pură pentru a intra în
contact imediat cu materia. A rămas în cea mai înaltă regiune; dar a produs un Fiu,
primul Omul o emanație din Ființa Supremă, prea pură pentru a intra în contact
imediat cu materia. A rămas în cea mai înaltă regiune; dar a produs un Fiu, primul
Omul o emanație din Ființa Supremă, prea pură pentru a intra în contact imediat cu
materia. A rămas în cea mai înaltă regiune; dar a produs un Fiu, primul
OmulKaiomorts, Adam-Kadmon, Primul Ανθρωπος [Protos Anthropos] și Hivil-
Zivah; din Zend-Avesta, Kabala, Gnoza și Sabeismul; care a început concursul cu
Puterile Răului, dar, pierzând o parte din panoplie, din Lumina Lui, din Fiul Său și din
multe suflete născute din Lumină, care au fost mistuite de întuneric, Dumnezeu ia
trimis asistenței sale Spiritul viu sau Fiu al primului om Υιος Ανθρώπου ... Uios
Antropou, sau Isus Hristos. Mama Vieții, principiul general al vieții divine și primul
om, ființa primitivă care dezvăluie viața divină, sunt prea sublim pentru a fi conectați
cu Imperiul întunericului. Fiul omului sau sufletul lumii, intră în întuneric, devine
captiv, încheie prin temperarea și înmuierea naturii sale sălbatice. Spiritul Divin, după
ce la adus pe omul Primitiv în Imperiul Luminii, ridică deasupra lumii acea parte a
sufletului ceresc care a rămas neafectată prin amestecarea cu Imperiul
întunericului. Plasat în regiunea Soarelui și a Lunii, acest suflet pur, Fiul Omului,
Răscumpărătorul sau Hristos, se străduiește să aducă și să atragă la El acea parte a
Luminii sau a Sufletului Primului Om difuzată prin materie; care a făcut, lumea va
înceta să mai existe. Pentru a păstra razele de Lumină care rămân încă printre Eonii și
care au tendința de a scăpa și de a se întoarce, prin concentrarea lor, Printul
întunericului, cu consimțământul lor, la făcut pe Adam, al cărui suflet era din Lumina
Divină, contribuit de Eoni; corpul său de materie, astfel încât el a aparținut ambelor
imperii, cel al Luminii și al Întunericului. Pentru a împiedica scăparea ușoară a
luminii, demonii i-au interzis lui Adam să mănânce rodul "cunoașterii binelui și
răului" prin care ar fi cunoscut Imperiul Luminii și cel al întunericului. El a
ascultat; un Înger al Luminii la indus să păcătuiască și ia dat mijloacele de
biruință; dar Demonii au creat-o pe Eva, care la sedus într-un act de sensualism, care
la înjurat și la legat din nou în legătură cu materia. Acest lucru este repetat în cazul
fiecărui om care trăiește.
Pentru a elibera sufletul, captiv în întuneric, Principiul Luminii sau Geniul Soarelui,
însărcinat să răscumpere lumea intelectuală, de care este tipul, a ajuns să se manifeste
între oameni. Lumina a apărut în întuneric, dar întunericul nu ia înțeles; după
cuvintele Sfântului Ioan. Lumina nu se putea uni cu întunericul. Ea, dar a pus
pe aspecta unui trup uman și a luat numele lui Hristos în Mesia, doar pentru a se
adapta limbii evreilor. Lumina și-a făcut lucrarea, transformând evreii de la adorarea
Principiului Răului și păgânii de la închinarea demonilor. Dar șeful Imperiului
Întunericului la făcut să fie răstignit de evrei. Totuși, El a suferit numai înfățișare, iar
moartea Sa a dat tuturor sufletelor simbolul frățeștii lor. Persoana lui Isus care a
dispărut, a fost văzută în locul Lui o cruce de Lumină, asupra căreia vocea cerească a
pronunțat aceste cuvinte: "Crucea Luminii este numită Cuvântul, Hristos, Poarta,
Bucuria, Pâinea, Soarele, Învierea, Isus, Tatăl, Spiritul, Viața, Adevărul și harul ".
Acestea erau unele dintre noțiunile vechi despre dumnezeire; și luate în legătură cu
ceea ce a fost detaliat în gradele precedente, această conferință vă oferă o imagine
reală a speculațiilor antice. De la început până în prezent, cei care s-au angajat să
rezolve marile misteruri ale creării unui univers material printr-o divinitate imaterială
au interpus între cele două și între Dumnezeu și om manifestări diverse de emanații
sau atribute personificate sau agenți ai Marelui Suprem Dumnezeu, care coexistă cu
timpul și coextensiv cu Spațiul.
Dar, din fericire, nu rezultă că nu putem să credem , sau chiar să știm , ceea ce nu ne
putem explica noi înșine sau ceea ce este dincolo de înțelegerea noastră. Dacă am
crede numai ceea ce intelectul nostru poate înțelege, măsura, înțelege și avea idei
distincte și clare despre noi, nu credem nimic. Simțurile nu sunt martorii care ne dau
mărturie despre cele mai înalte adevăruri.
Cea mai mare dificultate este că limba nu este adecvată pentru a ne exprima
ideile; deoarece cuvintele noastre se referă la lucruri și sunt imagini ale ceea ce este
substanțial și material. Dacă folosim cuvântul " emanație " , mintea noastră revine
involuntar la ceva material, care curge din alt material material; și
dacă respingem această idee de materialitate, nimic nu rămâne din emanație, ci dintr-o
realitate. Cuvântul "lucru" în sine ne sugerează ceea ce este material și în limitele
cunoașterii și jurisdicției simțurilor. Dacă ne taie departe de ea ideea de semnificație,
ea ni se prezintă ca nici un lucru, ci o irealitate intangibilă, care mintea se străduiește
în zadar să se înțeleagă. Existența și Ființele sunt termeni care au aceeași culoare de
materialitate; și când vorbim despre o putere sau o forță , mintea își imaginează
imediat un lucru fizic și material care acționează asupra altui. Eliminați această
idee; și puterea sau forța, lipsite de caracteristici fizice, pare la fel de ireală ca umbra
care dansează pe un zid, ea însăși o simplă absență a luminii; ca spirit este pentru noi
doar ceea ce nu contează.
Spațiul infinit și timpul infinit sunt cele două idei primare. Le formalizăm astfel:
adăugați corpul spre corp și sferă spre sferă, până când imaginația este obosită; și
totuși va rămâne dincolo, un spațiu gol, gol, neocupat, nelimitat, pentru
că estenul. Adăugați evenimentul la eveniment în succesiune continuă, pentru
totdeauna și pentru totdeauna, și va rămâne în continuare, înainte și după, un TIME în
care a existat și nu va fi niciun eveniment și, de asemenea, fără sfârșit, pentru
că esteprea nulă.
Astfel, aceste două idei ale limitei spațiului și nesfârșirea timpului par a implica ideile
care contează și evenimentele sunt limitate și finite. Nu putem concepe o infinitate de
lumi sau de evenimente; ci doar un număr nedeterminat din fiecare; căci, pe măsură
ce ne luptăm să concepem infinitul lor , gândul apare în ciuda tuturor eforturilor
noastre - trebuie să existe spațiu în care nu există lumi; trebuia să existe timp când nu
au existat evenimente.
Nu putem concepe cum, dacă acest pământ se mișcă de milioane de milioane de mile
repetate de un milion de ori, este încă în centrul spațiului ; nici cum, dacă am trăi
milioane de milioane de veacuri și secole, ar trebui să rămânem în centrul eternității -
cu încă mult spațiu pe de o parte ca și pe cealaltă; cu atât mai mult timp înaintea
noastră ca și în urmă; pentru că pare să spunem că lumea nu sa mișcat și nici nu am
trăit deloc.
Nici nu putem înțelege cum o serie infinită de lumi, adunate împreună, nu este mai
mare decât o serie infinită de atomi; sau o serie infinită de secole nu mai mult decât o
serie infinită de secunde; ambele fiind la fel de infinite și, prin urmare, o serie care nu
mai conține nici mai multe unități decât celelalte.
Nici noi nu avem capacitatea de a forma în noi înșine o idee despre ceea ce
este imaterial . Noi folosim cuvântul, dar ne transmite doar ideea absenței și negării
materiei; care dispărea, Spațiul și timpul singuri, infinit și fără limite, ni se pare să
rămână.
Nu putem crea nici o concepție despre un efect fără o cauză. Nu putem decât să
credem, într-adevăr, că, cât de departe ar trebui să fugim de-a lungul lanțului de efecte
și cauze, nu poate fi infinit ; dar trebuie să ajungem în cele din urmă la cevacare nu
este un efect, ci la prima cauză: și totuși, faptul este literalmente dincolo de
înțelegerea noastră. Mintea refuză să înțeleagă ideea de sine -existenta, a existenței
fără un început. Așteptați și părul care crește pe capul nostru pentru a înțelege natura
și nemurirea sufletului.
Nu trebuie să meargă atât de mult în căutarea unor mistere; nici nu avem dreptul să nu
credem sau să ne îndoim de existența unei prime prime cauze, ea însăși fără efect,
pentru că nu o putem înțelege; deoarece cuvintele pe care le folosim nici măcar nu ne
exprimă în mod adecvat.
Pentru puțin timp freăm un ac, pe o masă întunecată, inertă de minereu de fier, care a
rămas fără rost pe pământ de mai multe secole. Ceva este astfel comunicat oțelului - îl
numim o virtute , o putere sau o calitate- și apoi ne echilibrăm pe un pivot; și,
iată! desenată de o putere invizibilă, misterioasă, un pol al acului se întoarce spre nord
și acolo aceeași putere păstrează același pol pentru zile și ani; o să-l păstrați acolo,
poate, atâta timp cât lumea durează, să transportați acul unde vreți, și indiferent ce
mări sau munți intervin între el și Polul Nord al lumii. Iar această Putere, acționând
astfel și indicând marinarului cursul său asupra oceanului fără urme, când stelele nu
strălucesc de multe zile, salvează navele de la naufragiu, familiile din primejdie și cele
de la moarte subită pe a căror viață se află soarta națiunilor și pacea lumii
depinde. Dar pentru asta, Napoleon nu ar fi putut ajunge niciodată în porturile Franței
la întoarcerea sa din Egipt, nici Nelson a trăit pentru a lupta și a câștiga la
Trafalgar. Bărbații numesc această Putere Magnetismul , și apoi cred cu plăcere că le-
au explicat totul; și totuși au dat un nume nou unui lucru necunoscut, pentru a-
și ascunde ignoranța. Ce este această putere minunată? Este o putere reală,
reală, activă pe care o cunoaștem și o vedem. Dar care este esența ei sau cum
acționează, nu știm, mai mult decât cunoaștem esența sau modul de acțiune al
Gândirii Creative și al Cuvântului lui Dumnezeu.
Și din nou, ceea ce noi numim galvanism și electricitate - care, evoluat prin acțiunea
unui mic acid pe două metale, ajutat de un magnet, înconjoară pământul într-o
secundă, trimițând din pământ să aducă Gândurile care guvernează tranzacțiile
persoanelor și națiunilor? Mintea a format nici o noțiune de materie, care va
include aceasta ; și nici un nume pe care îl putem da, ne ajută să înțelegem esența și
ființa sa. Aceasta este o putere, cum ar fi gândire și voință. Nu mai știm.
Care este această putere de gravitație care face totul pe pământ să tindă spre
centru? Cum își întinde mâinile invizibile spre pietrele meteorologice neregulate, le
arestrează în cursul lor rapid și le trage spre sânul
pământului? Aceasta este o putere . Nu mai știm.
Care este căldura care joacă un rol minunat în economia lumii - că calorică , latentă
peste tot, în noi și fără noi, produsă prin ardere, prin presiuni intense și prin mișcare
rapidă? Este substanță, materie, spirit sau imaterial, o simplă forță sau stare de
materie?
Toată puterea este la fel de misteră. Aplicați o răceală intensă unei picături de apă în
centrul unui glob de fier, iar globul este spulberat pe măsură ce apa
îngheață. Congelați puțin din același element limpede într-un cilindru pe care
Enceladus sau Typhon nu l-ar fi putut îndepărta, aplicându-i căldură intensă, iar
puterea vastă care a atins latenta în apă scutură cilindrul până la atomi. Un mic tras
dintr-o sămânță mică, o tragere atât de moale și delicată încât cea mai mică vânătăie ar
ucide-o, își forțează drumul în jos în pământul tare, până la adâncimea multor
picioare, cu o energie total de neînțeles. Care sunt aceste forțe puternice, încuiate în
sămânța mică și picătură de apă?
Ce este însăși LIFE, cu toate energiile ei minunate și puternice - acea putere care
menține căldura în noi și ne împiedică corpurile noastre să se destrame atât de curând
fără ea, de la rezolvarea în elementele originale - Viața, acel miracol constant , natura
și esența cărora au evitat toți filosofii; și toate disertațiile lor învățate despre el sunt
doar un jargon al cuvintelor?
Nu e de mirare că vecii persani au crezut că Lumina și Viața erau una, emanații din
Divinitatea Supremă, arhetipul luminii. Nu e de mirare că în ignoranța lor s-au
închinat Soarelui. Dumnezeu a suflat în om spiritul vieții - nu contează, ci o emanație
din partea Lui; nu o creatură făcută de El, nici o existență distinctă; ci o putere , ca și
propria Lui Gândire: și lumină, pentru acei vechi cei mai îngroziți, nu părea nici o
creatură și nici o substanță materială grosolană, ci o emanație pură de la zeitate,
nemuritoare și indestructibile ca El Însuși.
Ce, într-adevăr, este REALITATEA? Visele noastre sunt la fel de reale, în timp ce
acestea au sfârșit, ca și evenimentele din timpul zilei. Vedem, auzim, simțim,
acționăm, experimentăm plăcerea și suferim durere, atât de viu și de fapt într-un vis ca
și când ne trezim. Evenimentele și tranzacțiile unui an sunt aglomerate în limitele unei
secunde: iar visul amintit este la fel de real ca și evenimentele din trecut ale vieții.
Și totuși știm că este ceva, un suflet în corpul nostru, un Dumnezeu care trăiește în
Univers.
Ia, atunci, atributele sufletului. Sunt conștient că există și sunt aceeași persoană
identică cu cea de 20 de ani în urmă. Sunt conștient de faptul că trupul meu nu este eu
- că dacă brațele mele ar fi fost îndepărtate, acea persoană pe care o numesc Eu, ar
rămâne în continuare, completă, întreagă, identică ca înainte. Dar nu pot să constat,
prin cea mai intensă și de lungă durată a reflecției, ce sunt eu și unde nu locuiesc în
corpul meu, nici dacă sunt un punct sau o substanță extinsă. Nu am nici o putere să
examinez și să inspectez. Eu exist, gândesc, cred. Că știu și nimic mai mult. Cred că o
gândire nobilă și sublimă. Care este acea Gândire? Nu este materie, nici Spirit. Nu
este un lucru; ci o putere și o forță. Fac pe hârtie anumite mărci convenționale,
care reprezintă această Gândire. Nu există putere sau Virtute în mărciScriu, dar numai
în Gândirea pe care o vor spune altora. Eu mor, dar gândul încă mai trăiește. Este o
Putere. Acționează asupra bărbaților, îi stimulează cu entuziasm, inspiră patriotismul,
guvernează comportamentul, controlează destinele, dispune de viață și de
moarte. Cuvintele pe care le vorbesc sunt doar o anumită succesiune de sunete
particulare, care prin aranjament convențional comunică celorlalți Gândul imaterial,
intangibil și etern. Faptul că gândul continuă să existe o clipă, după ce își face apariția
în suflet, dovedește că este nemuritor: căci nu există nimic care să-l poată
distruge. Cuvintele rostite, fiind simple sunete, pot să dispară în aer subțire, iar cele
scrise, simple mărci, să fie arse, șterse, distruse: dar MĂSURA însăși rămâne în viață
și trebuie să trăiască pentru totdeauna.
Și totuși nu știm când vine acea Gândire, nici ce este. Noi nu suntem. Noi nu-i
formăm, nu-l formăm, nu-l modelam. Nu este nici mecanismul nostru, nici invenția
noastră. Apare spontan, intermitent, așa cum era, în suflet, făcând acel suflet
instrumentul involuntar al cuvântului său față de lume. Ea vine la noi și ni se pare
străin, căutând o casă.
Puțin putem explica puterea puternică a VOII umane. Voința, ca și Gândul, pare
spontană, un efect fără o cauză. Circumstanțele o provoacă și servesc drept ocazie ,
dar nu o produc . Ea izvorăște în suflet, ca și Gândul, așa cum apele izbucnesc, în sus
într-un izvor. Este manifestarea sufletului, pur și simplu făcând aparentă ce trece în
interiorulsufletul sau o emanație din el, plecând în străinătate și acționând în exterior,
ea însăși o Existență reală, cum este o Putere admisă? Putem doar să ne deținem
ignoranța noastră. Este sigur că acționează asupra altor suflete, controlează, le
dirijează, își formează acțiunea, lege pentru oameni și națiuni: și totuși nu este
materială și nici vizibilă; iar legile pe care le scrie doar informează un suflet despre
ceea ce a trecut în interiorul celuilalt.
Dumnezeu, prin urmare, este un mister, doar ca tot ce ne înconjoară și, ca noi înșine,
sunt mistere. Știm că există și trebuie să existe o primă cauză. Atributele Sale,
separate de El, sunt nerealități. Pe măsură ce culoarea și extensia, greutatea și
duritatea nu există în afară de materie ca existențe și substanțe separate, spirituale sau
imateriale; astfel încât Binecuvântarea, Înțelepciunea, Dreptatea, Milostivirea și
Bunătatea lui Dumnezeu nu sunt existențe independente, îi personifică ca pe oameni,
dar atribute ale Divinității, adjectivede un mare substantiv. Dar noi știm că El trebuie
să fie Bine, Adevărat, Înțelept, Doar, Bunăvoitor, Milostiv și în toate acestea și în
toate celelalte atribute ale Lui, Perfect și Infinit; pentru că suntem conștienți de faptul
că acestea sunt legi care ne sunt impuse prin însăși natura lucrurilor, necesare și fără
de care Universul ar fi confuzie și existența unui Dumnezeu incredibil. Ele sunt
de esența Sa și sunt necesare, așa cum este existența Lui.
Și, așa cum gândirea sufletului, care emană din suflet, devine audibilă și vizibilă în
Cuvânt, la fel a făcut și gândul lui Dumnezeu, care se ridică în sine, nemuritor ca și El
însuși, când a fost conceput odinioară - imoral înainte , pentru că în El Însuși Însuși în
Cuvântul Său, manifestarea și modul său de comunicare, și astfel creează Universul
Material, Mental, Spiritual, care, ca și El, nu a început niciodată să existe.
Aceasta este ideea reală a Națiunilor Antice: DUMNEZEU, Tatăl atotputernic și sursa
tuturor; Gândul lui, concepe întregul Univers, și dispus crearea sa: WORD
Lui, rostind acest gând, și , astfel devenind Creatorul sau Demiourgos, în care a fost
Viață și Lumină, și că Lumina Viața Universului.
In timp ce Sclavono-Vend exemplifică lui Treime de către cele trei capete ale lui
Dumnezeu Triglav ; Prusacul antic indică Dumnezeului său Triunar , Perkoun,
Pikollos și Potrimpos , Zeități ale Luminii și Thunderului , ale Iadului și ale
Pământului; scandinavul antic la Odin, Frea și Thor ; și vechii etrusci la TINA,
TALNA și MINERVA, forță, abundență și înțelepciune ; ....
În timp ce Platon ne spune despre Binele Suprem , despre Motiv sau despre Intelect și
despre Suflet sau Spirit ; și Philo din Arhetipul Luminii , Înțelepciunea [Σόψια]
și Cuvântul [Λογος]? Kabaliștii, ai Triadelor din Sephiroth; ....
În timp ce discipolii lui Simon Magus și numeroasele secte ale gnosticilor ne
confundă cu Egonii, Emanațiile, Puterile, Înțelepciunea Superioră și Inferioară,
Ialdabaoth, Adam-Kadmon , până la cele trei sute șaizeci și cinci de mii de emanații
ale Maldaților ; ....
În timp ce toate aceste credințe își afirmă pretențiile față de posesia exclusivă a
Adevărului. Masoneria încorporează vechea sa doctrină, și nu mai mult: .... Că
Dumnezeu este ONU; că gândul Lui a rostit în Cuvântul Său, a creat Universul și îl
păstrează prin acele legi veșnice care sunt expresia acelei Gânduri: că sufletul omului,
inspirat în el de Dumnezeu, este nemuritor, așa cum sunt gândurile Lui; că este liber
să facă răul sau să aleagă binele, responsabil pentru faptele sale și pedepsit pentru
păcatele sale: că tot răul și răul și suferința sunt doar temporare, discordanțele unei
mari armonii și că, în timpul bun, ei vor conduce modulațiile infinite ale coarnei și
ritmului final al armoniei, adevărului, iubirii, păcii și fericirii, care vor suna în vecii
vecilor, sub Arcul Cerului, printre toate stelele și lumile și în toate sufletele oamenilor
și îngerilor.
[Ilustrare]
XXVII.
NECESARUL COMMANDERULUI TEMPULUI
Acesta este primul dintre adevăratele grade de cale ferată ale ritului scoțian antic și
acceptat. Se ocupă de acest loc în Calendarul Gradelor dintre cel de-al 26-lea și
ultimul dintre gradele filozofice, pentru ca, prin ruperea continuității acestora, să
ușureze ceea ce altfel ar putea deveni obositor; și, de asemenea, să vă reamintim că,
deși este logodit cu speculațiile și abstractizările filosofiei și crezurilor, masonul
trebuie, de asemenea, să continue să se implice în îndatoririle active ale acestui mare
război al vieții. El nu este numai un moralist și filozof, ci un soldat, succesorul acelor
Cavaleri din Evul Mediu, care, în timp ce purtau Crucea, aveau și Sabia și erau Ostașii
de Onoare, Loialitate și Datorie.
Schimbările de timp și circumstanțele; dar virtutea și datoria rămân aceleași. Răul care
trebuie războinic, dar să ia altă formă și să fie dezvoltat într-o altă formă.
Fecioara nevinovată nu se mai află la mila baronului brutal sau a omului de la arte; dar
puritatea și nevinovăția încă au nevoie de protectori.
Adevărul, în act, profesiune și opinie, este mai rar acum decât în zilele
cavalității. Falsitatea a devenit o monedă actuală și circulă cu un anumit grad de
respectabilitate; deoarece are o valoare reală. Este într-adevăr marele Vice al Vârstei -
ea, și sora ei gemenească, Nemernicia. Oamenii, pentru preferința politică, pretind
orice fel de principii sunt profitabile și profitabile. La bar, la amvon, și în sălile
legislative, oamenii argumentează împotriva propriilor lor convingeri, și, cu ceea ce
au termen logica , se dovedesc a satisfacția altora ceea ce ei nu se cred. Insinceritatea
și duplicitatea sunt valoroase pentru posesorii lor, cum ar fi bunurile în stocuri, care
generează un anumit venit: și nu mai este adevărul unei opinii sau al unui principiu,
dar profitul net care poate fi realizat din ea, care este măsura valorii sale.
Presa este un mare secerător al falsității. Pentru a calomni un antagonist politic, pentru
a interpreta greșit tot ceea ce spune și, dacă este imposibil, să inventeze pentru el ceea
ce nu spune; să pună în circulație orice calomnie neîmpărtășită împotriva sa, sunt
necesare pentru al învinge - aceste obiceiuri sunt atât de comune încât au încetat să
exciteze observațiile sau comentariile, cu atât mai puțin surpriza sau dezgustul.
A fost o vreme când un Cavaler ar muri, mai degrabă decât să spună o minciună sau
să-i spargă cuvântul Cavaler. Comandantul Cavaler al Templului revigorează vechiul
spirit Cavaler; și se dedică vechii închinări în Cavaler a Adevărului. Nici o profesie de
opinie nu a lui, din motive de profit sau profit, sau de teama de dezavantajul
lumii; nici o defăimare a unui dușman; fără colorare sau perversiune a zicerilor sau
faptelor altor bărbați; nici un discurs nesincer și nici un argument pentru vreun scop,
sau sub orice pretext, trebuie să-și împrăștie ecusonul corect. Din capitol, ca și în el,
trebuie să vorbească Adevărul și tot adevărul, nu mai mult și nici mai puțin; sau altfel
nu vorbesc deloc.
În nici o epocă a lumii, omul a avut mai multă ocazie decât acum să arate acele virtuți
înalte și acel eroism nobil care a distins cele trei mari ordine militare și religioase, în
tinerețe, înainte de a deveni corupți și afectați de prosperitate și putere.
Când o epidemie fricoasă rănește un oraș și moartea este inhalată cu aerul care
respiră; când cei care trăiesc cu greu suferă pentru a îngropa pe cei morți, cei mai
mulți oameni fug în teroare abătută, să se întoarcă și să trăiască, respectabili și
influenți, când pericolul a trecut. Dar spiritul bătrân al devotamentului, al
dezinteresului și al disprețului morții încă trăiește și nu dispare în inima omului. Peste
câțiva se constată că se află ferm și neclintit la posturile lor, în față și sfidează
pericolul, nu pentru bani, pentru a fi onorați pentru aceasta sau pentru a-și proteja
propria gospodărie; ci din simpla umanitate și să se supună dictatelor greșite ale
datoriei. Îi îngrijesc pe bolnavi, respirând atmosfera pestilențială a spitalului. Ei
explorează adăposturile dorinței și nenorocirii. Cu blândețea femeii, ele înmoaie
durerile muribundului, și hrănește lampa vieții în convalescentă. Ei efectuează
ultimele cadre triste la morți; și nu caută altă răsplată decât aprobarea conștiinței lor.
Aceștia sunt adevărații Cavaleri ai vremii actuale: aceștia și căpitanul care rămâne la
postul său la bordul navei sfărâmate până când ultima barcă, încărcată la marginea
apei cu pasageri și echipaj, sa despărțit de partea ei; și apoi se duce calm cu ea în
adâncurile misterioase ale oceanului: pilotul care stă la volan în timp ce flăcările
rapide se învârteau în jurul lui și îi scărcau viața: pompierul care urcă pe pereții
aprinderi și se pliază în mijlocul flăcărilor pentru a salva proprietatea sau viețile celor
care nu au asupra lui nici o pretenție prin cravată de sânge sau prietenie sau chiar de
cunoștință obișnuită: - aceștia și alții ca acestea: - toți oamenii care, stabiliți la postul
de datorie, stau acolo cu mană; să moară, dacă este nevoie, dar să nu-și deșartă postul;
căci și ei sunt jurați să nu se retragă înaintea vrăjmașului.
XXVIII.
NICIODATĂ DE SUN, SAU PRINCE ADEPT.
Dumnezeu, este autorul a tot ceea ce există; Eternă, Supremă, Viața și Abuzul; din
care Nimic din Univers nu este ascuns. Nu faceți nici un idol și imagini vizibile; ci
mai degrabă să Se închine Lui în solitudini adânci ale pădurilor sechestrate; pentru că
El este invizibil și umple Universul ca suflet și nu trăiește în nici un Templu!
Lumina și întunericul sunt căile veșnice ale lumii. Dumnezeu este principiul a tot ceea
ce există și Tatăl tuturor ființelor. El este etern, imobiliar și auto-existent. Nu există
limite pentru puterea Lui. La un moment dat El vede trecutul, prezentul și viitorul; și
procesiunea constructorilor Piramidelor, cu noi și descendenții noștri cei mai
îndepărtați, trece acum înaintea Lui. El ne citește gândurile înainte ca acestea să fie
cunoscute de noi înșine. El guvernează mișcările Universului și toate evenimentele și
revoluțiile sunt creaturile voinței Lui. Căci El este Mintea infinită și Inteligența
Supremă.
Caldeanul de pe câmpiile lui ma venerat și pe cel care-l iubea pe mare. Mi-au zidit
temple și turnuri și mi-au ars sacrificii pe o mie de altare. Lumina a fost divină pentru
ei și ei m-au crezut un Dumnezeu. Dar eu nu sunt nimic - nimic ; și LIGHT este
creatura DUMNEZEU nevăzut care a învățat adevărata religie Patriarhilor antice:
AWFUL, MYSTERIOUS, ABSOLUTUL.
Omul a fost creat curat; și Dumnezeu ia dat adevărul, așa cum ia dat LUMINA. El a
pierdut adevărul și a găsit eroare . El a rătăcit mult în întuneric; și în jurul lui Păcatul
și rușinea se deplasează mereu. Sufletul care este necurat și păcătos și murdar cu pete
pământești nu se mai poate uni cu Dumnezeu, până când prin încercări lungi și multe
purificări este în cele din urmă eliberat de vechea nenorocire; și Lumina depășește
întunericul și îl detronizează în Suflet.
Dumnezeu este primul; indestructibil, etern, necrezut, indivizibil. Înțelepciunea,
Dreptatea, Adevărul și Îndurarea , cu armonie și dragoste , sunt de esența Sa,
și Eternitatea și Infinitul de Extindere . El este tăcut și consimte cu MIND și este
cunoscut sufletelor prin MIND singur. În El toate lucrurile erau conținute inițial, iar
de la El toate lucrurile au evoluat. Căci din Talea Sa Divină și REST, după o infinitate
de timp, a fost desfăcut Cuvântul sau Puterea Divină; și apoi, la rândul său,
INTELECTUL MULȚI, INTELECT, fără măsură; iar din Cuvânt au evoluat miridele
de soare și sisteme care fac Universul; și focul și lumina, și armonica electrică, care
este armonie a sferelor și a numerelor: și din INTELECT toate sufletele și intelectul
oamenilor.
La inceput, Universul era doar O SOUA. El a fost TOTI, singur cu TIME și SPACE,
și Infinit ca ei.
- Și încă nu este MAN! ci un animal care a suflat, a văzut și a gândit: până când o
scânteie imaterială din Ființa Infinită a lui Dumnezeu a pătruns în creier și a devenit
sufletul: și iată, omul nemuritor! Astfel, triple, fructul gândului lui Dumnezeu este
omul; care vede și aude și simte; care gândește și motivează; care iubește și este în
armonie cu Universul.
În timp ce primele stejari încă își întinse frunzele, omul și-a pierdut cunoștința
perfectă despre Unul Dumnezeu Adevărat, Existența Absolută Antică, Mintea Infinită
și Inteligența Supremă; și plutea neputincios pe oceanul de coastă al
presupunerilor. Apoi, sufletul se chinuia căutând să afle dacă universul material era o
simplă combinație de atomi sau o lucrare a Înțelepciunii Infinite, Necreate: ... dacă
Divinitatea era concentrată, iar Universul era o imaterialitate extinsă; sau dacă El a
fost o existență personală, o Omnipotență, Eternă, Esență Supremă, care
reglementează materia după voință; sau supunându-l unor legi neschimbate pe tot
parcursul eternității; și pentru El, Însuși Înfinit și Etern, Spațiul și Timpul sunt
necunoscute. Cu viziunea limitată finită, ei căutau să învețe sursa și să explice
existența Răului, a Durerii și a Tristeții; așa că au rătăcit tot mai adânc în întuneric și
s-au pierdut; și pentru ei nu mai era niciun Dumnezeu; ci doar un Univers mare, prost,
fără suflet, plin de simple embleme și simboluri.
Ați auzit până acum, în unele dintre gradele prin care ați trecut, o mare parte din
închinarea străveche a Soarelui, a Lunii și a celorlalte luminoase strălucitoare ale
Cerului și a Elementelor și Puterilor Naturii Universale. Ați fost făcuți, într-o oarecare
măsură, familiarizați cu personificările lor ca eroi suferind sau triumfători sau ca zei
sau zeițe personale, cu caracteristici și pasiuni umane și cu multitudinea de legende și
fabule care reprezintă doar alegoric răsăriile și setările lor, cursurile, conjuncțiile și
opozițiile, domiciliul și locurile de înălțare.
Poate că ați presupus că noi, ca mulți dintre cei care am scris despre aceste subiecte,
v-am dorit să vă reprezentăm această închinare ca cea mai veche și cea mai originală
închinare a primilor oameni care au trăit. Pentru a vă contrazice, dacă aceasta a fost
concluzia voastră, am făcut ca personificările Marelui Luminator al Cerului, sub
denumirile prin care el era cunoscut celor mai vechi națiuni, să proclame vechile
adevăruri primitive cunoscute Părinților noștri rasă, înainte ca oamenii să vină să se
închine manifestărilor vizibile ale Puterii Supreme și Magneței și atributelor
presupuse ale divinității universale în Elemente și în armatele strălucitoare pe care
noaptea cu regularitate strânge și mănâncă pe câmpul albastru al ceramicii.
ATHOM sau ATHOM-RE, a fost Dumnezeul suprem și cel mai vechi suprem al
Egiptului de Sus, venerat la Teba; la fel ca OM sau AUM al Hindus-ului, al cărui
nume nu putea fi pronunțat și care, la fel ca BREHM-ul ultimului popor, era "Ființa
care a fost, este și va veni, Marele Dumnezeu, Marele Atotputernic, Omniscient și
Omniprezent, Cel mai mare din Univers, Domnul "; a cărui emblemă era o sferă
perfectă, arătând că El a fost primul, ultimul, mijlocul și fără sfârșit; superioară tuturor
Dumnezeilor Naturii și tuturor personificărilor puterilor, elementelor și
luminarelor; simbolizat de Lumină, Principiul Vieții.
AMUN a fost Natura-Dumnezeu sau Spirit al Naturii, numit de acest nume sau
AMUN-RE, și sa închinat la Memphis în Egiptul de Jos, în Libia și în Egiptul
Superior. El a fost Jupiterul libian și a reprezentat forța inteligentă și organizatoare
care se dezvoltă în Natura, când tipurile intelectuale sau formele corpurilor sunt
revelate simțurilor în ordinea lumii, prin unirea lor cu materia, prin care se produce
generarea de organisme . El a fost la fel cu Kneph, din a cărui gură a apărut oul orf din
care a apărut Universul.
De la numele SURYA, dat de Hindus la Soare, Sectul care i-a plătit adorație specială
se numea Souras . Pictorii descriu mașina lui, trasată de șapte cai verzi. În Templul
Visweswara, la Benares, există o sculptură veche, bine executată în piatră,
reprezentând-o într-o mașină trasă de un cal cu douăsprezece capete. Călăul său, prin
care este precedat, este ARUN [din [ebraică: ]אןך, AUR crepusculum?] sau Zori; și
printre numeroasele sale titluri sunt doisprezece care denotă puterile sale distincte în
fiecare dintre cele douăsprezece luni. Aceste puteri sunt numite Adityas, fiecare dintre
ele având un nume special. Surya se presupune că a coborât frecvent pe pământ, într-o
formă umană, și a lăsat o rasă pe pământ, la fel de renumită în povestea indiană cu
Heliade din Grecia. El este adesea numit Regele Stelelor și al Planetelor și astfel ne
amintește de Adon-Tsbauth (Stăpânul Stăpânilor Străini) al scrierilor evreiești.
Cu fenomenul agriculturii, presupus a fi invenția lui Osiris, egiptenii au legat cele mai
înalte adevăruri ale religiei lor. Sufletul omului a fost ca o sămânță ascunsă în pământ,
iar cadrul muritor, în mod similar trimis spre locul de odihnă întunecat, a așteptat
restaurarea sa la sursa neîntreruptă a vieții. Osiris nu a fost doar un binefăcător al celor
vii; el a fost și Hades, Serapis și Rhadamanthus, monarhul morților. Moartea, prin
urmare, în opinia egipteană, a fost doar un alt nume pentru renovare, deoarece
Dumnezeul său este aceeași putere care reînnoiește neîncetat vitalitatea în
natură. Fiecare cadavru imbrăcat în mod corespunzător era numit "Osiris", iar în
mormânt trebuia să fie unită sau cel puțin adusă în armonie cu Divinitatea. Căci atunci
când Dumnezeu sa întrupat pentru binele omului, sa sugerat că, prin analogie cu
caracterul său asumat, El ar trebui să se supună tuturor condițiilor de existență
vizibilă. În moarte, ca în viață, Isis și Osiris erau modele și precursori ai
omenirii; mormintele lor stăteau în templele Zeilor Superiori; totuși, deși rămășițele
lor erau îngropate la Memphis sau Abydus, divinitatea lor era neimaginată și fie
străluceau ca lumini în ceruri, fie în lumea nevăzută, prezidându-se viitorul spiritelor
nemembrite pe care le-a adus moartea mai aproape.
Osiris este o ființă similară cu ADONI sirian; și fabula din istoria sa, pe care noi nu
trebuie să o repetăm aici, este o formă narativă a religiei populare din Egipt, a cărei
Soare este eroul, iar calendarul agricol este moral. Valea umedă a Nilului, datorită
fertilității sale față de inundațiile anuale, a apărut, spre deosebire de deșertul
înconjurător, ca și viața în mijlocul morții. Inundația era în mod evident dependentă
de Soare, iar Egiptul, înconjurat de deșerturi aride, ca o inimă în cădelnița arzătoare,
era puterea feminină, dependentă de influențele personificate în Dumnezeul
ei. Typhon fratele său, tipul de întuneric, secetă și sterilitate, și-a aruncat corpul în
Nil; și astfel, Osiris, "bunul", "Mântuitorul", a pierit în al 28-lea an al vieții sale sau al
domniei sale, iar în a 17-a zi a lunii, Athor, sau pe 13 noiembrie. El este, de asemenea,
facut sa moara in timpul incalzirii de vara timpurie, cand, din martie pana in iulie,
pamantul a fost parched cu căldură intolerabil, vegetație a fost ars, și Nil languil
epuizat. Din acea moarte se ridică când Soarele Solstițial aduce inundația, iar Egiptul
este plin de bucurie și aclamare anticipativă a celei de-a doua recolte. De la moartea sa
de iarnă se ridică cu florile de primăvară din primăvară, iar apoi a fost sărbătorit
festivalul vesel de Osiris.
Deci mândria lui Jemsheed, unul dintre eroii orbi ai Persiei sau anul personalizat, a
fost tăiat brusc de Zohak, tiranul Occidentului. El a fost tăiat în jos de un pește-oase,
și imediat strălucirea Iranului a schimbat la întuneric. Ganymede și Adonis, ca și
Osiris, se grăbeau în toată puterea și frumusețea lor; moartea prematură a lui Linus,
care a fost înghițit de vechea plângere a Greciei, a fost asemănătoare cu cea a Siamecii
persane, Hylasului bithynian și Maneros egiptean, Fiul lui Menes sau Eternul. Elega
numită Maneros a fost cântată la banchete egiptene și o efigie închisă într-un
sarcofagus diminuat a fost înmânată pentru a le reaminti oaspeților despre scurta lor
existență. Și frumosul Memnon a pierit în vârful lui; și Enoh, a cărui moarte timpurie
a fost plâns la Iconium, a trăit 365 de ani, numărul de zile din anul solar;
Povestea lui Osiris se reflectă în cele ale lui Orpheus și Dionusos Zagreus și, probabil,
în legendele lui Absyrtus și Pelias, despre Æson, Thyestes, Melicertes, Itys și
Pelops. Io este Isis sau Niobe descumpănit; și Rhea plânge pe lordul său dezmembrat,
Hyperion, și moartea fiului ei Helios, înecat în Eridan; și dacă Apollo și Dionusos sunt
nemuritori, au murit sub alte nume, cum ar fi Orfeu, Linus sau
Hyacinthus. Mormântul lui Zeus a fost arătat în Creta. Hippolytus a fost asociat în
onoruri divine cu Apollo și, după ce a fost rupt în bucăți ca Osiris, a fost readus la
viață de plantele paeoniene ale lui Diana și a păstrat întunecat în grova secretă din
Egeria. Zeus a părăsit Olympus pentru a vizita etiopienii; Apollo a suferit servitute
Admetului; Theseus, Peirithous, Hercules și alți eroi au coborât pentru o vreme în
Hades;
BAL, reprezentant sau personificare a soarelui, a fost unul dintre marii zei ai Siriei,
Asiriei și Chaldei, iar numele său se găsește pe monumentele lui Nimroud și se
întâmplă frecvent în scrierile ebraice. El a fost Marea Natura - Dumnezeul Babiloniei,
Puterea căldurii, a vieții și a generației. Simbolul său a fost Soarele, și a fost socotit
așezat pe un taur. Toate accesoriile marelui său templu la Babilon, descrise de
Herodot, se repetă cu fidelitate singulară, dar la o scară mai mică, în tabernacolul și
templul evreiesc. Numai statuia de aur se dorește să completeze
asemănarea. Cuvântul Bal sau Baal , ca și cuvântul Adon, înseamnă Domnul și
Maestrul. El a fost, de asemenea, Divinitatea Supremă a Moabiților, Amoniților,
Cartaginezilor și a Sabei în general; galii s-au închinat Soarelui sub numele de Belin
sau Belinus: și Bela se găsește printre zeitățile celtice pe monumentele antice.
Strămoșii nordici ai grecilor au menținut, cu obiceiuri mai stricte, un stil mai manant
de simbolism religios decât entuziaștii efeminați ai Sudului și au întrupat în Perseus ,
HERCULES și MITHRAS, consumarea calităților pe care le-au apreciat și le-au
exercitat.
Aproape fiecare națiune va avea o ființă mitică, a cărei forță sau slăbiciune, virtuți sau
defecte, aproape sau mai puțin descrie cariera Soarelui prin anotimpuri. A existat un
Celtic, un teutonic, un scitic, un Etruscan, un Hercules Lydian, toate ale căror legende
deveneau tributară celor ale eroului grec. Numele lui Hercule a fost găsit de Herodot
că a fost mult timp familiarizat în Egipt și în Orient și a aparținut inițial unui personaj
mult mai înalt decât eroul relativ modern cunoscut în Grecia ca Fiul lui
Alcmena. Templul lui Hercule din Tir a fost raportat că a fost construit cu 2300 de ani
înainte de vremea lui Herodot; și Hercule, al cărui nume grecesc a fost uneori
presupus a fi de origine fenoică, în sensul Circuitor, adică"rover" și "perambulator" de
pe pământ, precum și "Hyperion" al cerului, a fost patronul și modelul acelor
navigatori celebri care își răspândesc altarele de la coastă la coastă prin Marea
Mediterană, până la extremitățile Occidentului, ARKALEUS "a construit orașul
Gades și unde un foc perpetuu a ars în slujba lui. El a fost descendentul liniar al lui
Perseus, copilul luminos al întunericului, conceput într-o boltă subterană de aramă; și
el a reprezentat Mithrasul persan, crescându-și leii emblematici deasupra porților lui
Mycenæ și aducând sabia lui Jemsheed la lupta împotriva gorgonilor din
Vest. Mithras este descris în mod similar în Zend-Avesta ca "erou puternic,
alergătorul rapid, al cărui ochi strălucitor îmbrățișează pe toți, al cărui braț poartă
clubul pentru distrugerea lui Darood".
Mithras, eroul născut în rocă, a anunțat întoarcerea soarelui în primăvară, așa cum
Prometheus, înlănțuit în caverna sa, a concretizat continuarea lui Winter. Beaconul
persan de pe vârful muntelui reprezenta divinitatea născută în stâncă, consfințită în cel
mai valabil templu; iar conflagrația funerară a lui Hercule era soarele care murise în
slavă în spatele dealurilor occidentale. Dar, deși manifestarea tranzitorie suferă sau
moare, puterea veșnică și veșnică eliberează și salvează. Era un atribut esențial al unui
Titan, că ar trebui să iasă din nou după căderea lui; pentru renașterea Naturii este la fel
de sigură ca și declinul său, iar alternanțele sale sunt supuse numirii unei puteri care le
controlează pe amândouă.
"Dumnezeu", spune Maximus Tyrius, "nu i-a cruțat pe Fiul Său [Hercules], sau nu i-ar
fi scutit de calamitățile incidentale ale omenirii". Descendența tebană a lui Jove a avut
parte de durere și încercare. Prin înfrângerea dificultăților pământești, el și-a dovedit
afinitatea cu cerul. Viața lui a fost o luptă continuă. A căzut în fața lui Tifon în
deșert; și la începutul sezonului de toamnă (cum lung redite hora noctis), a coborât
sub îndrumarea lui Minerva către Hades. El a murit; dar a cerut inițial inițierea lui
Eumolpus, pentru a preciza starea de pregătire religioasă care trebuia să fie precedată
de schimbările importante. Chiar și în Hades a salvat-o pe Theus și a scos piatra lui
Ascalaphus, a reanimat spiritele fără sânge și a târât în lumina zilei monstrul
Cerberus, repetat drept invincibil, pentru că era o emblemă a timpului în sine;
Fantezia liberă a vechilor ancieni, care scoteau țesătura miturilor și legendelor lor, era
consacrată prin credință. Nu a fost, ca și mintea modernă, separată un sanctuar mic de
credințe împrumutate, dincolo de care restul era comun și necurat. Imaginația,
rațiunea și religia au circulat în jurul aceluiași simbol; și în toate simbolurile lor a fost
o semnificație serioasă, dacă am putea să o găsim. Ei nu au inventat ficțiuni în același
spirit vapid în care noi, înghesuit de convenții, le citim. În încercarea de a interpreta
creații de fantezie, fantezia și motivul trebuie să ghideze: și o mare parte din
controversa modernă rezultă din greșelile neînțelegeri ale simbolismului antic.
Pentru acele popoare antice, acest pământ era centrul Universului. Pentru ei nu existau
alte lumi, populate cu ființe vii, care să împartă grijile și atenția Dumnezeirii. Pentru
ei Lumea a fost o câmpie mare, de limite necunoscute, poate de neconceput, iar
Soarele, Luna și Stelele au călătorit deasupra ei, pentru a le da lumină. Cultul de la
Soare a devenit baza tuturor religiilor antichității. Pentru ei lumina și căldura erau
mistere; ca într-adevăr ei încă sunt pentru noi. Pe măsură ce soarele a provocat ziua, și
absența lui noaptea; când, când călătorea spre nord, primavara și vara îl urmau; și
când sa întors din nou spre sud, toamna și vărsarea de iarnă, nopțile reci și lungi
întunecate au stăpânit pământul; ... deoarece influența lui a produs frunzele și florile, a
maturat recoltele și a adus inundații regulate, el a devenit pentru ei cel mai interesant
obiect al Universului material. Pentru ei a fost focul înnăscut al trupurilor, focul
naturii. Autor al vieții, căldură și aprindere, le-a fost cauza eficientă a întregii
generații, căci fără el nu exista nici o mișcare, nici o existență, nici o formă. El îi era
imens, indivizibil, nepieritor și prezent pretutindeni. Avea nevoie de lumină și de
energia sa creativă, simțită de toți oamenii; și nimic nu le-a fost mai teamă decât
absența lui. Influențele sale benefice au determinat identificarea sa cu principiul
binelui; și BRAHMA hindușilor, MITHRAS-ii persanilor și ATHOM, AMUN,
PHTHA și OSIRIS, egipteni, BEL al caldeenilor, ADONAI ai Fenicienilor, ADONIS
și APOLLO al grecilor au devenit doar personificări ale soarele,
Ideea primitivă a spațiului infinit a existat în primii oameni, așa cum există în noi. Ea
și ideea timpului infinit sunt primele două idei înnăscute. Omul nu poate să conceapă
cum poate fi adăugat ceva la lucru sau la un eveniment care urmează unui eveniment,
pentru totdeauna. Ideea se va întoarce vreodată, că oricât de mult va fi adăugat vrac în
vrac, trebuie să existe, dincolo de orice, un gol gol fără limită; în
care nu este nimic . În același mod, ideea timpului fără început sau sfârșit se forțează
asupra lui. Timpul , fără evenimente, este de asemenea un gol și nimic .
În spațiul gol gol, oamenii primitivi știau că nu există lumină și căldură. Au simțit,
ceea ce știm științific, că trebuie să existe acolo un întuneric gros și o intensitate a
frigului de care nu avem concepție. În acel vid, ei au crezut că Soarele, Planeta și
Stelele au coborât atunci când au trecut sub Orizontul Occidental. Întunericul era
pentru ei un dușman, un rău, o teamă și o teroare vagi. A fost întruchiparea
principiului răului; și din el au spus că a fost format. Pe măsură ce Soarele se aplecă
spre sud spre acel vid, se cutremură de teamă; și când, la Solstițiul de iarnă, începu din
nou marșul spre nord, se bucurau și se bucurau; așa cum au făcut-o la Solstițiul de
vară, când cel mai mult părea să le zâmbească în mândria lor de loc. Aceste zile au
fost sărbătorite de toate națiunile civilizate de atunci. Creștinul le-a făcut sărbătoarea
bisericii și ia însușit celor doi sfinți Ioan;
Și el greșește foarte mult, care își imaginează acest lucru, deoarece legendele și
fabulele mitologice ale antichității se referă și au temelia lor în fenomenul cerurilor și
toți zeii Heathhen sunt doar niște denumiri date soarelui, stelelor, planetelor, semnele
zodiacale, elementele, puterile naturii și natura natală universală, de aceea primii
oameni s-au închinat Stelelor și orice lucru, animat și neînsuflețit, le părea să posede
și să exercite o putere sau o influență, evidentă sau imaginară, asupra umane și destine
omenești.
Pentru totdeauna, în toate națiunile, urcând spre cea mai îndepărtată antichitate la care
ajunge lumina istoriei sau strălucirea tradiției, găsim, așezate mai presus de toți zeii
care reprezintă lumina și elementele și aceia care personifică puterile înnăscute ale
universalitate, o Zeitate mai înaltă, tăcută, nedefinită, incomprehensibilă, Supremă, un
singur Dumnezeu, de la care toți ceilalți curg sau emană sau prin El sunt
creați. Deasupra timpului - Dumnezeu Horus, Zeita Lună sau Zeita-Pământ-Isis și
Soare-Dumnezeul Osiris, a egiptenilor, a fost Amun, Natura-Dumnezeu; și deasupra
lui, din nou, Divinitatea Infinită, Incomprehensibilă, ATHOM. BREHM, cel tăcut,
auto-contemplativ, un singur Dumnezeu original, a fost Sursa, Hindus, Brahma,
Vishnu și Siva. Deasupra lui Zeus sau în fața lui erau Kronos și Ouranos. Peste
Alohayim a fost marele Natura-Dumnezeu AL, și încă dincolo de el, existența
abstractă, IHUH - Cel ce este, a fost și va fi. Mai presus de toate zeitatile persane a
fost timpul nelimitat, ZERUANE-AKHERENE; iar peste Odin și Thor a fost Marea
detență scandinavă ALFADIR.
Căci vechiul Heathenism avea peste tot o bază în Adevăr; și dacă am putea să separăm
acea intuiție pură în natură și în simbolurile simple ale naturii, aceasta constituia baza
tuturor Heathenismului, din aliajul de eroare și adaosurile ficțiunii, acele prime
trăsături hieroglifice ale științei instinctive a primilor oameni, ar fi găsit să fie de
acord cu adevărul și o adevărată cunoaștere a naturii și să-și permită o imagine a unei
filosofii libere, pure, cuprinzătoare și terminate a vieții.
Lupta, de atunci înainte de a fi eternă, între voința divină și voința naturală în sufletele
oamenilor, a început imediat după creație. Cain la ucis pe fratele său Abel și a ieșit în
popoare ale pământului cu o rasă neputincioasă, ucenici și sfidători ai adevăratului
Dumnezeu. Ceilalți descendenți ai Tatălui comun al rasei s-au căsătorit cu fiicele
descendenților lui Cain și toate națiunile au păstrat amintirea acelei diviziuni a
familiei umane în cei neprihăniți și nevinovați, în legendele lor distorsionate despre
războaiele dintre zei și Giants și Titani. Când, după aceea, a avut loc o altă diviziune
similară, Descendenții lui Seth au păstrat singuri religia primitivă și știința primitivă și
i-au transmis posterității în vechiul caracter simbolic, pe monumente de piatră:
Acestea fiind elementele conflictuale din sânul omului; vechea moștenire sau zestrea
originală a adevărului, care i-a fost dată de Dumnezeu în revelația primitivă; și eroarea
sau temelia erorii, în sensul și spiritul său degradat, care acum s-au întors de la
Dumnezeu în natură, credințele false au apărut și au crescut cu rang și luxuriant,
atunci când Adevărul Divin nu mai era păzit cu grijă de gelozie și nici păstrat în curat
puritate. Acest lucru sa întâmplat în curând printre majoritatea națiunilor orientale, și
mai ales indienii, caldeenii, arabii, persii și egiptenii; cu care imaginația și un
sentiment foarte profund dar totuși senzual pentru natură au fost foarte
predominante. Suprafața nordică, vizibilă ochilor lor, posedă de departe cele mai mari
și mai strălucitoare constelații; și au fost mai vii la impresiile făcute de astfel de
obiecte,
Dar printre alte națiuni timpurii, un entuziasm sălbatic și o idolatrie senzuală a naturii
au înlocuit curând simpla închinare a Dumnezeului Atotputernic și au pus deoparte
sau au deformat credința pură în Spiritul Etern Necreat. Marile puteri și elemente ale
naturii și principiul vital al producției și procreării prin toate generațiile; atunci
spiritele celeste sau gazda cerească, armatele luminoase ale Stelelor și marea Soare și
Luna misterioasă, în continuă schimbare (toate acestea nu se priveau întreaga lume
antică ca simple globuri de lumină sau corpuri de foc, ci ca animate substanțe vii,
puternice față de soarta și destinele omului); lângă spiritele genii și tutelare, și chiar
sufletele celor morți, au primit închinarea divină. Animalele, reprezentând
constelațiile vechi, priveau mai întâi doar ca simboluri, au fost venerate ca
zei; cerurile, pământul și operațiunile naturii au fost personificate; și personaje fictive
inventate pentru a explica introducerea științei și a artelor și fragmentele vechilor
adevăruri religioase; și personificate principiile bune și rele, au devenit și ele obiecte
de închinare; în timp ce, prin toate, strălucea încă firele de argint ale vechii revelații
primitive.
Cele mai populare forme sau manifestări ale lui Vishnu the Preserver erau
avatarasurile sale succesive sau reprezentări istorice care reprezentau Zeitatea care
ieșea din misterul incomprehensibil al naturii Sale și se dezvăluia în acele epoci critice
care fie păreau în lumea fizică sau morală pentru a marca un nou început al
prosperității și ordinii. Combaterea puterii răului în diferitele departamente ale naturii
și în perioade succesive de timp, Divinitatea, deși variază în formă, este în realitate
aceeași, fie ea văzută în invenții utile în agricultură sau socială, în victoriile
tradiționale asupra crezurilor rivale, sau în schimbări fizice descoperite slab prin
tradiție sau sugerate de teoria cosmogonică. În timp ce Rama, eroul epic înarmat cu
sabie, club și săgeți, prototipul lui Hercule și al lui Mithras, se luptă ca Patriarhul
Evreiesc cu puterile întunericului; ca Chrishna-Govinda, ciobanul divin, el este
Mesagerul Păcii, supramustând lumea prin muzică și iubire. Sub forma umană, el nu
încetează niciodată să fie Ființa Supremă. "Cei nebuni" (spune el, în Bhagavad Ghita),
"necunoscuți de natura mea supremă, mă disprețuiesc în această formă umană, în timp
ce oameni de minți mari, luminați de principiul divin în ei, mă recunosc ca
incoruptibili și înainte de toate, și slujiți-mi cu inimile nedivizate ". "Nu sunt
recunoscut de toți", spune el din nou, "pentru că ascuns de puterea supranaturală care
este în mine, totuși pentru mine sunt cunoscute toate lucrurile trecute, prezente și
viitoare, am existat înainte de Vaivaswata și Menou. Dumnezeul cel mai înalt,
Creatorul lumii, eternul Poorooscha (Lumea omului sau geniul lumii). Și deși în
propria mea natură sunt scutită de răspundere la naștere sau moarte și sunt Stăpânul
tuturor lucrurilor create, totuși, ori de câte ori în lume, virtutea este înfrântă,
prevalează viciu și nedreptate, de multe ori mă manifest și mă dezvăluie de la vârsta la
vârstă, pentru a salva pe cei drepți, pentru a distruge vinovații și pentru a liniști pașii
falși ai virtuții. Cine mă recunoaște ca și așa, nu se va lăsa să intre în altul, pentru că el
intră în mine; și mulți care au avut încredere în mine au intrat deja în mine, fiind
purificați prin puterea înțelepciunii. Îi ajut pe cei care merg pe drumul meu, după cum
mă servesc ". iar viciile și nedreptățile prevalează, așa încât de multe ori mă manifest
și mă dezvăluie de la vârsta la vârstă, pentru a salva pe cel drept, pentru a distruge
vinovăția și pentru a liniști pașii falși ai virtuții. Cine mă recunoaște ca și așa, nu se va
lăsa să intre în altul, pentru că el intră în mine; și mulți care au avut încredere în mine
au intrat deja în mine, fiind purificați prin puterea înțelepciunii. Îi ajut pe cei care
merg pe drumul meu, după cum mă servesc ". iar viciile și nedreptățile prevalează, așa
încât de multe ori mă manifest și mă dezvăluie de la vârsta la vârstă, pentru a salva pe
cel drept, pentru a distruge vinovăția și pentru a liniști pașii falși ai virtuții. Cine mă
recunoaște ca și așa, nu se va lăsa să intre în altul, pentru că el intră în mine; și mulți
care au avut încredere în mine au intrat deja în mine, fiind purificați prin puterea
înțelepciunii. Îi ajut pe cei care merg pe drumul meu, după cum mă servesc ". fiind
purificat prin puterea înțelepciunii. Îi ajut pe cei care merg pe drumul meu, după cum
mă servesc ". fiind purificat prin puterea înțelepciunii. Îi ajut pe cei care merg pe
drumul meu, după cum mă servesc ".
Pe lângă doctrina lor despre transmigrarea sufletelor, dogmele lor pot fi reprezentate
sub următoarele capuri: 1. Existența unui singur Dumnezeu, de la care se desfășoară
toate lucrurile și la care toți trebuie să se întoarcă. Pentru el, ei aplică în mod constant
aceste expresii - Esența Universală și Eternă; ceea ce a fost și va continua
vreodată; ceea ce vivifică și răspândește toate lucrurile; Cel care este prezent
pretutindeni și face ca corpurile celeste să se rotească în cursul pe care El la
prescris. 2d. O diviziune tripartită a Principiului Bine, în scopul creării, conservării și
renovării prin schimbare și moarte. 3d. Existența necesară a unui Principiu Rău,
ocupat în contracararea scopurilor binevoitoare ale primului, în execuția lor de către
Devata sau Subordonatul Genii,
Și aceasta a fost o parte a doctrinei lor: "O ființă mare și de neînțeles a existat singură
din toată Veșnicia, tot ce privim și noi înșine suntem porțiuni ale Lui, sufletul, mintea
sau intelectul zeilor și al oamenilor și al tuturor creaturilor simțitoare, sunt părți
detașate ale sufletului universal, la care, la anumite perioade, sunt destinate să se
întoarcă, dar mintea ființelor finite este impresionată de o serie de iluzii neîntrerupte,
pe care ei le consideră reale, până când se reunesc la marea fantana a adevărului.
Dintre aceste iluzii, prima și cea mai esențială este individualitatea. Prin influența sa,
atunci când se detașează de sursa ei, sufletul devine ignorant al propriei sale naturi,
originii și destinului, considerându-se o existență separată și nu mai este o scânteie
Divinitatea, o legătură a unui lanț incomensurabil,o porțiune infinit de mică dar
indispensabilă dintr-un întreg întreg ".
Următoarele extrase din cărțile lor vor servi pentru a arăta care au fost principiile
adevărate ale crezului lor:
care au existat fără nici o cauză, ci în sine, care au creat toate lucrurile așa cum sunt,
în cele mai îndepărtate veacuri. Duhul care străbate tot ceea ce dă lumină Soarelui
vizibil, chiar în acelașiun fel sunt eu, deși infinit îndepărtat în grad . Să se întoarcă
sufletul meu la Duhul nemuritor al lui Dumnezeu, și apoi lasă trupul meu, care se
termină în cenușă, să se întoarcă în țărână! Duhul Sfânt, care stăpânește focul, ne
conduce pe o cale dreaptă spre bogățiile fericirii. Tu, Doamne, ai toate comorile
cunoașterii! Îndepărtați fiecare vopsea greșită din sufletele noastre!
dar nimeni nu-l cunoaște; el înțeleptul numit Marele, Supremul, Duhul
Pervers ... Adevăr perfect, fericire perfectă, fără egal, nemuritor; unitate absolută, pe
care nici un vorbitor nu o poate descrie, nici minte înțeleasă: totul pătrunzător,
transcendent, încântat de inteligența sa nemărginită, nici limitat de spațiu sau
timp; fără picioare, alergând rapid; fără mâini, apucând toate lumile; fără ochi; fără
urechi, toate auzul; fără un ghid inteligent, înțelegând totul; fără cauză, primele din
toate cauzele; toate puterile, toate puterile, Creatorul, Preserverul, Transformatorul
tuturor lucrurilor: acesta este Cel Mare; acest lucru spune Vedele. nici mintea nu
înțelege: totul pătrunzător, transcendent, încântat de propria lui inteligență fără limite,
și nici limitat de spațiu și timp; fără picioare, alergând rapid; fără mâini, apucând toate
lumile; fără ochi; fără urechi, toate auzul; fără un ghid inteligent, înțelegând totul; fără
cauză, primele din toate cauzele; toate puterile, toate puterile, Creatorul, Preserverul,
Transformatorul tuturor lucrurilor: acesta este Cel Mare; acest lucru spune
Vedele. nici mintea nu înțelege: totul pătrunzător, transcendent, încântat de propria lui
inteligență fără limite, și nici limitat de spațiu și timp; fără picioare, alergând
rapid; fără mâini, apucând toate lumile; fără ochi; fără urechi, toate auzul; fără un ghid
inteligent, înțelegând totul; fără cauză, primele din toate cauzele; toate puterile, toate
puterile, Creatorul, Preserverul, Transformatorul tuturor lucrurilor: acesta este Cel
Mare; acest lucru spune Vedele. Transformator al tuturor lucrurilor: acesta este Cel
Mare; acest lucru spune Vedele. Transformator al tuturor lucrurilor: acesta este Cel
Mare; acest lucru spune Vedele.
„Fie ca sufletul meu, care se monteaza Aloft în orele mele de veghe ca o scânteie
eteric, și care, chiar și în somn mea, are o ascensiune ca, creșterea la o distanță mare,
ca o emanație de Lumina Luminilor, să fie unite prin devotament meditație cu Spiritul
cel mai bun și cu inteligență supremă ... Fie ca acel suflet al meu, care a fost el însuși
primavara, să fie plasată în toate creaturile ... care este o rază de înțelepciune perfectă,
lumina care nu poate fi distrusă fixată în corpurile create, fără de care nu se efectuează
nici un act bun ... în care, ca o esență nemuritoare, poate fi cuprinsă orice a trecut, este
prezent sau va fi în continuare ... să fie uniți prin meditația devotată cu Spiritul cel mai
bun și inteligent suprem!
„Ființa ființării este singurul Dumnezeu, etern și prezent pretutindeni, care cuprinde
totul Nu există nici un Dumnezeu, dar El ... Ființa Supremă este invizibil, de neînțeles,
imobile, fără a figura sau forma Nimeni nu a văzut vreodată El;... Timp nu-l cuprinde
niciodată, esența lui străbate totul, totul a fost derivat din El.
"Dizolvarea lumii", spune ei, "constă în distrugerea formelor și calităților vizibile ale
lucrurilor, dar esența lor materială rămâne și din ea lumile noi sunt formate de energia
creatoare a lui Dumnezeu și astfel Universul este dizolvat și reînnoit în succesiune
nesfârșită. "
Jainasul, o sectă la Mysore și în altă parte, spune că religia antică a Indiei și a întregii
lumi consta în credința într-un singur Dumnezeu, un Duh pur, indivizibil, omniscient
și atotputernic; că Dumnezeu, după ce a dat tuturor lucrurilor ordinea și calea lor de
acțiune, și omului o parte suficientă de rațiune sau înțelegere, pentru a-l ghida în
comportamentul său, îl lasă să opereze libera voință, fără a-și exercita întregul el nu
putea fi ținut răspunzător pentru comportamentul său.
Menou, legiuitorul Hindu, a adorat, nu Soarele material vizibil, ci "acea lumină divină
și incomparabil mai mare", de a folosi cuvintele celui mai venerabil text din Scriptura
indiană ", care iluminează pe toate, încântă toate, din care toate continuă, la care toți
trebuie să se întoarcă și care singură ne poate radia intelectul ". El își începe astfel
institutele:
"A auzit!
"Acest univers exista numai în prima idee divină, încă neexpandată, ca și cum ar fi
fost implicată în întuneric, imperceptibilă, nedefinabilă, nedescoperită prin rațiune și
nedescoperită de revelație, ca și cum ar fi fost cu totul imersată în somn:
"Apoi, Puterea singulară existentă, care nu a fost descoperită, dar făcând această lume
discursibilă, cu cinci elemente și alte principii ale naturii, a apărut cu o glorie
nemărginită, lărgind ideea Lui sau lăsând la o parte întunericul.
"El pe care numai mintea îl poate percepe, a cărui esență eludă organele veșnice, care
nu are părți vizibile, care există din Eternitate, chiar El, sufletul tuturor ființelor, pe
care nici o ființă nu le poate înțelege, strălucește.
"El, care voia să producă diferite ființe din Substanța Sa Divină, mai întâi cu un gând
creat apele ... Din ceea ce este [tocmai Ebraica ]יהוה, prima cauză, nu obiectul
sensului, existentă peste tot în fond, nu existente în percepția noastră, fără început sau
sfârșit "[A și Ω, sau IA Ω]", a fost produs bărbatul divin renumit în toate lumile sub
denumirea de Brahma ".
Apoi, recapitulând diferite lucruri create de Brahma, el adaugă: "El", adică Brahma
["Λόγος, WORD]", a cărui putere este de neînțeles, creând astfel acest Univers, a fost
din nou absorbit în Spiritul Suprem, schimbând timpul energie pentru timpul de
repaus ".
Antareya A'ran'ya , unul dintre Vedelor, dă această idee primitivă creației: „La
început, Universul era , dar un suflet:. Nimic altceva, active sau inactive, a existat
Apoi , el a avut acest gând, voi creați lumi și astfel El a creat aceste lumi diferite:
aerul, lumina, ființele muritoare și apele.
"El a avut acest gând: Iată lumile, voi crea păzitori pentru lumi, așa că El a luat de apă
și a făcut o ființă îmbrăcată cu forma umană." El se uită la el și, așa cum se contemplă,
gura se deschise ca un ou, a ieșit din vorbire și din focul de vorbire, iar nările s-au
deschis și prin ele a suflat respirația, iar prin ea a fost propagat aerul, ochii s-au
deschis, de atunci a apărut o rază luminoasă și din ea a fost a făcut urechea, urechile s-
au dilatat, au ieșit din auz și din spațiul auditiv: "... și, după trupul omului, cu
simțurile, a fost format:" El, Sufletul Universal, a reflectat astfel: Cum poate acest
trup există fără Mine? " El a examinat prin ce extremitate a putut să-l pătrundă și a
spus: Dacă, fără Me, Lumea este articulată, respirația exhalează și vede
vederea; dacă auziți auzul, pielea se simte și mintea reflectă înghițirile de degluție și
organul generativ își îndeplinește funcțiile, ce sunt eu atunci? Și separând sutura
craniului, a pătruns în om.
ceea ce îi place cel mai mult ființa divină este omul, cel mai apropiat se apropie de
propriile perfecțiuni. Când un om, absolut descătuindu-se de simțurile sale, se
absoarbe în contemplație de sine, ajunge să descopere Divinitatea și devine parte din
El ".
Persii vechi, în multe privințe, seamănă cu Hindusii - în limba lor, poezia lor și
legendele lor poetice. Cuceritele lor le-au adus în contact cu China; și au supus
Egiptului și Iudeii. Opiniile lor despre Dumnezeu și despre religie seamănă mai mult
cu cele ale evreilor decât cu cele ale oricărei alte națiuni; și, într-adevăr, aceștia din
urmă au împrumutat de la ei câteva doctrine proeminente, că suntem obișnuiți să
privim ca o parte esențială a crezului originar evreiesc.
Despre Împăratul Cerului și Tatăl Luminii Veșnice, despre Lumea Pură a Luminii,
despre Cuvântul Veșnic prin care s-au creat toate lucrurile, despre Cele Șapte Spirite
Mighty care se află lângă Tronul Luminii și Omnipotenței și despre gloria acei gazde
ceresc care înconjoară tronul, originea răului și prințul întunericului, monarhul
spiritelor rebele, dușmanii tuturor binelui, le-au făcut distincții foarte asemănătoare cu
cele ale evreilor. Către idolatria egipteană au simțit cea mai puternică abhorrence, iar
sub Cambyses a urmat un plan regulat pentru extirparea sa totală. Xerxes, când a
invadat Grecia, a distrus Templele și a ridicat capete de foc de-a lungul întregului curs
al marșului său. Religia lor era eminamente spirituală, iar focul pământesc și jertfa
pământească erau doar semnele și emblemele unei alte devotări și o putere mai mare.
Astfel, doctrina fundamentală a religiei antice din India și Persia nu a fost mai întâi
decât o simplă venerare a naturii, a elementelor ei pure și a energiilor sale primare, a
focului sacru și, mai presus de toate, a Luminii - aerului, nu atmosferei inferioare
aerul, dar aerul mai curat și mai strălucitor al Cerului, respirația care animă și
pătrunde în suflarea vieții muritoare. Această venerație pură și simplă a naturii este,
probabil, cea mai veche și a fost de departe cea mai răspândită în lumea primitivă și
patriarhală. Nu a fost inițial o dezbinare a naturii sau o negare a suveranității lui
Dumnezeu. Aceste elemente pure și esențe primitive de natură creată le-au oferit
primilor oameni, încă într-o comunicare strânsă cu divinitatea, nu o similitudine
asemănătoare, nici o simplă imagine fantezistă sau o figură poetică, ci un simbol
natural și adevărat al puterii divine. Peste tot în scrierile ebraice, lumina pură sau focul
sacru sunt folosite ca o imagine a puterii și omniprezenței divinității. Respirația lui era
sursa vieții; și șoapta slabă a brizei a anunțat profetului prezența sa imediată.
"Toate sunt urmași ai unui singur foc. Tatăl a desăvârșit toate lucrurile și le-a predat
celui de-al Doamnei Minte, pe care toate neamurile oamenilor o numesc pe primul."
Lucrările naturale coexistă cu lumina intelectuală a Tatălui; Sufletul care împodobește
marele Cer și care îl împodobește după Tatăl. Sufletul, fiind un foc strălucitor, prin
puterea Tatălui, rămâne nemuritor și este stăpân pe viață și umple golurile lumii.
focul, care este mai întâi dincolo de el, nu și-a închis puterea în materie prin fapte, ci
prin minte, căci fraierul lumii fierbinți este mintea minții, care a izvorât din minte, a
îmbrăcat focul cu focul. numai pentru că El, primind de la puterea Tatălui esența
intelectului, este în stare să înțeleagă mintea Tatălui;și să insufle în toate sursele și
principiile capacitatea de a înțelege și de a continua în mișcarea neîncetată de mișcare.
"Aceasta a fost limba Zoroasterului, care încorporează vechile idei persane.
Și același înțelept vechi a vorbit astfel despre Soare și Stele: Tatăl a făcut întregul
Univers al focului, al apei și al pământului și al eterului total hrănit. El a fixat o mare
mulțime de stele fără mișcare, care stau în picioare pentru totdeauna, nu prin
constrângere și fără voie, dar fără dorința de a rătăci, focul acționând asupra
focului. El a adunat cele șapte firmamenturi ale lumii și astfel a înconjurat pământul
cu convexitatea cerurilor; și a stabilit șapte existențe vii, aranjând aparența lor
tulburare în orbite obișnuite, șase planete și Soarele, așezate în centru, al șaptelea; în
acel centru din care toate liniile, divergente în felul acesta, sunt egale; și soarele rapid,
învârtindu-se în jurul unui centru principal, încercând vreodată să ajungă la lumina
centrală și tot pătrunzătoare, purtând cu el Luna strălucitoare.
Ormuzd spune lui Zoroaster, în Boundehesch: "Eu sunt cel care păstrează cerul
împrăștiat de stele în spațiul eteric, care face din această sferă, care a fost odată
îngropată în întuneric, un potop de lumină. a lungul pământului pe care umblă pe
Domnul lumii Eu sunt cel care face lumina soarelui, a lunii și a stelelor să străpungă
norii Îmi fac sămânța de porumb care piere în pământ sporește din nou ... Am creat
omul, a cărui ochi este lumină, a cărei viață este suflarea nărilor sale. Mi-am pus în ea
puterea neîncetabilă a vieții. "
Ahriman a fost de unele secte de parse considerate mai vechi decât Ormuzd,
întunericul fiind mai vechi decât lumina; el este imaginat că a fost necunoscut ca
Ființă Malevolentă în epoca timpurie a lumii, iar căderea omului este atribuită în
Boundehesch unei închinări apostate a lui, din care oamenii s-au convertit printr-o
succesiune de profeți care se termină cu Zoroaster.
Mithras nu este doar lumină, ci inteligență; acel luminator care, deși născut în
obscuritate, nu numai că va înlătura întunericul, ci va birui moartea. Războiul prin
care se ajunge la această desăvârșire se desfășoară, în principal, prin instrumentul
"Cuvântului", că "emanația vie a zeității, în virtutea căreia există lumea", a cărei
formule revelate sunt inexacte repetate în liturgiile Magilor sunt doar expresia. "Ce să
fac", strigă Zoroaster, "O Ormuzd, plin de strălucire, pentru a se lupta cu Daroodj-
Ahriman, tatăl Legii Răului, cum să-i fac pe oameni pur și sfânt?" Ormuzd a răspuns
și a spus: "Invocați, Zoroastru, legea curată a slujitorilor de la Ormuzd, invocați
Amschaspandele care vărsau abundența în cele șapte Keshwars, invocați
Cerul, Zeruana-Akarana, păsările care trăiesc pe înălțime, vântul rapid,
Pământul; invoca Duhul Meu, eu care sunt Ahura-Mazda, cel mai curat, mai puternic,
cel mai intelept cel mai bun fiinte; eu care au cel mai măreț trup, care prin puritate
sunt Suprem, al cărui Suflet este Cuvântul Excelent; și voi, toți oamenii, mă invocați
așa cum am poruncit lui Zoroaster. "
Ahura-Mazda însuși este DOMNUL viu; el este numit "primul născut al tuturor
lucrurilor, imaginea expresă a Eternului, foarte ușoară a foarte luminii, Creatorul care,
prin puterea Cuvântului pe care nu-l încetează niciodată să pronunțe, a făcut în 365 de
zile Cerul și Pământul". Cuvântul este spus în Yashna că a existat înaintea tuturor și a
fi Yazata, un obiect personificat de rugăciune. A fost descoperit în Serosch, în Homa,
și din nou, sub Gushtasp, sa manifestat în Zoroaster.
Între viață și moarte, între soare și umbră, Mithras este exemplul prezent al Unității
primare de la care au apărut toate lucrurile și în care, prin medierea sa, toate
contrariile vor fi în cele din urmă absorbite. Jertfa lui anuală este Paștele Magilor, o
ispășire simbolică sau un angajament de regenerare morală și fizică. El a creat lumea
la început; și la sfârșitul fiecărui an consecutiv eliberează curentul vieții pentru a
revigora un cerc nou al ființei, astfel încât la sfârșitul tuturor lucrurilor el va aduce
suma obosită de veacuri ca o hecatombă înaintea lui Dumnezeu, eliberându-se printr-o
jertfă finală sufletul naturii din cadrul ei perisabil, pentru a începe o existență mai
strălucitoare și mai pură.
Iamblichus ( De Mys. viii. 4) spune: "Egiptenii sunt departe de a atribui toate lucrurile
la cauze fizice, viață și intelect se deosebesc de ființa fizică, atât în om, cât și în
Univers, punând intelectul și rațiunea mai întâi ca existență în sine și din acestea
derivă lumea pământească, ca părinte a lucrurilor generate, ele constituie o Demiurgă
și recunosc o forță vitală atât în ceruri, cât și înaintea cerurilor, ele pun Intelectul Păr
peste și dincolo de Univers și altul (adică mintea descoperită în lumea materială ),
alcătuită dintr-o minte continuă care pătrunde în Univers și repartizată în toate părțile
și sferele sale. " Ideea egipteană a fost aceea a întregii filosofii transcendentale - cea a
unei divinități, atât a spiritului imanent, cât și a celui transcendent, care a trecut în
manifestările sale, dar nu a fost epuizată de așa ceva.
Înțelepciunea consemnată în rolurile canonice ale lui Hermes a ajuns repede în această
tradiție transcendentală, tot ceea ce curiozitatea umană poate descoperi vreodată. În
special, se spune că Teba a recunoscut o ființă fără început sau sfârșit, numită Amun
sau Amun-Kneph, Spiritul sau Breath of Nature, sau chiar un obiect de reflecție
reverențială, pe care era interzis chiar să numească . O astfel de ființă ar sta teoretic în
fruntea celor trei ordine ale zeilor menționate de Herodot, acestea fiind privite ca
clasificări arbitrare ale unor ființe similare sau egale, aranjate în emanații succesive,
conform unei estimări a demnității lor comparative. Cei opt Zei Mari, sau clasa
primară, au fost probabil manifestări ale lui Dumnezeu emanat în diferitele părți și
puteri ale Universului, fiecare putând cuprinde întreaga Divinitate.
În vechile cărți hermetice, așa cum a fost citat de Iamblichus, a avut loc următorul
pasaj cu privire la Ființa Supremă:
de unde și el este numit începutul lucrurilor concepute de intelect. Acestea sunt atunci
cele mai vechi începuturi ale tuturor lucrurilor, pe care Hermes le pune în fața zeilor
eterici și empirezi și celesti ".
"CHANG-TI, sau Domnul sau ființa supremă", a spus vechiul crez chinez, "este
principiul a tot ceea ce există și Tatăl tuturor celor vii. El este etern, imobiliar și
independent: puterea Lui nu cunoaște limite: privirile și înțelepciunea înțeleg, de
asemenea, trecutul, prezentul și viitorul și pătrunde chiar și în locurile intime ale
inimii. Cerul și pământul sunt sub conducerea sa: toate evenimentele, toate revoluțiile,
sunt consecințele dispensării și voinței sale. , sfânt și imparțial, răutatea îi jignește
vederea, dar cu ochiul de mulțumire privește cu desăvârșire acțiunile virtuoase ale
oamenilor, dar, totuși, pedepseste viciul într-o manieră exemplară, chiar și în prinții și
conducătorii, și adesea îi îndepărtează pe cei vinovați , ca să cinstească cu onoare pe
omul care umblă după inima lui și pe care îl ridică din întunerec: Bine, milostiv și plin
de milă,el îi iartă pe cei răi de pocăința lor, iar calamitățile publice și neregulile
anotimpurilor sunt doar avertismente salutare, pe care bunătatea părintească le dă
oamenilor, pentru a le îndemna să se reformeze și să se modifice ".
Controlat de rațiune infinit mai mult decât prin imaginație, acei oameni care ocupă
estul extrem al Asiei nu au căzut în idolatrie decât după timpul lui Confucius și în
două secole de la nașterea lui Hristos; când religia BUDDHA sau FO a fost dusă acolo
din India. Sistemul lor a fost mult timp reglementat de închinarea pură a lui
Dumnezeu și de temelia existenței lor morale și politice, așezate într-un motiv solid,
corect, conform cu ideile adevărate ale divinității. Nu aveau zei falsi sau imagini, iar
cel de-al treilea împărat Hoam-ti a ridicat un Templu, cel dintâi probabil construit
vreodată, la Marele Arhitect al Universului. Și deși au oferit sacrificii diversilor îngeri
tutelari, totuși i-au onorat infinit mai puțin decât XAM-TI sau CHANG-TI, Domnul
suveran al lumii.
Confucius a interzis să facă imagini sau reprezentări ale divinității. El nu a atras nici o
idee despre personalitate față de El; ci a considerat-o ca o putere sau un principiu care
pătrunde întreaga natură. Și chinezii au desemnat Divinitatea după numele
MOTIVULUI DIVIN.
Japonezii cred într-o Ființă Supremă Invisibilă, să nu fie reprezentați prin imagini sau
venerați în Templu. L-au numit AMIDA sau OMITH; și să spună că el este fără
început sau fără sfârșit; că a venit pe pământ, unde a rămas o mie de ani și a devenit
Mântuitorul rasei noastre căzute, ca să judece pe toți oamenii; și binele este să trăiești
pentru totdeauna, în timp ce cei răi trebuie să fie condamnați la iad.
Este evident că masele evreilor, precum și altor națiuni, au venit numai din revelația
primitivă, și nici nu se pare că, până după captivitatea lor în rândul perselor, s-ar fi
preocupat de speculații metafizice cu privire la natura divină și esență; deși este
evident, din Psalmii lui David, că un trup select între ei a păstrat o cunoaștere în
privința divinității, care era total necunoscută masei poporului; iar cei aleși puțini au
devenit mediul de tranziție pentru anumite adevăruri, spre vremuri mai vechi.
Printre greci, învățați ai egiptenilor, toate ideile superioare și doctrinele mai severe
despre Divinitate, natura suverană și puterea Infinită, înțelepciunea veșnică și
Providența care conduc și îndrume toate lucrurile la capătul lor potrivit, Mintea
Infinită și Inteligența Supremă care a creat toate lucrurile și a fost ridicată cu mult
peste natura exterioară; toate aceste idei mai înalte și doctrinele mai nobile au fost
expuse mai mult sau mai puțin perfect de Pythagoras, Anaxagoras și Socrates și au
fost dezvoltate în modul cel mai frumos și luminos de Platon, iar filozofii care i-au
succedat. Și chiar în religia populară a grecilor există multe lucruri capabile de o
importanță mai profundă și de o semnificație mai spirituală; deși acestea par a fi doar
vestigii rare ale adevărului străvechi, presiuni vagi, tonuri fugitive și instantanee, care
dezvăluie o credință într-o ființă supremă,
O mare parte din Adevărul primitiv a fost predată lui Pythagoras de Zoroaster, care a
primit-o de la indieni. Ucenicii Lui au respins folosirea Templelor, a Altarilor și a
Statuilor; și a zâmbit la nebunia acelor națiuni care și-au închipuit că Zeitatea a izvorât
din afinitate sau avea o legătură cu natura umană. Vârfurile celor mai înalte munți
erau locurile alese pentru sacrificii. Imnurile și rugăciunile erau închinarea lor
principală. Dumnezeul suprem, care umple cercul larg al Cerului, a fost obiectul la
care au fost abordați. Aceasta este mărturia lui Herodot. Lumina nu a fost considerată
ca un obiect de închinare, ci mai degrabă emblema cea mai pură și plină de viață a
primului emanat de la Dumnezeul cel Veșnic; și a crezut că omul a cerut ceva vizibil
sau tangibil pentru a-și înălța mintea la acel grad de adorare datorat Ființei Divine.
A existat o asemănare surprinzătoare între temple, preoți, doctrine și închinarea
magilor persani și a druidilor britanici. Aceștia din urmă nu i-au închinat idolilor în
forma umană, deoarece ei au considerat că divinitatea, fiind invizibilă, ar trebui
adorată fără să fie văzută. Ei au afirmat Unitatea Dumnezeirii. Invocările lor au fost
făcute puterii unice de conservare; și au argumentat că, deoarece această putere nu era
materie, trebuie să fie neapărat Divinitatea; și simbolul secret folosit pentru a-și
exprima numele era OIW. Ei credeau că pământul a susținut o distrugere generală prin
apă; și ar fi din nou distruse de foc. Ei au recunoscut doctrinele nemuririi sufletului,
un viitor stat și o zi de judecată care se va desfășura pe principiul responsabilității
omului. Ei chiar au păstrat o idee despre răscumpărarea omenirii prin moartea unui
Mediator. Au păstrat o tradiție a Deluge-ului, pervertit și localizat. Dar, în jurul
acestor fragmente de adevăr primitiv, ei au purtat o rețea de idolatrie, au închinat două
zeități subordonate sub numele de HU și CERIDWEN, bărbați și femei (fără îndoială
aceleași cu Osiris și Isis) și au ținut doctrina transmigrației.
Druizii, ca și strămoșii lor de răsărit, au plătit cel mai sacru numerele ciudate, care,
trasate înapoi, s-au încheiat în unitate sau în divinitate, în timp ce numerele par a se
termina în nimic. 3 a fost deosebit de respectat. 19 (7 + 3 + 3 ²): 30 (7x3 + 3x3): și 21
(7x3) au fost numere observate la ridicarea templelor lor, apărând constant în
dimensiunile lor, și numărul și distanțele pietrelor imense.
Ei au cultivat multe dintre științele liberale și, în special, astronomia, știința favorită a
Orientului; în care au obținut o experiență considerabilă. Ei au considerat ziua ca fiind
urmași ai nopții și, prin urmare, au făcut calculele lor de nopți în loc de zile; și noi, de
la ei, încă mai folosim cuvintele de douăzeci și șapte. Ei știau împărțirea cerurilor în
constelații; și, în cele din urmă, au practicat cea mai strictă moralitate, având în mod
deosebit respectul cel mai sacru pentru acea virtute specială masonică, Adevărul.
"Unde este acest Dumnezeu? Care este puterea lui și ce a făcut pentru a-și arăta
gloria?
"El trăiește din toate veacurile, stăpânește toate tărâmurile și împrăștie toate lucrurile
atât de mari cât și de mici.
"El a făcut omul și ia dat un suflet care va trăi și nu va pieri, deși trupul va fi smuls
sau va fi ars în cenușă. Și toți cei neprihăniți vor locui cu el în locul
numit Gimli sau Vingolf ; cei răi vor merge la Hel și de acolo la Niflhel, care este jos,
în lumea nouă ".
Aproape fiecare națiune păgână, în măsura în care avem cunoștință despre mitologia
lor, crede într-un Dumnezeu Suprem suprasolicitabil, al cărui nume nu era legal să
rostească.
"Când ne urcăm", spune MÜLLER, "la cele mai îndepărtate înălțimi ale istoriei
grecești, ideea lui Dumnezeu ca Ființă Supremă stă înaintea noastră ca un simplu
fapt.La adorarea Unuia Dumnezeu, Tatăl Cerului, Tatăl de oameni, găsim în Grecia o
închinare la Natura. " Originalul Zeus era Dumnezeu sau zei, numiți de greci Fiul
Timpului, ceea ce înseamnă că nu era Dumnezeu înaintea Lui, ci El era Etern. "Zeus",
spune Linia Orfică, "este Începutul, Zeusul Mijlociu, din Zeus s-au făcut toate
lucrurile". Și Peleidele din Dodona au spus: "Zeus a fost, Zeus este, Zeus va fi, mare
Zeus!" Zevs νή, Ζευσ εστάν, Ζευς ςσετέ ώ μεγάλο Ζευς: și el a fost Ζευς, κυδιστος,
μέγιστος, Ζέους, Cel mai bun și cel mai mare.
Parseii, păstrând vechea religie învățată de Zaradisht, spun în catehismul lor: "Noi
credem într-un singur Dumnezeu și nu credem în nimeni alături de El, care a creat
cerurile, Pământul îngerii ... Dumnezeul nostru nu are nici fața, nici forma, culoarea și
forma, nici locul fix. Nu există altul ca El, și nici mintea noastră nu Îl poate înțelege ".
Marele inițiator egiptean, înainte de vremea evreilor, a făcut același lucru în privința
cuvântului Isis; pe care le-au considerat sacre și incomunicabile.
Origine spune: "Există nume care au o potență naturală, cum ar fi cele pe care Sageții
le-au folosit între egipteni, magii din Persia, brahminii din India." Magicul nu este un
act deșer și chimeric, Epicureenii se prefac că numele SABAOTH și ADONAI nu au
fost făcute pentru ființe create, ci fac parte dintr-o teologie misterioasă, care se
întoarce spre Creator, de la care vine virtutea acestor nume, când sunt aranjate și
pronunțate conform regulilor. "
Cuvântul Hindū AUM a reprezentat cele trei Puteri combinate în Dumnezeul lor:
Brahma, Vișnu și Siva; sau crearea, conservarea și distrugerea puterilor: A, prima; U
sau O-O, al doilea; și M, al treilea. Acest cuvânt nu a putut fi pronunțat, cu excepția
literelor: pentru pronunțarea sa ca un singur cuvânt sa spus că face să tremure
Pământul și chiar și Îngerii din Cer pentru a se cutremura de frică.
Un pasaj vechi în Purana spune: "Toate riturile rânduite în Vede, jertfele focului și
toate celelalte purificări solemne vor trece, dar ceea ce nu va trece niciodată este
cuvântul A-O-O-M căci este simbolul Domnului tuturor lucrurilor ".
Oracolul clarian, care era de o veche antichitate necunoscută, fiind întrebat care
dintre
zeități a fost numită IAΩ, a răspuns în aceste cuvinte remarcabile: "
Inițiații trebuie să ascundă secretele misterioase. Învățați apoi că
IAΩ este Marele Suprem al lui Dumnezeu, că stăpânește peste tot. "
Evreii consideră că adevăratul Nume al lui Dumnezeu este pierdut irecuperabil prin
nefolosire și că privirea sa este una dintre Misterele care vor fi dezvăluite la venirea
lui Mesia. Și îi atribuie pierderea ilegalității aplicării punctelor masoretice la un nume
atât de sacru, prin care este uitată cunoașterea vocilor proprii. Se spune chiar și în
Gemara lui Abodah Zara că Dumnezeu a permis ca arhiereul evreu celebru să fie ars
de către un împărat roman, deoarece el a fost auzit să pronunțe numele cu numele
sacru.
Evreii se temeau că Heathen-ul ar putea să dețină Numele și, prin urmare, în copiile
Scripturilor, ei au scris în caracterul samaritean, în loc de ebraică sau din caldaică, că
adversarul ar putea să nu o folosească necorespunzător: căci ei credeau că este capabil
să facă miracole; și a afirmat că minunile din Egipt au fost executate de Moise, în
virtutea faptului că acest nume este gravat pe tijă și că orice persoană care cunoștea
adevărata pronunție ar putea să facă cât a făcut el.
Josephus spune că a fost necunoscut până când Dumnezeu la comunicat lui Moise în
pustie și că a fost pierdut prin răutatea omului.
Adepții lui Mahomed au o tradiție că există un nume secret al Divinității care posedă
proprietăți minunate; și că singura metodă de a se familiariza cu aceasta este prin a fi
inițiată în Misterele lui Isla Abla .
Hierocles, unul dintre discipolii săi cei mai zeloși și celebri, spune în mod expres că
cel care crede că sufletul omului, după moartea sa, va intra în trupul unei ființe, pentru
viciile sale sau va deveni o plantă pentru prostia lui, este înșelat; și este absolut
ignorantă a formei veșnice a sufletului, care nu se poate schimba niciodată; pentru că
rămâne mereu om, se spune că devine Dumnezeu sau fiară, prin virtute sau viciu, deși
nu poate deveni nici unul, nici celălalt prin natură, ci numai prin asemănarea
înclinațiilor sale cu a lor.
Și Timaeus din Locria, un alt ucenic, spune că pentru alarma și pentru a le împiedica
să comită crime, le-au amenințat cu umilințe și pedepse ciudate; chiar declarând că
sufletele lor ar trece în noi trupuri, că un laș în trupul unei căprioare; cel al unui
răpitor în corpul unui lup; că un ucigaș în trupul unui animal încă mai feroce; și a unui
senzualist impur în corpul porcului.
De asemenea, doctrina este explicată în Phædo. Iar Lisias spune că după ce sufletul,
curățat de crimele sale, a părăsit trupul și sa întors în Cer, nu mai este supus
schimbării sau morții, ci se bucură de o felicitare veșnică. Potrivit indienilor, sa întors
și a devenit parte din sufletul universal care animă totul.
Hinduși au afirmat că Buddha coboară pe pământ pentru a ridica toate ființele umane
până la starea perfectă. El va reuși în cele din urmă, și toți, inclusiv, să fie uniți în
Unitate.
Vișnu este de a judeca lumea în ultima zi. Trebuie să fie consumat de foc: Soarele și
Luna trebuie să-și piardă lumina; Stelele să cadă; și un nou Cer și Pământ să fie creați.
Deși Masoneria este identică cu Misterele Antice, este în acest sens calificat; că
prezintă doar o imagine imperfectă a strălucirii lor; ruinele numai de grandoarea lor, și
un sistem care a suferit modificări progresive, fructele evenimentelor sociale și
circumstanțele politice. La ieșirea din Egipt, Misterele au fost modificate de
obiceiurile diferitelor națiuni printre care au fost introduse. Deși inițial mai morali și
mai degrabă decât religioși, ei devin în curând patrimoniul preoților și, în esență,
religioși, deși în realitate limitează puterea sacerdotală, învățând laicii inteligenți
nebunia și absurditatea crezurilor populației . Acestea au fost, prin urmare, neapărat
modificate de sistemele religioase ale țărilor în care au fost transplantate. În
Grecia, acestea erau Misterele lui Ceres; în Roma, dinBona Dea , Zeita Bună; în Gaul,
Școala de pe Marte; în Sicilia, Academia de Științe; printre evrei, au participat la
riturile și ceremoniile unei religii care a pus toate puterile de guvernare și toate
cunoștințele în mâinile preoților și leviților. Pagodele din India, retragerile magilor din
Persia și Chaldea și piramidele Egiptului nu mai erau sursele la care oamenii au băut
în cunoștință. Fiecare popor, la toate informat, avea misteriile sale. După un timp
Templele Greciei și Școala din Pythagoras și-au pierdut reputația, iar Francmasoneria
ia luat locul.
Sau UNITY, cel mai înalt termen la care se îndreaptă toată filosofia; acea necesitate
imperioasă a minții umane, care pivotează în jurul căreia este obligată să grupeze
ansamblul ideilor sale: Unitatea, această sursă, acest centru de ordine sistematică,
acest principiu al existenței, acest punct central, necunoscut în esența sa, dar manifesta
în efectele sale; Unitatea, acel centru sublim, la care lanțul de cauze în mod necesar se
înalță, a fost ideea august spre care converg toate ideile lui Pitagora. El a refuzat titlul
de Sage , ceea ce înseamnă că cine știe . El a inventat și a aplicat în sine pe cel
al filosofului , care semnifică cel care se îndrăgostește sau studiază lucrurile secret și
ocult. Astronomia pe care a învățat-o în mod misterios era astrologia : știința despre
numere se bazează pe principiile kabalistice.
Anticii și chiar Pythagoras, ale căror principii reale nu au fost întotdeauna înțelese, nu
au vrut niciodată să se atribuie numerelor, adică semnelor abstracte, oricărei virtuți
speciale. Dar Sagetii de Antichitate au concurat în a recunoaște o primă cauză
(materială sau spirituală) a existenței Universului. Apoi UNITY a devenit simbolul
Zeului Suprem. Era făcut să se exprime, să-L reprezinte pe Dumnezeu; dar fără a
atribui simtului ONU nici unei virtuți divine sau supranaturale.
Ans Să cunoască, prin numere, armonia admirabilă care există între natură și religie.
Qu Ce înseamnă?
Qu Ce este un Kabalist?
Qu Explicați-mi asta.
Ans o voi face, în ceea ce privește numărul 12. Sagacitatea ta va discerne restul.
Qu Ce înseamnă unitatea în numărul 10?
Ans DUMNEZEU, creat și animat de materie, exprimat prin 0, care, singur, nu are
valoare.
Qu Ce unitatea înseamnă ?
Ans În ordinea morală, un Cuvânt încarnat în sânul unei fecioare sau religie .... În
fizic, un spirit întruchipat în pământul virgin - sau în natură.
Ans În ordinea morală, cele trei virtuți teologice .... În fizic, cele trei principii ale
corpurilor.
Ans Cele patru virtuți cardinale .... Cele patru calități elementare.
Ans Cele zece porunci .... Cele zece precepte ale naturii.
Ans Cele doisprezece articole ale credinței; cei doisprezece apostoli, temelia orașului
sfânt, care a predicat în întreaga lume, pentru fericirea și bucuria noastră
spirituală .... Cele douăsprezece operații ale naturii: Cele douăsprezece semne ale
Zodiacului, fundația primului mobil , care îl extind prin univers, pentru felicitarea
noastră temporală.
[Rabinul (președintele Sanhedrimului) adaugă: Din tot ceea ce ați spus, rezultă că
unitatea se dezvoltă în 2, este terminată în trei intern și produce 4 în exterior; de unde,
prin 6, 7, 8, 9, ajunge la 5, jumătate din numărul sferic 10, să urce, să treacă prin 11, la
12 și să se ridice singură, cu numărul de 4 ori 10, la numărul de 6 ori 12, ultimul
termen și summit al fericirii noastre veșnice.]
Ans 10, pentru că include unitatea, care a creat totul, și zero, simbolul materiei și al
haosului, de unde a apărut totul. În cifrele sale înțelege creația și necreția, începutul și
sfârșitul, puterea și forța, viața și anihilarea. Prin studierea acestui număr, găsim
relațiile tuturor lucrurilor; puterea Creatorului, facultățile creaturii, Alfa și Omega
cunoașterii divine.
Ans 11, pentru că, cu posesia a două unități, ajungem la înmulțirea lucrurilor.
Ans de 4 ori 10, pentru că ne permite să respingem totul necurat, să ne bucurăm veșnic
de numărul 6 ori 12, termen și summit al fericirii noastre.
Ans Este simbolul celor patru elemente conținute în triunghi sau emblema celor trei
principii chimice: aceste lucruri se unesc sub forma unității absolute în materia
primară.
Ans Ancheta cucadraturii cercului indică cunoașterea celor patru elemente vulgare,
care sunt ele însele compuse din spirite elementare sau principii principale; deoarece
cercul, deși rotund, este compus din linii care scapă de vedere și sunt văzute numai de
minte.
Ans Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Din acțiunea acestor trei rezultate triunghiul în
interiorul pătratului; și din cele șapte unghiuri, deceniul sau numărul perfect.
Figura 1 semnifică omul viu [un corp în picioare]; omul fiind singura ființă vie aflată
în posesia acestei facultăți. Adăugându-i un cap, avem litera P, semnul Paternității,
Puterea Creativă; și cu o adăugare suplimentară, R, semnificând omul în mișcare,
mergând, Iens , Iturus .
Așa cum a fost numit înainte, armonia, ordinea sau Principiul Bine (ONU și NUME
DUMNEZEU, exprimat în latină de Solus , de unde și cuvintele Sol , Soleil , simbol al
acestui Dumnezeu), numărul doi a exprimat ideea contrară. A început cunoașterea
fatală a binelui și a răului. Totul dublu, fals, opus realității unice și unice, a fost
exprimat de numărul binar. El a exprimat, de asemenea, acea stare de contrarietate în
care natura există, unde totul este dublu; noapte și zi, lumină și întuneric, frig și
căldură, umed și uscat, sănătate și boală, eroare și adevăr, unul și altul, etc. De aici, și
a doua zi a acelei luni la manșe dintre morți.
Numărul unu , cu chinezii, a însemnat unitate, armonie, ordine, principiul bun sau
Dumnezeu; Două , tulburare, duplicitate, falsitate. Că poporul, în cele mai vechi
timpuri, și-a întemeiat întregul sistem filosofic asupra celor două figuri sau linii
primare, una dreaptă și neîntreruptă, iar cealaltă ruptă sau împărțită în două; dublarea
care, plasându-se una sub cealaltă și triungând prin plasarea a trei sub unul pe altul, au
făcut cele patru simboluri și opt Koua; care sa referit la elementele naturale și
principiile primare ale tuturor lucrurilor și le-a servit simbolic sau științific pentru a le
exprima. Platon numește unitatea și dualitatea elementelor originale ale naturii și
principiile primei existențe: și cea mai veche carte sacră a chinezilor spune: "Primul
Principiu Mare a produs două ecuații și diferențe sau reguli primare ale existenței, dar
cele două principale regulile sau două opoziții, și anume YN și YANG sau repaus și
mișcare, au produs patru semne sau simboluri, iar cele patru simboluri au produs opt
combinații KOUA sau alte combinații ".
Monadul era bărbat, deoarece acțiunea lui nu produce nicio schimbare în sine, ci
numai în sine. Ea reprezenta principiul creativ.
Duacul, pentru un motiv contrar, a fost femeie, care se schimba mereu prin adăugare,
scădere sau înmulțire. Ea reprezintă materie capabilă de formă.
Unirea Monadului și duhului produce Triada, semnificând lumea din principiul creativ
din materie. Pitagora a reprezentat lumea prin triunghiul drept, în care patratele celor
două laturi cele mai scurte sunt egale, adunate, la pătratul celei mai lungi; ca lumea,
așa cum sa format, este egală cu cauza creativă și cu materia îmbrăcată cu formă.
Ternarul este primul dintre numerele inegale. Triada, numărul misterios, care joacă un
rol atât de important în tradițiile din Asia și în filosofia lui Platon, imagine a Ființei
Supreme, include în sine proprietățile primelor două numere. A fost, pentru filozofi,
numărul cel mai favorabil și mai favorabil: un tip misterios, venerat de toată
antichitatea și consacrat în Mistere; prin urmare, există doar trei grade esențiale
printre masoni; care venerează, în triunghi, cel mai mare mister, cel al Sfintei Triade,
obiect al omagiului lor și al studiului.
În geometrie, o linie nu poate reprezenta un corp absolut perfect. Doar două linii
reprezintă o figură demonstrativă perfectă. Dar trei linii formează, prin intersecția lor,
TRIANGUL sau prima figură perfect regulată; și de aceea a servit și încă servește
pentru a caracteriza Veșnicul; Cine, infinit de desăvârșit în natura Sa, este, ca Creator
Universal, prima Ființă și, în consecință, prima Perfecțiune.
Cvadrangul sau Piața, perfectă după cum pare, fiind doar a doua perfecțiune, nu poate
în nici un caz să reprezinte pe Dumnezeu; Cine este primul. Trebuie remarcat faptul
că numele lui Dumnezeu în latină și franceză (Deus, Dieu) are pentru inițial Delta sau
Triunghiul Grec. Acesta este motivul, în rândul anticilor și al modernilor, pentru
consacrarea Triunghiului, ale cărui trei părți sunt embleme ale celor trei Regate sau
Naturii sau ale lui Dumnezeu. În centru se află ebraicul JOD (inițial al lui )יהוה,
Spiritul de animație al focului, principiul generativ reprezentat de litera G., inițială a
denumirii divinității în limbile nordului și a cărei semnificație este Generația.
Prima parte a triunghiului, oferită studiului ucenicului, este regnul mineral, simbolizat
de Tub ¤.
Cea de-a doua parte, subiectul meditațiilor Fellow Craft, este regnul vegetal,
simbolizat de Schib (o ureche de porumb). În această domnie începe generarea de
corpuri; și de aceea scrisoarea G., în strălucirea sa, este prezentată în ochii adepților.
Cea de a treia parte, studiul din care este dedicată regnului animal și completează
învățătura Maestrului, este simbolizată de Mach (Fiul putrefacției).
Figura 3 simbolizează Pământul. Este o figură a corpurilor terestre. Cele două jumătăți
superioare de 3 simbolizează lumea legumelor, jumătatea inferioară fiind ascunsă de
ochii noștri.
Trei, patru, zece și doisprezece erau numere sacre printre etrurieni, așa cum erau
printre evrei, egipteni și hinduși.
Numele Zeității, în multe națiuni, a constat din trei litere: printre greci, Ι.Α.Ω .; printre
persi, HOM; printre Hindus, AUM; printre scandinavii, IOW Pe tableta dreaptă a
regelui, descoperită la Nimroud, nu mai puțin de cinci din cele treisprezece nume ale
marilor zei constau din trei litere fiecare - ANU, SAN, YAV, BAR și BEL.
Cvartetul este cel mai perfect număr și rădăcina celorlalte numere și a tuturor
lucrurilor. Tetradul exprimă prima putere matematică. Patru reprezintă și puterea
generatoare, din care derivă toate combinațiile. Inițiții au considerat-o emblema
Mișcării și a Infinitului, reprezentând tot ceea ce nu este nici corporal, nici
sensibil. Pitagora ia comunicat discipolilor săi un simbol al Principiului etern și
creativ, sub numele de Quaternary, numele inevitabil al lui Dumnezeu, care semnifică
Sursa a tot ceea ce a primit existența și care, în ebraică, este compus din patru litere.
Lysias și Timaeus din Locria au afirmat că nici un singur lucru nu poate fi numit, care
nu depinde de rădăcina cuaternară.
Există, potrivit Pythagoreans, o legătură între zei și numere, care constituie genul de
Divination numit Arithmomancy. Sufletul este un număr: este mișcat de la sine:
conține în sine și numărul cuaternar.
Materia reprezentată de numărul 9 sau de 3 ori 3, iar Spiritul Nemuritor având pentru
hieroglificul său esențial cuaternar sau numarul 4, Sageții au spus că Omul, rătăcind și
încurcat într-un labirint indisolubil, mergând de la patru la nouă , singura cale pe care
ar fi putut să o ia pentru a ieși din aceste căi înșelătoare, acele ocoluri dezastruoase și
abisul răului în care se înfundase era să-și repete pașii și să meargă de
la nouă la patru .
Patru era un număr divin; el sa referit la Zeitate, iar multe națiuni vechi au dat lui
Dumnezeu un nume de patru litere; ca Hebrews יהוה, egiptenii AMUN, persii SURA,
grecii THEOS și latinii DUMNEZEU. Acesta a fost Tetragrammatonul Evreilor, iar
Pythagoreanii i-au numit Tetractys și i-au jurat cel mai solemn jurământ. Și ODIN
printre scandinavii, ZEΥΣ printre greci, PHTA printre egipteni, THOTH printre
fenicieni și AS-UR și NEBO printre asirieni. Lista poate fi extinsă la nesfârșit.
Numărul 5 a fost considerat misterios, deoarece a fost compus din simbolurile binare,
simbolul falsului și al dublei și al ternarului, atât de interesant în rezultatele sale. Ea
exprimă astfel energic starea de imperfecțiune, de ordine și tulburare, de fericire și
nenorocire, de viață și de moarte, pe care le vedem pe pământ. Pentru societățile
misterioase, a oferit imaginea furioasă a Principiului Rău, aducând probleme în
ordinea inferioară, într-un cuvânt, binarul care acționa în Ternar.
În alt aspect era emblema căsătoriei; deoarece este compus din 2, primul număr egal,
și de 3, primul număr inegal. De aceea Juno, Zeita căsătoriei, avea pentru ea
hieroglific numărul 5.
Mai mult decât atât, are una din proprietățile numărului 9, aceea de a se reproduce
singură, înmulțită de ea însăși: există întotdeauna 5 pe mâna dreaptă a produsului; un
rezultat care a condus la utilizarea sa ca simbol al schimbărilor materiale.
Anticii reprezentau lumea cu numărul 5. Un motiv pentru aceasta, dat de Diodor, este
că reprezintă pământ, apă, aer, foc, eter sau spirit. Apoi originea lui πεντε (5) și a
Universului, ca întreg.
Numărul 5 desemnat chintesența universal, și simboliza, prin forma ς ei, esența vitală,
spiritul animator, care curge [ serpentat ] prin toată natura. De fapt, această figură
ingenioasă este unirea celor două accente grecești, plasate peste acele vocale care ar
trebui sau nu ar trebui să fie aspirate. Primul semn [?] Poartă numele de spirit
puternic; și semnifică Spiritul Superior, Duhul lui Dumnezeu aspirat ( spiratul ),
respins de om. Cel de-al doilea semn este spiritul blând și reprezintă spiritul secundar,
spiritul pur uman.
Triunghiul triplu, o figură de cinci linii care se unesc în cinci puncte, era printre
Pitagoreani o emblemă a Sănătății.
Este Pentalfa lui Pitagora, sau Pentanglul lui Solomon; are cinci linii și cinci
unghiuri; și este, printre masoni, conturul sau originea stelei cu cinci puncte și o
emblemă a Frăției.
Numărul 8 sau octacarul este compus din numerele sacre 3 și 5. Din ceruri, din cele
șapte planete și din sfera stelelor fixe sau din unitatea veșnică și din numărul misterios
7 se compune ogdoade, numărul 8, primul cub de același număr, considerat sacru în
filosofia aritmetică.
Ogdoada gnostică avea opt stele, care reprezentau cele opt Cabiri din Samotracii, cele
opt principii egiptene și Phinec, cei opt zei ai lui Xenocrates, cele opt unghiuri ale
pietrei cubice.
Numărul opt simbolizează perfecțiunea: și figura ei, 8 sau ∞ indică cursul perpetuu și
regulat al Universului.
Este primul cub (2 X 2 X 2), și înseamnă prietenie, prudență, sfat și justiție. Era un
simbol al legii primare care considera ca toti oamenii erau egali.
Neonar sau triple ternar. Dacă numărul trei a fost sărbătorit în rândul vechilor
înțelepți, cei de trei ori trei nu aveau nici măcar o celebritate; deoarece, conform lor,
fiecare dintre cele trei elemente care constituie corpul nostru este ternar: apa care
conține pământ și foc; pământul care conține particule aprinse și apoase; iar focul este
temperat de globule de apă și de corpuscul terestru, care servesc la hrănirea
acestuia. Nici unul dintre cele trei elemente care sunt complet separate de celelalte,
toate ființele materiale compuse din aceste trei elemente, fiecare dintre ele fiind triple,
pot fi desemnate prin numărul figurat de trei ori trei, care a devenit simbolul tuturor
formărilor corpurilor. Prin urmare, numele celui de-al nouălea plic, dat la
materie. Fiecare extensie a materialului, fiecare linie circulară, are pentru semn
reprezentant numărul nouă, printre Pitagoreani; care a observat proprietatea pe care o
deține acest număr, de a se reproduce neîncetat și întreg, în fiecare înmulțire; oferind
astfel minții o emblemă de materie izbitoare, care este neîncetat compusă înaintea
ochilor noștri, după ce a suferit o mie de descompuneri.
Cum figura numarului 6 era simbolul globului terestru, animat de un spirit divin, cifra
numarului 9 simboliza pamantul, sub influenta Principiului Evil; și de acolo teroarea
pe care o inspiră. Cu toate acestea, potrivit Kabalistilor, figura 9 simbolizeaza oul
generativ sau imaginea unei mici fiinte globulare, din partea a carei parte inferioara
pare sa curga spiritul sau de viata.
E_n_nead, care semnifică un total de 9 lucruri sau persoane, este primul pătrat de
numere inegale.
1 ... 2 ... 3 ... 4 ... 5 ... 6 ... 7 ... 8 ... 9..10 9..18..27..36..45..54..63..72..81..90
Din cele curioase, rezultă că jumătate din numerele care compun această evoluție
reprezintă, în ordine inversă, cifrele din a doua jumătate:
Și mai departe:
Și așa cuburile:
Numărul 10, sau Denarul, este măsura tuturor; și reduce numerele multiplicate la
unitate. Conținând toate relațiile numerice și armonice și toate proprietățile numerelor
care o preced, încheie Abacul sau Tabela lui Pitagora. Pentru societățile misterioase,
acest număr a reprezentat asamblarea tuturor minunilor Universului. Ei au scris așa, Θ
(greacă: THETA), adică unitatea în mijlocul Zero, ca centru al unui cerc sau simbol al
divinității. Ei au văzut în această figură tot ce ar fi trebuit să ducă la reflecție: centrul,
raza și circumferința, le-a reprezentat Dumnezeu, Omul și Universul.
Acest număr era, printre Sageți, un semn de concordanță, iubire și pace. Pentru
masoni este un semn de unire și bună-credință; deoarece este exprimată prin aderarea
la două mâini sau aderența Maestrului, atunci când numărul degetelor dă 10: și a fost
reprezentat de Tetracturile din Pythagoras.
Numărul 12, precum numărul 7, este sărbătorit în închinarea la natură. Cele două cele
mai faimoase diviziuni ale cerului, că la 7, care este cea a planetelor, și pe cele 12,
care sunt cele ale semnelor zodiacului, se găsesc pe monumentele religioase ale
tuturor popoarelor lumii antice, chiar până la extremele îndepărtate ale Estului. Deși
Pitagora nu vorbește despre numărul 12, este totuși un număr sacru. Este imaginea
Zodiacului; și, în consecință, a Soarelui, care guvernează acest lucru.
Acestea sunt ideile antice cu privire la numerele care apar atât de des în Masonerie; și
au înțeles pe bună dreptate, așa cum le-au înțeles vechii Sageți, ei conțin multe lecții
gravide.
Înainte de a intra în ultima lecție a filosofiei masonice, vom întârzia câteva momente
pentru a vă repeta interpretările creștine ale Gradei Albastre.
1. Omul, după cădere, a fost lăsat gol și fără apărare împotriva furiei drepte a
Dumnezeirii. Răbdătoare spre rău, rasa umană se strecură orbește în orbire în
întunericul gros al necredinței, legat rapid de cablurile puternice ale voinței naturale și
păcătoase. Corupția morală a fost urmată de mizerie fizică. Vulturul și lipsa au invadat
pământul. Războiul, foametea și ciuma au umplut măsura răului, iar peste pietrele
ascuțite de nenorocire și nenorocire omul a fost lovit cu picioare goale și
sângerând. Această stare de orbire, lipsă, mizerie și robie, din care să salveze lumea pe
care a venit Răscumpărătorul, este simbolizată de condiția candidatului, când este
adus pentru prima dată la ușa Lojii.
2d. În ciuda morții Răscumpărătorului, omul poate fi salvat numai prin credință,
pocăință și reformare. Pentru a se pocăi, trebuie să simtă mișcarea ascuțită a
conștiinței și a remușcării, ca o sabie care își pierde sânul. Încrederea sa în ghidul său,
despre care i se spune să urmeze și să nu se teamă de nici un pericol; încrederea sa în
Dumnezeu, pe care el trebuie să-l mărturisească; iar punctul de sabie care este presat
pe pieptul său stâng gol peste inimă este simbol al credinței, pocăinței și reformării
necesare pentru ao aduce la lumina unei vieți în Hristos cel răstignit.
3d. După ce sa pocăit și sa reformat și sa legat de slujirea lui Dumnezeu printr-o
promisiune și o obligație fermă, lumina speranței creștine strălucește în întunericul
inimii pocăitului smerit și blazes pe calea sa spre Cer. Și acest lucru este simbolizat
prin faptul că candidatul este adus la lumină, după ce el este obligat, de către Maestrul
Închinător, care este în acest simbol al Răscumpărătorului și astfel îl aduce la lumină,
cu ajutorul fraților, așa cum a învățat Cuvântul cu ajutorul apostolilor.
4a. Creștinul își asumă noi îndatoriri față de Dumnezeu și semenii săi. Spre
Dumnezeu, de dragoste, recunoștință și venerație, și de o dorință angoasă de aL sluji
și de aL slăvi; față de semenii săi, de bunătate, simpatie și dreptate. Iar această
asumare a datoriei, care intră în lucrări bune, este simbolizată de obligația Fellow-
Craft; prin care, legat doar ca un ucenic să păstreze secretul și așezat în colțul nord-
estic al Lojii, coboară ca un Fellow-Craft în trupul fraților și își asumă îndatoririle
active ale unui bun mason.
5-a. Creștinul, împăcat cu Dumnezeu, vede lumea într-o lumină nouă. Acest mare
univers nu mai este o simplă mașină, înfășurată și pusă în mișcare acum șase mii sau
șaizeci de milioane de ani, și a plecat să curgă după aceea pentru totdeauna, în virtutea
unei legi a mecanicii create la început, parte a divinității; dar acum el a devenit pentru
el o mare emanație din partea lui Dumnezeu, produsul gândirii Sale, nu o mașină
moartă, ci un lucru de viață pe care Dumnezeu îl supraveghează în mod continuu și
fiecare mișcare a căruia este produs imediat prin acțiunea prezentă a Lui, legea
armoniei fiind esența divinității, reînnoită în fiecare clipă. Și acest lucru este
simbolizat de instrucțiunea imperfectă dată în gradul Fellow-Craft, în științe și mai
ales în geometrie, așa cum este acesta din urmă cu Dumnezeu Însuși în mintea unui
mason, pentru că aceeași scrisoare, suspendată în Est, reprezintă atât; și astronomia
sau cunoașterea legilor mișcării și a armoniei care guvernează sferele, este doar o
parte a științei mai largi a geometriei. Este atât de simbolizat, deoarece aici, în gradul
al doilea, candidatul primește mai întâi o instruire decât morală.
6-a. Candidatul, după ce a trecut prin prima parte a ceremoniei, își imaginează că este
Maestru; și este surprins să fie informat că încă nu este și că nu este sigur dacă va fi
vreodată. I se spune despre o cale dificilă și periculoasă care trebuie încă călătorită și
este sfătuit că în această călătorie depinde dacă va deveni Maestru. Aceasta este
simbolică a ceea ce Mântuitorul nostru a spus lui Nicodim, că, în ciuda faptului că
moralitatea lui ar putea fi dincolo de reproșuri, el nu a putut intra în Împărăția
cerurilor dacă nu sa născut din nou; simbolic de moarte, și din nou intrarea în lume
regenera, ca un copil fără pată.
Al 7-lea. Uciderea lui Hiram, înmormântarea lui și ridicarea lui din nou de către
Maestru, sunt simboluri, atât a morții, a înmormântării, cât și a învierii
Răscumpărătorului; a morții și înmormântării în păcatele omului natural și a învierii
sale din nou spre o viață nouă sau născut din nou, prin acțiunea directă a
Răscumpărătorului; după Moralitate (simbolizată prin aderența ucenicului introdus) și
Filosofia (simbolizată prin prinderea Fellow-Craft), nu a reușit să-l ridice. Acel Leu al
Casei lui Iuda este o strânsoare puternică, care nu va fi niciodată ruptă, cu care
Hristos, din linia regală a acelei Case, a strâns la Sine întreaga rasă umană și îi
îmbrățișează în brațele Lui cât mai îndeaproape și afectiv, pe măsură ce frații se
îmbrățișează reciproc pe cele cinci puncte ale părtășiei.
Cele două coloane, Iachin și Boaz, sunt simbolurile care profundă credință și
încredere implicită în Dumnezeu și Răscumpărătorul care sunt creștinului puterea ; și
a acelor bune fapte prin care numai acea credință poate fi stabilită și făcută operativă
și eficientă mântuirii.
Cei trei stâlpi care susțin Loja sunt simboluri ale speranței creștine într-o stare de
fericire viitoare; Credința în făgăduințele și caracterul divin și misiunea
Răscumpărătorului; și HOTĂRÂREA CHARITABILĂ a altor bărbați.
Cei trei ucigași ai lui Khir-Om simbolizează Pontius Pilat, Caiafa, Marele Preot și
Iuda Iscariotean: și cele trei lovituri date de el sunt trădarea ultimei, refuzul protecției
romane de către Pilat și condamnarea de către Marele Preot . De asemenea, ele
simbolizează lovitura pe ureche, biciuirea și coroana de spini. Cei doisprezece
meșteșugari trimisi în căutarea trupului sunt cei doisprezece ucenici, care se îndoiesc
să creadă că Răscumpărătorul va învia din morți.
Bushul de salcam așezat în capul mormântului lui Khir-Om este o emblemă a învierii
și a nemuririi.
Acestea sunt explicațiile fraților creștini; intitulată, ca și cele ale celorlalți masoni, la o
considerație cu respect.
INSTRUCȚIUNI DE ÎNCHIDERE,
Vedem în fiecare zi influența vastă a ideii populare a lui Dumnezeu. Toate marile
civilizații istorice ale rasei au crescut din ideile naționale formate din Dumnezeu; sau
au fost în strânsă legătură cu aceste idei. Teologia populară, care la început este doar o
idee abstractă în capul filosofilor, prin și prin spectacole în legile și în pedepsele
pentru crime, în biserici, ceremonii și sacramente, festivaluri și posturi, nunți, botezuri
și înmormântări, în spitale, colegii, școli și toate organizațiile de caritate sociale, în
relațiile de soț și soție, părinți și copii, în munca zilnică și în rugăciunea zilnică a
fiecărui om.
Pe măsură ce lumea crește în dezvoltarea sa, ea neapărat își dezvoltă ideile antice
despre Dumnezeu, care erau doar temporare și provizorii. Un om care are o concepție
mai înaltă despre Dumnezeu decât cei despre el și care neagă că concepția
lor este Dumnezeu este foarte probabil să fie numită ateu de către oameni care sunt
într-adevăr mult mai puțin credincioși într-un Dumnezeu decât el. Astfel, creștinii,
care au spus că idolii de căldură nu erau zei, au fost ateuați de popor și, prin urmare,
au fost morți; și Isus din Nazaret a fost răstignit ca un blasfemist necredincios, de
către evrei.
Există un simplu ateism formal, care este o negare a lui Dumnezeu în termeni , dar nu
în realitate . Un om spune: Nu este Dumnezeu; adică nu există nici un Dumnezeu care
să fie originar de la sine sau care nu a fost niciodată originar, dar întotdeauna a fost și
a fost, care este cauza existenței, care este Mintea și Providența Universului; astfel
încât ordinea, frumusețea și armonia lumii materiei și minții nu indică nici un plan sau
scop al divinității. Dar, spune el, NATURA, - semnificând prin aceasta întreaga sumă
- totală a existenței - care este puternică, activă, înțeleaptă și bună; Naturăeste
autoproclamată sau întotdeauna a fost și a fost, cauza existenței sale, mintea
Universului și Providența însăși. Există, evident, un plan și un scop prin care sunt
aduse ordine, frumusețe și armonie; dar tot ceea ce este planul și scopul naturii.
Reală Ateul trebuie să nege existența calităților lui Dumnezeu, neagă faptul că nu
există nici o minte sau în Univers, orice Providence conștientă de sine, orice
Providence , la toate. Trebuie să nege că există orice ființă sau cauză a lucrurilor
finite, care este de sine conștient de puternică, înțeleaptă, dreaptă, iubitoare și
credincioasă față de ea însăși și de natura ei. Trebuie să nege că există vreun plan în
Univers sau în orice parte a acestuia. El trebuie să dețină, fie că materia este veșnică,
fie că s-a întemeiat, ceea ce este absurd, fie că a fost provocat de o Inteligență sau cel
puțin de o Cauză; și apoi admite un Dumnezeu. Fără îndoială, este dincolo de
capacitatea facultăților noastre de a ne imagina cum a apărut materia, cum a început
să fie, în spațiul în care înainte nu a fost nimic, sau doar Dumnezeu. Dar este în egală
măsură dincolo de capacitatea facultăților noastre de a ne imagina că este etern și nu
este. Să-l susținem pentru a fi veșnic, fără gândire sau voință; că formele specifice ale
acestuia, sămânța, stânca, copacul, omul, sistemul solar nu au venit cu nici o gândire
de planificare sau producere a acestora, prin "șansă" sau "întâlnire fortuită a atomilor"
materiei care nu are gândire sau voință; și că ele nu indică nici o minte, nici un plan,
nici un scop, nici o providență, este absurdă. Nu este de a nega existența a ceea ce
înțelegem prin minte, plan, scop, providență; ci să insiste că aceste cuvinte vor avea
un alt sens decât cel pe care rasa umană le-a atașat vreodată: înseamnă un lucru
necunoscut, pentru care rasa umană nu are nume, pentru că nu are o astfel de idee
posibilă. Nici nu a existat niciodată așa ceva ca un "plan", iar cuvântul este nonsens,
sau Universul există în conformitate cu un plan. Cuvântul nu a însemnat, și nu poate
însemna, orice alt lucru decât cel care exponatele Universul. Deci, cu cuvântul
" scop "; astfel încât cu cuvântul " Providence ". Nu înseamnă nimic, altfel decât ceea
ce dovedește Universul.
În curând a fost descoperit că negarea unei puteri conștiente, cauza omului și a vieții
sale, a unei providențe sau a unei minți și inteligență aranjând omul în raport cu lumea
și lumea în raport cu omul, nu ar satisface dorințele instinctive ale naturii umane sau
să țină cont de faptele de natură materială . Nu a răspuns mult timp să spună dacă
a fost vreodatăa spus că universul se învârtea în gol, și nici el, nici mintea înăuntrul
sau în afara lui nu știa de unde, de unde sau de locul lui; că omul se plimba în
Univers, știind puține despre locul lui, nimic din locul lui sau dincolo; că nu era nici o
minte, nici Providență, nici putere, care să știe mai bine; nimic care a îndrumat și a
îndreptat omul în derivă, sau Universul în risipirea pierderii timpului. Pentru a spune
bărbatului și femeii: "eroismul vostru, vitejia voastră, lepădarea voastră de sine nu
ajunge la nimic: nobilul vostru nu vă va face nici un bine: veți muri, iar nobilimea
voastră nu va face nici o slujbă omenirii; ordine în toate aceste lucruri, totul vine și
merge prin întâlnirea fortuită a atomilor; nu și nici nu va satisface mult mintea umană.
Adevărat, teoria ateismului a fost rostită. Sa spus: "Moartea este sfârșitul: aceasta este
o lume fără Dumnezeu: tu ești un trup fără suflet; există un Tată, dar nu mai departe
pentru tine, un Pământ, dar nu Rai. Omul este oasele, sângele, intestinul și creierul,
mintea este materia: nu există suflet în creier, nimic altceva decât nervi, putem vedea
până la o stea mică în nebuloasa centurii lui Orion, atât de îndepărtată încât va fi
nevoie de o mie de milioane de ani pentru a veni de pe ea pe pământ, care se
deplasează la doisprezece milioane de kilometri pe minut. Nu există nici un rau în
această parte a acestui lucru: vedeți tot drumul prin: nu există nici un punct din ceruri
și credeți că există ceva dincolo de ea și dacă da, atunci când ați ajunge la ea Nu există
Providență Natura este un concurs fortuit de atomi; gândul este o funcție fortuită a
materiei, un rezultat fortuit al unui rezultat fortuit, o șansă împușcată de marele vânt al
Universului, încărcată accidental, arătată la întâmplare și trasă din
întâmplare. Lucrurile se întâmplă ; ele nu sunt aranjate . Există noroc și nu există
noroc; dar nu există Providență. Dați-vă în praf! "Acest lucru satisface instinctul uman
al nemuririi, ceea ce ne face să trăim vreodată, cu o dorință indiscutabilă, să ne alătură
din nou celor dragi care au plecat înaintea noastră și pentru omenire, pentru viața
veșnică? ea satisface foamea și setea noastră puternică pentru nemurire, dorința
noastră neliniștitoare de a se apropia și de a ști mai mult despre Cauza Veșnică a
tuturor lucrurilor?
Oamenii nu s-ar putea mulțumi niciodată să creadă că nu există nici o minte că gândul
pentru om, nici o conștiință să adopte legi veșnice, nici o inimă să iubească pe aceia
pe care nimic din pământ nu iubește sau nu le pasă, nici voința Universului de a
marchiza națiunile în felul de înțelepciune, dreptate și iubire. Istoria nu este -
mulțumim lui Dumnezeu! noi știm că nu este, -ORAȘUL afluență întâmplătoare de
evenimente, sau natura atomilor. Nu putem să credem că nu există nici un plan și nici
un scop în natură, care să ne îndrume ieșirea și venirea: există o forță puternică, dar nu
merge nicăieri; că toată frumusețea, înțelepciunea, afecțiunea, dreptatea, moralitatea
în lume sunt un accident și se pot încheia mâine.
În întreaga lume există eroism nerecuperat sau plin de mizerie; viciu pe tronuri,
corupție în înălțimi, nobilime în sărăcie sau chiar în lanțuri, devotamentul blând al
femeii răsplătit prin neglijență brutală sau abuz brutal și violență; oriunde doriți,
mizerie, exces de muncă și sub-salarii. Adăugați la acestea crezul ateului, - un trup
fără suflet, un pământ fără cer, o lume fără Dumnezeu; și ce pandemoniu să facem din
această lume!
Intelectul atei ar găsi materie peste tot; dar nici o cauzare și furnizare a minții: simțul
său moral nu ar găsi nici o voință echitabilă, nici o Frumusețe a excelenței morale,
nici o conștiință care să creeze dreptate în legea neschimbătoare a dreptului, nici în
Ordinul spiritual sau Providența spirituală, ci numai în Fate și Șanse
materiale. Afecțiunile sale ar găsi numai lucruri finite de a iubi; și să - i morții
care erauiubit și care au murit ieri, sunt ca un curcubeu care a trăit ieri seara și apoi a
murit. Sufletul său, care zbura prin vastul Inane și simțind întunericul cu aripile sale,
cautând sufletul tuturor, care, odată, este Rațiunea, Conștiința și inima a tot ceea ce
este, nu ar găsi nici un Dumnezeu, ci un Univers, toată tulburarea; nu Infinit, nici
rațiune, nici conștiință, nici inimă, nici suflet de lucruri; nimic pentru reverență,
respect, iubire, închinare, încredere; ci doar o Forță urâtă, străină și străină nouă, care
lovește pe cei pe care-i iubim și ne face doar niște viermi pe nisipul fierbinte al
lumii. Nici o voce nu vorbea de pe Pământ ca să-l mângâie. Este o mamă crudă, acel
mare Pământ, care o devorează pe tânărul ei, o Forță și nimic mai mult. Din cer nu ar
zâmbi nici o prostie, în toate ochii de ochi însterați;
"Este acest Univers material un simplu agregat de combinații fortuite de materie, sau
este rezultatul și lucrarea inteligenței, acționând asupra unui plan?
„ În cazul în care există fie o astfel de informații, ce și unde este? Este un material
Universul în sine o ființă inteligentă? Este ca și omul, un trup și un suflet? Acționează
Natura asupra ei însăși, sau există o cauză dincolo de ea , care acționează asupra
aceasta?
"Dacă există un Dumnezeu personal , separat de Universul material, care a creat toate
lucrurile, el însuși necreat, este El corporal sau incorporeal, material sau spiritual,
sufletul Universului sau complet în afară de el? atunci este spiritul?
"A fost acea Zeitate Suprema activă sau liniștită înainte de creație și dacă a fost
liniștită în timpul unei eternități anterioare, ce necesitate a naturii Sale la făcut în cele
din urmă să creeze o lume sau era un simplu capriciu care nu avea nici un motiv?
"A fost o chestiune coexistă cu El, sau absolut creată de el din nimic?
A creat- o El sau a făcut numai mucegai și formă și a modela un haos deja existent,
coexistat cu El Însuși?
"Zeitatea a creat direct materie, sau a fost creația lucrării de zeități inferioare, emanații
de la Sine?
"Dacă El este bun și drept, de unde vine că, înainte de a ști totul, El a lăsat să trăiască
durerea și răul și cum să se împace cu bunăvoința și înțelepciunea Sa prosperitatea
viciului și nenorocirile virtuții în această lume?" Apoi, în ceea ce privește omul însuși,
au repetat aceste alte întrebări, deoarece continuă să ne recurgă la noi toți:
"Ce este în noi care crede că este gândit ca simplul rezultat al organizării materiale sau
că există în noi un suflet care gândește că este separat și rezident în trup Dacă acesta
din urmă este etern și necreat și dacă nu, cum este creat? Este diferit de Dumnezeu sau
emanație de la El? Este în mod inerent nemuritor sau doar așa de destinație, pentru că
Dumnezeu a voit-o? Este să se întoarcă și să fie în ea îmbinată sau să existe vreodată,
separat de El, cu identitatea sa actuală?
"Dacă Dumnezeu a văzut și aranjat în prealabil tot ce are loc, cum este omul o voință
reală liberă sau cel mai mic control asupra împrejurărilor? Cum se poate face
orice împotriva voinței Omnipotenței Infinite și dacă totul se face în conformitatecu
care va fi, cum există vreo greșeală sau rău, în ce înțelepciune infinită și putere
infinită nu alege să împiedice?
"Care este temelia legii morale? Dumnezeu a poruncit-o din simpla plăcere a Lui și,
dacă da, nu poate El să-l abroge atunci când Îl va plăti?" Cine ne va asigura că El nu-l
va abroga și nu va face bine, și legea morală este o necesitate a naturii Sale și, dacă
este așa, cine a făcut-o, și nu afirmă că o putere, ca vechea Necesitate, este superioară
față de Zeitate? "
Și, urmând după acestea, a apărut marea întrebare a lui HEREAFTER, a unei alte
vieți, a Destinului sufletului; și alte mii de chestiuni colaterale și subordonate, în ceea
ce privește materia, spiritul, viitorul și Dumnezeu, care au produs toate sistemele de
filosofie, toate metafizica și toată teologia, de când lumea a început.
Ceea ce mintea filosofică veche a gândit la aceste mari întrebări, deja am dezvoltat
deja într-o oarecare măsură. Cu emanația-doctrină a gnosticii și a Orientului, ne-am
străduit să vă familiarizăm. Noi v-am adus în față cu Kabaliștii, cu Essenii și cu Filo
evreul. Am arătat că, și cum, o mare parte din mitologia veche a fost derivată din
fenomenele recurente zilnice și anuale ale cerurilor. Noi v-am arătat noțiunile antice
prin care s-au străduit să-și explice existența și răspândirea răului; și într-un anumit
grad ni-am făcut cunoscut ideile lor metafizice cu privire la natura divinității. Trebuie
mai mult de făcut decât este în puterea noastră de a face. Stăm pe malul sonor al
marelui ocean al timpului. În fața noastră se întinde risipa deșertătoare a trecutului
nelimitat; și valurile ei, în timp ce se rostogolesc de-a lungul pantei strălucitoare a
nisipurilor galbene, ne aduc, din când în când, din adâncurile oceanului fără margini,
o cochilie, câteva exemplare de alge, sfâșiate de tulpini, o pietricică rotunjită; și asta
este tot; din toate comorile vaste ale gândirii străvechi care se află îngropate acolo, cu
imnul puternic al oceanului fără margini care strălucește peste ele pentru totdeauna și
pentru totdeauna.
Să ne mai dăm încă o dată și, pentru ultima oară, de-a lungul țărmului acelui mare
ocean, să strângem câteva resturi ale trecutului și să ascultăm vocile sale puternice, pe
măsură ce vin, în muzică fragmentară, într-un ritm rupt și întrerupt, șoptindu-se la noi
de la sânul mare al trecutului.
Riturile, crezurile și legendele exprimă, direct sau simbolic, o idee principală, potrivit
căreia se presupune că Misterele ființei sunt explicate în Deitate. Complexitatea
genealogiilor mitice este o recunoaștere practică a naturii misterioase a Dumnezeirii
Omnipotecte; arătând în imaginea lor frumoasă, dar ineficientă, primele eforturi ale
minții de a comunica cu natura: florile care fantezii s-au strecurat înainte de pașii
tineri ai Psychei, când ea a plecat pentru prima dată în căutarea obiectului nemuritor al
iubirii ei. Teoriile și noțiunile, în toate varietățile lor de adevăr și minciună, sunt un
mecanism mai mult sau mai puțin eficace, îndreptate spre același scop. Fiecare religie
era, la origine, o filozofie a embrionilor sau o încercare de a interpreta necunoscutul
prin minte; și numai atunci când filozofia, care este în esență progres, și-a depășit
primele achiziții, că religia a devenit un lucru în afară, ținând ca dogme inalterabile
noțiunile pe care filozofia o abandonase. Separat de filosofie, a devenit arogant și
fantastic, mărturisind că deja a atins ceea ce reprezentantul său mai autentic purta
vreodată în zadar; și a descoperit, prin inițiativele și misterele sale, toate lucrurile care,
în privința sa, au părut că doresc să restabilească bunăstarea omenirii, mijloacele de
purificare și expirare, remedii pentru boală, mijloace pentru a vindeca tulburările
sufletului și pentru a propilia zei. mărturisind că deja a atins ceea ce reprezentantul
său mai autentic continua în zadar; și a descoperit, prin inițiativele și misterele sale,
toate lucrurile care, în privința sa, au părut că doresc să restabilească bunăstarea
omenirii, mijloacele de purificare și expirare, remedii pentru boală, mijloace pentru a
vindeca tulburările sufletului și pentru a propilia zei. mărturisind că deja a atins ceea
ce reprezentantul său mai autentic continua în zadar; și a descoperit, prin inițiativele și
misterele sale, toate lucrurile care, în privința sa, au părut că doresc să restabilească
bunăstarea omenirii, mijloacele de purificare și expirare, remedii pentru boală,
mijloace pentru a vindeca tulburările sufletului și pentru a propilia zei.
Cu toate acestea, omul, deși nu știe de constituția prafului pe care trece, și-a îndrumat,
și încă se aventura, să speculeze asupra naturii lui Dumnezeu și să definească
dogmatic în crezuri subiectul cel puțin în jurul compasului facultăților sale; și chiar să
urască și să-i persecute pe cei care nu-și vor accepta părerile ca fiind adevărate.
Dar, deși cunoașterea esenței divine este imposibilă, concepțiile formate cu
respectarea ei sunt interesante, ca indicații ale dezvoltării intelectuale. Istoria religiei
este istoria minții umane; iar concepția formată de ea a Deity este întotdeauna în
relație exactă cu atributele ei morale și intelectuale. Unul este indicele și măsura
celuilalt.
Ebraicul יהוהși grecul ON ONU au exprimat existența abstractă, fără manifestare sau
dezvoltare în exterior. De aceeași natură sunt definițiile: "Dumnezeu este o sferă al
cărei centru este pretutindeni și a cărui circumferință nicăieri"; "Dumnezeu este cel
care vede totul, el însuși nevăzut:" și, în cele din urmă, cel al lui Proclus și al lui Hegel
- " To non-ον - ceea ce nu are existență exterioară și pozitivă". Cele mai multe dintre
așa-numitele idei sau definiții ale "Absolutului" sunt doar o colecție de negări; din
care, pe măsură ce nu afirmă nimic, nimic nu este învățat.
Dar speranța revine în deznădejde; și fiecare națiune care a avansat dincolo de cele
mai elementare concepții, a simțit necesitatea unei încercări de a umple prăpastia,
reală sau imaginară, care separă omul de Dumnezeu. Pentru a face aceasta a fost o
mare sarcină a poeziei, a filosofiei și a religiei. Prin urmare, personificările atributelor,
evoluțiilor și manifestărilor lui Dumnezeu, ca "Puteri", "Inteligențe", "Îngeri",
"Emanații"; prin care și facultatea oraculară în sine, omul putea să se pună în
comuniune cu Dumnezeu.
Diferitele rânduri și ordine ale ființelor mitice imaginate de persieni, indieni, egipteni
sau etrurieni, de a prezida diversele departamente ale naturii, au avut fiecare parte din
planul de a apropia omul de Zeitate; în cele din urmă au renunțat doar la un simbolism
analogic, dar mai puțin pitoresc; iar zeitățile și dămânii din Grecia și Roma au fost
perpetuate numai cu o schimbare de nume, când birourile lor au fost transferate
sfinților și mucenicilor. Încercările prin care motivul uneori încercau să răspundă
necunoscutului printr-un pod de metafizică, cum ar fi sistemele idealiste ale lui
Zoroaster, Pitagora sau Platon, erau doar o formă mai rafinată a iluziei poetice care
satisfăcea vulgarul; și omul încă privea înapoi cu dorința de epoca de aur pierdută,
când strămoșii săi comunicau față în față cu zeii; și speră că, prin împăcarea Cerului,
ar putea accelera reînnoirea lui în insulele din Vestul îndepărtat, sub sceptrul lui
Kronos sau într-o centralizare a puterii politice la Ierusalim. Nădejdea lui dornică a
biruit chiar și terorii mormântului; căci puterea divină era la fel de infinită ca și
așteptarea umană, iar egipteanul, care era în mod corespunzător adus în catacombele
lingvistice, trebuia să se îndrepte deja spre Abodes fericite, sub îndrumarea lui
Hermes, pentru a obține o asociere perfectă și reuniune cu Dumnezeu.
Împărțirea primei cauze și a cauzei supreme în două părți, una activă și cealaltă
pasivă, agentul universului și pacientul, sau lumea hermafrodită a lui Dumnezeu, este
una dintre cele mai vechi și mai răspândite dogme ale filosofiei sau teologiei
naturale. Aproape fiecare popor vechi ia dat un loc în închinarea lor, misterele lor și
ceremoniile lor.
Ocelus Lucanus, care pare să fi trăit la puțin timp după ce Pitagora și-a deschis Școala
în Italia, cu cinci sau șase sute de ani înainte de epoca noastră și în timpul lui Solon,
Thales și alți Sageți care studiau în școlile Egiptului recunoaște eternitatea
Universului și caracterul său divin ca fiind o ființă neproducată și indestructibilă, dar
și distincția dintre cauzele active și pasive în ceea ce el numește "Întregul Mare" sau
"Ființa unică Hermaproditică" care cuprinde toate existențele, precum și cauzele ca
efecte ; și care este un sistem ordonat regulat, perfect și complet, de toate naturile. El a
reținut bine linia de separare care separă existența veșnic la fel, de la ceea ce se
schimbă veșnic; natura cerescului față de cea a corpurilor terestre, cea a cauzelor din
cauza efectelor,
Nu vom cita limba lui la întreaga durată. Corpurile cerești, credea el, sunt primele și
cele mai nobile; se mișcă de la sine și se răsucesc, fără a schimba forma sau
esența. Focul, apa, pământul și aerul se schimbă neîncetat și continuu, nu în loc, ci în
formă. Apoi, ca și în Univers, există generație și cauză a generației - generație este
acolo unde există schimbare și deplasare de părți și unde există stabilitate a naturii,
evident că aparține cauzei generării, mișcării și să acționeze și la destinatar, să fie
făcute și mutate. În opinia sa, totul deasupra Lunii a fost locuința zeilor; toate cele de
mai jos, cele ale naturii și discordiei; acest lucru operează dizolvarea lucrurilor
făcute; acea, producția celor care sunt făcute. Deoarece lumea este neproducată și
indestructibilă, deoarece nu are început și nu va avea sfârșit, în mod
necesar coexistă principiul care operează generația în altul decât el însuși și cel care îl
operează în sine.
Primul este tot deasupra lunii, și mai ales soarele: acesta din urmă este lumea
sublunară. Dintre aceste două părți, unul activ, celălalt pasiv - unul divin și
întotdeauna același, celălalt muritor și mereu schimbător, tot ceea ce numim "lumea"
sau "universul" este compus.
În fruntea cauzelor naturii, au fost plasate Cerul și pământul; și cele mai aparente părți
ale fiecăruia, soarele, luna, stelele și planetele fixe și, mai presus de toate, zodia,
printre cauzele active ale generației; și printre elementele pasive , mai multe. Aceste
cauze nu erau clasificate doar în ordinea progresivă a energiei lor, Cerul și Pământul
se îndreptau spre listele respective, însă sexele distincte erau într-un fel atribuite lor și
caracteristici similare cu modul în care ele concurează în generația universală.
Doctrina lui Ocelus a fost doctrina generală de pretutindeni, apărând în mod natural
tuturor pentru a face aceeași distincție. Egiptenii au făcut-o astfel, în selectarea acelor
animale în care au recunoscut aceste calități emblematice, pentru a simboliza sexul
dublu al Universului. Dumnezeul lor KNEPH, din gura căruia a eliberat oul orf, de
unde autorul Recunoștințelor Clementine face să apară o figură hermaproditică, unind
în sine cele două principii ale căror ceruri și pământ sunt forme și care intră în
organizarea tuturor ființelor pe care cerurile și pământul le aduc prin concursul lor,
furnizează o altă emblemă a puterii duble, active și pasive, pe care vecii vechi le-au
văzut în Univers și pe care le-au simbolizat prin ou. Orfeu, care a studiat în Egipt,
Căci unirea Naturii cu ea însăși este o căsătorie clară, a cărei unire a bărbatului și a
femeii era o imagine naturală, iar organele lor erau o emblemă expresivă a energiei
duble care se manifestă în Cer și Pământ unite pentru a produce toate
ființele . "Cerurile", spune Plutarh, "păreau oamenilor să-și îndeplinească funcțiile
tatălui și a Pământului mamei. Primul a impregnat pământul cu ploile lui
fertilizatoare, iar pământul, primind-le, a devenit roditor și a adus". Raiul, care
acoperă și cuprinde pământul de pretutindeni, este soțul său puternic, care se unește cu
ea, pentru ai face rodnic, fără de care ea va mânca în sterilitate veșnică, îngropată în
nuanțele haosului și ale nopții. Unirea lor este căsătoria lor; producțiile sau piesele lor
sunt copiii lor. Cerurile sunt Tatăl nostru,
Această idee nu era dogma unei singure secte, ci părerea generală a tuturor
Sageților. "Natura a fost împărțită", spune Cicero, "în două părți, una activă și cealaltă
care sa supus acestei acțiuni pe care a primit-o și care a modificat-o. Prima a fost
considerată a fi o Forță, pe care forța se exercita ". Macrobius a repetat aproape literal
doctrina lui Ocelus. Aristotel a numit pământul mama fructuoasă, înconjurat de toate
părțile de aer. Deasupra ei era Cerul, locașul dumnezeilor și stelele divine, eterul
substanței sale sau un foc care se mișcă neîncetat în cercuri, divin și incoruptibil, și
care nu se schimbă. Sub ea, natura, și elementele, mutabile și acționate, coruptibile și
muritoare.
Philo spune că Moise a recunoscut această doctrină a două cauze, active și pasive; ci a
făcut ca acesta să locuiască în mintea sau inteligența externă la materie.
Astrologii antice au împărțit cele douăsprezece semne ale zodiacului în șase bărbați și
șase femei și le-a atribuit șase bărbați și șase femei mari. Cerul și Pământul, sau
Ouranos și Ghê, se numărau printre cele mai vechi națiuni, primele și vechile
divinități. Le găsim în istoria phoniană a lui Sanchoniaton și în Genealogia greacă a
zeilor dată de Hesiod. Acolo unde se căsătoresc și prin unirea lor produc zeii mai
târziu. "La început," spune Apollodorus, "Ouranos sau Cerul era Domnul întregului
Univers: el a luat-o pe soția Ghhe sau pe pământ și a avut de mulți copii ei". Ei au fost
primii zei ai cretanilor și sub alte denumiri ai armenilor, așa cum învățăm de la
Berosus și de la Panchaia, o insulă din sudul Arabiei, așa cum învățăm din
Euhemerus. Orfeu a făcut Divinitatea, sau "Întregul Mare" bărbat și femeie, deoarece,
a spus el, nu ar putea produce nimic, dacă nu a unificat în sine forța productivă a
ambelor sexe. El a numit Heaven PANGENETOR, Tatăl tuturor lucrurilor, cel mai
vechi dintre Ființe, începutul și sfârșitul tuturor, conținând în El însuși forța
neputincioasă și neîncetată a Necesității.
Aceeași idee obținută în nordul Europei. Sciții au făcut ca pământul să fie soția lui
Jupiter; iar germanii au adorat-o sub numele de HERTA. Celții s-au închinat cerurilor
și pământului și au spus că fără cei dintâi, cei din urmă ar fi sterili și că căsnicia lor a
produs toate lucrurile. Scandinavii au recunoscut BÖR sau cerurile și i-au dat lui
FURTUR, fiul său, Pământul ca soție. Olaus Rudbeck adaugă că strămoșii lor au fost
convinși că Raiul a căsătorit cu Pământul și, astfel, și-a unit forțele cu ei, a produs
animale și plante. Această căsătorie a Cerului și a Pământului a produs AZES, Genii
renumită în teologia Nordului. În teologia frigilor și ludienilor, ASII s-au născut din
căsătoria Dumnezeului Suprem cu Pământul,
Virgil cântă impregnarea pământului plin de bucurie, prin Eter, soțul său, care coboară
pe sânul său, fertilizându-l cu ploi. Columella cântă iubirea naturii, iar căsătoria ei cu
Cerul se consumă anual în perioada dulce de primăvară. El descrie Spiritul Vieții,
sufletul care animă lumea, tras de pasiunea iubirii, se unește cu Natura și cu el însuși,
ea însăși o parte a Naturii și își umple propriul sân cu noi producții. Această unire a
Universului cu ea însăși, această acțiune reciprocă a două sexe, el numește "marile
secrete ale naturii", "Misterele Uniunii cerului cu pământul, imaginate în misterele
sacre ale lui Atys și Bacchus".
Peste tot, corpul sacru al Naturii era acoperit de vălul alegoriei, care îl ascundea de
profan și îi permitea să fie văzut numai de înțeleptul care credea că merită să fie
obiectul studiului și cercetării sale. Sa arătat numai acelora care i-au iubit în spirit și în
adevăr, și ea a abandonat indiferența și lipsa de grijă la eroare și la ignoranță. "Sageții
Greciei, spune Pausanias," nu au scris altfel decât într-un mod enigmatic, niciodată în
mod natural și direct ". "Natura", spune Sallust filosoful, "ar trebui să fie cântată doar
într-o limbă care imită secretul proceselor și operațiunilor ei, ea însăși este o enigmă,
vedem numai corpurile în mișcare, forțele și izvoarele care le mișcă sunt ascunse de
ne." Poeții inspirați de Divinitate, cei mai înțelepți filosofi, toți teologii, șefii inițiative
și misterele, chiar zeii care-și vorbeau oracolele, au împrumutat limbajul figurativ al
alegoriei. "Egiptenii", spune Proclus, "au preferat acest mod de predare și au vorbit
despre marile secrete ale naturii, numai în enigme mitologice". Gimnosofiștii din
India și Druizii din Gaul au împrumutat științei același limbaj enigmatic, și în același
stil au scris ierofanții din Phinecia.
Împărțirea lucrurilor în cauza activă și pasivă duce la cea a celor două Principii ale
Luminii și Întunericului, legate și corespondente cu ea. Lumina provine din substanța
eterică care compune cauza activă și întunericul de pe pământ sau materia brută care
compune cauza pasivă. În Hesiod, Pământul, prin unirea sa cu Tartarus, generează
Typhon, Șeful Puterilor sau Genii întunericului. Dar ea se unește cu Eterul sau cu
Ouranosul, atunci când dă naștere pe Zeii lui Olympus sau pe Stelele, copiii lui Starry
Ouranos.
Lumina a fost prima divinitate venerată de oameni. Pentru ea au datorat spectacolul
strălucit al naturii. Pare o emanație de la Creator a tuturor lucrurilor, făcând cunoscută
simțurilor noastre Universul care întuneric se ascunde de ochii noștri și, de fapt,
dându-i existența. Întunericul, așa cum a fost, reduce din nou întreaga natură la nimic
și aproape îl anihilează pe om.
În mod natural, prin urmare, s-au imaginat două substanțe de natură opusă, la care
fiecare dintre ele a fost supusă la rândul său, contribuind la felicitarea sa, iar celălalt la
nenorocirea sa. Lumina ia înmulțit plăcerile; Întunericul le-a desființat: primul a fost
prietenul său, cel din urmă dușmanul său. Pentru un singur lucru bun a fost atribuit; la
celălalt rău; și astfel cuvintele "Lumină" și "Bine" au devenit sinonime, iar cuvintele
"Întuneric" și "Rău". Se pare că Binele și Răul nu puteau curge de la aceeași sursă,
mai mult decât Luminile și întunericul, oamenii și-au imaginat în mod firesc două
Cauze sau Principii, de naturi diferite și opuse în efectele lor, dintre care unul a vărsat
Lumina și Binele celălalt Întuneric și Răul, pe Univers.
Această distincție a celor două Principii a fost admisă în toate teologiile și a constituit
una dintre principalele baze ale tuturor religiilor. A intrat ca un element primar în
fabulele sacre, cosmogoniile și Misterele antichității. "Nu trebuie să presupunem că
principiile universului sunt organisme neînsuflețite, așa cum credea Democritus și
Epicurus, și că nici o problemă lipsită de calități nu este organizată și aranjată de un
singur rațiune sau Providență, suveran asupra tuturor lucrurilor , așa cum stăteau
stoicii, pentru că nu este posibil ca o singură Ființă, bine sau rău, să fie cauza tuturor,
pentru că Dumnezeu nu poate fi în niciun caz o cauză a oricărui rău Armonia
Universului este o combinație de contrari, cum ar fi corzile unei lire, sau a unui arc,
care, alternativ, este întins și relaxat ". "Bine," spune Euripides, "nu este niciodată
separat de Rău, cei doi trebuie să se amestece, ca toți să meargă bine". Iar această
opinie cu privire la cele două principii, continuă Plutarhul, este cea a tuturor
antichității, iar din partea teologilor și legislatorilor a trecut la poeți și filozofi, autorul
ei fiind necunoscut, însă opinia însăși este stabilită de tradițiile întregului uman rasă și
consacrată în misterele și sacrificiile grecilor și barbarelor, în care a fost recunoscută
dogma principiilor opuse în natură, care, prin contrarietatea lor, produc amestecul de
bine și rău. Trebuie să recunoaștem două cauze contrariate, două opuse puterile care
conduc, unul la dreapta și celălalt la stânga și, astfel, ne controlează viața, așa cum fac
lumea sublunară, care este, prin urmare, supusă la atât de multe schimbări și nereguli
de orice natură. și mai ales de cei care au avut cea mai mare reputație de
înțelepciune. Toți au recunoscut doi zei, cu ocupații diferite, unul care face binele și
celălalt răul găsit în natură. Primul a fost numit "Dumnezeu", acesta din urmă
"Demon". Persii, sau Zoroaster, au numit fostul Ormuzd și acesta din urmă
Ahriman; despre care au spus că unul era de natura Luminii, celălalt de cel al
întunericului. Egiptenii au numit fostul Osiris, iar ultimul Typhon, inamicul său
veșnic. și mai ales de cei care au avut cea mai mare reputație de înțelepciune. Toți au
recunoscut doi zei, cu ocupații diferite, unul care face binele și celălalt răul găsit în
natură. Primul a fost numit "Dumnezeu", acesta din urmă "Demon". Persii, sau
Zoroaster, au numit fostul Ormuzd și acesta din urmă Ahriman; despre care au spus că
unul era de natura Luminii, celălalt de cel al întunericului. Egiptenii au numit fostul
Osiris, iar ultimul Typhon, inamicul său veșnic. despre care au spus că unul era de
natura Luminii, celălalt de cel al întunericului. Egiptenii au numit fostul Osiris, iar
ultimul Typhon, inamicul său veșnic. despre care au spus că unul era de natura
Luminii, celălalt de cel al întunericului. Egiptenii au numit fostul Osiris, iar ultimul
Typhon, inamicul său veșnic.
Evreii, cel puțin după întoarcerea lor din captivitatea persană, aveau Divinitatea lor
bună, iar Diavolul, un Duh rău și rău, care se opunea vreodată lui Dumnezeu și
Șefului Îngerilor Întunericului, așa cum Dumnezeu era dintre cei din
Lumină. Cuvântul "Satana" înseamnă, în ebraică, pur și simplu "Adversarul".
Caldeenii, spune Plutarh, au avut stelele lor bune și rele. Grecii aveau Jupiter și Pluto,
și giganții și titanii lor cărora le-au fost atribuite atributele Șarpelui cu care Pluto sau
Serapis au fost înconjurate, iar forma lor a fost asumată de Typhon, Ahriman și Satana
Evreilor. Fiecare om avea ceva echivalent cu asta.
Oamenii lui Pegu cred în două Principii, un autor al Binelui și celălalt al Răului, și se
străduiesc să-l propovădui pe cel din urmă, în timp ce ei consideră că este inutil să se
închine pe cel dintâi, fiind incapabil să facă rău. Oamenii din Java, din Moluccas, din
Coasta de Aur, din Hottentot, din Tenerife și din Madagascar și Triburile Savage ale
Americii, se închină și se străduiesc să evite mânia și să-și împlinească bunăvoința
Spiritului Rău.
Dar, printre greci, egipteni, caldeeni, persani și asirieni, doctrina celor două principii a
format un sistem teologic complet și aranjat în mod regulat. A fost baza religiei
magilor și a Egiptului. Autorul unei lucrări străvechi atribuite lui Origen spune că
Pythagoras a învățat de la Zarastha, un Magus la Babilon (poate, la fel ca Zerdusht sau
Zoroaster), că există două principii ale tuturor lucrurilor, dintre care una este tatăl și
alta mama; prima, Lumina și cea din urmă, Întunericul. Pitagora credea că
dependențele de lumină erau căldură, uscăciune, ușurință, rapiditate; și cele ale
întunericului, frigului, umezelii, greutății și încetinirii; și că lumea și-a derivat
existența de la aceste două principii, de la bărbat și femeie. Potrivit lui Porphyry, el a
conceput două puteri opuse, un bun, pe care el la numit Unitate, Lumină, Dreaptă,
Egal, Stabil, Drept; celălalt rău, pe care el la numit Binar, Întuneric, Stânga, Unic,
Instabil, Înghețat. Aceste idei pe care le-a primit de la orientali, pentru că a locuit la
Babilon la doisprezece ani, studiind cu Magii. Varro spune că a recunoscut două
Principii ale tuturor lucrurilor: - Finitul și Infinitul, Binele și Răul, Viața și Moartea,
Ziua și Noaptea. White credea că era de natura Principiului Bine, și Negru de cel al
Răului; că Lumina și întunericul, căldura și frigul, uscată și umedă, amestecate în
proporții egale; că vara era triumful căldurii și iarnă de frig; că combinația lor egală
produce Primăvara și Toamna, fostele care produc verdeață și sunt favorabile
sănătății, iar cea din urmă, deteriorând totul, dând naștere unor maladii. El a aplicat
aceeași idee la înălțarea și stabilirea soarelui; și, asemenea Magilor, au susținut că
Dumnezeu sau Ormuzd în corp seamănă cu lumina, iar în suflet, adevărul. El a aplicat
aceeași idee la înălțarea și stabilirea soarelui; și, asemenea Magilor, au susținut că
Dumnezeu sau Ormuzd în corp seamănă cu lumina, iar în suflet, adevărul. El a aplicat
aceeași idee la înălțarea și stabilirea soarelui; și, asemenea Magilor, au susținut că
Dumnezeu sau Ormuzd în corp seamănă cu lumina, iar în suflet, adevărul.
Persii au spus că Ormuzd, născut din Lumina pură, și Ahriman, născut din întuneric,
se aflau vreodată în război. Ormuzd a produs șase dumnezei, Beneficiu, Adevăr,
Ordin Bine, Înțelepciune, Bogăție și Bucurie Virtuoasă. Acestea erau atât de multe
emanații de la Principiul Bine, atât de multe binecuvântări acordate de el
oamenilor. Ahriman, la randul sau, a produs sase Devs, oponenti ai celor sase
emanatii de la Ormuzd. Apoi Ormuzd sa făcut de trei ori mai mare decât înainte, sa
înălțat atât de mult deasupra soarelui, căci soarele este deasupra pământului și a
împodobit cerul cu stele, din care făcuse Siriu ca gardă sau garda de gardă; alte patru
zeități, și le-a așezat într-un ou, unde Ahriman a pus și alte douăzeci și patru, create de
el, care au spart oul; și astfel s-au amestecat bine și rău. Theopompus adaugă că,
potrivit Magilor, pentru doi termeni de trei mii de ani, fiecare dintre cele două
principii trebuie să fie prin victorie și celălalt învingător; apoi pentru încă trei mii
pentru fiecare dintre ei se vor lupta unul cu celălalt, fiecare distrugând reciproc
lucrările celuilalt; după care Ahriman trebuie să piară, iar bărbații, purtând corpuri
transparente, să se bucure de o fericire nemaivăzută.
Cele douăsprezece zeități mari ale persanilor, cele șase Amshaspande și șase Devs,
marșalul, cel dintâi sub steagul Luminii și cel din urmă sub cel al întunericului, sunt
cele douăsprezece semne zodiacale sau luni; cele șase semne supreme sau cele ale
Luminii sau primăvară și vară începând cu Berbec și cele șase inferioare ale
întunericului sau ale toamnei și iernii începând cu Balanța. Timpul limitat,
contradistingulat de Timp fără limite sau Eternitate, este Timpul creat și măsurat de
revoluțiile celeste. Se înțelege într-o perioadă împărțită în douăsprezece părți, fiecare
împărțită în mii de părți, pe care persii le-au numit ani de zile. Astfel, cercul traversat
anual de Soare a fost împărțit în 12.000 de părți sau fiecare semn în 3000 și astfel, în
fiecare an, Principiul Luminii și al Binelui a triumfat timp de 3.000 de ani, acela al
Răului și Întunericului pentru 3, 000 și au distrus reciproc lucrările celorlalți pentru
6.000 sau 3.000 pentru fiecare: astfel încât Zodiacul a fost împărțit în mod egal între
ele. În consecință, Ocelus Lucanus, discipolul lui Pythagoras, a susținut că principala
cauză a tuturor efectelor subluniare a rămas în Zodiac și că din acesta s-au produs
influențele bune sau rele ale planetelor care se roteau în ea.
Cele douăzeci și patru de zeități bune și douăzeci și patru de zeități malefice, închise
în ou, sunt cele patruzeci și opt de constelații ale sferei antice, împărțite în egală
măsură între tărâmurile Luminii și întunericului, pe concavitatea sferei celeste care a
fost repartizată între ele ; și care, închizând lumea și planetele, a fost oul mistic și
sacru al magilor, al indienilor și al egiptenilor, oul care a ieșit din gura lui Dumnezeu
Kneph, care se socotea ca oul orf în misteriile Greciei , care a fost emis de Dumnezeu
Chumong al Coresienilor, și de la Osirisul egiptean și de la Dumnezeul Fani ai Orficii
moderne, Principiul Luminii, - oul zdrobit de Taurul sacru al japonezilor și din care a
apărut lumea; care au plasat de către greci la picioarele lui Bacchus, Dumnezeul cu
coarne, și din care aristofanul face să apară Iubirea,
Din doctrina celor două Principii active și pasive a crescut cel al Universului, animat
de un principiu al vieții veșnice, și de un suflet universal, de la care fiecare ființă
izolată și temporară a primit la naștere o emanație care, la moartea unei astfel de
ființe, a revenit la sursa ei. Viața materiei a aparținut atât naturii cât și materiei în
sine; și când viața se manifestă prin mișcare, sursele vieții trebuie să pară a fi așezate
în acele corpuri luminoase și veșnice și mai ales în Cerul în care se învârt și care le
învârte în același curs rapid care este mai rapid decât orice altă mișcare. Și focul și
căldura au o analogie atît de mare cu viața, că frigul, ca absența mișcării, părea
caracteristica distinctivă a morții. În consecinţă,
Conform acestei doctrine, Universul nu trebuie considerat, în acțiunea sa creativă și
veșnică, doar ca o mașină imensă, mișcată de izvoare puternice și forțată într-o
mișcare continuă, care, emanând de pe circumferință, se extinde spre centru,
acționează și re-acționează în orice direcție posibilă și re-produce în mod succesiv
toate formele variate care contează pe care le primește. Așa că ar fi să recunoaștem o
acțiune rece și pur mecanică, a cărei energie nu ar putea produce niciodată viață.
Acestea au fost ideile străvechi despre acest mare DUMNEZEU, Tată al tuturor zeilor
sau al lumii; din această ființă, principiu al tuturor lucrurilor, și despre care nimic
altceva decât el însuși este Principiul - cauza universală numită Dumnezeu. Sufletul
Universului, etern ca el, imens ca acesta, extrem de activ și puternic în operațiunile
sale variate, care pătrunde în toate părțile acestui corp vast, impresionând o mișcare
regulată și simetrică asupra sferelor, făcând elementele instinctate cu activitate și
ordine, amestecând cu totul, organizând totul, vivificând și păstrând totul - acesta a
fost UNIVERSUL-DUMNEZEU pe care anticii îl adora ca fiind Cauza Supremă și
Dumnezeul Zeilor.
Anchises, în Eneida, a învățat pe Enea această doctrină a lui Pitagora, a aflat de el din
masterand, egiptenii, în ceea ce privește sufletul și inteligența a Universului, din
care nesufletele și inteligențele, precum și viața noastră și cea a animalelor, emană,
Cerul, Pământul, Marea, Luna și Stelele, a spus el, sunt mișcați de un principiu al
vieții interne care le perpetuează existența; un suflet inteligent, care pătrunde în
fiecare parte a corpului vast al Universului și, amestecând cu totul, îl agită printr-o
mișcare eternă. Este sursa vieții în toate lucrurile vii. Forța care animă totul, emană
din focul veșnic care arde în Rai. În georgieni, Virgil repetă aceeași doctrină; și că, la
moartea fiecărui animal, viața care o anima, o parte din viața universală, revine la
Principiul său și la sursa vieții care circulă în sfera Stelelor.
Servius face din Dumnezeu cauza activă care organizează elementele în corpuri,
respirația sau spiritul vivific, care, răspândind prin materie sau elemente, produce și
produce toate lucrurile. Elementele compun substanța trupului nostru: Dumnezeu
compune sufletele care vivifică aceste trupuri. Din ea vin instinctul animalelor, din
viața lor, el spune: și când mor, viața revine și reintră în Sufletul Universal și trupurile
lor în materie universală.
Dumnezeu, în viziunea lui Pitagora, a fost ONU, o singură substanță, ale cărei părți
continue se extind prin tot Universul, fără separație, diferență sau inegalitate, ca și
sufletul din corpul uman. El a negat doctrina spiritiștilor, care au despărțit Divinitatea
de Univers, făcându-L să existe în afară de Univers, ceea ce nu a devenit decât o
lucrare materială, pe care a acționat Cauza Abstractă, un Dumnezeu izolat de
ea. Teologia antică nu a despărțit astfel Dumnezeu de Univers. Acest Eusebius atestă,
spunând că, dar un număr mic de înțelepți, ca și Moise, căutau pe Dumnezeu sau
Cauza tuturor, în afară de toate acestea; în timp ce filozofii Egiptului și Phineciei,
adevărați autori ai tuturor vechilor Cosmogonii, au plasat Cauza Supremă înUniversul
însuși și în părțile sale, astfel încât, în opinia lor, lumea și toate părțile ei să
fie în Dumnezeu.
Lumea sau Universul a fost astfel comparat cu omul: principiul vieții care îl mișcă, la
ceea ce îi mișcă pe om; sufletul lumii cu cel al omului. Prin urmare, Pitagora a numit
omul un microcosmos , sau o lume mica, ca posedând în miniatură toate calitățile
găsite la scară largă în Univers; prin rațiunea și participarea sa la inteligența Naturii
Divine și prin capacitatea sa de a schimba alimentele în alte substanțe, de a se
dezvolta și de a se reproduce, participând la Natura elementară. Astfel, el a făcut
Universul o Ființă inteligentă mare, ca omul - o Zeitate imensă, având în sine ceea ce
are omul în sine, mișcare, viață și inteligență și, pe lângă aceasta, o perpetuitate a
existenței, pe care omul nu o are; și, având în el însuși perpetuitatea mișcării și a
vieții, de aceea Cauza Supremă a tuturor.
Oriunde s-a extins, acest suflet universal nu, în opinia lui Pitagora, nu acționează
pretutindeni în mod egal și nici în același mod. Cea mai înaltă parte a universului,
fiind capul lui, i se părea că este locul său principal, și a fost puterea călăuzitoare a
restului lumii. În cele șapte sfere concentrice se află o ordine eternă, fructul
inteligenței, Sufletul Universal care se mișcă, printr-o evoluție constantă și regulată, a
corpurilor nemuritoare care formează sistemul armonios al cerului.
folosește Semnele Celeste pentru a organiza și a ghida creaturile animate care respirau
pe pământ; și dă fiecăruia caracterul și obiceiurile cele mai potrivite. Prin acțiunea
acestui Forș al Cerului, condiția Pământului și a câmpurilor sale cultivate de vultur: ne
dă sau ne ia vegetația și recoltele: face ca marele ocean să depășească limitele sale la
flux și să se retragă din nou în ele la înălțimea, la maree ".
Astfel, nu mai este doar o ficțiune poetică decât că cerurile și pământul devin animate
și personificate și sunt considerate existențe vii, de la care se derulează alte
existențe. Pentru că acum trăiesc cu propria lor viață o viață veșnică ca și trupurile lor,
fiecare dotată cu o viață și poate cu sufletul, ca și cu omul, o parte a vieții universale și
a sufletului universal; și alte organisme pe care le formează și pe care le conțin în sânii
lor, trăiesc numai prin ele și cu viața lor, deoarece embrionul trăiește în sânul mamei
sale, în consecință și prin viața comunicată și care mama păstrează vreodată prin
puterea activă a propriei sale vieți. Aceasta este viața universală a lumii, reprodusă în
toate ființele pe care porțiunea superioară o creează în porțiunea inferioară a acesteia,
adicămatricea lumii sau a ființelor pe care cerurile le produc în sânul ei.
"Sufletul lumii," spune Macrobius, "este natura în sine" [ca sufletul omului este omul
însuși] ", acționând întotdeauna prin sferele celeste pe care le mișcă și care urmează
impulsul irezistibil pe care îl impresionează asupra lor. Cerurile, soarele, scaunul mare
al puterii generatoare, semnele, stelele și planetele acționează numai cu activitatea
sufletului Universului, din care prin suflet vin toate variațiile și schimbările de natură
sublunară, din care cerurile și corpurile celeste sunt doar cauzele secundare: zodia, cu
semnele sale, este o existență, nemuritoare și divină, organizată de sufletul universal și
produce sau adună în sine toate emanațiile variate ale diferitelor puteri care alcătuiesc
natura Divinității ".
Această doctrină, care a dat cerurilor și sferelor suflete vii, fiecare parte a sufletului
universal, a fost de antichitate extremă. A fost ținută de vechii Sabrins. A fost predată
de Timaeus, Platon, Speusippus, Iamblichus, Macrobius, Marcus Aurelius și
Pitagoras. Odată ce bărbații le-au atribuit un suflet Universului, conținând în sine
plenitudinea vieții animale a anumitor ființe și chiar a stelelor, ei au presupus în
curând că sufletul este esențial inteligent și sursa de inteligență a tuturor ființelor
inteligente. Apoi Universul a devenit pentru ei nu numai animat, ci inteligent, și din
acea inteligență pe care o au diferitele părți ale naturii. Fiecare suflet a fost vehiculul
și, așa cum era, plicul inteligenței care i sa atașat și nu putea să stea în altă parte. Fără
suflet nu putea exista inteligență; și cum era un suflet universal, sursa tuturor
sufletelor, sufletul universal era înzestrat cu o inteligență universală, sursă a tuturor
inteligențelor particulare. Deci sufletul lumii conținea în sine inteligența lumii. Toți
agenții naturii în care a intrat sufletul universal au primit și o parte din inteligența sa,
iar Universul, în totalitatea sa și în părțile sale, a fost umplut cu inteligențe, care ar
putea fi considerate atât de multe emanații din suveran și universal
inteligenta. Oriunde sufletul divin a acționat ca o cauză, a fost și inteligență; și astfel
Cerul, stelele, elementele și toate părțile universului au devenit scaunele a numeroase
inteligențe divine. Fiecare mică parte a marelui suflet a devenit o inteligență parțială și
cu atât mai mult a fost eliberată de materia brută, cu cât era mai activă și mai
inteligentă. Și toți vechii adoratori ai naturii, teologii, astrologii și poeții, și cei mai
distincți filozofi, presupuseseră că stelele erau atât de multe ființe animate și
inteligente, fie corpuri veșnice, cauze active ale efectelor de aici, pe care un principiu
al vieții animat, și căruia i sa adresat o inteligență, care nu era decît o emanație și o
parte a vieții universale și a inteligenței lumii.
Universul însuși a fost considerat o ființă supremă inteligentă. Aceasta a fost doctrina
lui Timaeus din Locria. Sufletul omului face parte din sufletul inteligent al
Universului și, prin urmare, este inteligent. Opinia lui era cea a multor altor
filosofi. Cleanthes, discipol al ZENO, a privit Universul ca Dumnezeu, sau ca cauza
neproductivă și universală a tuturor efectelor produse. El a atribuit un suflet și
inteligență naturii universale, iar sufletul inteligent, în opinia lui, a aparținut
divinității. Din aceasta, inteligența omului era o emanație și împărtășea
divinitatea. Chrysippus, cel mai subtil dintre stoici, plasat în rațiunea universală care
formează sufletul și inteligența naturii, acea forță divină sau esența divinității pe care
el a atribuit-o lumii, mișcată de sufletul universal care-i pătrunde în fiecare parte.
Argumentul a fost că cerurile și stelele care fac parte din ele sunt animate , deoarece
posedă o parte din sufletul universal: sunt ființe inteligente , pentru că acea Sufletă
Universală, o parte a cărora o posedă, este extrem de inteligentă; și ei
împărtășesc Divinitateacu Natura Universală, pentru că Divinitatea se află în Sufletul
universal și în Inteligența care se mișcă și conduc lumea și fiecare dintre ei dețin o
parte. Prin acest proces de logică, interlocutorul din Cicero a atribuit Divinitatea
Stelelor, ca ființe animate dotate cu sensibilitate și inteligență și compuse din
porțiunile cele mai nobile și mai pure ale substanței eterice, neamestecate cu materie
de natură extraterestră și conținând în esență lumină și căldură. Prin urmare, el le-a
încheiat ca fiind atât de mulți zei, de o inteligență superioară celei a altor existențe,
corespunzătoare înălțimii înălțate în care se mișcau cu o regularitate atât de perfectă și
o armonie admirabilă, cu o mișcare spontană și liberă. Prin urmare, le-a făcut "zei",
"Cauze" active, veșnice și inteligente;
Facem forța motrice a planetelor să fie o lege mecanică, pe care o explicăm prin
combinarea a două forțe, centripetale și centrifuge, a căror origine nu o putem
demonstra, dar a cărei forță le putem calcula. Anticii au considerat-o ca fiind mișcată
de o forță inteligentă care își avea originea în prima și universală Inteligență. Este la
fel de sigur, la urma urmei, că suntem mai apropiați de adevăr decât de ei; sau că știm
ce înseamnă "forțele noastre centripetale și centrifuge" ; pentru ce este o forță?Cu noi
întreaga Zeitate acționează și mișcă fiecare planetă, pe măsură ce face săpunul care
circulă în lama mică de iarbă și în particulele de sânge în vene mici ale rotiferei
invizibile. Cu Anticii, Divinitatea fiecărei stele era doar o parte din Dumnezeul
Universal, sufletul naturii. Fiecare stea și planetă, împreună cu ele, a fost mutată de
la sine și condusă de propria sainteligență specială. Și această opinie a lui Achilles
Tatius, Diodorus, Chrysippus, Aristotel, Platon, Heraclides de Pontus, Theophrastus,
Simplicius, Macrobius și Proclus, că în fiecare stea există un suflet și o inteligență
nemuritoare, parte a sufletului universal și a inteligenței Întreaga, această opinie a lui
Orpheus, a lui Plotin și a stoicilor era în realitate cea a multor filosofi creștini. Origen
avea același punct de vedere; și Augustin a susținut că fiecare lucru vizibil din lume a
fost supravegheat de o Putere Îngerică: și Cosma Călugărul, credea că fiecare Stea era
sub îndrumarea unui Înger; și autorul Octateuchului, scris în vremea împăratului
Justin, spune că sunt mișcați de impulsul comunicat de către Îngerii staționați
deasupra cerului. Fie că stelele erau ființe animate, a fost o întrebare pe care
antichitatea creștină nu a decis-o. Mulți dintre medici creștini au crezut că
sunt. Sfântul Augustin ezită, Saint Jerome se îndoiește dacă Solomon nu a dat suflete
Stelelor. Sfântul Ambrozie nu se îndoieșteau suflete; și Pamphilus afirmă că mulți
dintre Biserică cred că sunt ființe rezonabile, în timp ce mulți cred altfel, dar nici unul,
nici altul nu este eretic.
Spiritul Vedelor (sau cărți sacre indiene, de mare antichitate), așa cum au înțeles cei
mai vechi și cei mai recenți exponenți, este cu siguranță un monoteism panteist - un
singur Dumnezeu și El în toate; numeroasele divinități, numeroase ca rugăciunile
adresate lor, fiind rezolvate în titlurile și atributele câtorva și, în cele din urmă, în THE
ONE. Mașina de personificare a fost înțeleasă ca fiind inconștient presupusă ca o
simplă utilitate de a furniza deficiențele limbajului; iar Mimansa se considera drept
interpretând adevăratul sens al Mantrelor, atunci când a proclamat că, la început,
"Nimic nu era decât mintea, Gândul Creativ al Lui care a existat singur de la început
și a suflat fără afacere". Ideea sugerată în Mantre este afirmată dogmatic și dezvoltată
în Upanischadas. Filozofia Vedanta, asumându-și misterul "UNU ÎN FIECARE" ca
element fundamental al credinței, menține nu numai unitatea Divină, ci identitatea
materiei și a spiritului. Unitatea pe care o susține este cea a minții. Mintea este
elementul universal, Dumnezeul unic, sufletul cel mare, Mahaatma. El este cauza
materială și eficientă, iar lumea este o textura a cărei web este și țesător. El este
Macrocosmosul, organismul universal numit Pooroosha, al cărui foc, aer și soare sunt
doar membrii principali. Capul lui este lumină, ochii lui soare și lună, respirația lui
vântul, vocea lui Vedas deschise. Toate veniturile de la Brahm, precum pătura de
păianjen și iarba de pe pământ. presupunând că misterul "UNU ÎN FIECARE" ca
element fundamental al credinței, menține nu numai unitatea Divină, ci identitatea
materiei și a spiritului. Unitatea pe care o susține este cea a minții. Mintea este
elementul universal, Dumnezeul unic, sufletul cel mare, Mahaatma. El este cauza
materială și eficientă, iar lumea este o textura a cărei web este și țesător. El este
Macrocosmosul, organismul universal numit Pooroosha, al cărui foc, aer și soare sunt
doar membrii principali. Capul lui este lumină, ochii lui soare și lună, respirația lui
vântul, vocea lui Vedas deschise. Toate veniturile de la Brahm, precum pătura de
păianjen și iarba de pe pământ. presupunând că misterul "UNU ÎN FIECARE" ca
element fundamental al credinței, menține nu numai unitatea Divină, ci identitatea
materiei și a spiritului. Unitatea pe care o susține este cea a minții. Mintea este
elementul universal, Dumnezeul unic, sufletul cel mare, Mahaatma. El este cauza
materială și eficientă, iar lumea este o textura a cărei web este și țesător. El este
Macrocosmosul, organismul universal numit Pooroosha, al cărui foc, aer și soare sunt
doar membrii principali. Capul lui este lumină, ochii lui soare și lună, respirația lui
vântul, vocea lui Vedas deschise. Toate veniturile de la Brahm, precum pătura de
păianjen și iarba de pe pământ. Unitatea pe care o susține este cea a minții. Mintea
este elementul universal, Dumnezeul unic, sufletul cel mare, Mahaatma. El este cauza
materială și eficientă, iar lumea este o textura a cărei web este și țesător. El este
Macrocosmosul, organismul universal numit Pooroosha, al cărui foc, aer și soare sunt
doar membrii principali. Capul lui este lumină, ochii lui soare și lună, respirația lui
vântul, vocea lui Vedas deschise. Toate veniturile de la Brahm, precum pătura de
păianjen și iarba de pe pământ. Unitatea pe care o susține este cea a minții. Mintea
este elementul universal, Dumnezeul unic, sufletul cel mare, Mahaatma. El este cauza
materială și eficientă, iar lumea este o textura a cărei web este și țesător. El este
Macrocosmosul, organismul universal numit Pooroosha, al cărui foc, aer și soare sunt
doar membrii principali. Capul lui este lumină, ochii lui soare și lună, respirația lui
vântul, vocea lui Vedas deschise. Toate veniturile de la Brahm, precum pătura de
păianjen și iarba de pe pământ. și Soarele sunt numai membrii principali. Capul lui
este lumină, ochii lui soare și lună, respirația lui vântul, vocea lui Vedas
deschise. Toate veniturile de la Brahm, precum pătura de păianjen și iarba de pe
pământ. și Soarele sunt numai membrii principali. Capul lui este lumină, ochii lui
soare și lună, respirația lui vântul, vocea lui Vedas deschise. Toate veniturile de la
Brahm, precum pătura de păianjen și iarba de pe pământ.
Xenofan a folosit un limbaj ambiguu, aplicabil atât materialelor, cât și celor mentale,
și exclusiv potrivit celor două. Cu alte cuvinte, el sa folosit de imagini materiale
pentru a ilustra un sens indefinit. În anunțarea ființei universale, el a apelat la ceruri ca
manifestare vizibilă, numindu-l sferic ; un termen împrumutat din lumea materială. El
a spus că Dumnezeu nu a fost nici mișcat, nici nemișcat, limitat și nelimitat. Nici
măcar nu a încercat să-și exprime în mod clar ceea ce nu poate fi conceput în mod
clar; admițând, spune Simplicius, că astfel de speculații erau mai presus de
fizică. Parmenides folosește asemenea mijloace, comparând divinitatea sa metafizică
cu o sferă, sau încălzind, agregând sau continuând și astfel retragând involuntar
atributele sale nominale.
Dar această mare idee a unei minți independente toate guvernările a implicat
dificultăți care s-au dovedit a fi insuperabile; pentru că a dat materiei, sub formă de
haos, o existență de sine independentă și veșnică, și astfel a introdus un dualism al
minții și al materiei. În mintea sau în inteligență, Anaxagoras include nu numai viața
și mișcarea, ci principiile morale ale nobilului și binelui; și probabil a folosit termenul
ca urmare a aplicării greșite a cuvântului "Dumnezeu" și ca fiind mai puțin
susceptibilă la greșeli și, mai precis, la marcarea ideii sale. Principiul "Inteligenței" a
rămas practic răspunzător la multe dintre aceleași defecte ca și "Necesitatea"
poeților. A fost prezența unei idei minunate, pe care era imposibil să o explic sau să o
urmez. Nu era încă inteligibil,
În doctrinele lui Aristotel, lumea se mișcă neîntrerupt, întotdeauna schimbă, dar tot
timpul, la fel ca Timpul, Eternul Acum, fără să știe nici odihna, nici moartea. Există
un principiu care face bine eșecul identității ,
multiplicând asemănările ; distrugerea individului printr-o înnoire veșnică a formei în
care se manifestă materia. Această mișcare eternă obișnuită implică un Muter
Etern; nu o eternitate inertă, cum ar fi Eidosul platonic , ci unul care
acționează mereu , esența lui fiind de a acționa , pentru că altfel el nu ar
putea niciodată au acționat, iar existența lumii ar fi un accident; pentru ce ar fi trebuit,
în acel caz, să-L decidă să acționeze după o inactivitate lungă? Nici el nu poate fi
parțial în acțiune și parțial potențial , adică în starea liniștită și nedeterminată de a
acționa sau de a nu acționa, căci chiar și în cazul acesta mișcarea nu ar fi eternă, ci
contingentă și precară. El este, prin urmare, în întregime în act, o activitate pură,
neobosită și, din aceleași motive, absolut imaterială. Astfel, Aristotel a evitat ideea că
Dumnezeu a fost inactiv și auto-contemplativ pentru o eternitate, iar apoi, dintr-un
motiv necunoscut sau printr-un motiv necunoscut, a început să acționeze în exterior și
să producă; dar el a suferit pericolul opus, de a face ca rezultatul acțiunii, materiei și
Universului Său să coexiste cu El; sau, cu alte cuvinte, de a nega că a existat vreun
moment în care a început acțiunea Sa exterioară .
Prima cauză, a spus el, nemișcat, mișcă totul. Actul a fost primul , iar Universul a
existat pentru totdeauna; o cauză persistentă care îi conduce continuitatea. unitateaa
Primului Mover rezultă din imaterialul Său. Dacă el nu ar fi fost însuși nemișcat, seria
de mișcări și cauze ale mișcării ar fi infinită. Prin urmare, nemulțumit și
nemodificabil, orice mișcare, chiar și în spațiu, este cauzată de El: Este necesar: El nu
poate fi altfel decât așa cum este El; și numai prin necesitatea ființei Sale putem să
explicăm acele relații veșnice necesare care fac o știință a Ființei posibile. Astfel,
Aristotel sa aplecat spre un Dumnezeu aparent personal; nu o Ființă de părți și
pasiuni, cum ar fi Dumnezeul Evreilor sau cea a oamenilor educați în zilele noastre, ci
un Șef Substanțial al tuturor categoriilor de ființe, o individualitate a inteligenței,
dogma lui Anaxagoras a revenit dintr-o analiză mai detaliată și profundă a
naturii; ceva de genul acelui Principiu care nu este ambiguu, pe care vechii poeți, în
preajma cosmogonistilor materialisti din noapte și haos, au descoperit-o în Ouranos
sau Zeus. În curând, cu toate acestea, viziunea de personalitate este retrasă, iar noi
ajungem la acel punct culminant al gândirii în care realul se amestecă cu idealul; unde
se exclude acțiunea morală și gândirea obiectivă (adică gândul exercitat asupra
oricărui lucru în afara lui), precum și corpul material; și unde acțiunea divină din lume
își păstrează vălul de mister impenetrabil și, în cea mai mare ingenuitate a cercetării,
prezintă doar o contradicție. La această extremitate, seria de cauze eficiente se rezolvă
în Cauza Finală. Ceea ce se mișcă, el însuși nu poate fi decât imobilitatea Gândirii sau
a Formei. Dumnezeu este atât o cauză formală, eficientă, cât și definitivă; Forma
Unică cuprinzând toate formele, un bun care include tot binele, scopul dorinței
Universității, mutarea lumii ca obiect al dragostei sau a dorinței raționale îi mută pe
individ. El este Cauza Finală internă sau auto-realizată, care nu are nici un scop
dincolo de Sine. El nu este un agent moral; căci dacă ar fi, el ar fi doar un instrument
pentru a produce ceva tot mai mare și mai mare. Un fel de acțiune numai, activitate a
minții sau a gândirii, poate fi atribuită Celui care este imediat, toți acționează, totuși,
tot restul. Ceea ce noi numim cea mai mare plăcere, care distinge între starea de veghe
și senzație și care dă un farmec reflectat speranței și memoriei, este cu El
perpetuu. Existența lui este bucuria neîntreruptă a celei care este excelentă, dar numai
temporară cu noi. Calitatea divină a unei auto-contemplații active și totuși liniștitoare
care caracterizează inteligența, este predominat posedat de mintea divină; Gândul său,
care este existența Lui, este, spre deosebire de al nostru, necondiționat și
totalact . Dacă El poate primi orice mulțumire sau bucurie față de ceea ce există
dincolo de El, El poate fi, de asemenea, nemulțumit și suferit de ea și atunci El ar fi o
ființă imperfectă. Să presupunem că plăcerea pe care o simte el din orice lucru
exterior, presupune o insuficiență anterioarăbucurie și fericire, și un fel de
dependență. Binele omului este dincolo de sine; nu așa a lui Dumnezeu. Efectul etern
care produce viața lumii este dorința eternă a binelui. Obiectul Gândirii Absolute este
Binele Absolut. Natura este tot mișcarea și Gândul se odihnește. Privind acest bun
absolut, finalitatea poate contempla numai ea însăși; și astfel, orice interferență
materială fiind exclusă, distincția subiectului și a obiectului dispare în identificarea
completă, iar Gândirea Divină este "gândirea gândirii". Energia minții este viața, iar
Dumnezeu este acea energie în puritatea și perfecțiunea ei. El este, prin urmare, viața
în sine, eternă și perfectă; și aceasta însumează tot ceea ce se înțelege prin termenul
"Dumnezeu". Și totuși, după tot acest transcendentalism, însăși esența gândirii constă
în mobilitatea și puterea transferului de la obiect la obiect; și nu putem concepe nici
un gând, fără un obiect dincolo de el însuși, despre care să gândim, sau despre orice
activitate în simpla contemplație de sine, fără un act exterior, o mișcare sau o
manifestare.
Dar contemplarea Binelui presupune aceea a opusului său, Răul. Când Dumnezeu este
considerat a fi "Binele", nu este pentru că Răul este necunoscut, ci pentru că el este în
mod explicit exclus din atributele Lui. Dar dacă Evil ar fi o existență separată și
independentă, cum ar fi de acord cu prerogativele sale de unitate și supremație? Pentru
a face față acestei dileme, a rămas doar să se întoarcă la ceva mai mult sau mai puțin
asemănător cu vagătatea antichității; pentru a face o mărturisire virtuală a ignoranței, a
nega realitatea supremă a răului, precum Plato și Aristotel, sau, împreună cu
Speusippus, eternitatea existenței sale antetetice, să presupunem că numai una dintre
acele noțiuni care sunt într-adevăr provizoriu indispensabile într- condiția cunoașterii
finite, dar din care mulți au fost deja discreditați de avansarea filozofiei; să revină, pe
scurt,
Dar absolutul este aproape aliat cu cel inexistent. Materia și răul s-au obținuit prea
constante și convingător pentru a fi confundate sau anulate de subtilitățile
Logicii. Este în zadar încercarea de a uni lumea în Dumnezeu, în timp ce lumea
experienței prezintă contrarietate, imperfecțiune și mutabilitate, în loc de
imutabilitatea sursei sale. Filozofia era doar un alt nume de incertitudine; și după ce
mintea a înmulțit succesiv Natura și propriile sale concepții, fără nici un rezultat
practic, ci ocupație forțată; când realitatea pe care o căuta, fără sau în interiorul său,
părea să-i înlăture înțelesul, intelectul, încurcat în zborurile sale mai înalte, căuta
avantajul și se odihnește în scopul de a găsi adevărul unui tip mai mic, dar mai
aplicabil.
Divinitatea lui Platon este o Ființă proporțională cu simpatiile omenești; Tatăl Lumii,
precum și Creatorul său; autorul numai al binelui, nu al răului. "Invidia", spune el,
"este departe de ființele ceresti, iar omul, dacă este dispus și sprijinit pentru efort, este
îndreptățit să aspire la o comuniune cu trupele solemne și societățile dulci ale cerului.
Dumnezeu este Ideea sau Esența a Bunniciei, Bunul însuși [ο αγαθον]: în bunătate, El
a creat Lumea și ia dat cea mai mare perfecțiune a cărei sens era susceptibilă, făcând-
o, pe cât posibil, o imagine a Lui Însuși sublimul tuturor excelența este un obiect nu
numai al venerării, ci al iubirii ". Sageții din vechime deja sugerau deja în enigme că
Dumnezeu este autorul binelui; că la fel ca Soarele din Cer, sau Æsculapius pe
pământ, El este "Vindecătorul", "Mântuitorul"
Platon afirmă cu mai multă distincție dogma antichității atunci când recunoaște LOVE
ca fiind cel mai înalt și mai benefic al zeilor, care dă naturii energia revigorantă
restaurată de arta medicinii în corp; deoarece dragostea este în mod explicit medicul
universului, Æsculapiusului la care Socrate dorea să se sacrifice în ceasul morții sale.
O idee figurativă, adoptată din imaginile familiare, a dat acel atrăgător aspect la
conexiunea divină cu Universul care a poruncit cel mai scurt aviz de sentimente, până
când, crescând în rafinament cu progresul cultivării mintale, sa stabilit în cele din
urmă ca fiind ferm în aprobarea deliberată a înțelegerii, așa cum a răspuns vreodată
simpatiei. Chiar și frații sciți, bitinieni și scandinavi au numit-o pe Dumnezeu "Tatăl"
lor; toate națiunile i-au urmărit strămoșii mai mult sau mai puțin direct în Rai. Olenul
Hyperborean, unul dintre cele mai vechi simboluri ale antichității religioase din
Grecia, a făcut dragostea Primul-născut al Naturii. Cine se va aventura pentru a
pronunța în ce moment a fost pentru prima dată Dumnezeu meritat și cu adevărat
onorat, sau când omul a început pentru prima dată să se simtă bine cu elocvența mută
a naturii? În fizica obscură a teologilor mistici care au precedat filosofia greacă,
Dragostea a fost prima mare cauză și părinte a universului. "Zeus", spune Proclus,
"când a intrat în lucrarea creației, Sa schimbat în forma Iubirii și a adus-o pe Afrodita,
principiul Unității și Armoniei Universale, pentru a-Și arăta lumina pentru toți.
misterioasă ființă, El conține principiul iubirii în Sine, în El înțelepciunea creativă și
dragostea binecuvântată sunt unite ". principiul Unității și Armoniei Universale, de a-
și arăta lumina pentru toți. În profunzimile ființei Sale misterioase, El conține
principiul iubirii în Sine; în El înțelepciunea creativă și dragostea binecuvântată sunt
unite ". principiul Unității și Armoniei Universale, de a-și arăta lumina pentru toți. În
profunzimile ființei Sale misterioase, El conține principiul iubirii în Sine; în El
înțelepciunea creativă și dragostea binecuvântată sunt unite ".
"Din prima
zi a acestor zile, dragostea lui divină va fi fixată,
admirația Lui, până la timp completă
Ceea ce el a admirat și a iubit, zâmbetul său vital
Descoperit în ființă".
Speculatorii din venerabilul Orient, care au conceput ideea unei ființe veșnice
superioare tuturor afecțiunilor și schimbărilor, în propria sa suficiență, bucurându-se
de o plenitudine de fericire liniștită și independentă, au fost conduse să cerceteze
aspectul aparent inconsistent al creării lume. De ce, au întrebat ei, El, care nu a cerut
nimic extern pentru Sine însuși să-și desăvârșească perfecțiunea deja existentă, să iasă
din existența Lui neștiută și perfectă și să devină încorporată în vicisitudinile
naturii? Soluția dificultății a fost Iubirea. Ființa Mare a văzut frumusețea propriei sale
concepții, care a trăit numai cu El de la început, Maia, sau frumusețea naturii, imediat
germenul pasiunii și sursa lumilor. Dragostea a devenit părinte universală, atunci când
Divinitatea, înainte de a fi îndepărtată și insuportabilă,
Și aici reapare din nou dificultatea antică; că, la orice perioadă timpurie a creării
acestei creații, sa petrecut o eternitate, în care Dumnezeu, locuit singur în unitatea sa
nemaipomenită, nu avea obiect pentru dragostea Lui; și că chiar cuvântul ne implică
un obiect existent spre care este îndreptată iubirea; astfel încât să nu putem concepe
dragostea în absența oricărui obiect de iubit; prin urmare, ne întoarcem din nou la
acest punct, că dacă dragostea este de esența lui Dumnezeu și El este neschimbat,
aceeași necesitate a naturii Sale, presupusă a fi provocat creația, trebuie să fi făcut
existența Lui fără obiect de a iubi imposibil: că Universul trebuie să fi coexistat cu El
Însuși.
Cu toate acestea, se pune încă o altă întrebare: dacă Deitatea guvernează Universul
prin legi fixe și inalterabile sau prin Providențe și interferențe speciale, astfel încât El
să poată fi indus să-și schimbe cursul și rezultatele acțiunii umane sau materiale, prin
rugăciune și rugăciune.
Doar Dumnezeu este atotputernic; dar sufletul omului a afirmat, în toate vremurile, că
este considerat parte a divinului. "Puritatea duhului", spune Van Helmont, "este
arătată prin energia și eficacitatea voinței. Dumnezeu, prin intermediul unei voințe
infinite, a creat Universul și același fel de putere într-un grad inferior a limitat mai
mult sau mai mult mai puțin de obstacole externe, există în toate ființele spirituale
". Cu cât înălțăm mai în vârstă în antichitate, cu atât rugăciunea ia mai multă formă de
încântare; și care o formează încă într-o mare măsură, deși riturile închinării publice
sunt în general considerate nu numai ca o expresie a încrederii sau reverenței, ca
adevărate acte spirituale, efectul căruia este căutat numai în mintea închinătorului, ci
ca acte din care se anticipează un anumit rezultat direct, realizarea unui obiect dorit, a
sănătății sau bogăției, a unor daruri supranaturale pentru trup sau suflet, a scutirii de
pericol sau a răzbunării asupra dușmanilor. Rugăciunea a reușit să schimbe scopurile
Cerului și să-i facă pe trecătorii să tremure sub abis. A exercitat o influență obligatorie
asupra zeilor. A promovat simpatia magnetică a spiritului cu spiritul; și liturghiile
Hindū și persane, adresate nu numai Divinului însuși, ci manifestațiilor sale
diversificate, au fost considerate iterații sănătoase și necesare ale Cuvântului viu sau
creator care la început a realizat voința divină și care, de la o clipă la alta, sprijină
universul prin repetiția sa veșnică. Rugăciunea a reușit să schimbe scopurile Cerului și
să-i facă pe trecătorii să tremure sub abis. A exercitat o influență obligatorie asupra
zeilor. A promovat simpatia magnetică a spiritului cu spiritul; și liturghiile Hindū și
persane, adresate nu numai Divinului însuși, ci manifestațiilor sale diversificate, au
fost considerate iterații sănătoase și necesare ale Cuvântului viu sau creator care la
început a realizat voința divină și care, de la o clipă la alta, sprijină universul prin
repetiția sa veșnică. Rugăciunea a reușit să schimbe scopurile Cerului și să-i facă pe
trecătorii să tremure sub abis. A exercitat o influență obligatorie asupra zeilor. A
promovat simpatia magnetică a spiritului cu spiritul; și liturghiile Hindū și persane,
adresate nu numai Divinului însuși, ci manifestațiilor sale diversificate, au fost
considerate iterații sănătoase și necesare ale Cuvântului viu sau creator care la început
a realizat voința divină și care, de la o clipă la alta, sprijină universul prin repetiția sa
veșnică.
În narațiunea căderii, avem modul evreiesc de a explica marea mister moral, originea
răului și înstrăinarea aparentă din Cer; și o idee similară, modificată diferit, obținută în
toate crezurile străvechi. Peste tot, omul a fost la început nevinovat și fericit și, din
prima lui moștenire, a dispărut, prin ispită și slăbiciune proprie. Astfel a fost
constatată conexiunea presupusă a creșterii cunoașterii cu creșterea mizeriei și, în
special, marele pedeapsă cu moartea a fost reconciliată cu justiția divină. Subordonate
acestor puncte mai mari au fost întrebările: De ce este acoperit pământul cu spini și
buruieni? de unde originea îmbrăcăminții, a rușinii sexuale și a pasiunii? de unde
provocarea muncii și modul de a justifica starea degradată a femeii din Est,
Ipoteza unei căderi, cerută de unele dintre modificările sale în toate sistemele, pentru a
explica imperfecțiunea aparentă în lucrarea unei ființe perfecte, era, în filosofia estică,
incompetența inevitabilă și condiția unei existențe limitate sau individuale; deoarece
Sufletul, considerat fragment al Minții Universale, se poate spune că a dispărut de la
preeminență atunci când sa despărțit de sursa ei și a încetat să facă parte din
perfecțiunea integrală. Teoria reuniunii sale corespundea cauzei presupuse a
degradării sale. Pentru a ajunge la starea lui anterioară, individualitatea sa trebuie să
înceteze; ea trebuie să fie emancipată prin reabsorbția în Infinit, desăvârșirea tuturor
lucrurilor în Dumnezeu, să fie promovată de efortul uman în meditația spirituală sau
de auto-mortificare și completată în transformarea magică a morții.
Și, așa cum a căzut omul, a fost susținut că îngerii răului aveau, de la prima lor
moștenire, la care, ca și bărbații, au fost, în timpul potrivit, să fie restaurate și domnia
răului a încetat atunci pentru totdeauna . Pentru acest mare rezultat, toate punctele
antice-teologice; și astfel toți s-au străduit să reconcilieze existența păcatului și a
răului cu înțelepciunea perfectă și incontestabilă a lui Dumnezeu.
Apoi apare o dată această problemă: Dumnezeul naturii trebuie să fie unul, iar
caracterul Său nu poate fi suspectat că este altceva decât bun. De unde, deci, a venit
răul, a cărui conștiință trebuia în mod invariabil să fie precedată sau însoțită de
dezvoltarea morală a omului? Pe această temă, părerea omenească a scăzut și a răsărit
între două extreme contradictorii, dintre care unul pare incompatibil cu Omnipotența
lui Dumnezeu și celălalt cu beneficiul Său. Dacă Dumnezeu, a fost spus, este perfect
înțelept și bun, răul trebuie să apară dintr-un principiu independent și ostil : dacă, pe
de altă parte, toate agențiile sunt subordonate Unuia, este dificil, dacă răul există, dacă
există este orice fel de lucru ca Evil, pentru a evita incapacitatea de a face pe
Dumnezeu autorul ei.
Dumnezeu acționează prin legi generale în scopuri generale. Atracția gravitației este
un lucru bun, pentru că menține lumea împreună; și dacă turnul Siloam, care cade la
pământ, omoare optsprezece bărbați din Ierusalim, acest număr este prea mic ca să se
gândească la acest lucru, luând în considerare numeroasele milioane care sunt
susținute de aceeași lege. Nu ar fi putut fi abrogată de dragul lor și să dețină acel
turn; nici nu ar putea să rămână în vigoare, iar turnul să stea în picioare.
Căci tot ceea ce cunoaștem familial despre Voința Liberă este acel exercițiu capricios
al acestuia pe care îl experimentăm în noi și în alți oameni; și prin urmare noțiunea de
voință supremă, încă ghidat de Legea infailibilă, chiar dacă această lege este auto-
impusă, este întotdeauna în pericolul de a fi fie dezbrăcat de calitatea esențială a
Libertății, fie degradată sub un rău nume al Necesității la ceva de chiar mai puțin
demnitate morală și intelectuală decât cursul fluctuant al operațiunilor umane.
Până când nu ridicăm ideea de lege mai presus de cea a parțialității sau a tiraniei,
descoperim că limitările autoimunite ale Cauzei Supreme, constituind o gamă de
anumite alternative, care reglementează alegerea morală, sunt sursele și garanțiile
omului libertate; și îndoielile reapare, dacă nu punem o lege mai presus de Dumnezeu
însuși; sau dacă legile auto-impuse nu pot fi abrogate de la sine: și dacă nu, ce putere
o împiedică.
Zeusul lui Homer, ca și cel al lui Hesiod, este o serie de antiteze, combinând forța cu
slăbiciunea, înțelepciunea cu nebunia, părintele universal cu limitarea îngustă a
familiei, controlul omnipotent asupra evenimentelor supuse unui destin superior; a
cărei problemă teologică a fost aruncată înapoi în obscuritatea originală, din care
puterile minții umane s-au dovedit a fi incapabile să o salveze, deoarece eforturile
unei zbura prinse într-o păianjenă să facă mai mult decât să crească entanglementul
său.
Cea mai veche noțiune a divinității era mai degrabă nedeterminată decât
repulsivă. Degradarea pozitivă a fost de creștere ulterioară. Dumnezeul naturii reflectă
caracterul schimbător al anotimpurilor, variind de la întuneric la luminos. Alternativ,
furioasă și senină și o abundență abundentă pe care ea o retrage din nou, natura pare
inexplicabil capricioasă și, deși este capabilă să răspundă la cele mai înalte cerințe ale
sentimentului moral printr-o înțelegere generală a misterelor sale, mai răspunzătoare,
printr-o viziune parțială sau grăbită de a deveni întunecată într-un Siva, un Saturn sau
un Mexitli, un patron al orgiilor aprinse sau altarele colorate în sânge. Toate
personificările poetice mai vechi prezintă urme ale acestei ambiguități. Ei nu sunt nici
pe deplin imorali, nici pur beneficiari.
Pentru a explica răul moral, a devenit necesar să se elaboreze un nou lucru potrivit atât
pentru pietatea și auto-mulțumirea inventatorului, cum ar fi perversitatea femeii sau
un agent distinct de Dumnezeu, un Typhon sau Ahriman, obținut fie prin împărțirea
zeii în două clase sau prin detronarea divinității antice și schimbarea lui în Dev sau
Démon. Printr-o dorință similară, Orientalii au conceput corupția inerentă a carnei și
materialului; ebraicul a transferat Satanei totul ilegal și imoral; iar reflecția greacă,
adoptarea ocazională a viziunii mai vechi și mai adevărate, a relatat omului obloanele
exprimate asupra acestor creaturi ale imaginației sale și a arătat cum trebuie să-și
mulțumească singur pentru calamitățile sale, în timp ce lucrurile lui bune
sunt darurile voluntare , nu jafal Cerului. Homer făcuse deja Zeus exclamația, în
Adunarea de la Olympus: "Grievous este să auzi acești muritori care acuză zeii, ei
pretind că relele vin de la noi, dar ei înșiși îi fac ocazia cu bunăvoință prin nebunia lor
proprie". "Este vina omului", a spus Solon, referindu-se la relele sociale ale zilei sale,
"nu de la Dumnezeu, că vine distrugerea"; și Euripide, după o discuție formală despre
originea răului, ajunge la concluzia că oamenii acționează în mod greșit, nu din lipsa
unui bun simț și sentiment natural, ci din cauză că știu ce este bun, dar din diferite
motive neglijează să îl practice.
pentru că nu se poate atinge nimic mare sau excelent fără efort; căci virtuțile sigure și
ușoare nu sunt prețuite nici de zei, nici de oameni; iar parsimonitatea naturii este
justificată de efectul său puternic în a înălța facultățile inactive și de a forța omenirea
să inventeze arte utile prin meditație și gândire ".
Astfel sentimentul filosofic a ajuns să fie asociat cu poetica și religioasa, sub numele
cuprinzător al Iubirii. Înainte de nașterea filosofiei, Dragostea primise un omagiu
insuficient și inadecvat. Cea mai puternică și cea mai veche dintre zei, coincisă cu
existența religiei și a lumii, a fost într-adevăr simțită inconștient, dar nu a fost
niciodată onorată și nu a fost sărbătorită direct în imn sau pæan. În vremurile vechi ale
ignoranței, abia dacă ar fi fost recunoscută. Pentru ca aceasta să-și exercite influența
adecvată asupra religiei și filosofiei, era necesar ca Dumnezeul naturii să înceteze să
mai fie un Dumnezeu al terorilor, o personificare a unei simple puteri sau a unui
arbitrar Will, o inteligență pură și severă, , și un judecător neîncetat. Filozofia lui
Platon, în care această taxă a fost stabilită pentru totdeauna, era o mediere a iubirii. Cu
el, inspirația de Iubire a aprins prima lumină a artelor și le-a împărtășit omenirii; și nu
numai artele simplei existențe, ci arta cerească a înțelepciunii, care susține
universul. Aceasta inspiră fapte înalte și generoase și nobilă auto-devotare. Fără ea,
nici statul, nici individul nu ar putea face nimic frumos sau mare. Dragostea este cel
mai bun pilot, confederat, suporter și salvator; ornamentul și guvernatorul tuturor
lucrurilor umane și divine; și cu armonie divină îngăduie pentru totdeauna mințile
oamenilor și zeilor. Fără ea, nici statul, nici individul nu ar putea face nimic frumos
sau mare. Dragostea este cel mai bun pilot, confederat, suporter și
salvator; ornamentul și guvernatorul tuturor lucrurilor umane și divine; și cu armonie
divină îngăduie pentru totdeauna mințile oamenilor și zeilor. Fără ea, nici statul, nici
individul nu ar putea face nimic frumos sau mare. Dragostea este cel mai bun pilot,
confederat, suporter și salvator; ornamentul și guvernatorul tuturor lucrurilor umane și
divine; și cu armonie divină îngăduie pentru totdeauna mințile oamenilor și zeilor.
Omul este capabil de o Iubire mai înaltă, care, căsătorind cu mintea și cu Universul,
aduce tot ce este mai nobil în facultățile sale și îl ridică dincolo de sine. Această iubire
mai mare nu este nici muritoare, nici nemuritoare, ci o putere intermediară între om și
Divin, umplând intervalul puternic și legând Universul împreună. El este șeful
emisarilor ceresc care duc la zei rugăciunile oamenilor și aduc oamenilor darurile
zeilor. "El este pentru totdeauna săraci și departe de a fi frumos, așa cum își închipuie
omenirea, căci el este mizerabil și uscat, el zboară jos de-a lungul pământului, este
lipsit de adăpost și nesupravegheat, dormit fără să acopere în fața ușii și pe străzile
nespălate și posedând până acum natura mamei sale ca fiind vreodată însoțitoare a
dorinței. Totuși, împărtășind și aceea a tatălui său, el este pentru totdeauna
intenționează să obțină lucruri bune și frumoase; el este neînfricat, vehement și
puternic; întocmind mereu niște noi controverse; strict prudentă și plină de resurse
inventive; un filozof prin întreaga sa existență, un vrăjitor puternic și un sofist subtil ".
Consumarea ideală a științei platonic este sosirea la contemplarea cea care prezintă
pământ imagini explicite sau asemănării adecvate, prototipul suprem de toată
frumusețea, pur și necontaminate cu mixtură uman de carne sau de culoare, Original
Divină în sine. Unuia atât de calificat i se dă prerogativele de a nu aduce doar imagini
și umbre de virtute, ci virtute în sine, ca fiind cunoscute nu cu umbre, ci cu adevăr; și
astfel a adus și a alimentat un descendent al virtuții, el devine prieten al lui Dumnezeu
și, în măsura în care un astfel de privilegiu poate aparține oricărei ființe umane,
nemuritor.
Ultima etapă este aceea în care religia acțiunii este legitimată prin înțelegerea
obiectelor și condițiilor proprii. Omul devine liber din punct de vedere moral numai
atunci când ambele noțiuni, cea a Șansei și a Neînțelegerii incomprehensibile, sunt
strămutate de lege. Legea, așa cum este aplicată în Univers, înseamnă o pre-aranjare
universală, providențială, ale cărei condiții pot fi discutate și inteligente
umane. Sentimentul de libertate apare atunci când independența individuală se
dezvoltă în conformitate cu propriile legi, fără ciocniri sau obstacole externe; acea
constrângere, unde este împiedicată sau limitată de alte naturi sau unde, prin
combinarea forțelor externe, forța individuală este forțată într-o nouă
direcție. Alegerea morală nu ar exista în siguranță sau chiar deloc, cu excepția cazului
în care acestea erau limitate de condițiile care i-au determinat preferințele. Datoria
presupune o regulă atât inteligibilă, cât și sigură, deoarece o regulă incertă ar fi
neinteligibilă și, dacă nu este inteligibilă, nu ar putea exista nici o
responsabilitate. Nici o lege necunoscută nu poate fi obligatorie; și împăratul roman a
fost executat cu dreptate, care se preface că promulga legile sale penale, punându-le la
o asemenea înălțime încât nimeni nu le putea citi.
Misterul lumii rămâne, dar este suficient de clar pentru a inspira încrederea. Suntem
constrânși să recunoaștem că, dacă fiecare om ar face altceva decât să facă tot ce este
mai bun în puterea lui de a face și ceea ce știe că ar trebui să facă, nu ar trebui să avem
nevoie de o lume mai bună decât asta. Omul, înconjurat de necesitate, este liber, nu
într-o determinare perseverentă a voinței izolate, pentru că, deși respectă în mod
inevitabil legile naturii, el este capabil, proporțional cu cunoștințele sale, să modifice,
în ceea ce privește el însuși, și astfel să păstreze o uniformitate medie între forțele lor
și propria lui.
Acestea sunt unele dintre opiniile conflictuale ale antichității; și într-o oarecare
măsură vă prezentăm o imagine a gândirii antice. Credincios, în măsura în care ne
aflăm, ne manifestă Intellectul omului care se străduiește vreodată să treacă dincolo de
limitele înguste ale cercului în care puterile sale limitate și viziunea sa scurtă îl
limitează; și găsim vreodată că se deplasează în jurul cercului, ca unul pierdut într-un
lemn, pentru a face față acelorași dificultăți inevitabile și insolubile. Știința cu
numeroasele sale instrumente, Astronomia, în special cu telescopul ei, Fizica cu
microscopul și Chimia cu analizele și combinațiile ei, ne-au lărgit foarte mult ideile
despre divinitate, descoperind pentru noi vasta întindere a Universului în ambele
direcții, sistemele sale stelare și roiurile sale invizibile de cea mai mică viață animală;
Unde, atunci, între toate aceste păreri conflictuale, este Cuvântul adevărat al unui
mason?
Fratele meu, cele mai multe dintre întrebările care au torturat mințile oamenilor, nu
pot fi înțelese de către înțelepciunea umană; dar fără înțelegere, după cum v-am
explicat până acum, putem și trebuie să credem .
Cuvântul adevărat al unui mason se găsește în înțelesul ascuns și profund al denumirii
inevitabile a divinității, comunicată de Dumnezeu lui Moise; și care semnificație a
fost pierdută de mult de măsurile de precauție luate pentru al ascunde. Adevărata
pronunțare a acelui nume a fost, într-adevăr, un secret, în care însă a fost implicat
secretul mult mai profund al semnificației sale. În acest sens este inclus tot adevărul
decât poate fi cunoscut de noi, în ceea ce privește natura lui Dumnezeu.
[ היהHIH] este timpul imperfect al verbului BE, din care [ יהיהHIHI] este
prezentul; [ אהיAHI- אfiind pronumele personale "I" a aplicat] prima persoană, prin
apocalipsă; și [ יהיIHI] al treilea. Verbul are următoarele forme: ... Preterite, personaj
3d, masculin singular, [ היהHIH], a existat, a fost; 3d person com. plural, [ היוHIU] ...
Prezent, 3d pers. masc. cânta. [ יהיהIHIH], o dată [ יהואIHUA], prin apocop אהי,יהי
[AHI, IHI] .. Infinitiv, היו,[ היהHIH, HIU] ... imperativ, 2d pers. masc. cântă., היה
[HIH], fem. [ הויHUI] ... Participle, masca. cântă., [ הוהHUH], ENS-EXISTENT ..
EXISTENȚĂ.
Verbul nu este niciodată folosit, deoarece simpla copula logică sau cuvânt de
legătură, este, a fost , etc., este folosită împreună cu grecii, latinii și noi
înșine. Întotdeauna implică existența, actualitatea . Forma actuală include
și viitorul sens, ... este sau poate exista sau există. Și formele chaldaice ale lui הוהși
[ הואHUH și HUA] ale timpului imperfectiv al verbului sunt aceleași cu cele ale
ebraică [ היה הוהHUH and HIH] și a devenit, a existat, a devenit .
Acum, הואși [ היאHUA și HIA] sunt Personal Pronoun [Masculin și Feminin], HE,
SHE. Astfel, în Geneza iv. 20 avem fraza, הוא היה, a fost: și în Lev. xxi. 9, אה אביה היא,
Tatăl Său. Cu toate acestea, acest pronume feminin este adesea scris [ הואHUA], iar
[ היאHiA] apare numai unsprezece ori în Pentateuh. Uneori forma feminină înseamnă
IT; dar acest pronume este, în general, în forma masculină.
Atunci când fie י, ו,ה, sau [ אYod, Vav, He, sau Aleph] termină un cuvânt și nu are
nici o vocală care precedă sau urmează imediat, este deseori respinsă; ca în [ ניGI],
pentru [ ניאGIA], o vale.
Astfel, היא-[ הואHUA-HIA], El-Ea, putea fi scris în mod corespunzător הי-[ הוHu-
HI]; sau prin transpunerea literelor comune cu talmudiștii, וה-[ יהIH-UH], care este
Tetragrammatonul sau numele inevitabil.
În Gen. 27, se spune: "Deci, ALHIM a creat omul după chipul lui: în chipul lui
ALHIM l-a creat: BĂRBAȚI și FEMEI l-au creat."
הוההיהיהוה
Personalul Pronoun [ הואHuA], El, este adesea folosit de sine , pentru a exprima
Divinitatea, Lee spune că în astfel de cazuri, IHUH, IH sau ALHIM, sau un alt nume
al lui Dumnezeu, este înțeles ; dar nu este nevoie de asta. Aceasta înseamnă în astfel
de cazuri principiul masculin, generativ sau creativ sau puterea.
Inversarea literelor cuvintelor a fost într-adevăr comună peste tot. Astfel, din Neitha ,
numele unei zeițe egiptene, grecii, scriind înapoi, formează Athenè , numele
Minerva. În arabă avem Nahid , un nume al planetei Venus, care, inversat, îi dă
lui Dihan , grec, în Persană, Nihad , Natura; pe care Sir William Jones îl scrie și lui
Nahid. Strabo ne informează că numele armean al lui Venus a fost Anaitis .
Tien , Heaven, în chineză, inversat, este Neit , sau Neith , sa închinat la Sais în
Egipt. Înapoi Neitha, renunțați la i și adăugați un e și noi, așa cum am spus mai
înainte, Athenè. Mitra era numele lui Venus printre persii antice. Herodot, care ne
spune acest lucru, ne informează de asemenea că numele ei, printre sciți, era Artim
pasa. Artim este Mitra , inversat. Deci, inversându-l, grecii au format Artemis, Diana.
Cuvantul Persic pentru cap este Sar . Inversat, acest lucru devine Ras în arabă și
ebraică, Raish în Caldee, Erupția în samaritean și Ryas în etiopian; toate
înțelesul capului, șeful etc. În araba avem Kid , în sensul regulii , regulamentului,
articol de acord, obligație; care, invers, devine, adăugând e , justiția greacă dikè . În
Coptic avem Chlom , o coroană. Inversat, avem în ebraică, Moloch sau Malec , un
rege sau cel care poartă o coroană.
El ea
Christian Aramtic Hû Hî
Evreiască aramaică Hû Hî
Evrei Hû Hî
Acesta a fost marele Misteri al numelui inevitabil; iar acest adevărat aranjament al
scrisorilor sale și, bineînțeles, adevărata sa pronunție și semnificația ei, s-au pierdut în
curând pentru toți, cu excepția celor câțiva selectați cărora le-a fost mărturisită; fiind
ascunsă de oamenii obișnuiți, pentru că Divinitatea, astfel numită metafizic, nu era
personală și capricioasă, și așa cum era Dumnezeu tangibil în care ei credeau și care
singur era la îndemâna capacităților lor nepoliticoase.
Diodor spune că numele dat de Moise lui Dumnezeu a fost IΑΩ. Theodoras spune că
samaritenii erau numiți Dumnezeu IABE , dar evreii IΑΩ. Philo Byblius dă
formularul ΙΕΥΩ; și Clemens din Alexandria IΑΟΥ. Macrobius spune că era o
axiomă admisă în rândul Heathen, că IΑΩ triliterală era numele sacru al Dumnezeului
Suprem. Și oracolul Clarian a spus: "Învățați-vă că IΑΩ este Marele Suprem
Dumnezeu, care stăpânește peste toți". Scrisoarea I a însemnat Unitatea. A și Ω sunt
prima și ultima literă a alfabetului grecesc.
Prin urmare expresia frecventă: "Eu sunt Primul și Eu sunt Ultimul și pe lângă Mine
nu există niciun alt Dumnezeu Sunt A și Ω, Primul și Ultimul Sunt A și Ω, Începutul
și Încheierea, care este, a fost și va veni: Omnipotentul ". Căci în acest lucru vedem
umbrite același adevăr mare; că Dumnezeu este totul în toate - cauza și efectul -
începutul, impulsul sau puterea generatoare: și sfârșitul sau rezultatul sau ceea ce se
produce: că el este în realitate tot ceea ce este, tot ce a fost vreodată, și tot ce va fi
vreodată; în acest sens, că nimic pe lângă El nu a existat veșnic și co-veșnic cu El,
independent de El, și care a existat pe cont propriu sau a fost auto-originar.
Acesta a fost adevărul profund ascuns în vechea alegorie și acoperit din viziunea
generală cu un voal dublu. Acesta a fost sensul esoteric al generării și producerii
cosmogoniilor indiene, caldeene și phiniciene; și puterile pasive și active, ale
principiilor masculine și feminine; a Cerului și a Luminarilor sale generatoare și a
Pământului; toate ascunzând de la viziunea vulgară, ca mai sus înțelegerea ei, doctrina
care contează nu este eternă, ci că Dumnezeu a fost singura Existență originală,
ABSOLUTUL, de la care a trecut totul și la cine se întoarce toți: și că toate legile
morale nu izvorăsc din relația dintre lucruri, ci din înțelepciunea și justiția sa
esențială, ca legiuitor omnipotent. Și acest cuvânt adevărat se spune cu toată precizia
că a fost pierdut ; pentru că are sens a fost pierdut, chiar și printre evrei, deși găsim în
continuare numele (adevăratul său înțeles nesuspectat), în Hu al Druizilor și al Fo-Hi
al Chinezilor.
Adevărul moral, ca orice alt adevăr universal și necesar, nu poate rămâne o simplă
abstractizare. Abstracțiile sunt nerealități. În noi înșine, adevărul moral este doar
conceput. Trebuie să existe undeva o ființă care nu doar concepe , ci constituieea. Are
această caracteristică; că nu numai, în ochii inteligenței noastre, este un adevăr
universal și necesar, ci unul obligatoriu pentru voința noastră. Este un
LEGUM. Noi nu stabilim această lege noi înșine . Aceasta ne este impusă
în ciudanoastră înșine: principiul său trebuie să fie fărăne. Aceasta presupune un
legiuitor. El nu poate fi ființa față de care se aplică legea; ci trebuie să fie una care
posedă în cel mai înalt grad toate caracteristicile adevărului moral. Legea morală,
universală și necesară, are în mod necesar, ca autor, o ființă necesară - compusă din
dreptate și caritate, autorul ei trebuie să fie o ființă care posedă plenitudinea ambelor.
Dumnezeu nu este o ființă logică, a cărei natură poate fi explicată prin deducție și prin
intermediul unor ecuații algebrice. Când, afirmând cu un atribut primar, atributele lui
Dumnezeu sunt deduse unul de altul, după felul geometricilor și scholasticii, nu avem
decât abstracțiuni. Trebuie să ieșim din acest dialetic gol, să ajungem la un Dumnezeu
adevărat și viu. Prima noțiune pe care o avem despre Dumnezeu, despre
o ființă infinită , nu ne este dată a priori , independent de orice experiență. Este
conștiința noastră de ourself, ca dintr -o dată o ființă și o ființă limitată, care ne ridică
imediat la concepția unei Ființe, principiul nostrufiind, și fără limite. Dacă existența
pe care o posedăm ne obligă să recurgem la o cauză care posedă aceeași existență într-
un grad infinit, toate atributele substanțiale ale existenței pe care le posedăm în mod
egal necesită fiecare o cauză infinită. Prin urmare, Dumnezeu nu mai este Ființa
Infinită, Rezumată, nedeterminată, a cărei rațiune și inimă nu poate rezista, ci o ființă
reală, determinată ca și noi înșine, o persoană morală ca noi; și studiul propriilor
noastre suflete ne va conduce, fără a recurge la ipoteze, la o concepție a lui
Dumnezeu, atât sublimă, cât și legată de noi înșine.
Dacă omul este liber, Dumnezeu trebuie să fie așa. Ar fi ciudat dacă, în timp ce
creatura are acea minunată putere de a se distruge, de a alege și de voință liberă, Ființa
care la făcut ar trebui să facă obiectul unei dezvoltări necesare, cauza care, deși în
Sine, este un fel de putere abstractă, mecanică sau metafizică, inferioară cauzei
voluntare personale, pe care o avem și despre care avem cea mai clară
conștiință. Dumnezeu este liber pentru că suntem, dar el nu este liber ca noi. El este
imediat tot ceea ce suntem și nimiccă suntem. El posedă aceleași atribute ca noi, dar
extins la infinit. El posedă apoi o libertate infinită, unită într-o inteligență infinită; și
inteligența Lui este infailibilă, scutită de incertitudinea deliberării și percepând dintr-o
privire unde este Binele, astfel încât libertatea Lui o realizează spontan și fără efort.
Pe măsură ce îi atribuim lui Dumnezeu libertatea care stă la baza existenței noastre,
tot așa și noi transferăm la caracterul Său, din propria noastră dreptate și caritate. În
om ele sunt virtuți: în Dumnezeu, atributele Lui. Ceea ce este în noi cucerirea
convingătoare a libertății, este în El Însuși natura Sa. Ideea dreptului și respectul
acordat dreptului sunt semne ale demnității existenței noastre. Dacă respectarea
drepturilor este însăși esența justiției, Ființa Perfectă trebuie să cunoască și să respecte
drepturile celui mai scăzut dintre creaturile Sale; pentru că le-a atribuit aceste
drepturi. În Dumnezeu se află o justiție suverană, care îi conferă fiecăruia ceea ce se
datorează lui, nu după aparențele înșelătoare, ci după adevărul lucrurilor. Și dacă
omul, o ființă limitată, are puterea de a ieși de la sine, de a-și uita propria persoană, de
a iubi pe altul ca el însuși și de a se dedica fericirii sale, demnității și perfecțiunii,
ființa perfectă trebuie să aibă, într-o măsură infinită, acea sensibilitate dezinteresată,
caritatea, virtutea supremă a persoanei umane. Există în Dumnezeu o sensibilitate
infinită pentru creaturile Lui, manifestată prin faptul că ne-a dat existență, pe care El
ar fi putut să-l rețină; și în fiecare zi apare în nenumăratele mărci ale Providenței Sale
Divine.
Platon a înțeles bine dragostea lui Dumnezeu și o exprimă prin aceste cuvinte
minunate: "Să vorbim despre cauza care a determinat pe cel care a condus Arrangerul
Suprem al Universului să producă și să reglementeze acel Univers: el era bun și cel
care este bun nu are nici un fel de la rău. Înlăturat de la aceasta, El a dorit ca lucrurile
create să fie, pe cât posibil, ca și El Însuși ". Și creștinismul la rândul său a spus:
" Dumnezeu a iubit atât de mult oamenii că le-a dat unicul Său Fiu ".
Nu este corect să afirmăm, așa cum se face deseori, că creștinismul a descoperit într-
un fel acest sentiment nobil. Nu trebuie să scădem natura umană, să creștem
creștinismul. Antichitatea a știut, a descris și a practicat caritate; prima caracteristică a
căreia, atât de emoționantă și mulțumită lui Dumnezeu! atât de obișnuită, este
bunătatea, cea mai înaltă fiind eroismul. Caritatea este devotamentul față de alta; și
este cu totul absurd să pretindem că a existat vreodată o epocă a lumii, când sufletul
uman a fost lipsit de acea parte a patrimoniului său, puterea devoțiunii. Dar este cert
că creștinismul a difuzat și a popularizat această virtute și că, înainte de Hristos, aceste
cuvinte nu au fost niciodată rostite: "IUBESC O ALTĂ ALTĂ, căci acesta este
întregul drept". Caritatea presupune justiția. Cel care iubește cu adevărat pe fratele
său respectă drepturile fratelui său; dar face mai mult, își uită
propriul. Egoismul vinde sau ia . Iubirea plăcută în dăruire . În Dumnezeu, iubirea
este ceea ce este în noi; dar într-un grad infinit. Dumnezeu este inepuizabil în caritatea
Sa, deoarece El este inepuizabil în esența Sa. Această Omnipotență Infinită și Caritate
Infinită, care, printr-o bunăvoință admirabilă, atrage din sânul iubirii ei imense
favorurile pe care le dă neîncetat asupra lumii și asupra umanității, ne învață că cu cât
dăm mai mult, cu atât mai mult avem.
Dumnezeu fiind cu totul bun și bun, El nu poate decât nimic bun decât ceea ce este
bun și drept. Fiind omnipotent, orice vrea El, poate face și, în consecință, nu. Lumea
este lucrarea lui Dumnezeu: de aceea este perfect făcută.
Cu toate acestea, există o tulburare în lume, care pare să impună dreptatea și bunătatea
lui Dumnezeu.
Un principiu indisolubil legat de însăși ideea de bine ne spune că fiecare agent moral
merită recompensă atunci când se descurcă bine și pedeapsă atunci când se
îmbolnăvește. Acest principiu este universal și necesar. Este absolut. Dacă nu se
aplică în această lume, este falsă sau lumea este prost ordonată.
Dar acțiunile bune nu sunt întotdeauna urmate de fericire, nici de cele rele prin
mizerie. Deși adesea acest fapt este mai evident decât adevărat; deși virtutea, un
război împotriva pasiunilor, plin de demnitate, dar plin de durere și suferință, are ca
ultimă condiție, dar durerile care urmează viciului sunt mai mari; și virtutea conduce
cel mai mult la sănătate, putere și viață lungă - deși conștiința pașnică care însoțește
virtutea creează fericirea interioară; deși opinia publică decide, în general, în mod
corect despre personajele bărbaților și recompensează virtutea cu respect și
considerație și viciu cu dispreț și infamie; și totuși, dreptatea domnește în lume, iar cel
mai sigur drum spre fericire este totuși cel al virtuții, totuși există excepții. Virtutea nu
este întotdeauna răsplătită, nici pedepsită, în această viață.
Pentru a respinge cele două principii, că Dumnezeu este drept și că legea meritului și
demersului absolut este de a rupe fundamentelor întregul edificiu al credinței umane.
Prin urmare, Dumnezeu, în crezul masonic, este adevărul infinit, frumusețea infinită,
bunătatea infinită. El este Sfântul Sfinților, ca autor al Legii morale, ca PRINCIPIU al
Libertății, al Justiției și al Carității, al Dispenserului de Răsplată și Pedeapsă. Un astfel
de Dumnezeu nu este un Dumnezeu abstract; ci o persoană inteligentă și liberă , care
ne-a făcut în chipul Său, de la care primim legea care prezidează destinul nostru și a
cărui judecată așteptăm. Iubirea Lui ne inspiră în faptele noastre de caritate: este
dreptatea Lui care ne guverneazăjustiția și cea a societății și a legilor. Ne reamintim
mereu că El este infinit; pentru că altfel ar trebui să ne degradați natura; dar El ar fi
pentru noi ca și cum nu ar fi fost, dacă natura Sa infinită nu ar fi fost inerentă în noi
înșine, formele rațiunii și sufletului nostru.
Lumea este un întreg, care are armonie; pentru un Dumnezeu care este Unul, nu ar
putea face decât o lucrare completă și armonioasă. Armonia universului răspunde
unității lui Dumnezeu, deoarece cantitatea nedeterminată este semnul defect al
infinității lui Dumnezeu. A spune că Universul este Dumnezeu, înseamnă a recunoaște
numai lumea și a nega Dumnezeu. Dă-i ce nume vrei, este ateismul de jos. Pe de altă
parte, presupunând că Universul este lipsit de Dumnezeu și că El este complet în afară
de el, este o abstractizare insuportabilă și aproape imposibilă. A distinge nu este
separarea. Disting, dar nu mă separă de calitățile și efectele mele. Deci Dumnezeu nu
este Universul, deși El este prezent pretutindeni în spirit și în adevăr.
Pentru noi, în privința lui Platon, adevărul absolut este în Dumnezeu. Este Dumnezeu
Însuși sub una din fazele Lui. În Dumnezeu, ca original, sunt principiile imuabile ale
realității și cunoașterii. În El lucrurile primesc imediat existența și inteligibilitatea
lor. Este prin participarea la rațiunea divină că propriul nostru motiv are ceva
absolut. Fiecare judecată a rațiunii cuprinde un adevăr necesar, iar fiecare adevăr
necesar presupune Existența necesară.
Astfel, din toate direcțiile, de la metafizică, estetică și moralitate mai presus de toate,
ne ridicăm la același principiu, centrul comun și temelia fundamentală a întregului
adevăr, a tuturor frumuseților, a tuturor celor buni. Adevăratul, frumosul, binele sunt
doar revelații diferite ale uneia și aceluiași ființei. Astfel ajungem la pragul religiei și
suntem în comuniune cu marile filosofii, care proclamă un Dumnezeu; și, în același
timp, cu religiile care acoperă pământul și toți se odihnesc pe temelia sacră a religiei
naturale; a acelei religii care ne dezvăluie lumina naturală dată tuturor oamenilor, fără
ajutorul unei revelații particulare. Atâta timp cât filosofia nu ajunge la religie, este sub
toate venerațiile, chiar și cele mai imperfecte; pentru că ei cel puțin dau omului un
Tată, un Martor, un Însoțitor, un Judecător. Prin religie, filozofia se conectează cu
omenirea, care, de la un capăt al lumii la celălalt, aspiră la Dumnezeu, crede în
Dumnezeu, speră în Dumnezeu. Filosofia conține în sine baza comună a tuturor
credințelor religioase; ea, împrumută de la ei principiul lor, și le întoarce la ele
înconjurat de lumină, înălțată deasupra incertitudinii, protejată de orice atac.
Din necesitatea Naturii Sale, ființa infinită trebuie să creeze și să păstreze finitul, iar
mustul finit trebuie, în formele sale, să dea și să comunice de felul Său. Nu putem
concepe nici un lucru finit existent fără Dumnezeu, baza Infinită și baza lui; nici de
existența lui Dumnezeu fără ceva. Dumnezeu este condiția logică necesară a unei
lumi, cauza necesară acesteia; o lume, condiția logică necesară a lui Dumnezeu,
consecința lui necesară. Este în conformitate cu perfecțiunea Sa infinită a crea și apoi
să păstreze și să binecuvânteze ceea ce creează. Aceasta este concluzia științei
metafizice moderne. Fluxul de filozofie se scurge de la Aristotel la Hegel și se
desprinde din această concluzie: și apoi reiterează dificultatea antică. Dacă este din
natura Sa să creeze - dacă nu putem concepe existența Lui singur , fără a crea,
fără a crea, atunci ceea ce a creat a fost coexistat cu El Însuși. Dacă ar putea exista o
clipă fără să creeze, ar putea să o facă și pentru o multitudine de eternități. Așa că din
nou ne înconjoară vechea doctrină a unui Dumnezeu, Sufletul Universului și
coexistată cu ea. Căci ceea ce a creat El a avut un început ; și oricât de mult sa produs
această creație, o eternitate a mai trecut. Diferența dintre unînceput
și un început nu este infinită.
Dar despre unele lucruri putem fi siguri. Suntem conștienți de noi înșine - de noi
înșine, dacă nu ca substanțe, cel puțin ca puteri de a fi, de a face, de a suferi. Suntem
conștienți de noi înșine, nu ca fiind de la sine înșiși sau ca autoconservatori; ci doar ca
fiind dependentă, mai întâi pentru existență, din când în când pentru susținere.
Printre ideile primare ale conștiinței, care sunt inseparabile de ea, atomii de conștiință
de sine, găsim ideea lui Dumnezeu. Cu atenție examinată de intelectul scrutător, ideea
lui Dumnezeu este infinită, perfectă, înțeleaptă, dreaptă, iubitoare, sfântă; absolută
fără limitare. Acest lucru ne-a făcut, ne-a făcut, ne susține, susține totul; ne-a făcut
trupul, nu printr-un singur act, ci printr-o serie de acte care se întind pe o vastă
succesiune de ani, pentru că trupul omului este rezultatul tuturor lucrurilor create, a
făcut spiritul, mintea, conștiința, afecțiunile, sufletul, va, desemnat pentru fiecare mod
natural de acțiune, stabilit fiecare în scopul său mai multe. Astfel, conștiința de sine ne
conduce la conștiința lui Dumnezeu și, în sfârșit, la conștiința unui Dumnezeu
infinit. Aceasta este cea mai înaltă dovadă a existenței noastre și este cea mai înaltă
dovadă a lui.
Prin tot acest Spațiu, în tot acest timp, Ființa Sa se extinde, se extinde nedivizată,
operează necheltuită; Dumnezeu în toată infinitatea Sa, perfectă, înțeleaptă, dreaptă,
iubitoare și sfântă. Ființa lui este o activitate infinită, o creație și deci o dăruire a Lui
în lume. Ființa lumii este o devenire , o ființă creată și continuată. Este așa acum, și a
fost așa, incalculabil și de neimaginat cu milioane de ani în urmă.
Toate acestea sunt filosofia, concluzia inevitabilă a minții umane. Nu este părerea lui
Coleridge și a lui Kant, ci știința lor ; nu ceea ce ghicesc , ci ceea ce știu .
Știința constă în acele concluzii maturate din experiența pe care toată experiența o
confirmă. Nu este un sistem fixat superior revizuirii, ci o mediere progresivă între
ignoranță și înțelepciune în parte concepută de Platon, a cărui obiect imediat este
fericirea și impulsul său cel mai înalt fel de iubire. Știința realizează și unește tot ce
era cu adevărat valoros în ambele vechi scheme de mediere; eroic sau sistem de
acțiune și efort; și teoria mistică a comuniunii spirituale și contemplative. „Ascultă-
mă“, spune Galen, „ca la vocea eleusian hierofantul, și cred că studiul naturii este un
mister nu mai puțin important decât al lor, nici mai puțin adaptate pentru a afișa
înțelepciunea și puterea Marelui Creator. Lor lecțiile și demonstrațiile au fost obscure,
dar ale noastre sunt clare și inconfundabile ".
Astfel, știința ne învață că suntem doar o parte infinitezimală a unui întreg întreg, care
se întinde pe fiecare parte a noastră, și deasupra și dedesubtul nostru, infinită în
complicațiile sale și care înțelepciunea infinită poate înțelege singură. Înțelepciunea
infinită a aranjat succesiunea infinită a ființelor, implicând necesitatea nașterii,
dezintegrării și morții, și a făcut cele mai înalte virtuți posibile prin furnizarea acelor
conflicte, inversări, încercări și greutăți, fără de care nici măcar numele lor nu ar fi
putut fi inventate.
Probabil că nu vom ajunge niciodată la acele forme mai înalte care conțin adevăratele
diferențe de lucruri, implicând descoperirea deplină și expresia corectă a sinelui sau
esenței lor. Vom renunța vreodată la natura cea mai generală și cea mai simplă, la
legea finală sau cea mai cuprinzătoare. Cele mai largi axiome explică multe
fenomene, dar și într-o anumită măsură s-au făcut principiile sau elementele vechilor
filosofi, ciclurile și epiciclurile vechii astronomii. În nici un caz de cauzalitate, nu
putem să atribuiți toate condițiile, nici dacă le putem reproduce în practică, putem să
le distingem pe toți, fără să cunoaștem esența lucrurilor care le includ; și, prin urmare,
nu trebuie să atribuim inconștient această certitudine absolută axiomelor pe care
religioștii antice le-au făcut crezurilor și nici nu lăsau mintea,
Dacă mâine mă voi pieri cu desăvârșire, atunci nu voi avea decât sfaturi pentru ziua de
azi și nu voi mai cere calități care să nu mai dureze. Tații mei vor fi pentru mine
numai ca pământul din care se cultivă pâinea mea; morți, ei sunt doar mucegaiul
putrezit al pământului, memoria lor de mică îngrijorare pentru mine. Posteritate! - Nu
voi îngriji nimic pentru generațiile viitoare ale omenirii! Sunt un atom în trunchiul
unui copac și nu mă îngrijesc de rădăcinile de mai jos sau de ramura de sus, voi
semăna astfel de sămânță doar așa cum va purta astăzi recolta. Pasiunea îmi poate
impune astăzi statutele și ambiția le abroga mâine. Nu voi cunoaște alți
legislatori. Moralitatea va dispărea, iar oportunitatea își va lua locul. Eroismul va
dispărea; și în locul lui va fi ferocitatea sălbatică a lupului, viclenia brutală a fox-ei,
rapacitatea vulturului, și îndrăzneala îndărătnică a taurului sălbatic; dar nu mai este
curajul calm și calm, care, din pricina adevărului și din dragoste, arată morții ferm în
față și apoi roțile în ordine gata de a fi ucis. Afecțiunea, prietenia, filantropia vor fi
doar fantezii sălbatice ale monomaniecului, subiecte potrivite pentru zâmbete sau râs
sau pentru milă.
Dar știind că vom trăi pentru totdeauna și că Dumnezeul Infinit ne iubește pe toți,
putem să privim asupra tuturor relelor lumii și să vedem că este doar o oră înainte de
răsăritul soarelui și că lumina vine; astfel încât și noi, chiar și noi, să putem lumina un
pic mai puțin, să lumineze întunericul în timp ce durează și să ne ajute până va veni
primăvara. Dimineața veșnică urmează noaptea: un curcubeu eșarfează umerii fiecărui
nor care își plouă ploaia pentru a fi flori pe pământ și perle pe mare: viața se ridică din
mormânt, sufletul nu poate fi ținut prin prăjirea cărnii. Nici o zori nu este fără
speranță; și dezastrul este doar pragul de încântare.
Frumos, deasupra marelui haos larg al erorilor umane, strălucește lumina calmă și
clară a religiei umane naturale, care ne dezvăluie pe Dumnezeu ca pe Părintele Infinit
al tuturor, perfect, puternic, înțelept, drept, iubitor și perfect sfânt. Frumos în jurul
valorii de se întinde de fiecare fel în Univers, Marea Biblie a lui Dumnezeu. Natura
materială este Vechiul Testament, de milioane de ani, gros cu adevăruri veșnice sub
picioarele noastre, strălucind cu glorii veșnice peste capul nostru; și Natura umană
este Noul Testament de la Dumnezeul Infinit, în fiecare zi dezvăluind o nouă pagină
în timp ce timpul se întoarce peste frunze. Nemurirea stă în așteptarea de a da o
răsplată pentru fiecare virtute neimpozată, pentru fiecare lacrimă care nu a fost șters,
pentru fiecare durere nemeritată, pentru fiecare rugăciune, pentru fiecare intenție pură
și emoție a inimii. Și, în ansamblu, asupra naturii, materialului și omului,
Totul este un gând al Dumnezeului Infinit. Natura este proza Sa, și omul Poezia
Lui. Nu există nici o șansă, nici o soartă; ci Marea Providență a lui Dumnezeu, care
înconjoară întregul Univers în sânul lui și îl hrănește cu viața veșnică. În trecut, a
existat un rău pe care nu-l putem înțelege; acum există rele care nu pot fi rezolvate și
nu pot fi pătrunse cu bunătatea lui Dumnezeu prin orice teorie pe care ne-o permitem
să ne gândim la intelectul nostru slab. Există suferințe, păcate și păcate pentru întreaga
omenire, pentru fiecare națiune, pentru fiecare bărbat și fiecare femeie. Toate acestea
erau prevăzute de înțelepciunea infinită a lui Dumnezeu, toate prevăzute de puterea și
dreptatea Lui infinită și toate sunt în concordanță cu iubirea Lui infinită. A crede altfel
ar fi să crezi că El a făcut lumea, să-și amuze orele de inactivitate cu nebuniile și
agoniile omenirii, așa cum Domitian avea de obișnuit să facă cu rătăciile și
contracțiile de agonie a insectelor. Într-adevăr, într-adevăr, am putea să ne unim cu
disperare în acea oribilă afirmație a lui Heine: "Vai, Satira lui Dumnezeu îmi
cântărește foarte mult! Marele autor al universului, Aristofanii Cerului, este înclinat să
demonstreze pentru mine, cu forța zdrobitoare, pământești, germanul Aristofan, cum
sarcinile mele cele mai îndrăznețe sunt doar încercări jalnice de jesting, în comparație
cu Sinele Lui și cât de nefericit sunt sub El, în umor, în batjocură colosală ".
Orice este favorabil virtuții, indiferent care dă libertate morală mai multă energie,
orice poate servi dezvoltării morale mai mari a rasei umane, este bun. Suferința nu
este cea mai rea stare a omului de pe pământ. Cea mai gravă condiție este brutalizarea
morală pe care o va produce absența răului fizic.
Răul fizic extern sau intern se conectează cu obiectul existenței, care este de a realiza
legea morală de mai jos, indiferent de consecințele acesteia, cu speranța fermă că
nefericita virtute nu va rata să fie răsplătită într-o altă viață. Legea morală are
sancțiunea și rațiunea ei în sine. Nimic nu se datorează acelei legi de merit și demers
care o însoțește, dar nu este baza ei. Dar, deși principiul meritului și demersului nu ar
trebui să fie principiul hotărâtor al acțiunii virtuoase, el concură puternic cu legea
morală, deoarece oferă virtute un motiv legitim de consolare și speranță.
Întreaga existență morală este inclusă în aceste două cuvinte, armonioase între ele:
DUTY și HOPE.
Masoneria învață că Dumnezeu este infinit de bun. Ce motiv, ce motiv și, din punct de
vedere moral, ce posibilitate ar putea exista în Puterea Infinită și în Înțelepciunea
Infinită, să fie orice altceva decât bun? Tristețea noastră, proclamând pierderea unor
obiecte inexprimabil dragi pentru noi, demonstrează bunătatea Lui. Ființa care ne-a
făcut inteligentă nu poate fi fără inteligență; și Cel care ne-a făcut așa să iubim și să ne
împăcăm pentru ceea ce iubim, trebuie să numere dragostea pentru creaturile pe care
le-a făcut, printre atributele lui infinite. În mijlocul tuturor durerilor noastre, ne
confruntăm cu asigurarea că ne iubește; că El nu capricios sau prin indiferență și cu
atât mai puțin în simpla mânie, ne întristează și ne suferă; că El ne pedepsește, pentru
ca prin păcatele Sale, care prin Legea Sa universală să fie doar consecințele faptelor
noastre, să fim profitați; și că El nu a putut arăta atât de multă dragoste pentru
creaturile Sale, lăsându-le neascuțite, nepuse, nedisciplinate. Avem credință în
Infinit; credința în dragostea infinită a lui Dumnezeu; și credința trebuie să ne salveze.
Nici o dispensație a providenței lui Dumnezeu, nici o suferință sau lipsă nu este un
mesager al mâniei: nici una din împrejurările sale nu este o indicație a mâniei lui
Dumnezeu. El este incapabil de mânie; mai presus de orice sentimente decât stelele
îndepărtate sunt deasupra pământului. Oamenii răi nu mor pentru că Dumnezeu îi
urăște. Ei mor pentru că este mai bine pentru ei să facă acest lucru; și, rău așa cum
sunt, este mai bine ca ei să fie în mâinile Dumnezeului infinit de bun decât oriunde
altundeva.
Zidirea nu propagă nici un crez, cu excepția propriului său cel mai simplu și
Sublim; acea religie universală, predată de natură și de rațiune. Lojile sale nu sunt nici
temple evreiești, musulmane, nici creștine. Ea reiterează preceptele moralei tuturor
religiilor. El veneră caracterul și felicită învățăturile marilor și binelui tuturor vârstelor
și tuturor țărilor. Extrage binele și nu răul, adevărul și nu eroarea, din toate
crezurile; și recunoaște că există multe lucruri care sunt bune și adevărate în toate.
Mai presus de toți ceilalți mari învățători ai moralității și virtuții, ea reține caracterul
Marelui Maestru care, supus voinței Tatălui Său și al Tatălui nostru, a murit pe
Cruce. Toți trebuie să admită faptul că, dacă lumea ar fi umpluți cu ființe ca El,
marele deznădăjduit al societății ar fi eliberat imediat. Căci toată constrângerea,
rănirea, egoismul și răzbunarea și toate greșelile și cele mai mari suferințe ale vieții
vor dispărea imediat. Acești oameni ar fi fericiți; iar veacurile veșnice s-ar arăta în
strălucire și în frumusețe; și muzica tristă, tristă a Umanității, care sună prin lume,
acum în accentele de durere și acum în melancolie glorioasă, se va schimba la imnuri,
sunând până în martie, și izbucnind din inima lumii.
Dacă fiecare om ar fi un imitator perfect al Marelui, Înțeleptului, Învățătorului Bine,
îmbrăcat cu toată credința Sa și cu toate virtuțile Sale, cum ar fi îngustat cercul vieții
și încercărilor vieții! Pasiunile senzuale ar ataca inima in zadar. Vrei să nu mai tentezi
cu succes pe oameni să acționeze în mod greșit, și nici pe curiozitatea de a face
rahat. Ambiția, răspândind înaintea oamenilor Regatele și Trondele sale, precum și
oficii și onoruri, nu ar face pe nimeni să se abțină de la marea lor credință. Leziunile și
insultele ar fi rușine de iertare. "Tată," i-ar spune oamenii, "iartă-i, căci ei nu știu ce
fac ei". Nimeni nu ar încerca să fie îmbogățit la pierderea sau cheltuiala alteia. Fiecare
om ar simți că întreaga rasă umană erau frații săi. Toată întristarea, durerea și durerea
ar fi înăbușite de o credință perfectă și de o încredere deplină în Bunătatea Infinită a
lui Dumnezeu. Lumea din jurul nostru ar fi nouă și cerurile de deasupra
noastră; pentru că aici și acolo și peste tot, prin toată gloria și splendoarea amplă a
universului, toți oamenii ar recunoaște și vor simți prezența și grija benefică a unui
Tată iubitor.
Dacă scopurile noastre au mers la fel de bine ca și El dincolo de grija lui personală și
de satisfacția egoistă; dacă gândurile, cuvintele și acțiunile noastre erau folosite în
întregime pentru marea lucrare de a beneficia de felul nostru - adevărata lucrare pe
care am fost plasată aici să o facem așa cum au fost ei; dacă natura noastră era la fel
de blândă și de delicată ca a Lui; și dacă societatea, țara, ruda, prietenia și casa au fost
la fel de dragi pentru noi ca și ei, ar trebui să fim imediat eliberați de mai mult de
jumătate din dificultățile și afecțiunile bolnave și dureroase ale vieții
noastre. Ascultarea simplă a recitației, în loc de interes propriu; simpla auto-cultură și
auto-îmbunătățire, în loc de cultivarea constantă a părerii bune a celorlalți; scopuri și
scopuri cu o singură inimă, în loc de obiecte nepotrivite, căutate și abordate de căi
ciudate și strâmbe,
Să nu renunțe la afecțiunile mai nobile și mai bune ale naturii noastre, nici la fericire,
nici la cotidianele noastre de dragoste și onoare de la oameni; să nu ne înjurăm nici să
renunțăm la respectul nostru de sine și nici la simțul drept și rezonabil al meritelor și
dezertelor noastre, nici în neprihănirea noastră virtuală, nu ne cere masoneria și nici
nu ne va cere imitarea noastră; ci să renunțe la viciile noastre, la greșelile noastre, la
patimile noastre, la amăgirile noastre de auto-măreție; să renunțe la toate avantajele
spre exterior, care trebuie câștigate numai prin sacrificarea integritatii noastre
interioare sau prin anxietate și măruntaie și aparate; să aleagă și să păstreze partea cea
mai bună; pentru a asigura acest lucru și a lăsa cel mai rău să aibă grijă de el
însuși; pentru a păstra o conștiință bună și a lăsa opinia să vină și să meargă așa cum
va fi; să păstreze un respect înalt de sine și să lase indulgență scăzută de sine; pentru a
păstra fericirea interioară, și să lase avantajele exterioare să aibă un loc subordonat; a
renunța la egoismul nostru și la acea anxietate veșnică cu privire la ceea ce trebuie să
avem și la ceea ce gândesc oamenii despre noi; și să fii mulțumit de plenitudinea
marilor îndurări ale lui Dumnezeu și să fii fericit. Fiindcă devotamentul exagerat față
de sine și considerarea sinelui este vreodată un obstacol în calea lui; care răspândește
întrebări, prăbușiri și dificultăți în jurul nostru, întunecă calea Providenței și face ca
lumea să fie mult mai puțin fericită pentru noi decât ar fi.
După cum a învățat, așa zice masoneria, afecțiunea față de prietenia noastră, duioșia
față de prietenii noștri, blândețea și toleranța față de inferiorii noștri, milă de suferința,
iertarea dușmanilor noștri; și să poarte o natură afectivă și o dispoziție blândă ca
îmbrăcămintea vieții noastre, investind durere și trudă, agonie și chiar moarte, cu o
frumusețe senină și sfântă. Nu ne învață să ne înfășurăm în haine de rezervă și
mândrie, să nu avem grijă de nimic pentru lume pentru că nu ne pasă de noi, să ne
retragem gândurile din societate pentru că nu ne face dreptate și să vedem cât de
răbdător putem trăi în limitele propriilor noastre sali, sau în comuniunea liniștită, prin
cărți, cu cei moarte puternici. Niciun om nu a găsit vreodată pace sau lumină în acest
fel. Orice relație, de ură, dispreț sau neglijență față de omenire, este plină de vexare și
chinuri. Nu are nimic de-a face cu oamenii, ci să-i iubească, să-i admire virtuțile, să-i
facă milă și să-și suporte greșelile și să-și ierte leziunile. Să-ți urăști adversarul nu te
va ajuta; să-l ucizi, te va ajuta și mai puțin: nimic din compasul universului nu te va
ajuta, ci să-l miluiască, să-l ierți și să-l iubești.
Moralitatea are axiomele sale, ca și celelalte științe; iar aceste axiome sunt, în toate
limbile, numite dreptate adevăruri morale. Adevărurile morale, considerate în ele
însele, sunt la fel de sigure ca adevărurile matematice. Având în vedere ideea unui
depozit, ideea păstrării sale în mod fidel se atașează de ea în mod necesar, în ceea ce
privește ideea unui triunghi fiind atașat ideea că cele trei unghiuri ale sale sunt egale
cu două unghiuri drepte. Este posibil să încalci un depozit; dar făcând acest lucru, nu
vă imaginați că schimbați natura lucrurilor sau faceți ca ceea ce este în sine un depozit
să devină proprietatea voastră. Cele două idei se exclud reciproc. Aveți doar o
înfățișare falsă a proprietății: și toate eforturile pasiunilor, toate sofismele de interes,
nu vor răsturna diferențele esențiale. Prin urmare, adevărul moral este atât de
imperios; deoarece, ca tot adevărul, este ceea ce este, și se formează ca să nu-i placă
capriciile. Întotdeauna același lucru și mereu prezent, puțin așa cum ne place, îl
condamnă inexorabil, cu o voce mereu auzită, dar nu întotdeauna privită, voința
insensibilă și vinovată care gândește să-i împiedice existența, prin negarea sau mai
degrabă prin prefacerea nega, existența ei.
Dacă obligația este absolută, ea este imuabilă și universală . Căci dacă ceea ce este
obligatoriu astăzi nu poate fi așa de mîine , dacă ceea ce este obligatoriu
pentru mine poate să nu fie pentru voi, obligația care diferă de ea însăși, ar fi relativă
și contingentă. Acest fapt al obligației absolute, imuabile, universale este sigur și
evident. Binele este fundamentul obligației. Dacă nu, obligația nu are nicio bază; și
acest lucru este imposibil. Dacă ar fi trebuit să se facă un act și altul nu ar trebui,
trebuie să fie pentru că evident există o diferență esențială între cele două acte. Dacă
cineva nu este bun și altul rău, obligația care ne este impusă este arbitrară.
A face ca binele să fie o consecință , de orice altceva, să îl anihileze. Este prima, sau
nu este nimic. Când îi întrebăm pe un om onest de ce, în ciuda necesităților sale
urgente, el a respectat sfințenia unui depozit, răspunde el, pentru că era datoria
lui . Întrebat de ce era datoria lui, el răspunde, pentru că avea dreptate , era doar ,
era bun. Dincolo de aceasta, nu trebuie să se răspundă, dar nu mai este nici o
întrebare. Nimeni nu-i permite să-i fie impusă datoria fără să-și dea un motiv pentru
ea; dar când se admite că datoria este poruncită de dreptate, mintea este
satisfăcută; pentru că a ajuns la un principiu dincolo de care nu este nimic de căutat,
justiția fiind propriul său principiu. Principalele adevăruri includ motivul lor propriu:
și dreptatea, distincția esențială dintre bine și rău, este primul adevăr al moralității.
Este voința care este liber: deși , uneori , că voința poate fi ineficientă. Puterea de a
face nu trebuie să fie confundată cu puterea voinței . Primul poate fi limitat : acesta
din urmă este suveran . Efectele externe pot fi prevenite: rezoluția însăși nu poate. Din
această putere suverană a voinței suntem conștienți. Simțim în noi înșine, înainte de a
deveni determinat, forța care se poate determina într-un fel sau altul. În același timp,
când voi face asta, sunt la fel de conștient că pot altfel . Sunt conștient de faptul că eu
sunt stăpânul rezoluției mele: să verific, să continui, să o reiau. Candactul a încetat,
conștiința puterii care a produs-o nu a avut-o. Această conștiință și puterea rămân,
superioare tuturor manifestărilor puterii. De aceea, voința liberă este atributul esențial
și permanent al voinței în sine.
În același timp, considerând că un agent liber a făcut un act bun sau rău, noi formăm o
altă judecată, așa cum este necesar ca prima; că dacă a făcut bine, merită o
despăgubire; dacă este bolnav, pedeapsă. Această judecată poate fi exprimată într-o
manieră mai mult sau mai puțin vii, așa cum este amestecată cu sentimente mai mult
sau mai puțin arzătoare. Uneori va fi un sentiment de bun simț față de un agent virtuos
și moderat ostil față de cel vinovat; uneori entuziasm sau indignare. Judecata meritului
și a degradării este strâns legată de judecata de bine și de rău. Meritul este dreptul
natural pe care trebuie să-l răsplătim; dezavantajează dreptul natural pe care alții
trebuie să ne pedepsească. Dar dacă recompensa este primită, sau pedeapsa care a fost
supusă sau nu, meritul sau demersul suferă în mod egal. Pedeapsa și răsplata sunt
satisfacția meritului și a demersului, dar nu-i constituie. Scoateți primul, iar acesta din
urmă continuă. Luați-o pe cea din urmă și nu mai există recompense sau pedepse
reale. Când un om de bază cuprinde onorurile noastre meritate, el a obținut doar
simpla apariție a unei recompense; un simplu avantaj material. Răsplata este în esență
morală; iar valoarea sa este independentă de forma sa. Una dintre acele simple
coroane de stejar cu care romanii timpurii răsplăteau eroismul avea o valoare mai
reală decât toată bogăția lumii, când era semnul recunoștinței și admirației unui
popor. Recompensa acordată meritului este o datorie; fără merit este o pomană sau un
furt. Când un om de bază cuprinde onorurile noastre meritate, el a obținut doar simpla
apariție a unei recompense; un simplu avantaj material. Răsplata este în esență
morală; iar valoarea sa este independentă de forma sa. Una dintre acele simple
coroane de stejar cu care romanii timpurii răsplăteau eroismul avea o valoare mai
reală decât toată bogăția lumii, când era semnul recunoștinței și admirației unui
popor. Recompensa acordată meritului este o datorie; fără merit este o pomană sau un
furt. Când un om de bază cuprinde onorurile noastre meritate, el a obținut doar simpla
apariție a unei recompense; un simplu avantaj material. Răsplata este în esență
morală; iar valoarea sa este independentă de forma sa. Una dintre acele simple
coroane de stejar cu care romanii timpurii răsplăteau eroismul avea o valoare mai
reală decât toată bogăția lumii, când era semnul recunoștinței și admirației unui
popor. Recompensa acordată meritului este o datorie; fără merit este o pomană sau un
furt. când a fost semnul recunoștinței și admirației unui popor. Recompensa acordată
meritului este o datorie; fără merit este o pomană sau un furt. când a fost semnul
recunoștinței și admirației unui popor. Recompensa acordată meritului este o
datorie; fără merit este o pomană sau un furt.
Virtutea fără fericire și fără crimă este o contradicție și tulburare. Dacă virtutea
presupune sacrificiu (adică suferință), justiția veșnică cere ca sacrificiul acceptat cu
generozitate și cu curaj să fie suportat, va avea pentru răsplată aceeași fericire pe care
a fost sacrificată: și, de asemenea, cere ca infracțiunea să fie pedepsită cu nefericire,
pentru fericirea vinovată pe care a încercat să o achiziționeze.
Această lege care acordă plăcere și durere binelui și răului este, în general, realizată
chiar și aici. Pentru regulile de ordine din lume; pentru că lumea durează. Ordinea este
uneori deranjată? Sunt fericirea și întristarea nu întotdeauna distribuite în proporție
legitimă cu crima și virtutea? Judecata absoluta a Binelui, judecata absoluta a
obligatiei, judecata absoluta a meritului si a demersului, continua sa existe, inviolabil
si imprescriptibil; și nu putem să nu credem decât că Cel care ne-a implantat
sentimentul și ideea ordinii nu poate fi însuși însuși în ea; și că, mai devreme sau mai
târziu, va restabili armonia sfântă a virtuții și a fericirii, prin mijloace care aparțin lui
însuși.
Judecata binelui, hotărârea că un astfel de lucru este bun și că altul nu este, acesta este
un fapt primitiv și se repune în sine. Prin asemănările sale intime cu judecata
adevăratului și a frumosului, ne arată afinitățile secrete ale moralității, metafizicii și
esteticii. Binele, atât de înrudit cu adevăratul, se deosebește de el, numai pentru că
adevărul este pus în practică. Bunul este obligatoriu. Acestea sunt două idei
indivizibile, dar nu identice. Ideea de obligație se repune pe ideea Binelui. În această
alianță intimă, prima împrumută de la aceasta din urmă caracterul său universal și
absolut.
Bunul obligatoriu este legea morală. Aceasta este temelia moralității. Prin aceasta ne
separăm de moralitatea de interes și de moralitatea sentimentului. Recunoaștem
existența acestor fapte și a influenței lor; dar nu le atribuim același rang.
Codul moral al zidăriei este încă mai amplu decât cel dezvoltat de filozofie. Pentru
rechizitele legii naturii și a legii lui Dumnezeu, ea adaugă obligația imperativă a unui
contract. La intrarea în Ordin, Inițiatul se leagă de fiecare Mason din lume. După ce sa
înscris printre copiii Luminii, fiecare mason pe pământ devine fratele său și îi
datorează îndatoririle, bunătățile și simpatiile unui frate. Fiecăruia îi poate cere
asistență în caz de nevoie, protecție împotriva pericolului, simpatie în durere, atenție
în caz de boală și înmormântare decentă după moarte. Nu există un mason în lume
care să nu fie obligat să-și facă scutirea, atunci când este în pericol, dacă există o
probabilitate mai mare de a-și salva viața decât de a-și pierde propria viață. Nici un
mason nu poate să-l rătăcească la valoarea oricărui lucru, în cunoștință de cauză,
însuși, nici să sufere ca el să fie făcut de alții, dacă ar fi în puterea lui să o
împiedice. Nici un mason nu poate să-i spună răul, în fața sau în spatele lui. Fiecare
mason trebuie să-și păstreze secretele legale și să-l ajute în afacerea lui, să-și apere
caracterul atunci când îl atacă pe nedrept și să-l protejeze, să-l sfătuiască și să îl ajute
pe văduva și orfanii săi. Ceea ce multe mii îi datorează, îi datorează fiecăruia. El sa
obligat solemn să fie vreodată gata să ducă la îndeplinire această datorie sacră. Dacă
el nu reușește să o facă, este necinstit și forjat; și este o nemărginită nemulțumire în el
de a obține slujbe bune prin pretexte false, de a primi bunătate și de slujire, a făcut-o
sub așteptările încrezător de încredere că la rândul său va face același lucru și apoi va
dezamăgi, fără un motiv suficient, . Fiecare mason trebuie să-și păstreze secretele
legale și să-l ajute în afacerea lui, să-și apere caracterul atunci când îl atacă pe nedrept
și să-l protejeze, să-l sfătuiască și să îl ajute pe văduva și orfanii săi. Ceea ce multe
mii îi datorează, îi datorează fiecăruia. El sa obligat solemn să fie vreodată gata să
ducă la îndeplinire această datorie sacră. Dacă el nu reușește să o facă, este necinstit și
forjat; și este o nemărginită nemulțumire în el de a obține slujbe bune prin pretexte
false, de a primi bunătate și de slujire, a făcut-o sub așteptările încrezător de încredere
că la rândul său va face același lucru și apoi va dezamăgi, fără un motiv
suficient, . Fiecare mason trebuie să-și păstreze secretele legale și să-l ajute în
afacerea lui, să-și apere caracterul atunci când îl atacă pe nedrept și să-l protejeze, să-l
sfătuiască și să îl ajute pe văduva și orfanii săi. Ceea ce multe mii îi datorează, îi
datorează fiecăruia. El sa obligat solemn să fie vreodată gata să ducă la îndeplinire
această datorie sacră. Dacă el nu reușește să o facă, este necinstit și forjat; și este o
nemărginită nemulțumire în el de a obține slujbe bune prin pretexte false, de a primi
bunătate și de slujire, a făcut-o sub așteptările încrezător de încredere că la rândul său
va face același lucru și apoi va dezamăgi, fără un motiv suficient, . El sa obligat
solemn să fie vreodată gata să ducă la îndeplinire această datorie sacră. Dacă el nu
reușește să o facă, este necinstit și forjat; și este o nemărginită nemulțumire în el de a
obține slujbe bune prin pretexte false, de a primi bunătate și de slujire, a făcut-o sub
așteptările încrezător de încredere că la rândul său va face același lucru și apoi va
dezamăgi, fără un motiv suficient, . El sa obligat solemn să fie vreodată gata să ducă
la îndeplinire această datorie sacră. Dacă el nu reușește să o facă, este necinstit și
forjat; și este o nemărginită nemulțumire în el de a obține slujbe bune prin pretexte
false, de a primi bunătate și de slujire, a făcut-o sub așteptările încrezător de încredere
că la rândul său va face același lucru și apoi va dezamăgi, fără un motiv suficient, .
Masoneria îl deține, de asemenea, prin promisiunea sa solemnă, unei vieți mai pure,
unei generoase generoase, unei caritate de opinie și acțiune mai perfectă; a fi tolerant,
catolic în dragostea față de rasa lui, înflăcărat în zelul său pentru interesul omenirii,
progresul și progresul omenirii.
Lumea, crezând anticul, era condusă de șapte Cauze secundare; și acestea erau forțele
universale, cunoscute de evrei prin numelui plural ELOHIM. Aceste forțe, analogice
și contrară celeilalte, produc echilibru prin contrastul lor și reglează mișcările
sferelor. Evreii le-au numit cei Șapte Arhangheli mari și le-au dat nume, fiecare dintre
acestea, fiind o combinație a altui cuvânt cu AL, prima Ființă naturală-Dumnezeu,
considerată ca fiind Principiul Luminii, le-a reprezentat ca manifestări ale Lui. Alte
popoare atribuite acestor spirite guvernului celor șapte planete cunoscute apoi și le-au
dat numele divinităților lor mari.
Deci, în Kabala, ultimii Șapte Sefiroți au constituit ATIK YOMIN, Vechiul Zile; și
acestea, precum și cele șapte planete, corespund cu cele șapte culori separate de
prisma și cele șapte note ale octavei muzicale.
Șapte este numărul sacru în toate teogoniale și în toate simbolurile, deoarece este
compus din 3 și 4. El reprezintă puterea magică în toată forța sa. Este Duhul asistat de
toate puterile elementare, Sufletul deservită de Natura, Sfântul Imperiu despre care se
vorbește în clavicules lui Solomon, simbolizat de un războinic, încoronat, care poartă
un triunghi pe platoșa lui, și în picioare pe un cub, la care sunt împodobite două
Sfinxe, una albă și cealaltă negru, tragând căile contrare și întorcând capul spre a privi
înapoi.
Viciile sunt șapte, ca virtuțile; și acestea din urmă au fost simbolizate în mod
ancițional de cele șapte organisme celești, cunoscute apoi ca planete. Credința, ca și
contrariul încrederii arogante, a fost reprezentată de Soare; Speranța, dușmanul lui
Avarice, de către Lună ; CHARITY, opus luxului, de Venus ; FORȚA, mai puternică
decât Rage, de către Marte ; PRUDENȚA, opusul Indolenței, de
către Mercur ; TEMPERANȚA, antipodurile de Gluttony, de Saturn; și JUSTIȚIA,
opusul Envy, de către Jupiter .
Cherubul sau taurul simbolic, pe care Moise îl plasează la poarta lumii edenice, având
o sabie uimitoare, este un Sfinx, cu corpul unui taur și al unui cap uman; vechiul Sfinx
Asirian, din care lupta și victoria lui Mithras au fost analiza hieroglifică. Acest Sfinx
înarmat reprezintă legea Misteriului, care ține la pază la ușă de inițiere, pentru a
respinge pe Profan. Reprezintă de asemenea Marele Mister Magic, toate elementele
din care se exprimă numărul 7, fără să dea ultimul său cuvânt. Acest "cuvânt
inexplicabil" al Sageților școlii din Alexandria, acest cuvânt, pe care evangheliștii
Kabaliști au scris [ יהוהIHUH] și tradus prin אראריהא, [ARARITA], exprimând astfel
triplea Principiului secundar, dualismul mijlocului și Unitatea, precum și primul
Principiu, de la sfârșit;Ararita .
Vocalele în limba greacă sunt, de asemenea, șapte în număr și au fost folosite pentru a
desemna Cele Șapte planete.
Tsadok sau Sydyc a fost Dumnezeul Suprem în Phinecia. Cei șapte fii ai săi erau
probabil cei șapte Cabiri; și el a fost Heptaktis, Dumnezeul celor Șapte Raze.
Kronos, Saturnul grec, Philo face să spună Sanchoniathon, avea șase fii și șapte fiice
Astarte, Titanidele. Persanii l-au adorat pe Ahura Masda sau Ormuzd și cei șase
Amshaspandi, dintre care primele trei erau Lorzii Imperiilor de Lumină, Foc și
Splendor; Babilonienii, Bal și Zeii; chinezii, Shangti și cei șase spirite principale; și
grecii, Kronos și cei șase Zei Mari de sex masculin, urmașii săi, Zeus, Poseidon,
Apollo, Arēs, Hēphaistos și Hermes; în timp ce zeitățile feminine erau de asemenea
Șapte: Rhea, soția lui Kronos, Hērē, Athēnē, Artemis, Aphrodite, Hestia și
Dēmētēi. În Teogonia Orfică, Gaia a produs cei paisprezece Titani, Șapte bărbați și
Șapte femele, Kronos fiind cel mai puternic dintre bărbați; și ca numărul șapte apare
în acestea, nouă în trei, sau în triunghiul triplu, în cele trei Mœraê sau Fates, cele trei
Centimané și cele trei Cyclopēs, descendenți ai lui Ouranos și Gaia sau Cerul și
Pământul.
Palatul lui Deioces din Echatana avea șapte pereți circulari de diferite culori, cele
două cele mai interioare având capetele lor acoperite, respectiv, cu argint și aurire.
Cele șapte sfere ale lui Borsippa au fost reprezentate de cele șapte povești, fiecare cu o
culoare diferită, a turnului sau a piramidei trunchiate de la Bel la Babilon.
Faraon a văzut în visul lui, pe care l -a interpretat Iosif, șapte urechi de grâu pe un
trunchi, plin și bun, și după ele șapte urechi, uscate, subțiri și lovite de vântul de
Est; și cele șapte urechi subțiri au devorat cele șapte urechi bune; iar Iosif le-a
interpretat ca să însemne Șapte ani de plinătăți succese de Șapte ani de foamete.
Legat de acest lucru, Ebn Hesham relatează că un val de ploaie a fost golit pentru a
vedea un mormânt în Yemen, în care se afla o femeie care are pe gât șapte coliere
de perle , pe brațele ei și pe brațe și glezne și brațe, șapte pe fiecare, cu o inscripție pe
un comprimat care arată că, după ce a încercat în zadar să cumpere boabe de Iosif, ea,
Tajah, fiica lui Dzu Shefar, și poporul ei, au murit de foamete.
Ascultați din nou cuvintele unui adept, care a studiat profund misterele științei și a
scris în enigme, așa cum au vorbit Vechii Oracoli; dar care știa că teoria forțelor
mecanice și a materialității celor mai puternici agenți ai divinității nu explică nimic și
nu ar trebui să satisfacă pe nimeni!
Prin voalul tuturor alegoriilor hieratice și mistice ale dogmelor străvechi, sub sigiliul
tuturor scrierilor sacre, în ruinele din Ninive sau Thebes, pe pietrele uzate ale
templelor antice și pe fața întunecată a sfinxului Asiria sau Egiptul, în imaginile
monstruoase sau minunate pe care paginile sacre ale Vedelor se traduc pentru
credincioșii din India, în emblemele ciudate ale vechilor cărți de alchimie, în
ceremoniile de primire practicate de toate societățile misterioase, găsim urme de
doctrină, peste tot în același loc și peste tot ascunse cu grijă. Filosofia ocultă pare să fi
fost asistenta sau nașeta tuturor religiilor, pârghia secretă a tuturor forțelor
intelectuale, cheia tuturor obscurităților divine și Regina absolută a societății,
El a domnit în Persia cu Magii, care au pierit într-o zi, după cum au pierit stăpânii
lumii, pentru că au abuzat de puterea lor. El a înzestrat India cu cele mai minunate
tradiții și un lux incredibil de poezie, grație și teroare în emblemele sale: a civilizat
Grecia prin sunetele lyrei lui Orfeu: a ascuns principiile tuturor științelor și a întreaga
progresie a spiritului uman, în calculele îndrăznețe ale lui Pitagora: fabulă plină de
miracole; și istoria, atunci când sa angajat să judece această putere necunoscută, sa
confundat cu o fabulă: a scuturat sau a împiedicat imperiile prin oracole; tiranii
deveniți palizi pe tronurile lor și dominau toate mințile prin curiozitate sau frică. La
această știință, a spus mulțimea, nimic nu este imposibil; comandă elementele,
cunoaște limba planetelor, și controlează mișcările stelelor; luna, la glasul ei, cade,
plângând cu sânge, din ceruri; cei morți se ridică în picioare pe mormintele lor și
formează în cuvinte letale vântul care respiră prin cranii lor. Controler al iubirii sau
urii, această știință poate conferi plăcerilor inimile umane Paradisul sau iadul: dispare
la voia tuturor formelor și distruge frumusețea sau deformarea după cum vrea: se
schimbă la rândul său, cu tija lui Circe, oamenii în brute și animalele în oameni: chiar
dispune de viață sau de moarte și poate să-i dea bogățiilor adepților prin transmutarea
metalelor și nemurirea prin chintesența și elixirul său, compuse din aur și lumină. și
formează în cuvinte letale vântul care respiră prin cranii lor. Controler al iubirii sau
urii, această știință poate conferi plăcerilor inimile umane Paradisul sau iadul: dispare
la voia tuturor formelor și distruge frumusețea sau deformarea după cum vrea: se
schimbă la rândul său, cu tija lui Circe, oamenii în brute și animalele în oameni: chiar
dispune de viață sau de moarte și poate să-i dea bogățiilor adepților prin transmutarea
metalelor și nemurirea prin chintesența și elixirul său, compuse din aur și lumină. și
formează în cuvinte letale vântul care respiră prin cranii lor. Controler al iubirii sau
urii, această știință poate conferi plăcerilor inimile umane Paradisul sau iadul: dispare
la voia tuturor formelor și distruge frumusețea sau deformarea după cum vrea: se
schimbă la rândul său, cu tija lui Circe, oamenii în brute și animalele în oameni: chiar
dispune de viață sau de moarte și poate să-i dea bogățiilor adepților prin transmutarea
metalelor și nemurirea prin chintesența și elixirul său, compuse din aur și lumină.
La baza magiei, totuși, era știința, căci la baza creștinismului exista dragoste; iar în
Simbolurile Evanghelice vedem Cuvântul întrupat adorat în copilărie de către trei
magi pe care îi îndrumă o stea (ternarul și semnul microcosmosului) și primind de la
ei aur, tămâie și smirnă; un alt ternar misterios, sub emblema căruia sunt ascunse
alegorice cele mai înalte secrete ale Kabala.
Printre cărțile sacre ale creștinilor se numără două lucrări pe care biserica infailibilă
nu le pretinde să le înțeleagă și nici nu încearcă să le explice: - profeția lui Ezechiel și
Apocalipsa; două clavicule cabaliste, rezervate, fără îndoială, în Cer, pentru expunerea
regilor Magiei; închis cu șapte sigilii pentru toți credincioșii credincioși; și perfect clar
pentru necredinciosul inițiat în științele oculte.
Pentru creștini și în opinia lor, claviculele științifice și magice ale lui Solomon sunt
pierdute. Cu toate acestea, este cert că, în domeniul inteligenței guvernate de Cuvânt,
nimic nu este pierdut. Numai acele lucruri pe care oamenii încetează să le înțeleagă nu
mai există pentru ei, cel puțin ca WORD; apoi intră în domeniul enigmelor și al
misterului.
Fondatorul misterios al Bisericii creștine a fost salutat în leagănul Său de către cei trei
Magi, adică de către ambasadorii ieriatici din cele trei părți ale lumii cunoscute și din
cele trei lumi analoage ale filosofiei oculte.
Putem fi siguri că atât timp cât religia și filosofia devin departamente distincte,
activitatea mentală a epocii este înaintea credinței sale; și că, deși obiceiul îl poate
susține pe acesta din urmă pentru o vreme, vitalitatea sa a dispărut.
Faptul că fenomenele sunt reale nu trebuie să fie îndoielnic, dacă nu mai trebuie să se
acorde credință mărturiei umane; iar dacă ele sunt reale, nu există nici un motiv să ne
îndoim de exercițiul, până acum, de mulți adepți, a puterilor care erau denumite atunci
magice. Nimic nu este mai bine veniți decât performanțele extraordinare ale
brahminilor. Nici o religie nu este susținută de mărturii mai puternice; nici nu a
încercat vreodată să explice ceea ce se poate numi minunile lor.
Cât de departe, în această viață, mintea și sufletul pot acționa fără și independent de
trup, nimeni nu știe încă. Că voința poate acționa deloc fără contact fizic, iar
fenomenele visurilor sunt mistere care confundă cel mai înțelept și cel mai învățat, ale
cărui explicații sunt doar o Babel de cuvinte.
Omul știe încă puțin despre forțele naturii. Înconjurată, controlată și guvernată de ei,
în timp ce se crede că este independent, nu numai din rasa sa, ci și din natura
universală și din forțele ei infinite multiple, el este sclavul acestor forțe, dacă nu
devine stăpânul lor. El nu poate nici să ignore existența lor, nici să fie pur și simplu
vecinul lor.
Există în natură o forță cea mai puternică, prin intermediul căreia un singur om, care
ar putea să se posede de el și ar trebui să știe să-l dirijeze, ar putea revoluționa și
schimba fața lumii.
Această forță era cunoscută vechilor. Este un agent universal, a cărui lege supremă
este echilibru; și dacă, dacă știința nu poate decât să învețe cum să o controleze, va fi
posibil să schimbăm ordinea Anotimpurilor, să producem noaptea fenomenele zilei, să
trimitem un gând într-o clipă în lume, să ne vindecem sau să ucidem o distanță, pentru
a da cuvinte noastre succes universal, și pentru a le face reverberate peste tot.
Acest agent, descoperit parțial de presupunerile orb ale ucenicilor lui Mesmer, este
tocmai ceea ce au numit Adepții din Evul Mediu materia elementară a marea
lucrare. Gnosticii au susținut că a compus corpul igneos al Duhului Sfânt; și a fost
adorat în riturile secrete ale Sabatului sau ale Templului, sub figura hieroglifică a lui
Baphomet sau a capului hermaproditic al lui Mendes.
Există un principiu de viață al lumii, un agent universal, în care sunt două naturi și un
curent dublu, de iubire și de mânie. Acest lichid ambiental penetrează totul. Este o
rază detașată de gloria Soarelui și fixată de greutatea atmosferei și atracția
centrală. Este trupul Duhului Sfânt, Agentul universal, Șarpele devorându-și
coada. Cu acest eter electro-magnetic, acest caloric vital și luminos, anticii și
alchimistii erau familiari. Din acest agent, acea fază a ignoranței moderne a numit în
mod incoerent înțelegerea științei fizice, știind nimic din ea, salvând efectele ei; iar
teologia ar putea aplica la ea toate definițiile pretinse ale spiritului. Quiescent, este
apreciabilă fără sens uman; deranjat sau în mișcare, nimeni nu poate explica modul
său de acțiune; și să-l numim "fluid"
Forta atrage forta, viata atrage viata, sanatatea atrage sanatatea. Este o lege a naturii.
Dacă doi copii trăiesc împreună și mai mult dacă dorm împreună, unul este slab și
celălalt puternic, puternicul îl va absorbi pe cei slabi, iar cei din urmă vor pieri.
În școli, unii elevi absoarbe intelectul celorlalți, iar în orice cerc al bărbaților se
găsește în curând un singur individ, care se posedă de voința celorlalți.
Efectele curenților sunt foarte frecvente; și unul este dus de mulțime, în morală, ca și
în fizică. Voința umană are o putere aproape absolută în determinarea actelor; și orice
demonstrație externă a voinței are o influență asupra lucrurilor externe.
Tissot a atribuit cele mai multe maladii tulburărilor voinței sau influențelor perverse
ale voințelor altora. Noi devenim supuși voinței altora prin analogiile înclinațiilor
noastre, și mai mult prin cele ale defectelor noastre. A mângâia slăbiciunile unui
individ este să ne deținem și să facem din el un instrument în ordinea acelorași erori
sau depravări. Dar când două naturi, analogice în defecte, sunt subordonate unul cu
celălalt, se efectuează un fel de înlocuire a celor mai puternici în loc de cei mai slabi și
a unei închisori reale a unei minți de către cealaltă. Adesea, luptele mai slabe și ar fi
revolt; și apoi coboară mai jos ca niciodată în servitute.
Fiecare dintre noi are un defect dominant, prin care inamicul ne poate înțelege. În
unele este vanitatea, în altele indolence, în cele mai multe egoism. Lăsați-i un duh
rătăcitor și rău să se ridice de la sine și sunteți pierduți. Atunci tu devii, nu prost, nici
un idiot, dar pozitiv un nebun, sclavul unui impuls din afară. Aveți o groază
instinctivă pentru tot ceea ce vă poate readuce la rațiune și nici măcar nu veți asculta
reprezentări care contravin nebuniei voastre.
Miracolele sunt efectele naturale ale cauzelor excepționale.
Acțiunea imediată a voinței umane asupra corpurilor, sau cel puțin această acțiune
exercitată fără mijloace vizibile, constituie un miracol în ordinea fizică.
Influența exercitată asupra voințelor sau intelectului, brusc sau într-o anumită
perioadă, capabilă să privească gândurile, să schimbe cele mai ferme rezoluții,
paralizând pasiunile cele mai violente, constituie un miracol în ordinea morală.
Există miracole imposibile pentru Dumnezeu însuși: minuni absurde sunt așa. Dacă
Dumnezeu ar putea fi absurd pentru o singură clipă, nici El, nici Universul nu ar
exista o clipă după aceea. A aștepta de la voința divină liberă un efect al cărui cauză
nu este recunoscută sau nu există, este ceea ce se numește Dumnezeu ispititor. Este de
a-ți precipita sinele în gol.
Dumnezeu acționează prin faptele Lui: în Cer, prin îngeri; pe pământ, de oameni.
Domeniul omului este toata natura corporala, vizibila pe pamant; și dacă nu conduce
planetele sau stelele, el poate cel puțin să-și calculeze mișcarea, să-și măsoare
distanțele și să-și identifice voința cu influența lor: poate să modifice atmosfera, să
acționeze până la un anumit punct al anotimpurilor, să le vindece și să-i afecteze cu
boala alti oameni, pastreaza viata si provoaca moartea.
Absolutul în rațiune și voință este cea mai mare putere pe care o are oamenii să le
atingă; și prin această putere se face ceea ce mulțimea admiră sub numele de minuni.
Omnipotența este cea mai absolută Libertate; Libertatea absolută nu poate exista fără
un echilibru perfect; iar coloanele JACHIN și BOAZ sunt, de asemenea, puterea
nelimitată și SPLENDORUL PERFECȚIEI Dumnezeii, a șaptea și a opta
SEPHIROTH ale Kabalahului, ale cărui echilibru are ca rezultat permanența eternă și
Stabilitatea planurilor și a lucrărilor Sale și a acelui succes perfect și nedespărțit ,
Dominionul nelimitat, care este al zecelea și al zecelea SEPHIROTH și al cărui
templu al lui Solomon, în simetria sa impunătoare, ridicat fără sunetul oricărui
instrument de metal care se aude, este pentru noi un simbol. "Pentru Tine", spune Cel
mai perfect al rugăciunilor, "este DOMINIUL, PUTEREA și GLORIA, în toate
veacurile!" Amin! "
Sfântul Thomas a spus: " Un lucru nu este doar pentru că Dumnezeu o dorește, Dar
DUMNEZEUL VOI DACĂ ESTE AICI. "Dacă ar fi dedus toate consecințele acestui
gând minunat, ar fi descoperit Piatra Filosofală adevărată, elixirul magic, pentru a
converti toate încercările lumii în îndurări de aur. este o necesitate pentru Dumnezeu
să fie, așa că este o necesitate pentru El să fie drept, iubitor și milostiv. El nu poate fi
nedrept, crud, nemilos, nu poate abroga legea corectă și rea, a meritului și a
demersului; legile morale sunt la fel de absolute ca și legile fizice: sunt lucruri
imposibile, întrucât este imposibil să faci doi și doi să fie cinci și nu patru, fiind
imposibil să faci un lucru și nu să fii în același timp; este imposibil ca divinitatea să
facă crima un merit și o crimă de dragoste și recunostință, de asemenea, era imposibil
să-l faci pe om perfect, cu simțurile și poftele sale corporale,ca să-și facă nervii
susceptibili de plăcere și nu de durere.
Prin urmare, conform ideii Sfântului Toma, legile morale sunt enactările Divinului
VOI, numai pentru că ele sunt deciziile WISDOM-ului absolut și REASON
și Revelațiile NATURII Divine. Numai în aceasta se întemeiază dreptul divinității de
a le adopta; și, astfel, numai noi obținem certitudinea în credință că universul este o
armonie.
WILL este facultatea care dirijează forțele Intelectului, pentru a reconcilia libertatea
persoanelor cu necesitatea lucrurilor.
Argumentul din aceste premise trebuie făcut de unul singur. Fiecare dintre noi face
asta. "Căutați, spuneți scripturile sfinte", și veți găsi. " Cu toate acestea, discuția nu
este interzisă; și, fără îndoială, subiectul va fi tratat pe deplin în cadrul audierii dvs. în
continuare. Afirmație, negare, discuție - este prin aceasta adevărul este atins.
A explora marile mistere ale Universului și a căuta să-și rezolve enigmele multiple
este principala utilizare a gândirii și constituie principala distincție între om și
animale. În consecință, în toate vârstele, Intellectul sa străduit să-și înțeleagă și să-și
explice natura Naturii divinității supreme.
Acest singur rațiune și unul va crea și guverna Universul era prea evident pentru a nu
fi admis deodată de filosofii de toate vârstele. Religiile antice au căutat să înmulțească
zei. Natura a Divinității One, și modul în care Universul a avut început, sunt întrebări
care au fost întotdeauna grătarele în care intelectul uman a fost torturati: și este
în principal cu acestea că Kabalists au ocupat.
Este adevărat că, într-un anumit sens, nu putem avea cunoștințe reale despre Însuși
Absolut, chiar despre Divinitate. Mijloacele noastre de a obține ceea ce se numește
de fapt cunoaștere reală , sunt doar simțurile noastre. În cazul în care pentru
a vedea și simți să fie cunoaștere , avem nici unul din propriul nostru suflet, de
energie electrică, de magnetism. Vedem, simțim și gustăm un acid sau un alcalin și
știm ceva despre calitățile fiecăruia; dar numai atunci când le folosim în combinație
cu alte substanțe, și să învețe lor efecte , că într - adevăr începe să știu lor natura. Este
combinația și experimentele chimiei care ne dau o cunoaștere a naturii și a puterilor
majorității substanțelor animale și vegetale. Așa cum acestea sunt cunoscute prin
inspecția prin simțurile noastre, putem să le cunoaștem parțial numai prin aceasta: dar
Sufletul, fie al nostru, fie al altui, fiind dincolo de acea cunoaștere, nu poate fi
cunoscut decât prin actele și cuvintele care sunt efectele sale. Magnetismul și energia
electrică, atunci când sunt în repaus, sunt în egală măsură sub jurisdicția simțurilor; și
când sunt în acțiune, vedem, simțim, auzim, gustăm și mirosim doar efectele lor. Nu
știm ce sunt , ci doar ceea ce fac ei . Putem cunoaște atributele divinității numai prin
manifestările Sale. A cere ceva mai mult, este de a întreba, nu de cunoaștere, dar
altceva, pentru care nu avem nume. Dumnezeu este o Putere; și nu știm nimic despre
nici o putere în sine , ci doar despre efectele, rezultatele și acțiunile ei și despre ce ne
învață prin analogie.
În aceste zile mai târziu, în încercarea de a scăpa de toate ideile materiale în privința
divinității, am redus atât de mult noțiunile noastre despre DUMNEZEU, pentru a nu
avea nicio idee despre El. În lupta de al privi ca pe un Duh pur pur imaterial, am
făcut Duhul cuvânt sinonim cu nimic și putem spune doar că El este Oarecum , cu
anumite atribute, cum ar fi Puterea, Înțelepciunea și Inteligența. Să-L comparăm cu
LUMINA, acum ar fi considerat nu numai nefilosofic, ci echivalentul ateismului; și
considerăm că este necesar să-i scuzăm și să-i milă pe antici pentru ideile lor
inadecvate și grosolane ale Dumnezeii, exprimate în privința Lui ca Principiu al
Luminii, esența sau substanța invizibilă din care curge Lumina vizibilă.
Totuși propriile noastre scripturi sfinte vorbesc continuu despre El ca Lumină; și, prin
urmare, Tsabeans și Kabala ar putea fi iertați pentru a face același lucru; mai ales că ei
nu L-au privit ca Lumina vizibilă cunoscută de noi, ci ca Primul Eter-Ocean din care
curge lumina.
"Înainte ca emanațiile să curgă și creat lucrurile au fost create, Lumina Supremă a fost
extinsă infinit și a umplut întregul UNDE, astfel încât, referindu-se la Lumină, nici un
vid nu putea fi afirmat, nici vreun spațiu neocupat; Lumina Infinitului, astfel extinsă,
în care în orice privință nu exista nici un scop, în măsura în care nu era nimic, cu
excepția faptului că Lumina extinsă, care, cu o anumită egalitate unică și simplă, era
peste tot ca și ea însăși ".
Lumina, focul și flacăra, împreună cu fnnicienii, erau fiii lui Kronos. Acestea sunt
Trinitatea din Oraclele Chaldæan, AOR al Divinității, manifestată în flacără ,
care izbucnește din Focul invizibil .
Masoneria este o căutare după Lumină. Această căutare ne duce direct înapoi, după
cum vedeți, la Kabalah. În această veche și puțin înțeleasă legătură între absurditate și
filosofie, inițiatul va găsi sursa multor doctrine; și poate veni în timp să înțeleagă
filosofii hermetici, alchimiștii, toți gânditorii antipatii din Evul Mediu și Emanuel
Swedenborg.
Hansavati bogat, un celebru sanscrita Stanza, spune: „El este Hansa (Soare),
care locuiește în lumină, Vasu, atmosfera de locuit în firmamentul, invocatorul zeilor
(Agni), locuință pe altar ( adică , altar de incendiu), oaspetele (cel al închinătorului),
care locuiește în casă (focul domestic), locuitorul printre oameni (ca conștiință),
locuitorul în cel mai bun orb, (soarele), locuitorul în adevăr; locuitor în ceruri, în aer,
în apele, în razele de lumină, în veridicitatea manifestării, în munții estici, în Adevărul
(însuși) ".
"La început," spune un imn Sanscrit, "a apărut Sursa luminii de aur, a fost singurul
Domn care a născut ceea ce este . El a întemeiat pământul și cerul, cine este
Dumnezeul căruia să-i oferim jertfa noastră? "
"Cine dă viață, Cel ce dă putere, al cărui binecuvântare îi dorește pe toți zeii străluciți,
al căror umbra este nemurirea, a cărei umbră este moartea , Cine este Dumnezeu
etc."
"El, prin care este cerul strălucitor și pământul pentru noi, prin care a fost întemeiat
Cerul, dar cel mai înalt Cer, cel care a măsurat lumina în aer, cine este Dumnezeu
etc."
"Celor în care cerul și pământul, stând ferm prin voia Lui, privesc tremurând spre
interior, El peste El pe care strălucește soarele care se ridică, cine este Dumnezeu,
etc."
"Oriunde s-au dus norii puternici de apă, unde au așezat sămânța și au aprins focul, a
apărut de aici Cel care este singura viață a zeilor strălucitori: Cine este Dumnezeu
etc."
Cuvântul lui Dumnezeu, a spus filosofia indiană, este Lumina universală și invizibilă,
înțeleasă de simțuri, care emite arderea ei în Soare, Lună, Planetă și alte Stele. Philo îl
numește "Lumina universală", care pierde o parte din puritatea și splendoarea sa,
coborând din lumea intelectuală în lumea sensibilă, manifestându-se în exterior din
zeitate; și Kabala înseamnă că numai o mare parte a Luminii Infinite a intrat în golul
circular pregătit pentru creație în Lumina și Înțelepciunea Infinită, așa cum ar putea
trece printr-un canal ca o linie sau fir. Sephiroth, emanând de la Zeitate, au fost razele
splendorii Lui.
Este imposibil să vorbiți clar despre Divinitate. Oricine încearcă să-și exprime
atributele prin ajutorul abstractizărilor, se limitează la negativ și, imediat, își pierde
din vedere ideile, în rătăcirea printr-o pustie de cuvinte. A supraviețui superlativelor la
superlative și a-l numi cel mai bun, înțelept, cel mai mare este doar să exagerezi
calitățile care se găsesc în om. Că există un singur Dumnezeu și că El este o ființă
perfectă și benefică, rațiunea ne învață legitim; ci a NaturiiDivine , a Substanțeia
modului existenței Sale sau a modului de creare a Universului Său, mintea umană este
inadecvată pentru a forma orice concepție corectă. Nu putem aplica nici o idee clară
Omnipotenței, Omniscienței, Infinitului sau Eternității; și nu mai avem dreptul să îi
atribuim inteligență decât orice altă calitate mentală a noastră înșine, extinsă la
nesfârșit; sau trebuie să ne atribuim simțurile noastre și organelor noastre trupului, așa
cum fac scrierile ebraice.
Ne mulțumim cu negativarea în Deitate a tot ceea ce constituie existență, în măsura în
care suntem capabili să concepem existența. Astfel, El nu devine logic nimic, non-
Ens . Anticii nu au văzut nicio diferență între acest lucru și ateismul și au căutat să-L
conceapă ca ceva real. Este o necesitate a naturii umane. Ideea teologică, sau, mai
degrabă, ne-ideea divinității, nu este împărtășită sau apreciată de cei neînvățați. Pentru
ei Dumnezeu va fi întotdeauna Tatăl care este în Cer, un Monarh pe Tronul Său, o
Ființă cu sentimente umane și simpatii umane, furioși de greșelile lor, admirați dacă se
pocăiesc și sunt accesibili cererilor lor. Umanitatea, mult mai mult decât Divinitatea, a
lui Hristos, face ca masa creștinilor să se închine Lui, mult mai mult decât Tatăl.
"Lumina Substanței Infinitului" este expresia Kabalistică. Hristos a fost, după Sfântul
Ioan, "Lumina care luminează pe fiecare om care vine în lume"; și "acea Lumină era
viața oamenilor". "Lumina a strălucit în întuneric și întunericul nu ia înțeles."
Ideile vechi în ceea ce privește Lumina au fost, probabil, la fel de corecte ca și noi. Nu
pare să atribuie lumii niciuna dintre calitățile materiei. Dar știința modernă o definește
a fi o inundație de particule de materie , care curg sau izbucnesc din Soare și Stele și
se deplasează prin spațiu pentru a veni la noi. Cu privire la teoriile mecanismului și
forței, ce forță de atracție aici sau repulsia la Soare sau la cea mai îndepărtată Stea ar
putea să atragă sau să conducă aceste particule impalpabile, fără greutate, infinit de
minute, apreciabil numai prin Sense of Sight, până în prezent prin spațiu? Ce a devenit
din imensul agregat de particule care au atins pământul de la creație? Au crescut
masa? De ce chimia nu le poate detecta și analiza? Dacă contează, de ce pot călători
numai în liniile drepte?
Toate religiile cu adevărat dogmatice au ieșit din Kabalah și s-au întors la el: tot ceea
ce este științific și mare în visele religioase ale tuturor iluminaților, Jacob Bœhme,
Swedenborg, Saint-Martin și alții, este împrumutat de la Kabala; toate asociațiile
masonice îi datorează Secretele și simbolurile lor.
Biblia, cu toate alegoriile pe care le conține, exprimă numai într-o manieră incompletă
și veșnică știința religioasă a evreilor. Doctrina lui Moise și a profeților, identică cu
cea a vechilor egipteni, avea de asemenea semnificația exterioară și voalurile
sale. Cărțile ebraice au fost scrise doar pentru a aminti tradițiile; și au fost scrise în
Simboluri neinteligibile pentru Profan. Pentateucul și poeziile profetice erau doar cărți
elementare de doctrină, morală sau liturghie; iar adevăratul secret și filosofia
tradițională a fost scrisă ulterior, sub voaluri și mai puțin transparente. Astfel a fost oa
doua Biblie născută, necunoscută sau mai degrabă neînțeleasă de creștini; o
colecție, eispunând, de absurde monstruoase; un monument, spune adeptul, în care
este tot ceea ce geniul filosofiei și cel al religiei au format sau imaginat vreodată
despre sublim; o comoară înconjurată de spini; un diamant ascuns într-o piatră neagră.
Una este plină de admirație, când intră în Sanctuarul Kabalahului, văzând o doctrină
atât de logică, atât de simplă și în același timp atât de absolută. Unirea necesară a
ideilor și semnelor, consacrarea celor mai fundamentale realități de către personajele
primitive; Trinitatea cuvintelor, literelor și numerelor; o filosofie simplă ca alfabetul,
profundă și infinită ca Cuvântul; teoremele mai complete și mai luminoase decât cele
ale lui Pitagora; o teologie sumarizată prin numărarea pe degete; un Infinit care poate
fi ținut în cavitatea mâinii unui copil; zece cifre și douăzeci și două de litere, un
triunghi, un pătrat și un cerc, toate acestea sunt toate elementele Kabalahului. Acestea
sunt principiile elementare ale Cuvântului scris, reflectarea acelui Cuvânt vorbit care a
creat lumea!
Zeitatea Absolută, cu Kabaliștii, nu are nume. Termenii aplicați lui sunt אור פשו, AOR
PASOT, Lumina cea mai simplă [sau pură], numită אור סוּף, AYEN SOPI sau
INFINITE, înainte de orice Emanație. Căci atunci nu era spațiu sau loc vacant, dar
totul era infinit Ușoară."
Dar după ce a creat această idee (această natură limitată și existentă în intelect, pe care
cele zece numerotări, SEPHIROTH sau Rays are), a Mediei, primul om ADAM
KADMON, El a coborât acolo, prin intermediul acestei idei, Poate fi numit după
numele TETRAGRAMMATON; care a creat lucrurile ar putea avea cunoașterea Lui,
în asemănarea Lui.
Când Dumnezeul Infinit voia să emită ceea ce urma să curgă, el sa contractat pe Sine
în centrul lumii Sale, astfel încât cea mai intensă lumină să se retragă la o anumită
circumferință și pe toate laturile asupra ei. Și aceasta este prima contracție, numită
צמצם, Tsemsum .
אדם קדמון, ADAM KADMON, primul sau primul om, este primul emanant azilutos din
Lumina Infinitului, imitat în spațiul evacuat, și din care, după aceea, toate celelalte
grade și sisteme au avut începuturile lor. Se numește Adam înainte de toate
primele. În el sunt împărțite 10 numere sferice; și apoi a expus figura rectilinie a unui
bărbat în decada sa sefirotică, ca și diametrul cercurilor menționate; deoarece era axa
acestor sfere, ajungând de la cel mai înalt punct până la cel mai jos; și din ea depind
toate sistemele.
Dar acum, deoarece Lumina Infinită ar fi prea excelentă și mare pentru a fi suportată
și îndurată, cu excepția faptului că Adam Kadmon, natura ei cea mai secretă care
împiedică acest lucru, lumina ei luminoasă a trebuit să emane din nou în fluxuri în
sine, cum ar fi ferestrele, și care se numesc urechi, ochi, nări și gură.
Lumina care pornește de la acest Adam Kadmon este cu adevărat una; dar
proporțional cu distanța de la locul de ieșire și de gradele de coborâre, este mai densă.
Din cuvântul אצל, ATSIL, pentru a emana sau a curge, vine cuvântul אצילוח,
ATSILOTH sau Aziluth, Emanație sau Sistemul Emananților. Atunci când spațiul
primar a fost evacuat, Lumina înconjurătoare a Infinitului, și Lumina imediată în gol,
nu s-au contactat reciproc; dar Lumina Infinitului a intrat în acel vid printr-o linie sau
un anumit canal subțire; și că Lumina este Principiul Emanativ și Emițător, sau Out-
flow-ul și originea Emanației: dar Lumina din spațiul gol este subordonatul
emanant; iar cele două coexiste numai prin intermediul liniei menționate anterior.
איןות, AINSOPH, AENSOPH sau AYENSOPH, este titlul Cauzei cauzelor, sensul ei
fiind " nesfârșit ", deoarece nu există nici o limită pentru loftiness sale, și nimic nu-l
poate înțelege. Uneori, de asemenea, numele este aplicat lui KETHER sau CROWN,
prima emanație, deoarece acesta este tronul Infinitului, adică primul și cel mai înalt
scaun, decât cel în care nici unul nu este mai înalt și deoarece Ainsoph locuiește și
este ascuns acolo: de aceea se bucură cu același nume.
Înainte de a fi ceva, spune Emech Hammelech , El, din propria sa voință, și-a propus
să facă lumi ... dar la acel moment nu era spațiu liber pentru lumi; dar tot spațiul a fost
umplut de lumina Substanței Sale, pe care El a avut-o cu limite fixe plasate în centrul
Lui și a părților din care și în care, după aceea, El a făcut să facă o pliere împreună.
Ce a făcut atunci Domnul Voinței, Agentul cel mai perfect gratuit? Prin propria sa
estimare, El a măsurat în propria Lui Substanță lățimea și lungimea unui spațiu
circular care urmează să fie vacant și în care ar putea fi plasate lumile menționate
anterior; și a Luminii care a fost inclusă în cercul astfel măsurat, El a fost comprimat
și pliat peste o anumită porțiune ... și acea Lumină a înălțat mai sus și astfel un loc a
fost lăsat neocupat de Lumina Primară.
Dar, totuși, acest spațiu nu a mai fost complet golit de acea Lumină; căci vestigiile
luminii primare rămăseseră în locul în care era însuși; și nu s-au retras din ele.
Această lume a îmbrăcămintei - acest spațiu circular gol, cu vestigiile lumii retrase a
Infinitului, rămânând în continuare, este veșmântul cel mai apropiat de substanța
Lui; iar la el îi aparține numele AOR PENAI-AL, Lumina chipului lui Dumnezeu .
Un interstițiu înconjoară acest cerc mare, stabilit între lumina foarte substanță,
care înconjoară cercul din afara acesteia, iar substanța conținută în
interiorul cercului. Acest lucru se numește SPLENDOR EXCELSES, în contradicție
cu Simple Splendor.
Această lumină "a vestigiilor îmbrăcămintei" se spune că este, relativ la cea a vestigii
substanței, ca un punct în centrul unui cerc. Această lumină, un punct în centrul Marii
Luminii, se numește Auir, Eter sau Spațiu.
Acest Eter este ceva mai brut decât Lumina - nu atât de Subtilă - deși nu este
perceptibilă de Sentimente - este numită Eterul Primal - se extinde peste tot; Filosofii
o numesc Sufletul lumii.
Lumina atât de prezentată de zeitate, nu poate fi spus că este separată sau diferită de
El. "El este strălucit de El și totuși tot continuă să fie unitatea perfectă ..." Sephirothul,
uneori numit Persoane ale Dumnezeii, sunt razele Lui , prin care El este cel care se
poate manifesta perfect perfect.
Ca și când se zicea că apa sau focul sunt suflate de vânt, se obișnuiește să se miște
foarte mult și cu fulgere ca fulgerul să lovească ochii și să strălucească și să colindă
acolo și acolo, chiar și așa Infinitul era se mișca în Sine, și strălucea și înlănțuise în
acel cerc, de la centru spre exterior și până la centru: și această agitație numim
exaltare; și din această bucurie, diferită în interiorul Lui, a fost generată puterea de a
determina modelarea literelor.
În acest Eter sunt două Lumini; adică, Lumina Substanței, care a fost luată, și cea a
Îmbrăcămintei. Există o mare diferență între cele două; pentru cea a Vestigiului
Îmbrăcămintei este, relativ la cea a Vestigii Substanței, ca un punct în centrul unui
cerc . Și, deoarece singurul nume potrivit pentru Lumina Vestigii lui Ainsoph este
AUR, Lumina , prin urmare, Lumina Vestigii Îmbrăcămintei nu putea fi numită
de acel nume; și așa îl numim punct, adică Yōd ['sau ]י, care este acel punct din
centrul Luminii ... și această Lumină, un punct în centrul Marii Luminii, se
numește Auir , Eter sau Spațiu .
Acest Eter este oarecum mai brutal decât Lumina ... nu atât de subtilă, deși nu este
perceptibilă de simțuri ... este numită Eterul Primal ... se extinde pretutindeni; de unde
Filosofii îl numesc Sufletul Lumii ... Lumina este vizibilă, deși nu este
perceptibilă. Acest Eter nu este nici perceptibil, nici vizibil .
Lumile nu au putut fi încadrate în acest Eter Primal, datorită extremității sale tenuității
și a excesului de Lumină; și, de asemenea, pentru că în ea a rămas Duhul vital al
Vestigiunii Luminii Ainsoph și al Vestigiului Luminii Îmbrăcămintei; prin care
această manifestare a fost împiedicată.
A coborât de mai jos de cinci ori, pentru a îndepărta Duhul vital al Vestigiului
Luminii Ainsoph; și Vestigul Luminii și Spiritul vital al îmbrăcămintei din Sfera
Splendorului, pentru a face din ea ADAM, numit KADMON. Iar prin întoarcerea sa,
manifestarea se face în spațiul de mai jos și un Vestigiu al strălucirii sublime rămîne
acolo, existînd ca o formă sferică și numit în Sohar pur și simplu Tehiru , adică,
Splendor; și este numit Primul lucru ... fiind, ca atare, vapori și, ca atare, fum. Și,
deoarece fumul este neformat, neînțeles în nici o formă definită definitivă, această
Sferă este oarecum neformală, întrucât pare a fi oarecum sferică și totuși nu este
limitată.
Scrisoarea Yod, aderând la Shekinah, aderase la Lumina Șekinei, deși lumina lui nu
era atât de mare ca cea a Shekinahului. Dar cînd a coborît, el a lăsat acea lumină
proprie de dedesubt, iar Splendoarea a constat din ea. După care a mai rămas în Yod
doar o vestigie a acelei lumini, în măsura în care el nu putea să se reînvie la Shekinah
și să adere la el. De aceea Sfântul și Binecuvântatul a îndrumat scrisoarea He
(Ebraică: )ה, scrisoarea feminină, pentru a comunica Yod de Lumina ei; și l-au trimis
să coboare și să împărtășească cu lumina aceea în Luminarea menționată mai sus ... și
când a coborât din nou în Sfera Splendorului, a difuzat în ea lumina care ia fost
comunicată prin scrisoarea El.
Iar când sa înălțat din nou, el a lăsat în urmă lumina productivă a scrisorii El și din ea
a fost constituită o altă Sferă, în sfera Splendorului; care sferă mai mică este numită în
Sohar KETHER AILAH, CORONA SUMMA, Coroana Supremă și, de asemenea,
ATIKA DE ATIKIM, Antiquus Antiquum, Vechiul Antic , și chiar AIUT H
'AIUT, Causa Causarum, Cauza Cauzelor . Dar coroana este mult mai mică decât
Sfera de Splendor, astfel încât în interiorul acesteia un spațiu imens și spațiu neocupat
este încă lăsat.
Dar după ce a format această idee, concepția specială, limitată și inteligibilă, pe care
sunt numeroasele Zece Numerări, a lui Adam Kadmon, Omul Primal sau Suprem, El a
coborât prin acest mediu și poate, prin acea Idee, să fie numit prin numele IHUH, și
astfel lucrurile create au cunoștință de El, prin asemănarea Lui.
Vai celui care îl face pe Dumnezeu să fie ca orice mod sau atribut, oricare ar fi unul al
lui Dumnezeu; și mai mult dacă îl face ca Fiii oamenilor, ale căror elemente sunt
pământești și astfel sunt consumate și pieritoare!
Nu poate exista nicio concepție despre El, decât în măsura în care El se manifestă pe
sine însuși, exercitând stăpânire prin și prin anumite atribute ... Prin urmare, nu poate
exista nici un atribut, concepție sau ideal al Lui. El este comparabil doar cu Marea,
umplând un mare rezervor, patul său în pământ, de exemplu; în care își folosește o
anumită concavitate pentru a putea calcula dimensiunile Mării în sine.
De exemplu, primăvara și sursa oceanului este oarecum, care este una . Dacă din
această Sursă sau Primăvară apare o anumită fântână, proporțională cu spațiul ocupat
de Marea în acel rezervor emisferic, cum ar fi litera Yōd, acolo Sursa Primăverii este
prima oarecare, iar fântâna care iese din este al doilea. Apoi să fie făcut un mare
rezervor, ca prin săpături, și să fie numit Oceanul, și avem al treilea lucru, un vas
[ Vas ]. Acum, acest mare rezervor să fie împărțit în șapte paturi de râuri, adică în
șapte rezervoare alungite, astfel încât din acest ocean să curgă apele în șapte râuri; iar
Sursa, Fântâna și Oceanul fac astfel zece în toate.
După ce a format Coroana, el a constituit un anumit recipient mai mic, litera Yōd, și a
umplut-o din acea sursă; și aceasta se numește "Fântâna care strălucește cu
înțelepciunea" și, manifestată în aceasta, se cheamă pe Sine Înțelepciune și nava pe
care o numește HAKEMAH, Înțelepciunea, Sapientia .
Aceste numere sau Sephiroths sunt ținute în Kabala pentru a fi fost conținute inițial
unul în celălalt; adică, Kether conține celelalte nouă, Hakemah conținea Binah, iar
Binah conținea ultimele șapte.
Pentru toate lucrurile, spune comentariul Rabinului Jizchak Lorja , într-un mod
cu totul abstruos , constă sau se află în Binah și le proiectează și le trimite în jos,
specii, în diferitele lumi ale Emanării, Creației , Formarea și fabricarea; toate acestea
fiind derivate din ceea ce este deasupra lor și sunt numite fluxurile lor
exterioare; deoarece, din potența care era statul lor acolo, ei coboară în actualitate.
INTRODUCERE spune:
Se spune în multe locuri în Sohar că toate lucrurile care emană sau sunt create au
rădăcina lor de sus. Prin urmare, și cei Zece Sefiroți au rădăcina lor deasupra, în
lumea îmbrăcămintei, cu chiar Substanța lui HIM. Și AINSOPH a avut conștiință
deplină și apreciere, înainte de existența lor reală, a tuturor Gradurilor și a
Impersonărilor conținute în manuscris în sine, în ceea ce privește esența fiecăruia și
dominația ei apoi în potență ... Când a venit la Sephirah al Malopertei , pe care El îl
conținea în ascuns în El, a încheiat în Sine că lumile în ea ar trebui să fie
încadrate; deoarece scara primelor nouă Sephiroths a fost constituită astfel încât nu era
nici potrivit, nici necesar ca lumile să fie încadrate de ele; pentru că toate atributele
acestor nouă Șefiiroți Superiori ar putea fi atribuite lui Însuși, chiar dacă El nu ar
trebui să acționeze în afară; dar Malakoth, care este Imperiul sau Dominionul, nu
putea fi atribuit Lui decât dacă El a condus asupra altor Existențe; de unde, din
punctul Malakoth, El a produs toate realitățile lumii.
Aceste cercuri sunt în număr de zece. Originate de puncte, ele s-au extins în formă
circulară. Zece Cercuri, sub misterul celor zece Sephiroth, și între ele zece Spații; de
unde se pare că sfera Splendorului este în centrul spațiului Malakoth al primului ocult
Adam.
Din nou, introducerea repetă prima și a doua coborâre a lui Yōd în spațiul golit, pentru
a face ca lumina să fie mai mică și mai subtilă; constituția lui Tehiru , Splendor, din
lumina lăsată acolo de el; comunicarea Luminii cu el prin scrisoarea feminină
El; emiterea de către El a acestei Lumini, în sfera Splendorului, și formarea ei, în sfera
"unei anumite sfere numite Coroană Supremă", Corona Summa, KETHER ", în care
au fost conținute, în potență, toate Numerările rămase, astfel încât să nu se poată
deosebi de ele. Exact ca și în om, cele patru elemente, în potență deosebit de
nedetectabile, astfel încât în Corona au fost în potență toate cele zece Numerări ,
deosebit de neîntemeiată. " Această coroană, se adaugă, a fost numită, după restaurare,
Cauza cauzelor și Vechiul vechi al vechilor.
Punctul, Kether, adaugă introducerea, a fost agregatul tuturor celor Zece ... când a
emanat pentru prima dată, a constat din toate cele zece; iar Lumina care se extindea de
la Principiul Emanativ a intrat simultan în ea ; și a văzut cele două Universale [adică
unitățile din care curge varietatea; ca, de exemplu, ideea , în cadrul Divinității, a
Umanității ca unitate, din care urmau să curgă indivizii], vasul sau recipientul care
conținea această lumină imită și lumina însăși în ea. Și această Lumină este Substanța
punctului Kether; pentru voia lui Dumnezeu este sufletul tuturor lucrurilor care sunt .
Lumina Ainsopică, a spus ea, a fost infinită în toate direcțiile și fără sfârșit sau
limită. Pentru a nu-i împiedica să pătrundă în spațiul cvasi-vacant, ocupat de o
Splendor infinit mai puțin, era necesară o împărțire între Splendor mai mare și mai
mică; iar această împărțire, granița sferei Splendor și o legătură asemănătoare cu sfera
Kether, erau numite Vase sau Recipiente, conținând, incluzând și acoperind în sine
lumina sferei. Imaginați-vă o mare de apă peliculară și în centrul ei o masă sferică de
apă densă și mai întunecată. Suprafața exterioară a acestei sfere, sau limitele ei în
orice mod, este vasul care o conține. Kabalah privește navele "ca prin natura lor
oarecum opace și nu atât de splendide ca lumina pe care o înconjoară".
Lumina aprinsă este sufletul vaselor și este activă în ele, ca și sufletul uman în corpul
uman. Lumina principiului emanativ [Ainsoph] intră în nave,
ca Viața , Lumina lor interioară și sufletul ... Kether a emanat, cu substanța sa foarte
substanțială, în același timp cu Substanța și Vasul, la fel cum flacăra este anexată
cărbune viu, și cum sufletul pătrunde și este în interiorul corpului. Toate numerele
erau potențial conținute în ea.
Iar această potențialitate este astfel explicată: atunci când o femeie concepe, un suflet
este imediat trimis în embrionul care urmează să devină copilul, în care sufletul este
atunci, potențial, toți membrii și venele corpului, care ulterior, de la acea potență al
sufletului, să devină în corpul uman al copilului.
Yod primise lumină de la Vav și, prin aceasta, îi îndrepta astfel chipul încât ar trebui
să lumineze și să confere o mare putere energiei asupra lui Hakemah, care totuși a
rămas în Kether; așa că i-au oferit facultății să plece de acolo; și că ar putea să strângă
și să conțină în sine și să dezvăluie acolo toate celelalte opt numere, până la acea
vreme în Kether.
Sfera lui Kether sa deschis, iar Hakemah a fost eliberată pentru a rămâne sub Kether,
conținând în sine toate celelalte numere.
Printr-un proces similar, Binah, iluminat în Hakemah de un al doilea Yod, "a ieșit din
Hakemah, având în sine cele șapte numerotări inferioare".
Și din moment ce vasul de la Binah era excelent și corusat cu raze de culoare safir și
era aproape de aceeași culoare ca nava lui Hakemah, că nu era nici o diferență între
ele, de aici n-ar rămâne liniștit sub Hakemah, dar sa ridicat și sa așezat pe partea
stângă.
Prin urmare, Binah, prin această energie care a intrat în ea din partea stângă a lui
Hakemah, în virtutea celui de-al doilea Yod, a ajuns să posede o astfel de virtute și
potență, pentru a proiecta dincolo de ea cele șapte nave care rămân în interiorul ei, i-
au emis pe toți, continuu, unul după altul ... toate conectate și legate una cu cealaltă,
ca și legăturile unui lanț.
Trei puncte au emanat mai întâi, una sub cealaltă; Kether, Hakemah și Binah; și, până
acum, nu a existat nici o copulație. Dar, după aceea, pozițiile lui Hakemah și Binah s-
au schimbat, astfel că erau alături, Kether rămânând deasupra lor; și apoi coroborat al
bărbatului și femeii, ABA și IMMA, părinte și mamă , ca puncte.
El, de la care toți au emanat, la creat pe Adam Kadmon, alcătuit din toate lumile,
astfel încât în el să fie oarecum de la cei de mai sus și, într-o oarecare măsură, de cei
de mai jos. Prin urmare, în El a fost NEPHESCH [PSYCHE, anima infima , cea mai
mică parte spirituală a omului, sufletul ], din lumea ASIAH, care este o singură
scrisoare El din Tetragrammaton; RUACH [SPIRITUS, anima media , următoarea
parte spirituală superioară sau Spirit ], din lumea YEZIRAH, care este Vav al
Tetragrammatonului; NESCHAMAH [cea mai înaltă parte spirituală, mens sau anima
superior ], din lumea BRIAH, care este cealaltă literă El; și NESCHAMAH
LENESCHAMAH, din lumea ATSILUTH, care este YOD a Tetragrammatonului.
Iar aceste scrisori [Sephiroth] au fost schimbate de la forma sferica in forma unei
persoane, simbolul a carei persoana este Balanta, fiind Barbat si Femeie ... Hakemah
pe de o parte, Binah pe de alta, si Kether peste ei: și Gedulah, pe de o parte, Gebura pe
de altă parte, și Tefatet sub ele.
Cartea Omschim spune: Unii susțin că zece Sephiroth au reușit unul pe altul în zece
grade, unul deasupra celuilalt, în gradație obișnuită, unul conectat cu celălalt într-o
linie directă, de la cea mai înaltă la cea mai mică. Alții susțin că au expus în trei
rânduri, paralele unul cu celălalt, unul în dreapta, unul în stânga și unul în
mijloc; astfel încât, începând cu cel mai înalt și cel mai înalt clovn până la cel mai jos,
Hakemah, Khased [sau Gedulah] și Netsach sunt unul peste altul, pe o linie
perpendiculară, pe dreapta; Binah, Geburah și Hōd în stânga; și Kether, Tephareth,
Yesod și Malakoth în mijloc; și mulți susțin că toți cei zece trăiesc în cercuri, unul în
celălalt și toți homocenți.
Totul, să zicem cărțile Mystery sau Occultația , este astfel rezumat: Intenția lui
Dumnezeu, binecuvântatul, a fost să formeze Impersonații, pentru a diminua
Lumina. De aceea, El a constituit, în Macroprosopos, Adam Kadmon sau Arik
Anpin; trei șefi. Primul este numit, "Capul din care nu este cunoaștere"; al doilea,
"Capul celui inexistent"; și al treilea, "Foarte cap de Macroprosopos"; și aceste trei
sunt Corona, Sapientia și Informatio , Kether, Hakemah și Binah, existente în Corona
din Lumea Emanației sau în Macroprosopos; iar aceste trei sunt numite în Sohar
ATIKA KADISCHA, Senex Sanctissimus, Preasfântul Antic. Dar cele șapte drepturi
de autor inferioare ale primului Adam sunt numite "Vechiul zile"; și acest Ancient of
Days este partea internă, sau Soul, a lui Macroprosopos.
Mintea umană nu a încercat niciodată mai mult să înțeleagă și să-și explice în sine
procesul creației și al manifestării divine și , în același timp, să-și ascundă gândurile
de la toți, în afară de cei inițiați , decât în Kabala. Prin urmare, o mare parte pare la
început ca jargonul. Macroprosopos sau Adam Kadmon este, am spus, ideea sau
agregarea intelectuală a întregului Univers, inclusă și cuprinsă într-o divinitate
manifestată, însă însuși a fost nemărginită în Absolut. Șeful, Kether, "din care nu
există nici o cunoaștere", este voința divinității sau dumnezeirea ca voință. Hakemah,
capul "celui inexistent", este puterea generatoare de a crea sau de a produce
gândire; încă îndivinitatea, nu în acțiune și, prin urmare, inexistentă. Binah, "capul
foarte sau real" al lui Macroprosopos, este capacitatea intelectuală productivă, care,
impregnată de Hakemah, este de a produce gândirea. Această gândire este Daath; sau
mai degrabă, rezultatul este Intellection, Thinking; Unitatea, a cărei gânduri sunt
multiplele ieșiri.
Acest lucru poate fi ilustrat printr-o comparație. Durerea, în ființa umană, este un
sentiment sau senzație. Trebuie să fie produsă . Pentru ao produce, trebuie să existe,
nu numai capacitatea de ao produce , în nervi, ci și puterea de a- l genera prin această
capacitate. Această putere generatoare, capacitatea pasivă care produce și durerea
produsă sunt ca Hakemah, Binah și Daath.
Cele patru lumi sau universale, Azilut, Briah, Yetzirah și Asia, de emanație, creație,
formare și fabricare, sunt o altă enigmă a Kabalahului. Primele trei se
află în întregime în divinitate. Primul este Universul, deoarece există potențial în
Zeitate, hotărât și imaginat, dar încă complet neformat și nedezvoltat, cu excepția
faptului că este conținut în emanațiile Sale. Al doilea este universul în idee, distinct în
interiorul divinității, dar nu investit cu forme; o unitate simplă. Al treilea este același
Univers cu potență în Divinitate, nemanifestat, dar investit cu forme, - ideea sa
dezvoltat în manifestare și individualitate și succesiune a speciilor și indivizilor; iar a
patra este potențialul devenind Actualitatea, Universul fabricat și existent, așa cum
există pentru noi.
Sephiroth, spune Porta Cœlorum , prin virtutea Emanatorului lor Infinit, care le
folosește ca un muncitor care folosește instrumentele sale și care operează cu și prin
ele, sunt cauza existenței a tot ceea ce a fost creat, format și modeled, angajând
producția lor anumite mijloace media . Dar aceleași Sephiroth, Persoane și Lumini ,
nu sunt creaturi în sine , ci idei și Râuria INFINITULUI, care, prin gradări diferite, a
coborât astfel din Sursa Supremă ca să nu mai fie încă despărțită de El; dar ea, prin
ele, este extinsă la producerea și guvernarea tuturor entităților și este cauza universală
unică și perfectă a tuturor, deși devine determinată pentru această sau cealaltă
operație, prin acest sau pe acel Sephiroth sau MODE.
Dumnezeu a produs toate lucrurile prin intelectul și Voința Lui și prin Determinarea
Liberă. El a vrut să le producă prin mijlocirea Sefiroților Săi și a Persoanelor ... prin
care El este cel care se poate manifesta perfect perfect; și că mai perfect, prin
producerea cauzelor înseși și a Cauzelor cauzelor, și nu doar a efectelor vilei.
Dumnezeu a produs, în primul origine, toate cauzalele rămase. Pentru că, așa cum este
El Însuși Însuși Cel Atotputernic, și de la O Ființă Simplă, putem să procedăm
imediat, de aici rezultă că din Prima Unitate Inferioară Supremă au ieșit în același
timp Toți și Unii. Unul, adică, în măsura în care curge din Unitatea cea mai simplă și
este asemănător cu El; dar și pe toți, în măsura în care, plecând de la acea singurătate
perfectă care nu poate fi măsurată de nici o altă Singurătate, ea a devenit, într-o
oarecare măsură, variată, deși absolută și perfectă.
Acum, Adam Kadmon a emanat din Unitatea Absolută, și el însuși este o unitate; dar
și el coboară și curge în jos în propria sa natură, la fel și dualitatea. Din nou, se
întoarce la Unitate, pe care o are în sine și în Cel Înalt, la fel și Ternarul și
Quaternarul.
Iată de ce numele esențial are patru litere, trei dintre ele diferite și unul
repetat; deoarece primul este soția lui Yod, iar al doilea este soția lui Vav.
Aceste mass - media care se manifestă Prima Cauză, în Sine profund ascunse, sunt
Sephiroth, care emana imediat la acea primă Cauză, și prin natura sa au produs și
controlează tot restul.
El, Cel mai sfânt cel Ascuns, se separă pe Sine și este din ce în ce mai des separat de
tot ceea ce este; nici El nu se desparte de el însuși; pentru că toate lucrurile coexistă cu
El și cu El toți. El este Tot ceea ce este, Cel mai sfânt cel mai mare dintre toți, Occulta
prin toate oculturile posibile.
Spațiul în care se creează este fixat de Cel mai sfânt și strălucit de infuzarea Lui, care
este Lumina Înțelepciunii, și de la care curge manifestarea.
Și El este conform cu trei Capete, care sunt doar un Cap; și aceste trei sunt extinse în
Microprosopos, iar din ele strălucește tot ceea ce este.
Apoi, această Înțelepciune a instituit investitură în formă, prin care s-au manifestat
nemanifestate și informale, punându-se în formă; și a produs o anumită ieșire.
Atunci când această înțelepciune este extinsă prin faptul că curge, atunci se numește
"Tatăl Părinților", întregul Univers al Lucrurilor fiind conținut și înțeles în el. Această
înțelepciune este principiul tuturor lucrurilor, iar în ea se găsesc începuturile și
sfârșitul.
Cartea Abstruzului , spune Siphra de Zeniutha , este cea care descrie echilibrul
Echilibrului. Înainte de balanță, fața nu privea spre față.
Coroana Supremă, cea mai sfântă veche, cea mai ascunsă a celor ascunși, este
înfăptuită în înțelepciunea ocultă a ambelor sexe, bărbat și femeie.
Înainte ca Adam Kadmon să fie modelat în Male and Female, iar starea de echilibru a
fost introdusă, Tatăl și Mama nu s-au privit unul pe celălalt; pentru că Tatăl denotă
cea mai desăvârșită Iubire și cea mai perfectă Mamă Rigor; și ea și-a îndepărtat fața.
În Yōd [ ]יsunt trei Yoduri, apexul superior și inferior și Vav în mijloc. Prin apexul
superior este indicat Kether Suprem; de Vav în mijloc, Hakemah; și de vârful inferior,
Binah.
Yod este începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor care sunt. Fluxul care curge este
Universul lucrurilor, care devine întotdeauna , fără încetare. Și
această lume devenită este creată de Yōd: pentru Yōd include două litere. Toate
lucrurile sunt incluse în Yod; de aceea se numește Tatăl tuturor.
În opinia cabaliștilor, toți indivizii sunt prezenți în specii și toate speciile din genuri și
toate particularitățile într-o universală, care este o idee, abstractizată de la orice
considerație a indivizilor; nu un grup de indivizi; dar, ca atare, un Ens , Entitate sau
Ființă, ideal sau intelectual, dar cu toate acestea
real; înaintea oricărei persoane, care le conține toate și din care toate acestea au
evoluat succesiv.
Totul real trebuie să fi fost posibil mai întâi , înainte de existența reală; iar această
posibilitate sau potențialitate a fost pentru Kabaliști un Ens real. Înainte de evoluția
Universului, trebuia să existe potențial , întregul său, cu toți indivizii săi, incluși într-o
singură Unitate. Aceasta a fost ideea sau planul universului; și aceasta trebuia să
fie formată . Ea a trebuit să emană de la Zeul Infinit și să fie de la Sine, deși nu de la
Sinele Său Foarte.
Pentru a înțelege ideea Kabalistică a lui Sephiroth, trebuie să se țină cont de faptul că
ei au fost desemnați nu numai în lumea Emanației, Azilut, ci și în fiecare dintre
celelalte lumi, Briah, Jezirah și Asia. Ei nu erau doar atribute ale divinității
nemanifestate, nu numai în sine, ci și în manifestările sale reale sau în calitățile Sale,
devenite aparente ca moduri; și au fost, de asemenea, calități ale Naturii Universale -
Spiritual, Mental și Material, produse și făcute existente prin ieșirea Lui Însuși.
În viziunea Kabalah, Dumnezeu și Universul au fost Unu, iar în Unul General, ca tip
sau sursă, au fost incluși și implicați, iar de la ei au evoluat și au evoluat, diversitatea
și toate particularitățile. Unde, într-adevăr, începe individualitatea? Sursa ascunsă și
primăvara sunt numai individul, unitatea sau fântâna care umple oceanul sau oceanul
însuși sau valurile sale sau picăturile sau particulele de vapori care sunt
indivizii? Marea și râul - acestea sunt fiecare; dar picăturile fiecăruia sunt
multe. Arborele este unul; dar frunzele ei sunt o mulțime; căderea cu înghețurile și
căderea pe rădăcinile lui; dar copacul continuă să crească și frunzele noi vin din nou
în primăvară. Rasa omenească nu este arborele și nu sunt oamenii individuali
frunzele? Cum altfel explicați forța voinței și simpatiei, și dependența unui om în
fiecare clipă a vieții lui față de ceilalți, cu excepția unității rasei? Legăturile care leagă
toate lucrurile create sunt legăturile unei singure Unități, iar întregul Univers este
Unul, care se dezvoltă în diversitate.
Din aceste două, care sunt una, de la excelența și perfecțiunea naturii și înțelepciunii
divine, considerate drept succes și glorie, ca fiind opusul eșecului și mortificării,
rezultă ceea ce Kabalah, care îl caracterizează pe Yesod, Fundația sau Basis,
caracterizează membrul generativ al figurii umane simbolice prin care sunt
reprezentate cei zece Sefiroți și din care curge Malakoth, Imperiul, Dominion sau
Regula. Yesod este Stabilitatea și Permanența, care, în limbajul obișnuit, se va spune
că rezultă din perfecțiunea Ideii sau a Universului Intelectual, din care toate detaliile
sunt evoluate; de la succesul acestei scheme, și de Glory ulteriorsau auto-satisfacerea
divinității; dar care Stabilitate și Permanență este cu adevărat Perfecțiunea, Succesul și
Gloria; din moment ce Divinitatea, infinit de înțeleaptă și în care trecutul, prezentul și
viitorul au fost și vor fi întotdeauna unul, și tot spațiul unul AICI, nu trebuia să aștepte
funcționarea și evoluția planului Său, deoarece oamenii fac rezultatul unei experiment,
pentru a vedea dacă ar reuși și pentru a determina dacă ar trebui să stea, să fie stabil și
permanent, să cadă și să fie temporar. Ei perfecțiune a fost
de succes ; Gloria lui , permanența și stabilitatea lui : și Atributele Permanenței și
Stabilității apar, ca și celelalte, Universului, material, mental, spiritual și real, pentru
căși deoarece aparțin însuși Infinitul.
Aceasta este teoria Kabalistică a fiecăruia dintre cele patru lumi, prima, a naturii
divine sau a divinității însăși, limitată cantitativ și hotărâtă, dar care nu se manifestă în
Entități, care este lumea emanației ; 2d, a primelor Entități, adică a Spiritelor și a
Îngerilor, care este lumea creației ; 3d, a primelor forme ; suflete sau naturi psihice,
care este lumea formării sau modei ; și, 4, a materiei și organisme, care este lumea
de fabricatie , sau, așa cum au fost, de fabricație. În fiecare dintre aceste zeități
este prezent, ca, în , și prin intermediulTen Sephiroth. Primul dintre acestea, în
fiecare, este Kether, coroana, inelul sau circularul, HEAD. Apoi, în acel cap, ca cele
două hemisfere din creier, sunt Hakemah și Binah, iar rezultatul și descendența lor,
Daath. Aceste trei se găsesc și în lumea spirituală și sunt universale în lumea psihică și
materială, producând Sephiroth inferior. Apoi urmați, în echilibru perfect, drept și
echitate, dreptate și îndurări, natura divină infinită și natura finită umană, bine și rău,
lumină și întuneric, demnitate și severitate, bărbați și femei, din nou, cum sunt
Hakerrah și Binah, se aliniază reciproc și prin uniunea lor intimă, care produce celălalt
Sephiroth.
כ
ת
ר
:
K
e
t
h
e
r
:
W
i
l
l
C
r
o
w
n
.
\
/
B
i
n
a
h
:
ח
מ
ח
ה
כ
י
נ
ח
:
H
a
k
e
m
a
h
:
C
a
p
a
c
i
t
a
t
e
p
a
s
i
v
a
<
ד
ע
ת
:
D
a
a
t
h
:
I
n
t
e
l
l
e
c
t
i
o
n
.
ג
ד
ו
ל
ה
G
e
d
u
l
a
h
:
B
e
n
i
g
n
i
t
a
t
e
G
e
b
u
r
a
h
:
ג
ב
ו
ר
ה
<
M
i
l
ă
.
J
u
s
t
i
ț
i
e
ת
פ
א
ר
ה
:
T
ĕ
p
h
a
r
e
t
h
:
F
r
u
m
u
s
e
ț
e
:
a
r
m
o
n
i
e
u
n
i
v
e
r
s
a
l
ă
.
/
\
<
─
─
─
─
─
─
─
─
>
H
o
d
:
נ
צ
ה
ה
ו
ד
:
N
e
t
s
a
c
h
:
V
i
c
t
o
r
y
G
l
o
r
y
s
a
u
d
e
s
u
c
c
e
s
.
/
\
י
ם
ו
ב
Y
e
s
ū
d
:
F
u
n
d
a
ț
i
a
:
<
─
─
─
─
─
─
─
─
>
H
o
d
:
נ
צ
ה
ה
ו
ד
:
N
e
t
s
a
c
h
:
V
i
c
t
o
r
y
G
l
o
r
y
s
a
u
d
e
s
u
c
c
e
s
.
¤
י
ם
ו
ב
Y
e
s
ū
d
:
F
u
n
d
a
ț
i
a
:
<
─
─
─
─
─
─
─
─
>
H
o
d
:
נ
צ
ה
ה
ו
ד
:
N
e
t
s
a
c
h
:
V
i
c
t
o
r
y
G
l
o
r
y
s
a
u
d
e
s
u
c
c
e
s
.
י
ם
ו
ב
Y
e
s
ū
d
:
F
u
n
d
a
ț
i
a
:
a
d
i
c
ă
S
t
a
b
i
l
i
t
a
t
e
a
ș
i
P
e
r
m
a
n
e
n
ț
a
l
u
c
r
u
r
i
l
o
r
.
מ
ל
כ
ו
ת
:
M
a
l
a
k
o
t
h
:
D
o
m
i
n
i
o
n
:
s
u
p
r
e
m
a
ț
i
a
ș
i
c
o
n
t
r
o
l
u
l
a
b
s
o
l
u
t
a
l
v
o
i
n
ț
e
i
d
i
v
i
n
e
î
n
t
o
a
t
e
l
u
c
r
u
r
i
l
e
,
d
o
m
e
n
i
u
l
I
d
e
a
l
u
l
u
i
;
a
p
o
i
r
e
a
l
i
z
a
r
e
a
a
c
e
s
t
e
i
i
d
e
i
î
n
f
o
r
m
e
.
Unitatea umană este completată de dreapta și de stânga. Omul primitiv era de ambele
sexe.
Divinitatea, una în esența sa, are două condiții esențiale ca baze fundamentale ale
existenței sale - Necesitate și Libertate.
Cunoașterea presupune binar. Un obiect cunoscut este indispensabil ființei care știe.
Adam este Tetragramul uman, care este rezumat în misteriosul Yod al Kabalah,
imagine a lui Phallus Kabalistic. Adăugați la acest Yōd []י, numele ternar al Evei, și
formați numele lui Jehova, Tetragramul Divin , cuvântul transcendental Kabalistic și
magic:
יהוה
Binarul servește drept măsură pentru unitate; și relația de egalitate dintre cele de sus și
de jos, formează împreună cu ele Ternarul.
Pentru noi, Creatia este Mecanismul: catre Ancieni a fost Generatia. Cifrele de ouă
producătoare de lume în toate cosmogoniile; știința modernă a descoperit că toată
producția animală este ovipară. Din această idee de generație a venit reverența de
pretutindeni plătită imaginea puterii generatoare, care a format Stauroșii gnostici și
Crucea filosofică a zidarilor.
Aleph este omul; Beth este femeia. Unul este Principiul; două este Cuvântul. A. este
activ; B. este pasiv. Unitatea este Boaz, iar Binary este Jachin.
Cele două coloane, Boaz și Jachin, explică în Kabalah toate misterele antagonismului
natural, politic și religios.
Femeia este creația omului; și creația universală este femeia primului principiu. Când
Principiul Existenței sa făcut Creator, El a produs prin emanație un ideal Yod; și
pentru a face loc în plenitudinea Luminii necreate, a trebuit să scape o groapă de
umbră, egală cu dimensiunea determinată de dorința lui creatoare; și atribuită de El
idealului Yod al luminii radiale.
SANCTA SANCTIS, repetăm din nou; Sfinte pentru Sfânta și pentru cel care este
astfel, misterele Kabalahului vor fi sfinți. Căutați și veți găsi, spuneți Scripturile:
bateți și vi se va deschide. Dacă doriți să găsiți și să primiți admiterea la Sanctuar, am
spus suficient pentru a vă arăta calea. Dacă nu faceți acest lucru, este inutil să spunem
mai mult, deoarece a fost inutil să spunem atât de mult.
Filozofii ermetici și-au atras de asemenea doctrinele din Kabalah; și mai ales din
tratatul Beth Alohim sau Domus Dei , cunoscut sub numele de Pneumatica
Kabalistica , de Rabbi Abraham Cohen Irira și Treatise de Revolutionibus
Animarum al Rabinului Jitz-chak Lorja.
Această filosofie a fost ascunsă de către alchimiști sub simbolurile lor și în jargonul
unei chimii nepoliticoase, un jargon incomprehensibil și absurd, cu excepția
inițiaților; dar cheia la care se află; și filosofia, poate fi merită studiată. Munca
intelectului uman este întotdeauna interesantă și instructivă.
Să fii mereu bogat, mereu tânăr și să nu mori niciodată: așa a fost visul alchimistilor.
Pentru a schimba în aur, plumb, mercur și toate celelalte metale; să dețină medicina
universală și elixirul vieții; aceasta este problema care trebuie rezolvată, pentru a
realiza această dorință și a realiza acest vis.
Pentru aceasta, căutarea Marii Lucruri este numită Căutarea Absolutului; și lucrarea în
sine, lucrarea Soarelui.
Toți maeștrii științei recunosc că este imposibil să se obțină rezultatele materiale, dacă
nu se găsesc în cele două grade superioare toate analogiile medicinii universale și a
pietrei filosofice.
Apoi, spun ei, lucrarea este simplă, ușoară și ieftină; în caz contrar, ea consumă fără
suferință averea și viața căutătorilor.
Medicina universală pentru suflet este motivul suprem și justiția absolută; pentru
mintea, Adevărul matematic și practic; pentru corp, Quintessence, o combinație de
lumină și aur.
Acest agent magic, pe care filozofii antichității ermetici deghizați sub denumirea de
" Prima Materia ", determină formele substanței modificabile; iar alchimii au spus că
prin aceasta ar putea realiza transmutarea metalelor și a medicinii universale.
Există două operații ermetice, una spirituală, cealaltă material, dependentă una de
cealaltă.
Întreaga Știință Hermetică este cuprinsă în dogma lui Hermes, gravată inițial, se
spune, pe o tabletă de smarald. Exemplele sale referitoare la operarea Marii Lucrări
sunt următoarele:
"Se înalță de la pământ la cer și coboară din nou pe pământ și primește forța lucrurilor
de sus și de jos.
"Prin acest mijloc vei avea slava întregii lumi și, prin urmare, toată obscuritatea va
fugi de la tine.
"Aceasta este forța puternică a forței, pentru că va depăși totul subtil și va pătrunde
totul solid.
Toți maeștrii din alchimie care au scris despre lucrarea cea mare, au folosit expresii
simbolice și figurative; fiind constrânși să facă acest lucru și să respingă profanul
dintr-o lucrare care ar fi periculoasă pentru ei, ca să fie bine înțeleasă de către Adept,
dezvăluindu-i întreaga lume a analogiilor guvernate de dogma unică și suverană a lui
Hermes.
Deci, în limba lor, aurul și argintul sunt Regele și Regina, sau Soarele și Luna; Sulul,
vulturul care zboară; Mercur, bărbatul-femeie, înaripat, bărbos, montat pe un cub și
încoronat cu flăcări; Matter sau Sare, dragonul înaripat; Metalele în erupție, Lions de
diferite culori; și, în sfârșit, întreaga lucrare are pentru simbolurile sale Pelicanul și
Phœnixul.
Arta ermetică este, prin urmare, în același timp o religie, o filosofie și o știință
naturală. Ca religie, este cea a magilor antice și a inițiatorilor de toate vârstele; ca o
filozofie, ne putem găsi principiile sale în școala din Alexandria și teoriile lui
Pitagora; ca știință, trebuie să ne întrebăm despre procesele sale de Paracelsus,
Nicholas Flamel și Raymond Lulle.
Știința este una reală numai pentru cei care admit și înțeleg filosofia și religia; iar
procesul său va avea succes numai pentru Adeptul care a atins suveranitatea voinței și
astfel a devenit rege al lumii elementare: pentru marele agent al operării Soarelui, este
forța descrisă în Simbolul lui Hermes, al lui tabelul de smarald; este puterea magică
universală; puterea spirituală, plină de foc; este Od, după Evrei, și Lumina Astrală,
după alții.
Acesta este arcanul ermetic mare. Ceea ce Adepții numesc materie moartă sunt
corpuri descoperite în natură; materiile vii sunt substanțe asimilate și magnetizate de
știința și voința operatorului.
Așa că marea lucrare este mai mult decât o operație chimică; este o creație reală a
cuvântului uman inițiat în puterea Cuvântului lui Dumnezeu.
Crearea aurului în lucrarea cea mare este efectuată prin transmutare și înmulțire.
Raymond Lulle spune că pentru a face aur, trebuie să ai aur și mercur; și să facă
argint, argint și mercur. Și adaugă: "Vreau să spun, prin mercur, acel spirit mineral
atât de fin și pur încât să bresleze chiar și sămânța de aur și argintul de argint". El a
vrut să spună prin aceasta fie energia electrică, fie Od, lumina astrală.
Sarea și Sulful servesc doar în lucrarea de preparare a mercurului, iar mercurul trebuie
în special să se asimileze și, așa cum este, să încorporeze cu el agentul
magnetic. Paracelsus, Lulle și Flamel în monoterapie par să fi cunoscut perfect acest
mister.
Marea lucrare a lui Hermes este, prin urmare, o operație în esență magică și cea mai
înaltă din toate, deoarece presupune absolutul în știință și voință. Există lumină în aur,
aur în lumină și lumină în toate lucrurile.
Ucenicii lui Hermes, înainte de ai promite adepților lor elixirul vieții lungi sau
pulberea de proiecție, i-au sfătuit să caute Piatra Filosofală .
Această piatră, spune Maeștrii din alchimie, este adevărata Sare a filozofilor, care
intră ca o treime în compoziția lui Azoth. Dar Azoth este, după cum știm, numele
marelui agent ermetic și adevăratul agent filosofic: de aceea ei reprezintă Sarea lor
sub forma unei Pietre cubice.
Pentru a găsi Piatra Filosofală, trebuie să descoperim Absolutul, așa cum spun toți
Maeștrii. Dar Absolutul este ceea ce admite fără nici o greșeală, este fixul din volatilă,
este legea imaginației, este chiar necesitatea ființei, este legea imuabilă a rațiunii și a
adevărului. Absolutul este ceea ce este.
Pentru a găsi Absolutul în Infinit, în Neterminat și în
Finit, acesta este Opusul Magnum, marea lucrare a Sageților, pe care
Hermes la numit Munca Soarelui.
Pentru a găsi bazele imobile ale adevăratei Credințe Religioase, Adevărului Filosofic
și ale Transmutării Metalice, acesta este secretul întregului Hermes, Piatra Filosofală.
Această piatră este una și variată; este descompusă prin Analiză și re-compusă prin
sinteză. În analiză, este o pulbere, pulberea de proiecție a alchimistului; înainte de
analiză și în sinteză este o piatră.
Piatra Filosofală, spun că Stăpânii, nu trebuie să fie expusă atmosferei, nici privirii
Profanei; dar trebuie păstrat ascuns și atent păstrat în locul cel mai secret al
laboratorului, iar posesorul trebuie să-și poarte întotdeauna cheia locului în care este
păstrat.
Cel care posedă Marele Arcan este un rege autentic și mai mult decât un rege, fiind
inaccesibil tuturor fricii și tuturor speranțelor goale. În toate maladiile sufletului și ale
corpului, o singură particulă din piatra prețioasă, un singur granuloz al pudrei divine,
este mai mult decât suficientă pentru a se vindeca. "Să audă, cine are urechi să
audă!" a spus Maestrul.
Sarea, Sulful și Mercurul sunt doar elementele accesoriale și instrumentele pasive ale
Marii Munci. Totul depinde, așa cum am spus, de magnetul intern al lui
Paracelsus. Întreaga lucrare constă în proiecție : proiecția este perfect realizată de
înțelegerea eficientă și realizabilă a unui singur cuvânt.
Cel care dorește să înțeleagă Marele Cuvânt și posesia Marelui Secret, ar trebui să
citească cu grijă filosofii ermetici și, fără îndoială, să obțină inițierea, după cum au
făcut și alții; dar el trebuie să ia, pentru cheia alegoriilor lor, dogma unică a lui
Hermes, conținută în tabelul lui Emerald, și să urmeze, să-și clasifice achizițiile de
cunoștințe și să dirijeze operația, ordinea indicată în alfabetul Kabalistic al Tarotului.
Raymond Lulle a spus că, pentru a face aur, trebuie să avem mai întâi aur. Nimic nu
se face din nimic; noi nu creăm absolut avere; noi îl creștem și îl înmulțim. Asadar,
aspirantii la stiinta trebuie sa inteleaga bine ca nici trucurile jugglerului si nici
miracolele nu trebuie intrebate de adept. Știința hermetică, ca toate științele reale ,
este demonstrată matematic. Rezultatele sale, chiar materiale, sunt la fel de riguroase
ca și cele ale unei ecuații corecte.
Aurul ermetic nu este doar o dogmă adevărată, o lumină fără Shadow, un Adevăr fără
o fantezie; este de asemenea un material aur, real, pur, cel mai prețios care se găsește
în minele pământului.
Dar aurul viu, sulful viu sau focul adevărat al filosofilor trebuie căutat în casa lui
Mercur. Acest foc este alimentat de aer: pentru a-și exprima puterea atractivă și
expansivă, nu se poate folosi o comparație mai bună decât aceea a trăsnetului, care la
început este doar o exhalare uscată și pământească, unită de vaporii umedi, dar care,
-exhalație, are o natură de foc, acționează asupra umidității inerente în ea, pe care o
atrage la sine și transmută în natura sa; după care se precipită rapid spre pământ, unde
este atras de o natură fixă ca cea proprie.
Aceste cuvinte, în formă enigmatică, dar limpezite în partea de jos, exprimă în mod
clar ceea ce înțeleg filosofii prin Mercurul lor, fecundat de Sulf și care devine Maestru
și regenerator al Sării. Este AZOTH, forța magnetică universală, agentul magic magic,
lumina Astrală, lumina vieții, fecundată de forța mentală, energia intelectuală, pe care
o compară cu sulful, datorită afinităților sale cu focul divin.
În ceea ce privește Sarea, este Absolut Matter. Orice contează conține sare; și toate
sărurile [nitre] pot fi transformate în aur pur prin acțiunea combinată a sulfului și a
mercurului, care uneori acționează atât de rapid, încât transmutarea poate fi efectuată
într-o clipă, într-o oră, fără oboseală pentru operator și aproape fără cheltuieli. În alte
momente și în funcție de temperamentul mai refractar al mediului
atmosferic , operația necesită câteva zile, câteva luni și uneori chiar câțiva ani.
Două legi primare există în natură, două legi esențiale, care produc, prin
contrabalansarea reciprocă, echilibrul universal al lucrurilor. Acestea sunt fixitatea și
mișcarea, analogă, în filosofie, cu Adevărul și Ficționarea și, în Concepția Absolută,
cu Necesitatea și Libertatea, care sunt chiar esența Deității. Filozofii hermetici au dat
numele fixat la tot ceea ce se poate pondera, la tot ceea ce tinde prin natura sa naturală
la odihnă și imobilitate; ele sunt volatile tot ceea ce se supune în mod mai natural și
mai ușor legii mișcării; și își formează piatra prin analiză, adică prin volatilizarea
fixului și apoi prin sinteză, adică prin fixarea volatilă, pe care o efectuează prin
aplicarea pe fix, pe care ei o numesc sarea, sulfura Mercurul sau lumina vieții,
îndreptate și făcute omnipotent de o voință suverană. Astfel stăpânesc întreaga natură
și piatra lor se găsește acolo unde există sare, care este motivul pentru a spune că nici
o substanță nu este străină Marii Lucrări și că chiar și cele mai despicabile și aparent
vile lucruri pot fi transformate în aur, care este adevărate în acest sens, că toate conțin
principiul inițial de sare, reprezentat în emblemele noastre de piatra cubică.
Să știi cum să extragi din orice materie sarea curată ascunsă în ea este să ai Secretul
Pietrei. De aceea, aceasta este o piatră salină, pe care Od sau lumina universală astrală
o descompune sau re-compune: este unică și variată; pentru că poate fi dizolvată ca
sarea obișnuită și încorporată cu alte substanțe. Obținută prin analiză, am putea să o
numim sublimat universal: găsită prin sinteză, este adevăratul panaceu al antici,
pentru că vindecă toate maladiile sufletului și trupului și a fost desăvârșit, par
excellence, medicamentul de orice natură. Când cineva, prin inițiere absolută, vine să
controleze forțele agentului universal, el are întotdeauna această piatră la dispoziția sa,
pentru că extragerea lui este o operație simplă și ușoară, foarte diferită de proiecția sau
realizarea metalică. Această piatră, atunci când este într-o stare de sublimare, nu
trebuie expusă contactului cu aerul atmosferic, ceea ce ar putea să-l desființeze parțial
și să-l priveze de virtute; nici emanațiile sale nu ar putea fi inhalate fără
pericol. Sagele preferă să-l păstreze în plicurile sale naturale, asigurându-se că el îl
extrage printr-un singur efort al voinței sale și o singură aplicare a Agentului
Universal pe plicuri, pe care Kabalistii o numesc cortex , cochilie, coajă sau
integuments.
"Cât de adorabili și de uimitori sunt razele acelei lumini slave , care își transmit
grinzile strălucitoare și strălucitoare din Sfânta Arcă a Alianței și Legământului!
"Să ne adorăm cu cea mai adâncă venerație și devotament marea Sursă a Vieții, acel
Spirit Glorios Cine este cel mai milos și mai bun conducător al Universului și a
tuturor creaturilor pe care le conține!
"La aceste trei substanțe se aluză cele trei bazine de aur, în primul dintre care a fost
gravată litera M. în al doilea, litera G. și în cel de-al treilea nimic. Primul M. este
litera inițială a cuvântului ebraic Malakh , care semnifică Sarea , iar al doilea, G. al
cuvântului ebraic Geparaith , care semnifică Sulf și, deoarece nu există nici un cuvânt
în ebraică pentru a exprima Spiritul vaporos și intangibil , în al treilea bazin nu există
nici o literă.
"Cu aceste trei substanțe principale, puteți efectua transmutarea metalelor, ceea ce
trebuie făcut prin intermediul celor cinci puncte sau reguli ale masteratului scoțian.
"Primul punct al Maestrului ne arată Marea Mării Brazenului, unde trebuie să fie
întotdeauna apă de ploaie, iar din această apă de ploaie, Maeștrii scoțieni extrag prima
substanță, care este Sarea, care trebuie să sufere ulterior o manipulare și purificare
de șapte ori , înainte ca aceasta să fie pregătită în mod corespunzător. Această
purificare de șapte ori este simbolizată prin cele Șapte Pași ale Templului lui
Solomon, simbol care ne este furnizat de primul punct sau de dominația Maeștrilor
Scoțieni.
"După pregătirea primei substanțe, trebuie să extrageți cel de-al doilea, Sulf, din aurul
cel mai pur, la care trebuie apoi să adăugați Sarea purificată sau cea cerească. Vor fi
amestecate pe măsură ce Arta se îndreaptă și apoi se așează într-un vas sub forma unei
nave, în care să rămână, așa cum a fost chivotul lui Noe, o sută cincizeci de zile, fiind
adus la primul grad de foc umed și cald, ca să putrezească și să producă fermentația
minerală. Acesta este al doilea punct sau regulă a Maeștrilor scoțieni. "
Dacă vă gândiți, fratele meu, că era imposibil ca cineva să-și imagineze că sarea sau
nitrul obișnuit ar putea fi extrasă din apa de ploaie sau de sulf din aurul pur, veți
bănui, fără îndoială, că un înțeles secret a fost ascuns în aceste cuvinte .
RITUAL continuă:
"Înmulțirea substanței astfel obținute este a treia operație, care se face prin adăugarea
la ele a spiritului animat și volatil , care se face prin intermediul apei din sarea
celestială, precum și prin sarea, care trebuie adăugată zilnic să-l respectați foarte atent
și să respectați cu strictețe să nu puneți prea mult sau prea puțin, deoarece, dacă
adăugați prea mult, veți distruge acea substanță care se înmulțește și se înmulțește și,
dacă este prea puțin, va fi auto-consumată și distrusă; nu are suficienta substantiala
pentru conservarea acestuia Acest al treilea punct sau regula domnilor scotici ne da
emblema construirii Turnului Babelului, folosita de maestrii scotieni, pentru ca prin
neregularitate si lipsa unei proportii si o armonie proportionala munca a fost oprită și
muncitorii nu au putut continua.
"Apoi vine a patra operație, reprezentată de Piatra Cubică, ale cărei fețe și unghiuri
sunt egale. Imediat ce lucrarea este adusă la punctul necesar de multiplicare, ea
trebuie să fie supusă celui de-al Treilea Grad de Foc, în care va primi proporția
datorată puterii și substanței particulelor metalice ale Pietrei Cubice și acesta este cel
de-al patrulea punct sau regula a Maeștrilor scoțieni.
"În cele din urmă, ajungem la cea de-a cincea și ultima operație, care ne-a fost
indicată de Steaua Flaming. După ce lucrarea a devenit o substanță proporționată
corespunzător, ea trebuie supusă celui de-al patrulea și cel mai puternic grad de
incendiu, timp de douăzeci și șapte de ore, până când este strălucitor, ceea ce
înseamnă că devine o tinctură strălucitoare și strălucitoare, cu ajutorul căreia pot fi
schimbate metalele mai ușoare, prin utilizarea unei părți la o mie de metal. al cincilea
și ultimul punct al maeștrilor scoțieni.
"Trebuie să treci practic prin cele cinci puncte sau reguli ale Maestrului și prin
folosirea unei părți la o mie, să transmități și să înnobilezi metalele. În realitate, atunci
puteți spune că vârsta ta este de o mie de ani".
"Cele trei diviziuni ale Templului, Curtea Exterioară, Sanctuarul și Sfânta Sfintelor,
semnifică cele trei Principii ale Sfântului nostru Ordin, care direcționează la
cunoașterea moralității și învață cele mai practice virtuți care ar trebui să fie practicate
de omenire. Prin urmare, cele Șapte Pași care conduc spre Curtea Supremă a
Templului sunt emblema Luminii Șapte ori pe care trebuie să o avem înainte de a
ajunge la înălțimea cunoașterii, în care sunt limitele finale ale ordinii noastre.
"În Marea Britanie suntem simbolic să ne purificăm din toate poluările, toate greșelile
și acțiunile greșite, precum și cele comise prin eroare de judecată și opinie greșită, așa
cum au făcut în mod intenționat, în măsura în care ne împiedică în egală măsură să
ajungem la cunoașterea Adevărata înțelepciune Trebuie să ne curățăm și să ne
purificăm inima până la locurile lor intime, înainte de a putea contempla în mod
corespunzător Steaua Flaming , care este emblema Shekinahului Divin și Glorios sau
prezența lui Dumnezeu, înainte de a îndrăzni să abordăm Tronul Suprema
Intelepciune. "
"Altarul parfumurilor indică Focul care urmează să fie aplicat Naturii Cele
două turnuri sunt cele două cuptoare, umede și uscate, în care urmează să fie
prelucrate.Vaciul este forma de stejar care trebuie să includă oul filosofic .
"Cele două figuri surmontate de o Cruce sunt cele două vase, Natura și
Artă, în care urmează să se desăvârșească căsătoria dublă a
femeii albe cu servitorul roșu, din care căsătoria va izvorui un
Rege cel mai puternic.
"Haosul înseamnă materie universală, fără formă, dar susceptibilă de toate formele.
Forma este Lumina înglobată în semințele tuturor speciilor, iar casa ei este în Spiritul
Universal.
"Pentru a lucra la materia universală, folosiți focul intern și extern: rezultă cele patru
elemente, principiul Principiorum și Inmediata , focul, aerul, apa, pământul, patru
calități ale acestor elemente - cald și uscat, rece și umed Două se referă la fiecare
element: uscatul și frigul, pe Pământ, frig și umed, la Apă, umed și cald, la Aer și cald
și uscat, spre Foc: prin care Focul se conectează cu Pământul; toate elementele, așa
cum spunea Hermes, se mișcă în cercuri.
"Din amestecul celor patru elemente și din cele patru calități ale lor, rezultă cele trei
principii: - Mercur, Sulf și Sare. Acestea sunt filosofice, nu vulgare.
"Din aceste trei Principii rezultă cele patru Elemente duplicate, sau Elementele
Mari, Mercur, Sulf, Sare și Sticlă , două dintre care sunt volatile - Apa [Mercur] și
Aerul [Sulf], care este petrolul; substanțele lichide în natura lor evită focul, care ia de
la unul [apă] și arde celălalt [ulei], dar celelalte două sunt uscate și solide, ca să zicem,
Sare, în care Focul este conținut și Pământul pur , care este sticla; pe ambele căruia
focul nu are altă acțiune decât să se topească și să le rafineze, dacă nu se folosește
alcalinele lichide; pentru că, așa cum fiecare element are două calități, astfel încât
aceste Elemente mari duplicate participă, fiecare dintre cele două elemente simple
sau, mai bine spus, toate cele patru, în conformitate cu gradul mai mare sau mai mic al
fiecăruia - Mercur participarea mai multă la Apă, la care este atribuită; petrolul sau
sulful, mai mult aer; Sarea, a focului; și Sticla, a Pământului; care se găsește, pură și
clară, în centrul tuturor compozitelor elementare și este ultima care se desprinde de
ceilalți.
"Cele patru elemente și cele trei principii se găsesc în toate compușii, animalele,
legumele și mineralele, dar mai puternic în unele decât în altele.
"Cele patru elemente duplicate provoacă PIATRA, dacă cineva este suficient de atent
să-i furnizeze cantitatea potrivită de foc și să le combine în funcție de greutatea lor
naturală." Zece părți din Air fac unul din Apă, zece Apă, una din Pământ și zece de pe
Pământ, unul de Foc, întreg prin simbolul activ al celui și simbolul pasiv al celuilalt,
prin care se efectuează transformarea elementelor. "
Aluzia ritualului, aici, este în mod evident pentru cele patru lumi ale
Kabalahului. Cele zece Sephiroth ale lumii Briah provin din Malakoth, ultima din cele
zece Emanații ale lumii Aziluth; zece Sefirot al lumii Ieira, de la Malakot de la
Briah; și zece din lumea asiatică, de la Malakoth din Yezirah. Cuvântul Pass al
gradului este dat ca Metralon , care este o corupție a METATRON, Cherub, care și
Sandalphon sunt în Cabala șeful Îngerilor. Simbolurile active și pasive sunt bărbații și
femeile.
Ritualul continuă:
"Prin urmare, este evident că, în Marea lucrare, trebuie să angajăm zece părți ale
Mercurului filosofic la unul din Soare sau Lună.
"Acest lucru este atins prin Soluție și Coagulare . Aceste cuvinte înseamnă că trebuie
să dizolvăm corpul și să coagulăm spiritul, care sunt operațiunile efectuate de baia
umedă și uscată.
"De culori, negrul este Pământul, albul , Apa, Albastrul , Aerul și Roșul , Focul, în
care se implică și secrete și mistere foarte mari.
"Aparatul folosit în" The Great Work "constă în Baia Umedă, Baia Uscată, Vasele
Naturii și Artei, castronul de stejar, lutum sapientiœ , Sigiliul lui Hermes, tubul, lampa
fizică și fierul tijă.
"Există Științe legate în mod special de fiecare dintre acestea : una este obișnuită și
obișnuită, cealaltă, mistică și secretă : Lumea cognizabilă de către Intelect are
Teologia Hermetică și Kabala, Astrologia Celestică și cea a Elementelor, Chimie care,
prin descompunerile și separările sale, efectuate prin foc, dezvăluie toate cele mai
ascunse secrete ale naturii, în cele trei tipuri de substanțe compuse: această ultimă
știință este denumită "Hermetic" sau "Exploatarea Marii Lucruri".
"El va fi extrem de norocos, care, prin muncă greoaie, va descoperi acest loc sacru al
depunerii, în care toți cei dezbracați de Adevărul sublim sunt ascunși, pentru că el
poate fi sigur că a găsit Lumina adevărată, Adevărata Felicitate, Adevărul Ceresc
Atunci se poate spune cu adevărat că el este unul dintre cei aleși adevărați, căci este
singura Știință reală și foarte sublimă a tuturor celor la care un aspirant poate
aspira : zilele lui vor fi prelungite și sufletul său eliberat de toate viciile și corupție, în
care "(se adaugă, pentru a induce în eroare, ca și când din frică ar fi dezvăluit prea
mult)," rasa umană este adesea condusă de indigență ".
Datoria celui de-al doilea Mare Prior, spune Ritualul, este "să vezi dacă Capitolul este
închis ermetic, dacă materialele sunt gata și elementele, dacă Negrul dă loc Albului și
Albului roșu".
"Soarele, la intrarea în fiecare dintre casele sale, ar trebui să fie primit acolo prin cele
patru elemente pe care trebuie să le apelați pentru a vă însoți, pentru a vă ajuta în
angajamentul vostru, căci fără ele Casa ar fi melancolie: îi vei da sărbătoarea celor
patru elemente.
"Când va fi vizitat cele douăsprezece case și te-ar fi văzut atent să-l primești, vei
deveni unul dintre primii favoriți ai săi și îți va permite să împărtășești toate darurile
lui. nu va mai fi un locuitor pe pământ, dar, după anumite perioade, îi veți da înapoi
un trup propriu, care va lua în locul lui un spirit spiritual total. lume.
"Prin urmare, ea trebuie să fie re-vivificată și făcută din nou să se nască din cenușa ei,
pe care o veți avea prin virtutea vegetației Pomului Vieții, reprezentată de noi de către
ramura salaciei: oricine va învăța să înțeleagă și să execute această lucrare grozavă va
cunoaște lucruri grozave, spun Sageții lucrării, dar ori de câte ori veți părăsi centrul
Pieței și Compasul, nu veți mai putea lucra cu succes.
"Un alt bijuterie este necesar pentru tine, iar în anumite angajamente nu se poate
renunța. Este ceea ce se numește pantacul kabalist ... Acest lucru poartă cu ea puterea
de a conduce spiritele elementelor, este necesar să știi cum să folosești și că veți
învăța prin perseverență dacă sunteți un iubitor al științei predecesorilor noștri Sageții.
"Un Vultur Negru Negru, Regele Păsărilor, singurul care poate foca Soarele,
materialul în natura lui, care nu are nici o formă, și totuși prin forma sa își dezvoltă
culoarea." Negrul este un predicator complet al operei: schimba culoarea și își asumă
o formă naturală, din care va ieși un strălucitor soare.
"Un Ashlar dur este piatra fără forme care urmează să fie pregătită pentru a începe
lucrarea filosofică și a fi dezvoltată pentru a-și schimba forma de la triunghiulare la
cubică, după separarea de Sare, Sulf și Mercur , cu ajutorul Pătratului, Nivelului,
Plumbului și Balanței și a tuturor celorlalte instrumente masonice pe care le folosim
simbolic .
"Aici le-am pus în folosință filosofică, pentru a constitui un edificiu bine proporționat,
prin care treci să treci materialul brut, analog cu un candidat care începe să se inițieze
în misterele noastre. Când construim trebuie să respectăm toate regulile și proporțiile
pentru că altfel Duhul Vieții nu poate locui în ea, așa că veți construi marele turn în
care să arzi focul Sageților sau, altfel spus, focul Cerului, ca și Marea Mucenilor, în pe
care Soarele și Luna trebuie să îl scalde, adică bazinul Purificării, în care va fi apa
Harului Ceresc, apă care nu pune mâna pe mâini, ci purifică toate corpurile lepră.
"Să lucrăm pentru a instrui pe fratele nostru, până la capătul căruia, prin eforturile
sale, el va reuși să descopere principiul vieții, conținut în profunzimea materiei și
cunoscut sub numele de Alkahest .
"Cel mai puternic nume al zeitatii este ADONAI, puterea lui este de a pune Universul
in mișcare, iar Cavalerii care vor avea norocul sa o posede, cu greutate si masura, vor
avea la dispozitie toate fortele care o locuiesc , Elementele și cunoașterea tuturor
virtuților și științelor pe care omul este capabilă să le cunoască. Prin puterea ei, ei ar
reuși să descopere metalul primar al Soarelui, care deține în sine principiul
germenului și prin care putem pune în alianță și alte șase metale, fiecare dintre ele
conținând principiile și semințele primitive ale marii opere filosofice.
"Spiritul vivific, numit Alkahest, are în sine virtutea generatoare de a produce piatra
cubică triunghiulară și conține în sine toate virtuțile pentru a face pe oameni fericiți în
această lume și în ceea ce va veni.Pentru a ajunge la compoziția acelui Alkahest,
începem să lucrăm la știința unirii celor patru elemente care urmează să fie educate
din cele trei regate ale naturii, minerale, legume și animale: regula, măsura, greutatea
și echipamentul de care au fiecare cheia lor. angajează într-o singură lucrare
animalele, legumele și mineralele, fiecare în sezonul său, care fac spațiul Casei
Soarelui, unde au toate virtuțile necesare.
"Ceva din fiecare dintre cele trei regate ale naturii este atribuit fiecărei Case Celeste,
până la capăt, încât totul se poate face în conformitate cu reguli filosofice sănătoase și
că totul poate fi bine purificat în timp și loc potrivit pentru a fi prezentat la masa de
nunta a sotiei si a celor sase fecioare care pastreaza lopata mistica, fara un foc comun,
dar cu un foc elementar, care provine in primul rand prin atractie si prin digestie in
patul filozofic luminat de cele patru elemente.
"La ospățul soților, deserturile, bine purificate, sunt servite în Sare, Sulf, Duh și Ulei,
o cantitate suficientă a acestora fiind luată în fiecare lună, și prin aceasta este mărită
prin Balanța lui Solomon, Alkahestul, pentru a sluji soților, atunci când sunt așezați pe
patul nupțial, acolo să-și însușească embrionul, producând pentru omenirea imensă
comori, care va dura atâta timp cât lumea va rămâne.
"Puțini sunt capabili să se implice în această lucrare grozavă, dar doar adevărații
masoni liberi aspiră la ea și chiar și dintre ei, foarte puțini sunt vrednici să o atingă,
pentru că cei mai mulți ignoră Claviculele și conținutul lor, și a Pantacii lui Solomon,
care învață să lucreze la marea lucrare.
[Ilustrare:]
"Ceea ce este deasupra este ca și cele de mai jos și ceea ce este de mai jos este ca cel
de mai sus."
Tratatul " Minerva Mundi ", atribuit lui Hermes Trismegistus, conține, sub cele mai
poetice și profunde alegorii, dogma creării de sine a ființelor sau a legii creației care
rezultă din acordul a două forțe, Alchimiștii au numit Fix și Volatil și care sunt, în
Absolut, Necesitate și Libertate.
Când Maeștrii din Alchimie spun că are nevoie de puțin timp și cheltuieli pentru a
realiza lucrările Științei, când afirmă mai presus de toate că este necesar un singur vas,
când vorbește despre Cuptorul Mare și Singur, pe care toți îl pot folosi , care este la
îndemâna întregii lumi și pe care oamenii o posedă fără să o cunoască, fac aluzie la
alchimia filosofică și morală. De fapt, o voință puternică și hotărâtă poate, în scurt
timp, să obțină o independență totală; și noi toți avem acel instrument chimic, marele
și singurul athanor sau cuptor, care servește pentru a separa subtilul de brut și fixul din
volatile. Acest instrument, complet ca lumea și exact ca matematica în sine, este
desemnat de Sageți sub emblema Pentagramului sau a stelei cu cinci puncte, semnul
absolut al inteligenței umane.
"Focul elementar", care vine în primul rând prin atracție, este în mod evident
Electricitatea sau Forța Electrică, dezvoltat în primul rând ca magnetism, și în care
este poate secretul vieții sau forța vitală.
[Ilustrare]
Pentru aceste patru forme corespund cele patru idei filosofice următoare.
Deoarece toate marile Mistere ale lui Dumnezeu și ale Universului sunt astfel ascunse
în Ternar, ea apare peste tot în Masoneria și în Filosofia Hermetică sub masca sa de
Alchimie. Se pare chiar că masonii nu o suspectează; a învăța doctrina echilibrului
contrariilor și armonia rezultată.
Triunghiul dublu al lui Solomon este explicat de Sfântul Ioan într-o manieră
remarcabilă: există, zice el, trei martori în ceruri, Tatăl, Cuvântul și Duhul Sfânt; și
trei martori pe pământ - respirația, apa și sângele. El este astfel de acord cu Maeștrii
Filozofiei Hermetice, care dau Sulfului lor numele de Eter, Mercurului lor, numele de
apă filosofică, Sarea lor de sânge a balaurului sau menstruului pământului. Sângele
sau Sarea corespunde opoziției cu Tatăl; apele azotice sau Mercurial, cu Cuvântul sau
cu Logosul; și respirația, cu Duhul Sfânt. Dar lucrurile de simbolism înalt pot fi bine
înțelese numai de adevărații copii ai științei.
Dacă ați înțelege adevăratele secrete ale Alchimiei, trebuie să studiezi lucrările
Maestrilor cu răbdare și asiduitate. Fiecare cuvânt este adesea o enigmă; și cel care
citește în grabă, totul va părea absurd. Chiar și atunci când par să învețe că lucrarea
cea mare este purificarea sufletului și astfel să se ocupe doar de morală, ei ascund cel
mai mult sensul lor și înșelau pe toți, cu excepția inițiaților.
Yōd [[Ebraică] sau ]יeste numit în Kabalah, opifex , muncitor al Divinității. Este,
spune Porta Cœlorum , unic și primal, ca unul , care este primul dintre numere; și ca
un punct , primul în fața tuturor cadavrelor. Mișcată longitudinal, ea produce o linie ,
care este Vau, iar aceasta mișcată lateral produce o superficie , care este Daleth. Astfel
Vau [devine] Daleth [ ;]דpentru mișcare tinde de la dreapta la stânga; și toată
comunicarea este de sus în jos. Plenitudinea de Yod, adică numeleacestei scrisori,
scris, este יוד, YOD. Vau [care reprezintă 6] și Daleth [4] sunt 10; ca Yod, principiul
lor.
Principiul numit Tată, spune Idra Suta , este înțeles în Yod, care curge în jos de
influența sfântă, de aceea Yod este cea mai ocultă dintre toate literele; căci el este
începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor. Înțelepciunea Supernal este Yod; și toate
lucrurile sunt incluse în Yod, care este, prin urmare, numit Tatăl Părinților sau
Generatorul Universului. Principiul tuturor lucrurilor se numește Casa tuturor
lucrurilor: de aceea Yod este începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor; după cum este
scris: " Tu ai făcut toate lucrurile în înțelepciune ". Pentru Toți este numit
Înțelepciune; și în ea totul este conținut; și rezumatul tuturor lucrurilor este Numele
Sfânt.
Yod, spune Siphra de Zeniutha , care semnifică Tatăl, se apropie de scrisoarea El, care
este Mama; și prin combinația acestor două este indicată influența luminată cu care
Binah este impregnată de înțelepciunea Supernal.
Înțelepciunea, Hakemah, este principiul tuturor lucrurilor: este Tatăl Părinților, iar în
ea este începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor. Microprosopul, cel de-al doilea
Universal, este problema Înțelepciunii, Tatăl și Binah, Mama, și este compusă din cele
șase Numerări, Geburah, Gedulah, Tefareth, Netsach, Hod și Yesod; este reprezentat
sub forma unui om și a spus că la început a ocupat locul plăsmuit ulterior de lumea
Briah, dar după aceea a fost crescut în sfera aziluthică și a primit înțelepciunea,
inteligența și cunoașterea [Daath ] de la înțelepciunea Supernal și intelectualitatea.
IDRA RABBA sau Synodus Magna, una din cărțile lui Sohar, spune:
Cel mai mare dintre cei mai bătrâni (divinitatea absolută) este în
Microprosopos. Toate lucrurile sunt una: totul a fost, totul este, toate vor fi: nu va fi,
nici nu este, nici nu a fost, mutație.
Dar el se conforma, prin formațiuni, într-o formă care conține toate formele, într-o
formă care cuprinde toate genurile. Această formă este asemănătoare cu forma Sa; și
nu este acea formă, ci analogul ei: de aceea forma umană este forma tuturor celor de
sus și de jos, care sunt incluse în ea: și pentru că cuprinde toate cele de mai sus și de
dedesubt. Preasfânta a luat forma, astfel încât Microprosopos a fost configurat. Toate
lucrurile sunt în mod egal unul, în fiecare dintre cele două Universale; dar în cel de-al
doilea căile lui sunt împărțite, iar judecata este de partea noastră, și de partea ce
privește spre noi, de asemenea, ele diferă.
Aceste secrete sunt făcute cunoscute numai de secerătorii din Câmpul Sfânt.
Cel mai sfânt vechi nu este numit ATHAH, Tu, dar HUA, El: dar în Microprosopos,
unde este începutul lucrurilor, El are numele ATHAH și, de asemenea, AB, Tată. De
la El este începutul și El este numit Tu și este Tatăl Părinților. El emite de la Non-
Ens; și, prin urmare, este dincolo de cunoaștere.
Și cum lumea de restituire [după ce vasele lui Sephiroth de dedesubt Binah au fost
rupte, că din fragmentele răului ar putea fi create] este instituit după moda Balanței,
așa că este și ea formată de-a lungul formei umane. Dar Malakoth, Regnum, este o
persoană completă și separată, în spatele Microprosopos și împreună cu el, iar cei doi
sunt numiți oameni.
Microprosopos este cel de-al doilea articol de îmbrăcăminte sau mijloc interpus, cu
privire la Preasfântul Preasfânt, care este numele de Tetragrammaton; și el este numit
Alohim; deoarece prima este comuniunea absolută; în timp ce în Macroprosopos
luminile sale au natura Severităților, cu privire la bătrânul Universal; deși ei sunt
Commiseration, în ceea ce privește luminile lui Malakoth și cele trei lumi inferioare.
Înainte de instaurarea echilibrului, fața nu era față de față: Microprosopos și soția lui
se ridică în spate și totuși cohering. Deci mai sus; înainte ca Adamul prealabil să fie
conform cu bărbatul și femeia și starea de echilibru stabilită, Tatăl și Mama nu erau
față în față. Căci Tatăl denotă Iubirea cea mai perfectă; și Mama cel mai perfect
Rigor. Și cei șapte fii supranali care au ieșit din ea, de la Binah, care a adus șapte, au
fost toate rigorile cele mai perfecte, fără legătură cu o rădăcină în Preasfântul
Antic; adică toți au murit , au fost distruși, zdrobiți; dar ele au fost plasate în echilibru,
în echipozitatea înțelepciunii oculte, atunci când au fost conforme cu bărbații și
femeile, Rigor și Dragoste, iar apoi au fost restaurate și le-a fost dată o rădăcină de
deasupra.
Atunci nu era o Iubire între ei, ci doar o Frica de două ori; Înțelepciunea, de exemplu,
temându-se că nu ar trebui să se înalțe din nou la Sursa sa din Kether; și, de asemenea,
să nu coboare în Binah. Prin urmare, nu exista nici un fel de uniune între nici două, cu
excepția Hakemah și Binah, și acest imperfect, cu fețe evitate. Acesta este sensul
cuvântului, că lumea a fost creată prin judecată, care este frica. Și pentru ca lumea să
nu poată exista, și cei șapte împărați au fost detronați, până când atributul
Compasiunii i sa alăturat și apoi a avut loc restaurarea. Apoi a venit Iubirea și
Uniunea și șase părți au fost unite într-o singură persoană; căci dragostea este atributul
compasiunii sau al milostivirii.
Binah a produs cei Șapte Regi, nu succesiv, ci toți împreună. Cel de-al șaptelea este
Regnum, numit o piatră, piatra de colț, deoarece pe ea sunt construite palatele celor
trei lumi inferioare.
Primele șase au fost sparte în fragmente; dar Regnum a fost zdrobit într-o masă fără
forme, ca nu cumva demonii maligeni creați din fragmentele celorlalți să primească
corpuri din ea, din moment ce proveneau din corpuri și vitalitate [Nephesch].
Din fragmentele vaselor au venit toate relele; judecățile, apele tulburi, impuritățile,
șarpele și Adam Belial [Baal]. Dar lumina internă a revenit la Binah și apoi a coborât
din nou în lumile Briah și Yezirah, pentru a forma vestigii ale celor Șapte
Numerări. Scânteile marea influență a vaselor sfărâmate, coborând în cele patru
elemente spirituale, Focul, Aerul, Apa și Pământul, și de acolo în împărățiile
neînsuflețite, vegetale, vii și vorbind, au devenit Suflete.
Selectând potrivita lumina potrivită și separând binele de rău, Zeitatea a restaurat mai
întâi universalitatea celor șapte regii ai lumii Aziluth și apoi celelalte trei lumi.
Și deși în ele erau, atât binele cât și răul, acest rău nu se dezvolta în act, deoarece
Severitatea rămânea, deși atenuată; o parte din acestea fiind necesare pentru a
împiedica ascensarea fragmentelor integralelor. Acestea au fost și ele lăsate, deoarece
conexiunea a două este necesară generației. Iar această necesitate pentru existența
Severității este misterul plăcerii și căldurii apetitului generativ; și de acolo Iubirea
între soț și soție.
De aceea, trebuie să fie instituită Balanța, ca să existe o rădăcină de sus, astfel încât
judecățile să poată fi restaurate și temperate și să trăiască și să nu moară din nou. Și
șapte Conformații coboară; și toate lucrurile devin în echilibru, iar acul Balanței este
rădăcina de mai sus.
Cele șapte Sephiroth inferior, spune Æsch Mezareph , vor reprezenta Șapte
metale; Gedulah și Geburah, argint și aur; Tefaret, fier; Netsach și Hod, Tin și
Cupru; Da, plumb; și Malakoth va fi Femeia și Mornul Metal al Sagilor, câmpul în
care vor fi semănate Semințele Mineralelor Secrete, pentru a înțelege, Apa
Aurului; dar în aceste astfel de mistere sunt ascunse ca nici o limbă nu poate rosti.
Cuvântul [ebraică: ]אמש, Amas, este compus din inițialele celor trei
cuvinte evreiești care semnifică aerul, apa și focul; prin care, spun
Kabalistii, sunt numiți Benignitate, Rigor Judiciar, Milostivire sau
Compasiune, care le intermediază.
Malakoth, spune Aparatul , se numește Haikal , Templul sau Palatul, deoarece este
Palatul Tefaretului, care este ascuns și cuprins în el, iar Haikal denotă locul în care
sunt toate lucrurile cuprinse.
Pentru a înțelege mai bine Kabala, amintiți-vă că Kether sau Coroana sunt tratați ca o
persoană, compusă din cele zece Numerări și, ca atare, numită Arik Anpin sau
Macroprosopos:
Soția, Malakoth, se spune că este în spatele soțului, Seir, și că nu are altă cunoaștere
despre el. Iar acest lucru este explicat astfel: Fiecare obiect cognizabil trebuie să fie
cunoscut în două moduri: a priori , care este atunci când este cunoscut prin cauza sau
prin ea însăși; sau, à posterioricând este cunoscut prin efectele sale. Cea mai aproape
perfectă modă de cunoaștere este atunci când intelectul cunoaște lucrul în sine, în sine
și prin el însuși. Dar dacă cunoaște lucrurile prin similitudinea sau ideea lor sau prin
specii separate de ea sau prin efectele și operațiile sale, cunoașterea este mult mai
slabă și mai imperfectă. Și numai Regnum, soția lui Seir, o cunoaște pe soțul ei, până
când fața se întoarce în față, atunci când se unesc și are cunoștințele aproape
perfecte. Căci atunci Divinitatea, așa cum este limitată și manifestată în Seir și în
Univers, este una.
Vau este Tefaret, considerat ca fiind Unitatea în care sunt cei șase membri, despre
care ea însăși este una. Tefareth, Frumusețea, este coloana care susține lumea,
simbolizată de coloana directorului junior în lăcașurile albastre. Lumea a fost creată
pentru prima dată prin judecată: și, deoarece nu putea să rămână așa, Mercy a fost
însoțită de judecată, iar milosteniile divine susțin universul.
Dumnezeu, spune Idra Suta , a format toate lucrurile sub formă de bărbați și femei,
deoarece altfel continuitatea lucrurilor era imposibilă. Înțelepciunea cuprinzătoare,
care emite și strălucește de la Sfânta Veche, nu strălucește altfel decît bărbat și
femeie. Înțelepciunea ca Tatăl, Inteligența Mamă, sunt în echilibru ca bărbat și femeie,
și sunt uniți și unul strălucește în celălalt. Atunci ele generează și sunt extinse în
Adevăr. Atunci cele două sunt perfecțiunea tuturor lucrurilor, când sunt cuplate; și
când Fiul este în ele, rezumatul tuturor lucrurilor este unul.
Aceste lucruri sunt încredințate numai Preasfintelor Superiori, care au intrat și au ieșit
afară și au cunoscut căile Dumnezeului cel mai Sfânt, pentru a nu greși în ele, la
dreapta sau la stânga. Căci aceste lucruri sunt ascunse; și înălțimile de sfințenie
stralucesc în ele, deoarece lumina curge din splendoarea unei lămpi.
Aceste lucruri sunt comise numai celor care au intrat și nu au fost retrași; pentru că cel
care nu a făcut acest lucru ar fi mai bine să nu se fi născut niciodată.
Toate lucrurile sunt înțelese în literele Vau și El; și toate sunt un sistem; și acestea
sunt scrisorile, tablou, inteligență.
XXIX.
GRAND SCOTTISH KNIGHT OF ST. ANDREW.
Fiecare cruce a Cavalerului este un simbol al celor nouă calități ale unui Cavaler al
Sfântului Andrei din Scoția; pentru fiecare ordine de cavalerie cerută de votarii săi
aceleași virtuți și aceleași excelențe.
Umilința, răbdarea și negarea de sine sunt cele trei calități esențiale ale unui Cavaler
al Sfântului Andrei din Scoția. Crucea, sfințită prin sângele celor sfinți care au murit
peste ea; Crucea, pe care Isus din Nazaret a purtat-o, leșindu-se pe străzile
Ierusalimului și până la Golgota, pe care a strigat: "Nu voia Mea, Tată, ci Tine, este
un simbol inconfundabil și elocvent al acestor trei virtuți" . El a suferit asupra lui,
pentru că El a conservat și a învățat pe cei săraci și smerit, și a găsit ucenicii Săi
printre pescari din Galileea și publicanii disprețuiți. Viața lui a fost una de umilință,
răbdare și negare de sine.
Cavalerii Sf. Andrei au promis să-și apere orfanii, fetele și văduvele familiei bune și
oriunde au auzit despre ucigași, hoți sau hoți maestri, care au oprimat poporul, să-i
aducă în legi, în puterea lor .
"Dacă averea nu te-a făcut, așa a făcut juramintele lui Rouge-Croix", în diverse țări
sau țări, oriunde te duci sau călărești că vei găsi vreun domn de nume și arme, care a
pierdut bunuri, în închinare și Cavaler, slujire sau în orice alt loc de închinare și căzut
în sărăcie, îl veți ajuta și îl veți sprijini și veți putea să-l ajutați, și vă va întreba
bunurile voastre pentru întreținerea lui, îi veți da o parte din acesta bunuri cum
Dumnezeu te-a trimis la puterea ta și cum poți purta. "
Astfel, caritatea și generozitatea sunt calități și mai esențiale ale unui Cavaler adevărat
și blând și au fost așa în toate vârstele; și așa are și CLEMENȚA. Este un semn de
natură nobilă pentru a cruța cuceritul. Valorul este apoi cel mai bine temperat, când
poate să-și facă o forță severă în sufletele blânde de milă, care nu strălucește niciodată
mai strălucitor decât atunci când este îmbrăcată în oțel. Un om militar, compasiune, va
cuceri atât în pace, cât și în război; și în mod dublu, obțineți biruință cu onoare. Cei
mai renumiți oameni din lume au avut în ei atât curaj, cât și compasiune. Un dușman
împăcat are o valoare mai mare decât lungul tren al captivilor unui triumf roman.
VIRTUA, ADEVARUL și HONOR sunt cele mai multe calități esențiale ale unui
Cavaler al Sfântului Andrei. "Vei iubi pe Dumnezeu mai presus de toate lucrurile și
vei fi ferm în credință", li sa spus Cavalerilor, în grija lor, "și veți fi adevărați
Domnului vostru Domn și credincioși Cuvântului și făgăduinței voastre. nu va sta în
nici un loc în care nici o judecată nu ar trebui să fie dată în mod greșit împotriva
oricărui trup, după cunoștința voastră ".
Legea nu are puterea de a lovi pe virtuți, nici nu poate să-i submineze pe cei
înțelepți. Virtute și înțelepciune, numai, perfectă și apăra omul. Virtutea
îmbrăcămintei este un sanctuar atât de sacru încât chiar și prinții nu îndrăznesc să-l
lovească pe omul care este astfel îmbrăcat. Este livrarea Împăratului Cerului. Ne
protejează când suntem neînarmați; și este o armură pe care nu o putem pierde decât
dacă suntem falsi pentru noi înșine. Este termenul pe care îl ocupăm de Cer, fără de
care noi suntem doar pretendenți, care nu pot pretinde protecția. Nici nu există
înțelepciune fără virtute, ci doar o modalitate vicleană de a ne recupera.
Nu trebuie să privim cu nerăbdare sau furie pe cei care ne rănesc; pentru că este foarte
incoerentă cu filozofia și mai ales cu înțelepciunea divină care ar trebui să guverneze
orice prinț Adept, să trădeze orice mare îngrijorare cu privire la relele pe care lumea,
pe care vulgarul, fie că sunt în haine, fie că le poate da pe cei curajoși. Favoarea lui
Dumnezeu și dragostea fraților noștri se bazează pe o bază pe care tăria răutății nu o
poate răsturna; și cu acestea, un temperament generos și o echivimitate nobilă, avem
totul. Pentru a fi în concordanță cu profesiile noastre de masoni, pentru a păstra
demnitatea naturii noastre, conștiința onoarei noastre, spiritul înaltei cavalități care ne
laudă, trebuie să disprețuim relele care sunt numai materiale și corporale și, prin
urmare, pot să nu fie mai mare decât o lovitură sau un cozonac, decât o rană sau un
vis.
Uită-te la zilele cele mai vechi, Sir E ..., pentru exemple excelente de VIRTUĂ,
ADEVĂRĂ și HONOR, și imită cu o emulație nobilă Cavalerii Antic, primii Hospici
și Templieri, și Bayard, Sydney și Saint Louis; în cuvintele lui Pliniu către prietenul
său Maxim, Împărățește gloria străveche și bătrânețea care este venerabilă în om, în
orașele sacre. Onoare antichitate și fapte mari, și nu distruge nimic de la demnitatea și
libertatea de oricine. Dacă aceia care pretind acum că sunt cei mari și puternici, cei
învățați și înțelepți ai lumii, vor fi de acord să condamne amintirea Cavalerilor Eroici
ai veacurilor trecute și să încarce cu nebunie noi cei care cred că ar trebui să fie ținute
în amintirea veșnică , și că trebuie să le apăram de o audiere rea,
Dar nici nu trebuie să credeți că, chiar și în această epocă foarte diferită, a comerțului
și a comerțului, a bogățiilor enorme ale multor și a sărăciei a mii de orașe înfloritoare
și case de închiriere care se învecinează cu pauperii, cu biserici cu chirii închiriate și
teatre , case de operă, biblioteci, bănci, aburi și telegrafe, magazine și palate
comerciale, fabrici și sindicate, aurul și bursa, ziare, alegeri, congrese și legi lupta
îngrozitoare pentru bogăție și lupta constantă pentru locul și puterea, pentru închinarea
plătită copiilor lui Mammon și pentru lăcomia postului oficial, nu există oameni din
ștampila antică pe care să-i prețuiești, nici suflete eroice și cavalerești, care să-și
păstreze noblețea și echilibrul în haosul pasiunilor conflictuale,de ambiție și baseness
care se învârt în jurul lor.
Dar nici o țară nu poate fi în întregime fără bărbați din vechea tulpină și ștampilă
eroică, ale cărei cuvinte nimeni nu va îndrăzni să se îndoiască, a cărui virtute
strălucește în toate calamitățile și se inversează și în mijlocul tuturor ispitelor și a cărei
onoare scindează și strălucește pur și perfect ca bărbați cu diamante care nu sunt în
întregime sclavi ai ocupațiilor materiale și plăcerile vieții, în totalitate îngrijiți în
comerț, în creșterea bovinelor, în încadrarea și aplicarea regulilor veniturilor, în
șicanarea legii, obiectele invidia politică, în comerțul de bază al literaturii inferioare,
sau în vanitățile inimii goale ale unei disperări eterne. Fiecare generație, în fiecare
țară, va dărui celor care o succedă exemple splendide și imagini minunate ale
morților, care vor fi admirate și imitate; au existat astfel de oameni printre romani, sub
împărații cei mai buni; cum ar fi în Anglia, când parlamentul lung a domnit; cum ar fi
în Franța, în timpul Saturnalia ei de ireligie și crimă, și unii au făcut din analele
Americii celebrare.
Atunci când lucrurile tind spre acea stare și condiție în care, în orice țară aflată sub
soare, conducerea afacerilor sale și obiceiurile poporului ei vor cere oamenilor să aibă
o neîncredere în virtutea și onoarea celor care fac și celor care sunt acuzați să execute
legile; când va exista pretutindeni un duh de suspiciune și dispreț față de toți cei care
dețin sau caută slujbă sau care au acumulat avere; când falsitatea nu mai dezonorează
un om și jurământul nu oferă nici o mărturie adevărată și un om se așteaptă cu greu ca
altcineva să-și păstreze credința cu el sau să-și rostească sentimentele sale reale sau să
fie adevărat pentru orice partid sau pentru orice cauză, se apropie de el cu o mită; când
nimeni nu se va aștepta la ceea ce spune că va fi tipărit fără adăugiri, perversiuni și
denaturări; când nenorocirile publice vor fi transformate în profit privat, presa de
presă până la libertate, inelul de amvon cu hărțuiri politice, rugăciuni lungi către
Dumnezeu, livrate cu elocvență auditorilor admirați, să fie scrise pentru publicare,
precum poezii și discursuri politice; când îndreptățirea judecătorilor va fi pusă la
îndoială, iar onestitatea legiuitorilor va fi un jurământ permanent; atunci oamenii pot
să se îndoiască dacă vremurile vechi nu erau mai bune decât cele noi, Manastirea
decât Opera Bouffe, capela mică decât salonul de băut, Conventurile decât clădirile la
fel de mari ca și ele, fără antichitate, fără frumusețea lor , fără sfințenia lor, adevărate
temple aherusiene, în care trecătorul aude din ce în ce mai încet din, clang și ciocniri
ale mașinilor și unde, când sună clopotul, înseamnă a chema nenorociții la munca lor
și nu la rugăciunile lor ; unde, spune un scriitor animat,
A fost bine spus că orice ne va retrage din puterea simțurilor noastre, ceea ce face ca
trecutul, distanța sau viitorul să predomină peste prezentul, ne avansează în
demnitatea ființelor de gândire. Raliștii moderni ai Spa-ului german, cu pretențiile lor
de înfometare și de înfrumusețare ieftină, nebunia și frivolitățile lor, cronica lor de
dans și sărbători inelegante și buletinele lor de nume și rochii de femei, sunt
înlocuitori slabi ai mănăstirii și bisericii pe care strămoșii noștri au construit în văile
profund sechestrate, taci între munți accidentați și păduri de pin sombre; și un om de
temperament meditativ, învățat și cu sentiment poetic, ar fi bucuros dacă ar putea
schimba hotelul plin de înmormântare, în mijlocul vuietului și turbulenței orașului sau
a tavernei pretențioase a orașului-țară, pentru o veche mănăstire umilă pe marginea
drumului, unde ar putea să se împrospăteze pe sine și calul său, fără să se teamă de
mândrie, de impertinență sau de supărare, sau să plătească pentru pompă, strălucire și
ornamentare gaudă; atunci unde putea să-și facă orizoanele într-o biserică care a
răsunat cu o armonie divină și nu aveau niciun câmp de bogăție care să se izoleze
înăuntru; unde putea să vadă pe cei săraci fericiți, edificați și întăriți de gândurile
Cerului; unde putea conversa cu oamenii învățați, sfinți și blânzi și, înainte de a pleca,
putea să-și exalteze și să-și liniștească spiritele, ascultând cântecul de seară. și nu au
existat cote pentru ca averea să se izoleze înăuntru; unde putea să vadă pe cei săraci
fericiți, edificați și întăriți de gândurile Cerului; unde putea conversa cu oamenii
învățați, sfinți și blânzi și, înainte de a pleca, putea să-și exalteze și să-și liniștească
spiritele, ascultând cântecul de seară. și nu au existat cote pentru ca averea să se
izoleze înăuntru; unde putea să vadă pe cei săraci fericiți, edificați și întăriți de
gândurile Cerului; unde putea conversa cu oamenii învățați, sfinți și blânzi și, înainte
de a pleca, putea să-și exalteze și să-și liniștească spiritele, ascultând cântecul de
seară.
Chiar și Masoneria Liberă și-a înmulțit astfel membrii că obligațiile sale sunt mai
puțin apreciate decât promisiunile simple pe care oamenii le fac unul pe altul pe străzi
și pe piețe. Se prefigurează pentru notorietatea publicului și notorietatea instanțelor
prin numeroase jurnale inutile; se certa în acestea sau, încorporat prin lege, își poartă
controversele în instanțele judecătorești. Alegerile sale sunt, în unele Oriente, conduse
cu toată căldura și dorința, căutarea de birouri și gestionarea luptelor politice pentru
locul lor. Iar o pompă goală, cu rochie și foraj semi-militare, de cetățeni pașnici,
strălucind cu bannere pictate, pietre și bijuterii, aplaudă și ostentativă, apreciază
favoarea publică și admirația femeilor un Ordin care provoacă comparația cu
Cavalerii Nobili, soldat eroic încapsulat în oțel și poștă, disprețuitori de pericol și de
moarte,
Dacă tu, Sir E ..., ar fi respectabil ca un Cavaler, și nu un simplu pretender și Cavaler
de paie, trebuie să exersezi și să fii sârguincios și înflăcărat în practica virtuților pe
care le-ai mărturisit în acest titlu. Cum poate un legământ de la Mason să fie tolerant
și imediat să denunțe un altul pentru opiniile sale politice? Cum vrem să fim zeloși și
constanți în serviciul Ordinului și să fim la fel de inutili ca și cum ar fi murit și
îngropat? Ceea ce simbolizează Compasul și Piața, dacă apetiturile și pasiunile lui
senzuale nu sunt guvernate de el, ci domină asupra simțului moral și a rațiunii sale,
animalul peste divin, pământesc față de ambele puncte ale compasului rămassub
Piața? Ce bătăuie ascunsă pentru a numi un "Frate", pe care îl denigrează profanului,
dă banii la curte, la defăimarea comerțului sau la jaf, prin chicanery?
Noi suntem zei prin socoteala noastră, și ne-am putea închide și templele
și să purtăm în mijlocul tămâiei-aburi, tunetul mașinilor noastre:
Căci noi aruncăm aclamații de mulțumire de sine, de admirație de sine,
Cu, la fiecare pas , "Fugi mai repede, O minunata, minunata varsta!"
Puțină atenție dacă sufletele noastre sunt lucrate la fel de mult ca fierul nostru,
sau dacă îngerii ne vor lăuda în scopul pelerinajului.
Nu este o singură religie, ci baza tuturor religiilor, Adevărul care este în toate religiile,
chiar și crezul religios al Masoneriei, care este în pericol. Căci toate religiile au dat
toată viața pe care au avut-o și chiar ființa lor, la temelia pe care au fost
crescute; propunerea, considerată incontestabilă și o axiomă, că Providența lui
Dumnezeu guvernează direct în toate afacerile și schimbările lucrurilor
materiale. Știința epocii are mâinile pe stâlpii Templului și o strânge la temelia
sa. Încă eforturile sale distructive au distrus, însă, din structura antică, lucrul de
superstiție care a mâncat viermi și a scuturat câteva adăugiri incoerente - turle de
ignoranță locuite de owl și recuzită masivă care nu au sprijinit nimic. Structura însăși
va fi răsturnată, când, în limbajul viu al unui scriitor viu, "
Știința se referă doar la fenomene și este doar șarlatanism atunci când bâlbâi despre
puterile sau cauzele care le produc sau despre ce sunt lucrurile, în esență, despre care
ne dă doar numele. Ea nu mai știe ce Lumină sau sunet sau parfum este , decât Daksha
de vite Păstorii au făcut, când au numărat Dawn și foc, flacără și lumină și căldură ca
zei. Și faptul că Știința Ateistă nu este nici măcar o jumătate de știință, care atribuie
Universului și puterilor și forțelor sale unui sistem de legi naturale sau unei energii
inerente a Naturii sau unor cauze necunoscute, existente și care funcționează
independent de un Divin și Supra-natural putere.
Există puteri de natură pe care omul nici măcar nu încearcă să le verifice sau să le
controleze. Napoli nu face nimic împotriva lui Vesuvius. Valparaiso tremura numai cu
pământul tremurând înainte de următorul cutremur. Cei șaizeci de mii de oameni care
au coborât viu în mormânt când Lisabona a îngropat populația ei atât sub pământ, cât
și pe mare, nu avea cunoștință de cauze și nici un control posibil asupra puterii care a
dus la distrugerea lor.
Dar aici slujitorul și, într-un fel, creatura omului, bătrânul bucătăriei și fabrica, sclavul
umil al lămpii, se angaja în slujba cea mai servilă, apărând ca un mic punct de flacără
sau poate o scânteie slabă , își înțepă brusc lanțul său fragil, se desprinde din
închisoarea sa și salturiază cu o furie distrugătoare, de parcă din chiar sânul iadului,
asupra locuințelor condamnate a cincizeci de mii de ființe umane, fiecare dintre care,
cu un moment în urmă, și-a conceput stăpânul . Iar acei îndrăzneți ofițeri de pompieri,
cu artileria lor de apă, cuceritorii săi, păreau că, pe atâtea câmpuri de miezul nopții,
stau paralizați în prezența cuceritorului lor.
Lăudarea îngrozită nu ar fi murit de-a lungul buzei, când, din adâncurile misterioase
ale celei mai îndepărtate Indii, un spectru a urmărit, sau mai degrabă un monstru fugit,
mai înspăimântător decât ochiul uman, încă văzuse. Și nu cu instinct mai sigur, tigrul
junglelor, unde sa născut acest teribil ciumă, prinde mirosul de sânge în aer, decât
acest distrugator invizibil, acest agent înspăimântător al Puterii Atotputernice, această
extraordinară Consecință a unei Cauze suficiente, a mirosului atmosfera stânjenită a
Europei și transformarea spre vest a marșului său devastator. Milioane de morți
rămași în calea sa prin Asia nu au demonstrat nimic. Erau neînarmați, ignoranți, fără
apărare, fără ajutor de către știință, nedepășită de artă. Holera a fost pentru ei
imposibilă și irezistibilă ca Azrael, Ingerul morții.
Dar a venit în Europa și a măturat sălile științei, cum a măturat satul indian și hanul
persan. Ea a sărit fără zgomot și a coborât în mod distructiv asupra populației multor
orașe ale Occidentului, cu o înălțime mare, întinse, purificate și dezinfectate, ca pe
parii din Tanjore și pe străzile murdare ale orașului Stamboul. La Viena, Paris,
Londra, scenele marii ciume au fost re-adoptate.
Dar ar fi trebuit să ne îndreptăm încet să facem deducții din logica noastră umană
mică la etica Celui Atotputernic. Oricare ar fi cruzimea comerțului cu sclavi sau
gravitatea sclaviei pe continente sau insule ale Americii, ar trebui să fim mai înțelepți,
probabil, cu privire la presupusele sale consecințe, cu acel mare și simplu casuist care
a dat lumii religia creștină: "Să presupunem că acești galileeni au fost păcătoși mai
presus de toți galileanii pentru că au suferit astfel de lucruri sau cei optsprezece cărora
le-a căzut turnul lui Siloam și le-a ucis, credeți că sunt păcătoși mai presus de toți
oamenii care locuiau în Ierusalim ?“
Bărbații sunt mari sau mici în statură, așa cum îi place lui Dumnezeu. Dar natura lor
este mare sau mică, așa cum se simte bine. Nu se nasc barbatii, unii cu suflete mari si
altii cu suflete mici. Unul, gândindu-se, nu se poate adăuga la statura sa, dar el își
poate lărgi sufletul. Printr-un act al voinței, el se poate transforma într-un gigant
moral, sau se poate depune la un pigmenti.
Există două naturi în om: cel mai înalt și cel inferior, cel mare și cel mai înalt, cel
nobil și ignorabil; și poate și trebuie, prin propriul său act voluntar, să se identifice cu
unul sau cu altul. Francmasoneria este un efort continuu de a înălța natura nobilă peste
ignorantul, spiritualul peste material, divinul în om față de om. În acest mare efort și
scop, gradele Cavaleriști coincid și cooperează cu aceia care învață lecțiile magnifice
ale moralității și filosofiei. Magnanimitatea, mila, clemența, un temperament iertător
sunt virtuți indispensabile caracterului unui Cavaler perfect. Atunci când principiul
scăzut și rău în natura noastră spune: „Nu da; rezerva binefacerii pentru prieteni
săraci, sau cel puțin străini unobjectionable, nu-l da pe dușmani de succes, -friends
numai în virtutea, nenorocirilor noastre, „Principiul prezicător al cărui voce a vorbit
de disprețuitul galileanului spune:“ Faceți bine celor ce vă urăsc, pentru că, dacă iubiți
pe cei (numai) care iubesc, ce răsplată aveți? Să nu vameși și păcătoși aceeași ", adică,
taxa pe încrețiturile și asupritori răi, înarmați Romani și renegați evrei, pe care voi
conta pe vrăjmașii voștri?
XXX.
KNIGHT KADOSH.
Adesea profităm mai mult de dușmanii noștri decât de prietenii noștri. "Ne sprijinim
numai pe ceea ce rezistă" și datorează succesul nostru opoziției. Cei mai buni prieteni
ai Masoneriei din America au fost Anti-Masonii din 1826 și, în același timp, ei au fost
cei mai răi dușmani ai săi. Bărbații sunt doar automatele Providenței și folosesc
demagogul, fanatismul și vicleanul, o trinitate comună în republici, ca instrumente și
instrumente pentru a realiza ceea ce nu visează și despre care ei își închipuie că au
comandat să împiedice .
Cu o sută de ani în urmă, a devenit cunoscut că ebraicii erau templierii sub un văl și,
prin urmare, gradul a fost interzis și, încetând să fie lucrat, a devenit o simplă
ceremonie scurtă și formală, sub un alt nume. Acum, din mormântul în care, după
asasinatele sale, a putrezit, Clement al Cincilea strigă împotriva succesorilor
victimelor sale, în alocuțiunea lui Pio Nono împotriva masonilor liberi. Fantomele
templierilor morți bântuiesc Vaticanul și tulburau slumberii papalității paralizate, care,
înfricoșându-i pe cei morți, strigă exaterile sale de excomunicare și impotență
împotriva celor vii. Este o declarație de război și era necesară pentru a provoca apatie
și inerție la acțiune.
"O putere care a condus fără antagonism și fără concurent și, prin urmare, fără control,
sa dovedit a fi fatală pentru drepturile sacerdotale, în timp ce republicile, pe de altă
parte, au dispărut prin conflictul de libertăți și francize, care, în lipsa tuturor
îndatoririlor ierarhic sancționate și aplicate, au devenit în curând simple tiranii, rivali
unul cu celălalt.Pentru a găsi un mediu stabil între aceste două abisuri, ideea
hierofanților creștini a fost aceea de a crea o societate dedicată abnegației prin
jurământ solemn, protejat de reglementări severe; care ar trebui să fie recrutată prin
inițiere și care, unicul depozitar al marilor secrete religioase și sociale, ar trebui să-l
facă pe împărați și pe pontifi, fără a-1 expune la corupția puterii, în care era secretul
împărăției lui Isus Hristos, fiind din această lume,ar guverna toate mărețele sale.
"Această idee a condus la întemeierea marilor ordine religioase, atât de des în război
cu autoritățile seculare, ecleziastice sau civile. Realizarea ei a fost, de asemenea, visul
sectelor disidente ale gnosticilor sau iluminaților care s-au prefăcut că își conectează
credința cu tradiția primitivă a devenit o amenințare pentru Biserică și pentru
Societate, când un Ordin bogat și dizolvat, inițiat în doctrinele misterioase ale
Cabalahului, părea dispus să se întoarcă împotriva autorității legitime a principiului
conservator al Ierarhiei și a amenințat întreaga lume cu o revoluție imensă.
"Templierii, a căror istorie este atât de imperfectă, erau acei conspiratori groaznici. În
1118, nouă Cavaleri Cavaleri din Est, printre care Geoffroi de Saint-Omer și Hugues
de Payens, s-au consacrat religiei și au depus un jurământ între mâinile Patriarhului de
Constantinopol, o viziune mereu secret sau deschisă ostilă față de cea a Romei din
timpul lui Photius Obiectul obișnuit al templierilor a fost acela de a proteja creștinii
care au venit să viziteze Locurile sfinte: obiectul lor secret a fost re- construirea
Templului lui Solomon pe modelul profețit de Ezechiel.
"Această reconstrucție, prezisă în mod formal de către misticii iudaici din vremurile
mai vechi, devenise visul secret al Patriarhilor Orientului. Templul lui Solomon,
reconstruit și consacrat închinării catolice, va deveni, în realitate, Metropola
Universului, Estul va prevala peste Occident, iar Patriarhii din Constantinopol s-ar
poseda puterea papală.
"Templierii sau Soldații Slabi ai Casei Sfinte a Templului, care urmau să fie
reconstruiți, au luat ca modele, în Biblie, Războinicii masoni ai lui Zorobabel, care au
lucrat, ținând sabia într-o mână și prin urmare, sabia și mistria erau insignele
templierilor, care, după cum se vede, se ascundeau sub numele de masoni frați .
[Această denumire, Frères Maçons în franceză, adoptată de mod de referință secret
pentru constructorii de - al doilea Templu, a fost corupt în limba engleză în Free-
Masons, ca Pythagore de Crotone a fost în Peter Gower de Groton în
Anglia. Khairūmsau Khūr-ūm (un nume înrădăcinat în Hiram ) de la un artificat din
aramă și din alte metale, a devenit constructorul șef al Haikal Kadosh , Casa Sfântă, a
templului, Iερος Δομός; iar cuvintele Bonai și Banaim apar încă în gradele masonice,
ceea ce înseamnă constructor și constructori.]
"Mistria templierilor este cvadruplu, iar plăcile triunghiulare ale ei sunt aranjate sub
formă de cruce, făcând pantacul Kabalistic cunoscut sub numele de Crucea de Est.
Cavalerul de Est și Cavalerul Est și Vest, au în titlurile lor aluzii secrete templierilor
pe care ei la început erau succesorii.
"Gândirea secretă a lui Hugues de Payens, în întemeierea Ordinului său, nu era tocmai
pentru a servi ambiția Patriarhilor de la Constantinopol. În acea perioadă, în est, exista
o secte de creștini johaniti care au pretins că sunt singurii inițiați adevărați în
adevărurile mistere ale religiei Mântuitorului, pretindeau că cunosc adevărata istorie a
lui YESUS ANOINTED și, adoptând parțial tradițiile evreiești și povestirile
Talmudului, au afirmat că faptele relatate în Evanghelii sunt doar alegorii, cheia pe
care o dă Sfântul Ioan, spunând că lumea ar putea fi umplută cu cărțile care ar putea fi
scrise despre cuvintele și faptele lui Isus Hristos, cuvintele pe care, crezând, ar fi o
exagerare ridicolă, dacă nu vorbea a unei alegorii și a unei legende, care ar putea fi
variată și prelungită până la infinit.
"Ioanașii i-au atribuit Sfântului Ioan temelia Bisericii lor Secrete, iar Marele Pontif al
Sectului și-a asumat titlul de Christos , Uns sau Consecrat și au pretins că s-au
succedat unii de la Sfântul Ioan printr-o succesiune neîntreruptă de puteri pontificale.
Cel care, la momentul înființării Ordinului Templului, a revendicat aceste prerogative
imaginare, a fost numit THEOCLET, îl cunoștea pe HUGUES DE PAYENS, îl iniția
în misterele și speranțele bisericii sale prefăcute, el la sedus de noțiunile a preoției
suverane și a regelui suprem și la desemnat în cele din urmă ca succesor al său.
"Templierii, ca și toate celelalte ordine și asociații secrete, aveau două doctrine, una
ascunsă și rezervată pentru Maeștri, care era Johannism, celălalt popor, care
era romano-catolic, astfel încât au înșelat adversarii pe care îi căutau să le înlocuiască.
Masoneria liberă, imaginată vulgar că a început cu arhitecții dionisiți sau lucrătorii
germani din piatră, a adoptat pe Sfântul Ioan Evanghelistul ca unul dintre patronii săi,
asociați cu el, pentru a nu stârni suspiciunile Romei, Sfântul Ioan Botezătorul, și astfel
se proclama ascuns copilul Kabalah și esenismul împreună ".
[La toate acestea, citirea absurdă a Bisericii stabilite, luând în mod literal limbajul
figurativ, alegoric și mitic al unei colecții de cărți orientale de diferite vârste, a condus
direct și inevitabil. Același rezultat, după mult timp, a urmat nebunia de a privi cărțile
evreiești ca și cum ar fi fost scrise de intelectul inimaginativ, dur și practic al Angliei
lui Iacov cel dintâi și stricaciunea bigotată a presbiterianismului scoțian.
[Gradele Albastre sunt doar curtea exterioară sau porticul Templului. O parte din
simboluri sunt afișate acolo la Inițiat, dar el este înșelat intenționat de interpretări
false. Nu intenționează să le înțeleagă; dar se intenționează să își imagineze că îi
înțelege. Explicația lor adevărată este rezervată pentru Adept, prinții zidăriei. Întregul
corp al artei regale și sacerdotale a fost ascuns atât de atent, de secole de atunci, în
gradele înalte, încât este chiar imposibil să rezolvăm multe dintre enigmele pe care le
conțin. Este suficient de bine pentru masa celor numiți masoni să-și imagineze că totul
este conținut în gradele albastre; și a căror încercări de a le subestimează se va lucra în
zadar și fără nici o recompensă adevărată îi încalcă obligațiile de Adept. Masoneria
este adevăratul Sfinx,
"Hugues de Payens însuși nu avusese acel intelect genial și nici curajul de scop care,
ulterior, îi distinge pe fondatorul militar al unei alte soldieri care devenise formidabilă
regilor. Templierii erau iezuiți neinteligenți și prin urmare fără succes.
"Sfârșitul dramei este bine cunoscut și cum Jacques de Molai și tovarășii săi au pierit
în flăcări. Dar, înainte de execuția sa, șeful ordinului condamnat a organizat și instituit
ceea ce după aceea a ajuns să fie numit ocult, hermetic sau scoțian În întunericul
închisorii sale, Marele Maestru a creat patru Loji Metropolitane, la Napoli pentru Est,
la Edinburg pentru Occident, la Stockholm pentru Nord și la Paris pentru Sud
". [Initialele numelui sau, J. ". B. ". M. ". găsite în aceeași ordine în primele trei grade,
nu sunt decât una dintre multele dovezi interne și convingătoare că aceasta a fost
originea modernă a Masoneriei Libere. Legenda lui Osiris a fost reînvinsă și adoptată,
pentru a simboliza distrugerea ordinii și învierea lui Khūrūm, ucis în trupul
Templului, a lui KHŪRŪM ABAI, Maestrul,
"Papa și regele au murit într-un mod ciudat și brusc." Squin de Florian, principalul
denunțător al Ordinului, a murit asasinat, spărgând sabia templierilor, făcând din ea un
zgărcit, iar mistuitorii lor proscriși au construit numai morminte. "
Rose a fost pentru Inițiat simbolul viu și înflorit al revelației armoniilor ființei. A fost
emblema frumusetii, a vietii, a iubirii si a placerii. Flamel sau Cartea evreului
Avraam, au făcut semnul hieroglific al realizării Marii Lucrări. Aceasta este cheia
romanului de la Rose. Cucerirea trandafirului a fost problema propusă științei prin
inițiere, în timp ce Religia se străduia să pregătească și să stabilească triumful
universal, exclusiv și definitiv, al Crucii.
Pentru a uni Trandafirul cu crucea, a fost problema propusă de Înaltă Inițiere; și, de
fapt, filozofia ocultă fiind sinteza universală, ar trebui să explice toate fenomenele
ființei. Religia, considerată doar ca un fapt fiziologic, este revelația și satisfacerea
unei necesități a sufletelor. Existența sa este un fapt științific; să ne negăm, ar fi să
nege umanitatea în sine.
Ce, de fapt, este un despot, spiritual sau temporal, dar un anarhist încoronat?
Iadul lui este doar un Purgatoriu negativ. Raiul Său este compus dintr-o serie de
cercuri kabaliste, împărțite de o cruce, ca Pantacul lui Ezechiel. În centrul acestei
crucifere înflorește un trandafir și pentru prima oară vom vedea simbolul Adepților
din Rose-Croix explicat în mod public și explicat aproape categoric.
Pentru prima dată, deoarece Guillaume de Lorris, care a murit în 1260, cu cinci ani
înainte de nașterea lui Alighieri, nu și-a terminat romanul de la Rose , care a fost
continuat de Chopinel, la jumătate de secol după aceea. Unul este uimit să descopere
că romanul de la Rose și comedia divină sunt două forme opuse ale aceleiași lucrări,
inițierea în independența spiritului, o satiră asupra tuturor instituțiilor contemporane și
formula alegorică a marilor secrete ale societății din Trandafirul.
Sistemul lui Swedenborg nu era altceva decât Kabala, minus principiul Ierarhiei. Este
Templul, fără piatră de temelie și fundație.
Cagliostro a fost agentul templierilor și, prin urmare, ia scris masonilor liberi din
Londra că a venit timpul să înceapă lucrarea de a reconstrui Templul Veșnicului. El a
introdus în Masonerie un nou Rit numit egiptean și sa străduit să resuscite închinarea
misterioasă a lui Isis. Cele trei litere LPD pe sigiliul său erau inițialele
cuvintelor "Lilia pedibus destrue"; călcâie în picioare Crinii [Franței] și o medalie
masonică din secolul al șaisprezecelea sau al șaptesprezecelea are asupra sa o sabie
care taie tulpina unui crin, iar cuvintele " talem dabit ultio messem ", o astfel de
răzbunare a recoltei va da.
Templierii i-au compromis pe Rege; l-au mântuit de furia poporului, pentru a-i supăra
pe acea furie și pentru a aduce asupra catastrofei pregătite timp de secole; era o schelă
pe care o cere răzbunarea templierilor. Călătorii secrete ai Revoluției Franceze au
jurat să răstoarne Tronul și Altarul peste mormântul lui Jacques de Molai. Când
Ludovic al XVI-lea. a fost executat, jumătate din muncă a fost făcută; și de atunci
armata Templului urma să-și îndrepte toate eforturile împotriva Papei.
Jacques de Molai și tovarășii lui erau probabil martiri, dar răzbunătorii lor i-au
dezonorat memoria. Obiectul a fost regenerat pe eșafoda lui Ludovic al XVI-lea,
Biserica a triumfat în captivitatea lui Pius al VI-lea, a dus un prizonier la Valence și a
murit de oboseală și tristețe, dar succesorii Cavalerilor Antic al Templului au pierit,
copleșiți în victorie fatală.
MORALE ȘI DOGMA.
CONSISTORIU.
[Ilustrare]
XXXI.
GRAND INSPECTOR INQUISITOR COMMANDER.
[Inspectorul Inchizitor.]
Sfânta Biblie vă va aminti de obligația voastră; și că, pe măsură ce judecați aici mai
jos, veți fi judecați în continuare de către Unul care nu trebuie să se supună, ca un
judecător pământesc, unei necesități triste de a deduce motivațiile, intențiile și
scopurile oamenilor [ constă] în mărturia nesigură și adesea nesigură a actelor și a
cuvintelor lor; așa cum bărbații în întuneric gros își dau drumul, cu mâinile întinse
înaintea lor: dar înaintea căreia orice gând, sentiment, impuls și intenție a fiecărui
suflet care este acum sau a fost sau va fi vreodată pe pământ este și va fi vreodată fie
prin toată durata infinită a eternității, prezentă și vizibilă.
Pentru noi, cele trei părți ale sale reprezintă cele trei atribute principale ale divinității,
care au creat, și acum, ca întotdeauna, sprijinul, susținerea și ghidarea Universului în
mișcarea eternă; cele trei suporturi ale Templului Masonic, ea însăși o emblemă a
Universului: - înțelepciunea sau inteligența divină infinită; Forță sau Putere, Voința
Divină Infinită; și Frumusețea sau Armonia Divină Infinită, Legea Veșnică, prin care
miridele infinite de soare și lumi intersectează în continuarea revoluțiilor fără încetare,
fără ciocniri sau conflicte, în Infinitul spațial, iar schimbarea și mișcarea sunt legea
din toate existențele create.
Pentru noi, ca judecători masonici, triunghiul arată Piramidele, care, plantate ferm ca
dealurile veșnice și adaptate cu precizie la cele patru puncte cardinale, sfidând toate
atacurile oamenilor și timpului, ne învață să rămânem ferm și neclintit, pe măsură ce ,
când picioarele noastre sunt plantate pe adevărul solid.
Nu am enumerat toate figurile pe care le puteți urmări în interiorul ei: dar nu se poate
trece neobservat. Hexagonul însăși ne imaginează un cub, care nu este vizibil la prima
vedere, și prin urmare emblema potrivită a acelei credințe în lucruri invizibile,
esențiale pentru mântuire. Primul solid perfect și care vă amintește de piatra cubică
care a transpirat sânge și de cea depusă de Enoch, învață dreptate, exactitate și
consecvență.
Amintiți-vă, de asemenea, fratele meu, că aveți alte îndatoriri de îndeplinit decât cele
ale unui judecător. Trebuie să întrebați și să examinați cu atenție lucrările corpurilor
subordonate din zidărie. Trebuie să observați că destinatarii gradelor superioare nu se
multiplică inutil; că persoanele necorespunzătoare sunt excluse cu grijă de la aderare
și că în viața și conversația lor masonii dau mărturie despre excelența doctrinelor
noastre și despre valoarea incapabilă a instituției în sine. Trebuie să întrebați, de
asemenea, în inima voastră și să conduceți-vă, și să vă vegheați cu atenție asupra
voastră, să nu vă rătăciți. Dacă vă îngrijești de rău și de gelozie, dacă ești ospitalieră la
intoleranță și bigotism, și dăruiești blândețe și felurite afecțiuni, deschizându-ți inima
într-o inimă și închizându-i portalurile în fața celuilalt, este timpul să te așezi în
ordine. propriul templu,
Peste tot în lume există o lege naturală, adică un mod constant de acțiune, care pare să
aparțină naturii lucrurilor, constituției Universului. Acest fapt este universal. În
diferite departamente numim acest mod de acțiune prin diferite nume, cum ar fi legea
materiei, legea minții, legea moralei și altele asemenea. Vom înțelege prin aceasta un
anumit mod de acțiune care aparține forțelor materiale, mentale sau morale, modul în
care se găsește de obicei să acționeze și în care este idealul lor de a acționa
mereu. Legile ideale ale materiei pe care le cunoaștem numai din faptul că ele sunt
întotdeauna respectate. Pentru noi, ascultarea reală este singura dovadă a regulii
ideale; în ceea ce privește comportamentul lumii materiale, idealul și realitatea sunt la
fel.
Legile materiei pe care le învățăm doar prin observație și experiență. Înainte de a trăi
experiența, nimeni nu putea să prezică că un corp, care cade pe pământ, ar coborî
șaisprezece picioare în prima secundă, de două ori față de următorul, de patru ori de al
treilea și de șaisprezece ori de cel de-al patrulea. Nici un mod de acțiune în conștiința
noastră nu anticipează această regulă de acțiune în lumea exterioară. Același lucru
este valabil și pentru toate legile materiei. Legea ideală este cunoscută deoarece este
un fapt. Legea este imperativă. Trebuie respectată fără ezitare. Legile de cristalizare,
legile proporției în combinație chimică - nici în acestea, nici în nici o altă lege a
naturii nu există nici o marjă pentru oscilația neascultării. Numai voința primară a lui
Dumnezeu lucrează în lumea materială și nici o voință secundară finită.
Nu există excepții de la marea lege generală a Atracției, care leagă atomul de atom în
corpul unui rotitor vizibil numai cu ajutorul unui microscop, de la orb la sistem, de
sistem; dă unitate lumii lucrurilor și cuprinde aceste lumi ale sistemelor într-un
Univers. La început, se pare că există excepții de la această lege, cum ar fi creșterea și
descompunerea, respingerea electricității; dar în cele din urmă toate acestea se
dovedesc a fi cazuri speciale ale unei mari legi de atracție care acționează în moduri
diferite.
Varietatea efectului acestei legi, la început, surprinde simțurile; dar în final unitatea
cauzei uimește mintea cultivată. Privit la referire la acest glob, un cutremur nu este
decât o chincă care se deschide într-o plimbare de grădină într-o zi uscată în timpul
verii. Un burete este poros, având spații mici între părțile solide: sistemul solar este
doar mai poros, având spațiu mai mare între cele câteva coloane: Universul, cu atât
mai mult, cu spații între sisteme, atât de mici, în comparație cuinfinitulspațiu, ca cele
dintre atomii care compun cea mai mare parte a celui mai mic animal animal invizibil,
din care milioane înot în picătură de apă sărată. Aceeași atracție deține împreună
animalul, buretele, sistemul și universul. Fiecare particulă de materie din acel Univers
este legată de fiecare și de celelalte particule; și atracția este legătura lor comună.
Fără îndoială, toate aceste fenomene variate sunt în concordanță cu o mare lege a
justiției; iar singura dificultate este că noi, și fără îndoială nu putem, înțelegem acea
lege. Este foarte ușor pentru unii teoreticieni de vise și vizionari să spună că este cel
mai evident nedrept ca leul să mănânce căprioara și că vulturul să rupă și să mănânce
treaba; dar necazul este că nu știm altfel, în funcție de cadru, de constituție și de
organele pe care le-a dat Dumnezeu, în care leul și vulturul ar reuși să trăiască
deloc. Mica mea măsură a dreptății nu este măsura lui Dumnezeu. Dreptatea lui nu ne
cere să eliberăm milioanele muncitoare din toată munca, să elibereze pe iobagul sau
sclavul, neimpozat să fie liber, de la orice control.
Fără îndoială, sub toate bulele mici, care sunt viețile, dorințele, voința și planurile
celor două mii de milioane sau mai multe ființe umane pe acest pământ (pentru bule
sunt, judecând după spațiul și timpul pe care îl ocupă în această mare și veșnică a
mării de omenire) - fără îndoială, sub toate acestea se află una și aceeași forță veșnică,
pe care o formează în această sau în cealaltă formă specială; și peste tot aceeași
paternă Providență prezidează, păstrând veșnic supravegherea asupra celor mici și
mari și producând varietate de efect de la Unitatea Forței.
Este cu totul adevărat să spunem că dreptatea este constituția sau legea fundamentală
a Universului moral, legea dreptului, o regulă de conduită pentru om (ca și pentru
fiecare altă creatură vie), în toate relațiile sale morale. Fără îndoială, toate afacerile
umane (ca toate celelalte treburi) trebuie să fie supuse acestui fapt, ca lege
primordială; și ceea ce este bine este de acord cu ea și stă, în timp ce ceea ce
este greșit se confruntă cu ea și cade. Dificultatea este că ne-am înălțat
vreodată noțiunile noastre despre ceea ce este drept și drept în legea dreptății și
insistăm ca Dumnezeu să o adopte ca lege a Lui; în loc să se străduiască să învețe prin
observație și reflecție ce este legea Lui și apoi să creadă că legea trebuie să fie în
concordanță cu a Lui infinit, fie că corespunde noțiunii noastre limitate de justiție, fie
nu corespunde. Suntem prea înțelepți în propria noastră venerație și ne străduim
vreodată să ne adoptăm propriile noastre mici noțiuni în Legile Universale ale lui
Dumnezeu.
Ar putea fi dificil pentru om să dovedească, chiar și pentru propria lui satisfacție, cum
este drept sau doar pentru el să-și subjugă calul și boul la serviciul său, oferindu-le în
schimb numai hrana lor zilnică, pe care Dumnezeu le-a întins pentru ei toate pajiștile
verzi și savanele lumii: sau cum trebuie să ucidem și să mâncăm cerbul inofensiv, care
cultivă numai planta verde, mugurii și frunzele tinere și bea apa liberă pe care
Dumnezeu a făcut-o comună pentru toti; sau porumbelul blând, copilul nevinovat,
multe alte lucruri vii care se încreadă cu încredere în protecția noastră - destul de
dificil, ca să dovedească doar pentru intelectul unui om sau chiar pentru bogăția lui de
a face pe brațele puternice ale servitorilor, pentru salariile zilnice sau pentru o
subzistență absolută.
Pentru a afla această lege universală a justiției este un lucru-să se angajeze să măsoare
off ceva cu propria mica noastră bandă-line, și de apel că legea lui Dumnezeu de
dreptate, este o alta. Marele plan general și sistemul și legile generale mari adoptate de
Dumnezeu produc în mod continuu ceea ce la noțiunile noastre limitate este greșit și
nedrept, care până acum bărbații au fost capabili să explice în propria lor satisfacție
numai ipoteza unei alte existențe în care toți inegalitățile și nedreptățile în această
viață vor fi remediate și compensate. Pentru ideile noastre de justiție, este foarte
nedrept ca copilul să devină mizerabil pentru viață prin deformare sau boală organică,
ca urmare a viciilor tatălui său; și totuși aceasta face parte din legea universală. Anticii
au spus că copilul a fost pedepsitpentru păcatele tatălui său. Noi spunem că această
deformare sau boala sa este consecința viciilor tatălui său; dar, în ceea ce privește
problema dreptății sau a nedreptății, aceasta este doar schimbarea unui cuvânt.
Este foarte ușor să stabilim un principiu general larg, care să ne întrupeze propria
noastră idee despre ceea ce este justiția absolută și să insistăm că totul trebuie să fie
conform cu acest lucru: să spunem că "toate treburile umane trebuie să fie supuse
acestei legi ca primă lege; ceea ce este corect este de acord cu ea și stă, conflictele și
căderile greșite. Coerența privată a iubirii de sine, a prieteniei sau a patriotismului
trebuie să fie subordonată acestei gravitații universale față de dreapta veșnică
". Dificultatea este că acest Univers al necesităților create de Dumnezeu, de secvențe
de cauză și de efect și de viață care a evoluat de la moarte, această succesiune
interminabilă și agregat de cruzime nu se vor conforma nici unui astfel de principiu
absolut sau teoriei arbitrare, indiferent de ce cuvinte sunete și expresii strălucitoare ar
putea fi încorporate.
Normele impracticabile în morală sunt întotdeauna dăunătoare; căci, așa cum toți
oamenii nu le respectă, ei transformă virtuțile reale în infracțiuni imaginare împotriva
unei legi forjate. Dreptatea dintre om și om și între om și animalele de sub el este ceea
ce, sub și în conformitate cu relațiile creată de Dumnezeu existente între ele și cu
întregul ansamblu de împrejurări care le înconjoară, este potrivit, drept și potrivit
pentru a fi făcută, în vederea atât a interesului general, cât și a interesului
individual. Nu este un principiu teoretic prin care relațiile pe care le-a creat și le-a
impus Dumnezeu trebuie să fie judecate și aprobate sau condamnate.
Dumnezeu a făcut acest mare sistem al Universului și a adoptat legi generale pentru
guvernul său. Aceste legi înglobează tot ceea ce trăiește cu o rețea puternică de
necesitate. El a ales să creeze tigrul cu astfel de organe încât să nu poată să cultive
iarba, ci trebuie să mănânce altă carne sau să moară de foame. El a făcut și omul
carnivor; și unele dintre cele mai mici păsări sunt la fel de mult ca tigrul. În fiecare
pas pe care îl luăm, în fiecare respirație pe care o tragem, se implică distrugerea unei
mulțimi de existențe animate, fiecare, indiferent cât de minuțios, ca o creatură vie ca
și noi. El a făcut necesară între omenire o diviziune a muncii, intelectuală și
morală. El a făcut necesar relațiile variate ale societății și dependența, ascultarea și
controlul.
Ceea ce este făcut astfel necesar nu poate fi nedrept; pentru că dacă este, atunci
Dumnezeu marele Legiuitor este Însuși nedrept. Răul care trebuie evitat este
legalizarea nedreptății și a greșelilor sub motivul fals al necesității. Din toate relațiile
vieții cresc îndatoririle - cresc în mod natural și, fără îndoială, frunzele cresc pe
copaci. Dacă avem dreptul, creat de legea lui Dumnezeu de necesitate, de a ucide
mielul pe care îl putem mânca și trăi, nu avem dreptul să îl torturăm în acest fel,
pentru că nu este în mod necesar necesar. Avem dreptul să trăim, dacă putem cu bună
știință, prin exercitarea legitimă a intelectului nostru și să închiriem sau să cumpărăm
forța brațelor puternice ale altora, să ne punem bazele, să săpăm în minele noastre, să
ne descurcăm în fabrica noastră; dar nu avem nici un drept să ne suprasolicităm sau să
le plătim sub plată.
Nu numai că putem învăța legea morală a dreptății, legea dreptului, prin experiență și
observație; ci că Dumnezeu ne-a dat o facultate morală, conștiința noastră, care este
capabilă să perceapă această lege direct și imediat, prin percepția intuitivă a
acesteia; și este adevărat că omul are în natura lui o regulă de comportament mai mare
decât ceea ce a ajuns până acum - un ideal al naturii care-i denaturează istoria actuală:
pentru că omul a fost vreodată predispus să facă necesitate, propria necesitate ,
necesitățile societății, o pledoarie pentru nedreptate. Dar această noțiune nu trebuie
împinsă prea departe - dacă înlocuim această idealitate cu actualitatea, atunci este la
fel de adevărat că avem în noi o regulă ideală a dreptului și a răului, la care Dumnezeu
Însuși în guvernul Său al lumii nu a venit niciodată , și împotriva căruia El (spunem
noi cu o reverență) îi ofensează în fiecare zi. Detestăm tigrul și lupul pentru rabdarea
și dragostea de sânge care sunt natura lor; ne revoltăm împotriva legii prin care
membrele strâmbe și organismul bolnav al copilului sunt rodul viciilor tatălui; chiar
credem că un Dumnezeu Atotputernic și Omniscient nu ar fi trebuit să permită nici o
durere, nici sărăcie, nici o servitute; idealul nostru de dreptate este mai înalt decât
realitățile lui Dumnezeu. Este bine, așa cum toate lucrurile sunt bine. El ne-a dat acel
sens moral în scopuri înțelepte și benefice. Acceptăm-o ca o dovadă semnificativă a
loftiness-ului inerent al naturii umane, că poate să se bucure de un ideal atât de
înălțat; și ar trebui să se străduiască să o atingă, în măsura în care o putem face în mod
consecvent cu relațiile pe care le-a creat și circumstanțele care ne înconjoară și ne țin
captive.
Un sentiment al dreptății aparține naturii umane și face parte din ea. Bărbații găsesc o
desfătare profundă, permanentă și instinctivă în justiție, nu numai în efectele
exterioare, ci în cauza interioară și prin natura lor iubesc această lege a dreptului,
această regulă rezonabilă de conduită, această justiție, cu o profundă și perseverentă
dragoste. Dreptatea este obiectul conștiinței și se potrivește ca o lumină potrivită
pentru ochi și adevărul minții.
Justiția păstrează doar relațiile dintre bărbați. Ea deține echilibrul dintre națiune și
națiune, între un om și familia sa, un trib, o națiune și o rasă, astfel
încât drepturile sale absolute și ale lor nu se amestecă, nici interesele lor ultime nu se
contrazic, nici interesele veșnice ale aceluiaș dovedesc antagoniste la cele ale tuturor
sau ale oricărei alte. Acest lucru trebuie să credem, dacă credem că Dumnezeu este
drept. Trebuie să facem dreptate tuturor și să cerem de toate; este o datorie umană
universală, o pretenție umană universală. Dar putem greși foarte mult în definirea a
ceea ce este dreptatea. temporară interesele și ceea ce privește viziunea umană sunt
drepturile oamenilor, intervin și se confruntă deseori. Interesele vieții individului sunt
adesea în conflict cu interesele permanente și bunăstarea societății; și ceea ce poate
părea a fi drepturile naturale ale unei clase sau ale unei rase, cu cele ale altui.
Nu este adevărat să spunem că "un om, oricât de mic, nu trebuie sacrificat altui, oricât
de mare, pentru majoritate sau pentru toți oamenii". Aceasta nu este doar o eroare, ci
una cea mai periculoasă. Adesea, un bărbat și mulți bărbați trebuie sacrificați, în
sensul obișnuit al termenului, în interesul multora. Este o eroare confortabilă față de
egoism; căci dacă ei nu pot fi sacrificați prin legea dreptății pentru binele comun,
atunci țara lor nu are dreptul să le ceară de la sine-sacrificiu; și el este un nebun care
își dă viața sau își sacrifică proprietatea, sau chiar luxul său, pentru a asigura siguranța
sau prosperitatea țării sale. Conform acelei doctrine, Curtius a fost un prost, iar
Leonidas un idiot; și pentru a muri pentru o țară nu mai este frumos și glorios, ci o
simplă absurditate. Apoi, nu mai trebuie să se ceară ca soldatul comun să primească în
sânul lui o sabie sau o lovitură de baionetă, care altfel ar lăsa viața marelui comandant
al cărui soartă atârnă libertățile țării sale și bunăstarea a milioane de oameni nenăscut.
Masa oamenilor caută întotdeauna ceea ce este drept. Toate mașinile vaste, care
alcătuiesc un stat, o lume a statelor, reprezintă, din partea poporului, o încercare de a
organiza, nu justiția ideală care se găsește în eroare față de ordinele lui Dumnezeu, ci
acea justiție practică care poate fi atinsă în organizarea actuală a lumii. Minutele și
mecanismele civile extinsă, care alcătuiesc legea și instanțele judecătorești, cu toți
ofițerii și implementările lor, din partea omenirii, este în principal un efort de a reduce
la practicarea teoriei dreptului. Constituțiile sunt făcute pentru a stabili
dreptatea; deciziile instanțelor sunt raportate pentru a ne ajuta să judecăm cu mai
multă înțelepciune în viitor. Națiunea vizează să reunească cei mai apropiați bărbați
din stat, că ei pot încorpora în statute sentimentul lor agregat de ceea ce este
drept. Oamenii doresc ca legea să fie întruchipată dreptate, administrată fără
pasiune. Chiar și în cele mai sălbatice veacuri a existat o justiție populară sălbatică,
dar mereu amestecată cu pasiune și administrată în ură; pentru că dreptatea are o
formă nepoliticoasă cu bărbați nepoliticoși și devine mai puțin amestecată cu ură și
pasiune în comunități mai civilizate. Fiecare stat progresist își revizuiește statutele și
revoluționează din când în când constituția sa, încercând să se apropie de cea mai
bună justiție și drept practică posibilă; și, uneori, urmărirea teoreticienilor și a
visătorilor în adorarea lor pentru ideal, ridicând în lege principiile pozitive ale
dreptului teoretic, face nedreptate practică și apoi trebuie să-și repete pașii. pentru că
dreptatea are o formă nepoliticoasă cu bărbați nepoliticoși și devine mai puțin
amestecată cu ură și pasiune în comunități mai civilizate. Fiecare stat progresist își
revizuiește statutele și revoluționează din când în când constituția sa, încercând să se
apropie de cea mai bună justiție și drept practică posibilă; și, uneori, urmărirea
teoreticienilor și a visătorilor în adorarea lor pentru ideal, ridicând în lege principiile
pozitive ale dreptului teoretic, face nedreptate practică și apoi trebuie să-și repete
pașii. pentru că dreptatea are o formă nepoliticoasă cu bărbați nepoliticoși și devine
mai puțin amestecată cu ură și pasiune în comunități mai civilizate. Fiecare stat
progresist își revizuiește statutele și revoluționează din când în când constituția sa,
încercând să se apropie de cea mai bună justiție și drept practică posibilă; și, uneori,
urmărirea teoreticienilor și a visătorilor în adorarea lor pentru ideal, ridicând în lege
principiile pozitive ale dreptului teoretic, face nedreptate practică și apoi trebuie să-și
repete pașii.
Într-o lume locuită de oameni cu trupuri și, în mod necesar, cu nevoi corporale și
pasiuni animale, timpul nu va veni niciodată când nu va mai fi nici o dorință, nici o
opresiune, nici servitute, nici teamă de om, nici teamă de Dumnezeu, ci numai
Iubire. Asta nu poate fi niciodată în timp ce există intelect inferior, indulgență în viciu
scăzut, improvizație, indolență, vizite îngrozitoare de ciumă și război și foamete,
cutremur și vulcan, care trebuie să provoace necesitatea oamenilor, să servească, să
sufere și să se teamă.
Dar totuși legătura dintre dreptate este întotdeauna trasă prin și prin lumea lumii,
dezrădăcinând plantele sălbatice. Am văzut vreodată un triumf continuu și progresist
al dreptului. Nepotrivirea Angliei a pierdut America, cea mai frumoasă bijuterie a
coroanei ei. Nedrepția lui Napoleon la dus mai mult decât la zăpada Rusiei și la exilat
pe o stâncă sterilă, acolo pentru a-și îndepărta viața și a muri, viața lui un avertisment
pentru a face omenire să fie justă.
Noi înțelegem intuitiv ce este dreptatea, mai bine decât o putem descrie. Ceea ce este
într-un caz dat depinde atât de mult de circumstanțe, încât definițiile acestuia sunt în
întregime înșelătoare. Adesea, ar fi nedrept pentru societate să facă ceea ce, în lipsa
acestei considerații, ar fi pronunțat doar pentru individ. Propozițiile generale ale
dreptului omului la acest sau la altceva sunt în mod eronat: și nu rareori ar fi cel mai
nedrept față de persoana însuși să facă pentru el ceea ce teoreticianul, ca propoziție
generală, ar spune că este drept și datorat.
Acestea nu sunt plecări de la dreptate; totuși, ca și alte cazuri în care rănirea sau
moartea individului este siguranța multora, în cazul în care interesul unui individ, al
unei clase sau al unei rase este amânat la cel al publicului sau al rasei superioare, ele
pot încălca visurile regula ideală a justiției. Dar orice deviere de la justiția reală și
practică este fără îndoială însoțită de pierderea omului nedrept, deși pierderea nu este
raportată publicului. Ijudicia, publică sau privată, ca orice alt păcat și rău, este în mod
inevitabil urmată de consecințele ei. Egoismul, apucătorul, inumanul, nedreptul
fraudulos, angajatorul nelegiuit și stăpânul crud, sunt detestate de inima populară; în
timp ce stăpânul cel bun, angajatorul liberal, generosul, umanul și cel drept au o
opinie bună a tuturor oamenilor, și chiar invidia este un tribut adus virtuților
lor. Bărbații onorează pe toți cei care se ridică pentru adevăr și drept, și nu se
micsorează niciodată. Lumea construiește monumente patrioților săi. Patru mari
oameni de stat, organizatori ai dreptului, îmbălsămați în piatră, privesc în jos
legiuitorii Franței în timp ce trec în sala lor de legislație, vorbitori tăiați pentru a spune
cum națiunile îi iubesc pe cei drepți. Cum respectăm liniile de marmură ale acelor
judecători, Jay și Marshall, care arată atât de liniștit față de banca vie a Curții
Supreme a Statelor Unite! Ce monument Washington a construit în inima Americii și
a întregii lumi, nu pentru că a visat o justiție ideală impracticabilă, ci prin efortul său
constant de a fi practic doar! organizatorii dreptului, îmbălsămați în piatră, privesc în
jos legiuitorii din Franța în timp ce trec în sala lor de legislație, vorbitori tăcuți, pentru
a spune cum națiunile îi iubesc pe cei drepți. Cum respectăm liniile de marmură ale
acelor judecători, Jay și Marshall, care arată atât de liniștit față de banca vie a Curții
Supreme a Statelor Unite! Ce monument Washington a construit în inima Americii și
a întregii lumi, nu pentru că a visat o justiție ideală impracticabilă, ci prin efortul său
constant de a fi practic doar! organizatorii dreptului, îmbălsămați în piatră, privesc în
jos legiuitorii din Franța în timp ce trec în sala lor de legislație, vorbitori tăcuți, pentru
a spune cum națiunile îi iubesc pe cei drepți. Cum respectăm liniile de marmură ale
acelor judecători, Jay și Marshall, care arată atât de liniștit față de banca vie a Curții
Supreme a Statelor Unite! Ce monument Washington a construit în inima Americii și
a întregii lumi, nu pentru că a visat o justiție ideală impracticabilă, ci prin efortul său
constant de a fi practic doar! care arată atât de liniștit față de banca vie a Curții
Supreme a Statelor Unite! Ce monument Washington a construit în inima Americii și
a întregii lumi, nu pentru că a visat o justiție ideală impracticabilă, ci prin efortul său
constant de a fi practic doar! care arată atât de liniștit față de banca vie a Curții
Supreme a Statelor Unite! Ce monument Washington a construit în inima Americii și
a întregii lumi, nu pentru că a visat o justiție ideală impracticabilă, ci prin efortul său
constant de a fi practic doar!
Numai necesitatea, și cel mai mare bine din cel mai mare număr, pot interveni în mod
legitim în stăpânirea justiției absolute și ideale. Guvernul nu ar trebui să încurajeze cei
puternici în detrimentul celor slabi, nici să protejeze pe capitaliști și să-i impună pe
muncitori. Cei puternici nu ar trebui să caute un monopol al dezvoltării și al
bucuriei; nu doar prudență, ci și pentru a fi apelat de oamenii de astăzi, dar conștiința
și dreptul: justiția nu trebuie uitată în privința interesului și moralității politice
neglijate pentru economia politică: nu ar trebui să avem gospodărie națională în loc de
naționalitate organizarea pe baza dreptului.
Putem diferi foarte mult de dreptul abstract al multor lucruri; pentru fiecare astfel de
întrebare are multe laturi, și puțini bărbați se uită la ei toți, mulți numai la unu. Dar cu
toții recunoaștem cu ușurință cruzimea, nedreptatea, inumanitatea, părtinirea,
exagerarea, greșelile, prin liniile lor urâte și familiare, iar pentru a le cunoaște, pentru
a le ura și a le disprețui , nu avem nevoie de Erori și Apeluri de a revizui și inversa
Providențele lui Dumnezeu.
O sentință este scrisă împotriva a tot ceea ce este nedrept, scris de Dumnezeu în natura
omului și în natura Universului, deoarece este în natura Dumnezeului
Infinit. Fidelitate față de facultățile voastre, încredere în convingerile lor, aceasta este
dreptatea pentru voi înșivă; o viață în ascultare față de aceasta, care este dreptate față
de oameni. Nici un rău nu este cu adevărat de succes. Câștigul nedreptății este o
pierdere, suferința plăcerii ei. Iniquitatea pare adesea să prospere, dar succesul său
este înfrângerea și rușinea. După un timp îndelungat, ziua în care se ține socoteala
vreodată, la națiune în privința individului. Cravatul se înșeală. Mizerabilul,
înfometându-și trupul fratelui său, înfometă și sufletul său, iar la moarte se va strecura
din marea sa imensă nedreptate, săracă, goală și mizerabilă. Cel care scapă de o
datorie evită un câștig. Răsplata exterioară nu reușește adesea, justiția interioară
niciodată. Lăsați un om să încerce să iubească greșelile și să facă rău, să mănânce
pietre și nu pâine, picioarele cele mai rapide ale dreptății să fie asupra lui, urmând cu
șenile de lână, iar mâinile sale de fier sunt în jurul gâtului. Nici un om nu poate scăpa
de acest lucru decât din el însuși. Dreptatea este îngerul lui Dumnezeu care zboară de
la Est la Vest; și unde se sprijină pe aripile ei largi, trebuie să aducă sfatul lui
Dumnezeu și să hrănească omenirea cu pâinea îngerilor.
Nu putem înțelege Universul moral. Arcul este unul lung și ochii noștri ajung
puțin, nu putem calcula curba și nu putem completa figura prin experiența vizuală; dar
putem să-l divinăm prin conștiință și cu siguranță știm că se îndreaptă spre
justiție. Dreptatea nu va eșua, deși răutatea pare puternică și are de partea ei armatele
și tronurile puterii, bogățiile și slava lumii și, deși oamenii săraci se prăbușesc în
disperare. Justiția nu va eșua și va pieri din lumea oamenilor și nici ceea ce este cu
adevărat greșit și contrar legii adevărate a dreptății lui Dumnezeu nu va suporta în
mod continuu. Puterea, Înțelepciunea și Dreptatea lui Dumnezeu sunt pe partea
fiecărui gând drept, și nu poate eșua, mai mult decît poate Însuși Dumnezeu poate
pieri.
[Ilustrare]
XXXII.
PRINCE SUBLIME A SECRETULUI ROIAL.
Știința ocultă a magilor antice a fost ascunsă sub umbra Misterelor Antice: era
imperfect dezvăluită sau mai degrabă desfigurată de gnostici: se ghicește sub
obscuritățile care acoperă presupusele crime ale templierilor; și se găsește învelită în
enigme care par impenetrabile, în Riturile celei mai înalte zidăriri.
Magismul a fost Știința lui Avraam și a lui Orfeu, a lui Confucius și a lui
Zoroaster. Doamnele acestei științe au fost gravate pe tablele de piatră de Hanoch și
Trismegistus. Moise a purificat și le-a repetat , căci acesta este sensul
cuvântului reveal. El le-a acoperit cu un voal nou, când a făcut din Sfânta Kabalah
moștenirea exclusivă a poporului Israel și secretul inviolabil al preoților săi. Misterele
din Teba și Eleusis au păstrat printre națiuni câteva simboluri ale ei, deja modificate,
iar cheia misterioasă a fost pierdută printre instrumentele unei superstiții tot mai în
creștere. Ierusalimul, ucigașul proorocilor ei și adesea prostituată la zeii falși ai
sirienilor și babilonienilor, a pierdut, la rândul său, Cuvântul sfânt, când un Profet a
anunțat Magilor de către steaua consacrată a Inițiației, cu voalul vechi al vechiului
Templu, pentru a da Bisericii un nou țesut de legende și simboluri, care ascunde încă
și totdeauna de la Profan și păstrează mereu celui care a ales aceleași adevăruri.
A fost amintirea acestui Absolut științific și religios, a acestei doctrine care este
rezumată într-un cuvânt, a acestui Cuvânt, în cele din urmă, pierdută și găsită din nou,
care a fost transmisă celui ales din toate inițiativele vechi: aceasta a fost aceasta
aceeași păstrare, conservată sau poate profanată în Ordinul templierilor celebrit, care a
devenit pentru toate asociațiile secrete, a lui Rose-Croix, a Iluminaților și a
francmasonilor ermetici, motivul ritualurilor lor ciudate, a semnelor lor mai mult sau
mai puțin convențional și, mai presus de toate, a devotamentului reciproc și a puterii
lor.
Gnosticii au făcut ca Gnoza să fie interzisă de creștini, iar Sanctuarul oficial a fost
închis împotriva instigării înalte. Astfel, ierarhia cunoașterii a fost compromisă de
violențele de uzurpare a ignoranței, iar tulburările Sanctuarului sunt reproduse în
stat; pentru că întotdeauna, cu voie sau fără voie, regele este susținut de către preot și
este din sanctuarul veșnic al învățăturii divine că forțele Pământului, pentru a se
asigura de durabilitate, trebuie să primească consacrarea și forța lor.
Toate ipotezele probabile din punct de vedere științific sunt ultima strălucire a
amurgului cunoașterii sau a ultimelor sale umbre. Credința începe acolo unde rațiunea
se scufundă. Dincolo de rațiunea umană este rațiunea divină, față de slăbiciunea
noastră mare absurditate, Absurdul Infinit, care ne confundă și pe care noi
credem. Pentru Maestru, Compasul Credinței este deasupra Pătratului
rațiunii; dar ambele se bazează pe Sfânta Scriptură și se combină pentru a forma
Strălucirea Stelei Adevărului.
Toți ochii nu se văd la fel. Chiar și creația vizibilă nu este, pentru toți cei care o
privesc, de o formă și de o singură culoare. Creierul nostru este o carte tipărită în
interiorul și în afara și cele două scrieri sunt, cu toți oamenii, mai mult sau mai puțin
confuze.
Tradiția primară a revelației unice a fost păstrată sub numele de "Kabalah" de către
preoția lui Israel. Doctrina Kabalistică, care a fost și dogma magilor și a lui Hermes,
este cuprinsă în Sepher Yetsairah, Sohar și Talmud. Conform acelei doctrine,
Absolutul este Ființa, în care Cuvântul este, Cuvântul care este exprimarea și expresia
ființei și a vieții.
Magia este ceea ce este; este în sine, ca și matematica; pentru că este știința exactă și
absolută a Naturii și a legilor acesteia.
Magia este știința magilor antice: și religia creștină, care a impus tăcerea asupra
orcanilor mincinoși și a pus capăt prestigiilor zeilor falși, ea însăși îi convinge pe
magii care au venit din Est, călăuziți de o stea, a adora pe Mântuitorul lumii în
leagănul Său.
Steaua care le-a călăuzit este aceeași Stea Blazing, imaginea pe care o găsim în toate
inițiativele. Pentru alchimiști este semnul Quintessence-ului; la Magists, Grand
Arcanum; la Kabalisti, la Pentagrama Sacra. Studiul acestui Pentagram nu putea decât
să conducă Magii la cunoașterea noului nume care urma să se ridice deasupra tuturor
denumirilor și să facă ca toate creaturile capabile de adorație să îndoaie genunchiul.
Magia se unește într-una și aceeași știință, oricare ar fi Filosofia care este cea mai
sigură, și religia infailibilă și cea veșnică. În mod perfect și incontestabil reconcilează
acești doi termeni care, la prima vedere, par a fi atât de opuși unul față de
celălalt; credință și rațiune, știință și crez, autoritate și libertate.
Știința își are nopțile și zorile, pentru că oferă lumii intelectuale o viață care are
mișcările sale reglementate și fazele sale progresiste. Este cu adevărurile, ca și cu
razele luminoase: nimic din ceea ce este ascuns nu se pierde; dar, de asemenea, nimic
din ceea ce este descoperit este absolut nou. Dumnezeu a fost încântat să dea științei,
care este reflectarea gloriei Sale, sigiliul veșniciei Lui.
Secretul științelor oculte este acela al Naturii înseși, Secretul generației Îngerilor și
Lumilor, cel al Omnipotenței lui Dumnezeu.
" Veți fi ca Elohimii, cunoscând binele și răul ", a spus Șarpele din Geneza și arborele
cunoașterii a devenit Copacul morții.
Timp de șase mii de ani, mucenicii cunoștinței lucrează și mor la poalele acestui pom,
ca să devină din nou Copacul Vieții.
Civilizațiile au înviat și au pierit fie prin nebunia anarhică a despotismului, fie prin
anarhia despotică a Revoltei.
Avem suficienți profeți fără filozofie și filozofi fără religie; credincioșii orbi și
scepticii se aseamănă reciproc și sunt la fel de departe ca și ceilalți de mântuirea
veșnică.
Trăind numai în speranța de a fi încoronați, ei sunt primii care fac ceea ce Pythagoras
interzice într-o manieră atât de atrăgătoare în simbolurile sale admirabile; ei strâng
coroane și le pasează sub picioare.
*****
În tot ceea ce "Void", de asemenea, este Mysterious and ever Active Electricitate, și
căldură, și Eter Omnipresent. La voința lui Dumnezeu, invizibilul devine vizibil. Două
gaze invizibile, combinate de acțiunea unei Forțe ale lui Dumnezeu și comprimate,
devin și rămân apa care umple marile bazine ale mărilor, curge în râuri și râuri, sare
din pietre sau izvoare, cade pe pământ în ploi, sau îl albește cu zăpadă, punând
dunăreni cu gheață sau se adună în vaste rezervoare în sânul pământului. Dumnezeu
manifestat umple toată prelungirea pe care noi o numim nebun "Spațiu liber și gol".
Și peste tot în Univers, ceea ce noi numim viață și mișcare rezultă dintr-un conflict
continuu de forțe sau impulsuri. Ori de câte ori acel antagonism activ încetează,
rezultă imobilitatea și inerția, care sunt Moartea.
Dacă, spune Kabalah, justiția lui Dumnezeu, care este gravitatea sau femeia, a domnit
singură, crearea de ființe imperfecte, cum ar fi omul, ar fi fost imposibilă de la
început, deoarece Sinul a fost congenital cu Umanitatea, Justiția Infinită, măsurând
Păcatul prin Infinitul Dumnezeului jignit, trebuie să fi anihilat omenirea la momentul
creării ei; și nu numai omenirea, ci și Îngerii, pentru că și aceștia, ca toți creați de
Dumnezeu și mai puțin perfecți, sunt păcătoși. Nimic nu ar fi fost posibil. Dacă, pe de
altă parte, Mercy sau Benignitatea lui Dumnezeu, bărbatul, nu au fost în niciun caz
contracarate, Păcatul va rămâne nepedepsit, iar Universul va cădea într-un haos de
corupție.
Fie ca Dumnezeu să abroge un singur principiu sau o lege a atracției chimice sau a
simpatiei, iar forțele antagoniste echilibrate în materie, eliberate din constrângere, ar
extinde instantaneu tot ceea ce noi numim materie în gaze impalpabile și invizibile,
cum ar fi apa sau aburul, închis într-un cilindru și supus la un nivel imens acelei forțe
misterioase a Dumnezeirii pe care noi o numim "căldură", este eliberată de
expansiune.
În permanență, curenții și râurile mari ale curgerii aerului, rușine și rolă de la ecuator
la regiunile polare înghețate, și din nou de la acestea la taramurile erodate
toride. Eventual, incidentele acestor mișcări mari, imense, echilibrate și benefice,
cauzate de antagonismul căldurii ecuatoriale și a frigului polar, sunt taifunele,
tornadele și cicloanele care rezultă din conflictele dintre curenții care se
grăbesc. Acestea și vânturile comerciale benigne rezultă din aceeași lege
mare. Dumnezeu este omnipotent; dar efectele fără cauze sunt imposibile, iar aceste
efecte nu pot, dar uneori să fie rele. Focul nu s-ar fi încălzit, dacă nu ar fi putut și arde,
carnea umană. Cele mai virulente otrăvuri sunt cele mai suverane remedii, atunci când
sunt administrate proporțional. Răul este umbra Binelui și inseparabil de acesta.
Este visul cel mai bun al celui mai mare dintre poeți, că Iadul devine inutil, trebuie
închis pe larg, prin mărinimirea Cerului; că problema Răului trebuie să primească
soluția sa finală, iar Binele, necesar și triumfător, este domnia în Eternitate. Deci,
dogma persană a învățat că AHRIMAN și slujitorii săi subordonați ai Răului au fost,
în cele din urmă, prin intermediul unui Răscumpărător și Mediator, pentru a fi
împăcați cu Divinitatea și cu Răul până la sfârșit. Dar, din nefericire, filozoful uită
toate legile echilibrului și încearcă să absoarbă Lumina într-o splendoare fără umbre și
mișcare într-o odihnă absolută care ar fi încetarea vieții. Atâta timp cât va exista o
lumină vizibilă, va exista o umbra proporțională cu această Lumină și orice va fi
iluminat își va arunca conul umbrei. Repose nu va fi niciodata fericire, dacă nu este
echilibrat de o mișcare analoagă și contrară. Aceasta este legea imuabilă a Naturii,
Voința Eternă a JUSTIȚIEI care este DUMNEZEU.
Cele două mari coloane ale Templului care simbolizează Universul sunt Necesitatea
sau voința omnipotentă a lui Dumnezeu, pe care nimic nu o poate respecta și
Libertatea sau voința liberă a creaturilor Sale. Aparent și pentru rațiunea noastră
umană antagonică, același motiv nu este capabil să înțeleagă cum pot fi în
equipoise. Puterea și înțelepciunea Infinită puteau planifica astfel Universul și
Succesiunea Infinită a lucrurilor pentru a lăsa omul liber să acționeze și, prevăzând
ceea ce fiecare ar gândi și face în fiecare moment, pentru a face liberul arbitru și
acțiunea liberă a fiecărui un instrument care să ajute la realizarea scopului său
general. Căci chiar și un om, care prevede că altul va face un anumit act, și de acum,
controlul sau chiar influențarea lui poate folosi acea acțiune ca un instrument pentru a-
și realiza propriile scopuri.
Eu sunt, Dumnezeu a spus lui Moise, ceea ce este, a fost și va fi pentru totdeauna. Dar
Foarte Dumnezeul, în esența Sa nemanifestată, concepută ca fiind încă necăjită și
singură, nu are nici un Nume. Aceasta a fost doctrina tuturor vechilor Sageți și este
atât de explicit exprimată în Kabala. [Hebrew: ]יהוהeste numele divinității manifestat
într-un singur act, acela al creației și conținând în el, în idee și actualitate, întregul
Univers, care trebuie să fie investit cu formă și să fie dezvoltat material în timpul
succesiunii veșnice a veacurilor . Deoarece Dumnezeu nu a fost niciodată, așa că nu a
crezut niciodată, iar universul nu mai are un început decât gândirea divină, despre care
este vorba, nu mai mult decât Zeul însuși. Durata Universului este doar un punct la
jumătatea drumului pe linia infinită a eternității; și Dumnezeu nu a fost inert și
necruțător în timpul eternității care se întinde în spatele acestui punct. Arhetipul
Universului nu a existat niciodată în mintea divină. Cuvântul era în ÎNCEPUT cu
Dumnezeu și Era Dumnezeu. Inefabila NAME nu este de la Foarte Esenta, ci de la
Absolut, manifestata ca Fiinta sau Existenta. Pentru Existență sau Ființă, a spus
Filosofii, este o limitare; iar Divinitatea Foarte nu este limitată sau definită, dar este
totulpoate fi , în afară de tot ce este, a fost și va fi.
Inversarea literelor din numele inutil și împărțirea lui devine bi-sexuală, așa cum este
cuvântul [ebraică: ]יה, Yud-He sau JAH și dezvăluie semnificația multor limbi obscure
ale Kabalahului și este Cel mai înalt dintre care sunt simbolurile Coloanele Jachin și
Boaz. "În chipul Zeitei", ni se spune: "Dumnezeu a creat pe om, bărbatul și femeia au
creat-o pe ei: "și scriitorul, simbolizând Divinul de către om, ne spune că femeia, la
început conținută în om, a fost luată de partea lui. Deci, sa născut Minerva, Zeița
înțelepciunii, o femeie și în armură, de creierul lui Jove, Isis era sora inainte de a fi
sotia lui Osiris, iar in BRAHM, Sursa tuturor, Foarte Dumnezeul, fara sex sau nume, a
fost dezvoltat MAYA, Mama a tot ce este. Primul și singurul născut al Tatălui și
uimirea cu care au fost privite Cele mai înalte Taine a impus tăcerea în ceea ce
privește natura Duhului Sfânt. Cuvântul este Lumina și Viața Umanității.
Întoarceți-vă acum, cu noi, la gradele zidăriei albastre și pentru ultima lecție primiți
explicația unuia dintre simbolurile lor.
SQUARE este un instrument adaptat numai pentru suprafețe plane și, prin urmare,
adecvat geometriei sau măsurării Pământului, care pare să fie, și ar fi trebuit să fie, de
către antici, un avion. COMPASS este un instrument care are legătură cu sferele și
suprafețele sferice și este adaptat la trigonometria sferică sau acea ramură a
matematicii care se ocupă de ceruri și de orbitele corpurilor planetare.
Prin urmare, SQUARE este un simbol natural și adecvat al acestui Pământ și lucrurile
care îi aparțin, sunt din el sau îl privesc. Compasul este un simbol natural și adecvat al
cerurilor, al tuturor lucrurilor celeste și al naturilor celești.
Vedeți la începutul lecturii un vechi simbol ermetic, copiat din "MATERIA PRIMA"
de Valentinus, tipărit la Franckfurt, în 1613, cu un tratat intitulat "AZOTH". Pe ea
vedeți un triunghi pe o Piață, ambele conținute într-un cerc; și deasupra lui, în picioare
pe un dragon, un corp uman, cu doar două brațe, dar două capete, unul bărbat și
celălalt femelă. Pe partea capului masculului este Soarele, iar prin capul feminin,
Luna, semiluna in cercul lunii pline. Și mâna pe partea bărbațilordeține un compas ,
iar pe partea feminină o Piață .
Este cea mai mare, fertilă, frumoasă MAMĂ, Pământ, care produce, cu o profundă
nelimitate de bunătate, tot ceea ce slujește nevoilor, confortului și luxului omului. De
la sânul plângând și inepuizabil, vin fructele, bobul, florile, în sezonul lor. Din ea vine
tot ce hrănește animalele care servesc omul ca lucrători și pentru mâncare. Ea, în
primăvara verde, este verde cu iarbă abundentă, iar copacii izvorăsc din pământul ei,
iar din vitalitatea ei plină își ia bogăția de frunze verzi. În pântecele ei se găsesc
mineralele utile și valoroase; al ei sunt mările roi cu viață; apele sale sunt râurile care
dau mâncare și irigarea și munții care trimit curenții care se umflă în aceste râuri; ei
sunt pădurile care hrănesc focurile sacre pentru sacrificii și blazul asupra vetrelor
domestice.femelă , ca MAMA, -Marea, Prea Bine, Beneficentă Mama Pământ.
Pe de altă parte, lumina și căldura soarelui în ceruri și ploile care par a veni de la ei, că
în primăvară fac rodnic acest Pământ productiv, care restaurează viața și căldura în
venele ei, răcite de Iarnă, și-a lăsat drumul să-și elibereze cursurile și sănască , așa
cum era, acea verdeață și abundența de care este atât de prolifică. Ca agenți
procreativi și generativi, Cerurile și Soarele au fost întotdeauna privite ca bărbați ; ca
generatoare care fructifică Pământul și îl determină să producă.
"Adevărul și inteligența", sunt una dintre sectele vechi ale filosofilor indieni, "sunt
Atributele Eterne ale lui Dumnezeu, nu ale sufletului individual, care este susceptibilă
atât de cunoaștere și de ignoranță, de plăcere și de durere, de aceea Dumnezeu și
sufletul individual sunt distincte: "și această expresie a vechi filosofilor Nyaya, în
ceea ce privește Adevărul, ne-a fost predată prin lunga succesiune de veacuri, în
lecțiile de francmasonerie, în care citim că" Adevărul este un atribut divin și
fundamentul fiecărei virtuți ".
"În timp ce sunt întrupați în materie", au spus ei, "Sufletul se află într-o stare de
întemnițare și este sub influența pasiunilor rele, dar prin studierea intensă a ajuns la
cunoașterea elementelor și principiilor naturii, atinge la locul ETERNULUI, în care
starea de fericire, individualitatea sa nu încetează ".
Viața care animă cadrul muritor, respirația vieții genezei evreiești, filosofii hinduși, în
general, au rămas cu ea; dar Sufletul este divin, emanație a Duhului lui Dumnezeu,
dar nu o porțiune a acelui Duh. Fiindcă ei au comparat-o cu căldura și cu lumina
expediată de la Soare sau cu o rază a acelei lumini, care nici nu diminuează, nici nu-și
împarte propria esență.
Cu toate acestea, creat sau investit cu existență separată, sufletul, care este doar
creatura Divinității, nu poate cunoaște modul de creație al său, nici nu-și poate
înțelege propria individualitate. Nici măcar nu înțelege modul în care ființa pe care ea
și corpul o constituie, pot simți durerea, văd sau auzi. El a mulțumit Creatorului
Universal să stabilească limite la scopul rațiunii umane și finite, dincolo de care nu
poate ajunge; și dacă suntem capabili să înțelegem modul și modul de creare sau
generare a Universului lucrurilor, El a fost încântat să o ascundă de noi printr-un văl
impenetrabil, în timp ce cuvintele folosite pentru a exprima actul nu au alt înțeles clar
decât că El a făcut ca universul să înceapă să existe.
În fiecare ființă umană divinul și omul se amestecă. În fiecare dintre ele există
rațiunea și sensul moral, pasiunile care provoacă răul și apetitul senzual. "Dacă veți
trăi după trup, veți muri", a spus Pavel, scriind creștinilor la Roma, "dar dacă voi prin
duhul muriți faptele trupului, veți trăi. Duhul lui Dumnezeu, ei sunt fii ai lui
Dumnezeu ". "Carnea se laudă împotriva duhului și duhul împotriva cărnii", a spus el
scriind creștinilor din Galatia, "și acestea sunt contrare unuia cu celălalt, ca să nu
puteți să faceți ceea ce voiți". "Ceea ce fac, nu vreau", a scris el romanilor, "pentru
ceea ce vreau să fac, că nu fac, ci ceea ce urăsc eu fac, nu mai sunt ceea ce fac, dar
păcatul care locuiește în mine. Pentru voință, este prezentă cu mine; dar cum să
realizați ceea ce este bun, nu găsesc. Căci eu nu fac binele pe care vreau să-l fac; și
răul pe care nu vreau să-l fac, pe care îl fac. Apoi găsesc alegea , că atunci când
doresc să fac bine, răul este prezent cu mine; căci mă bucur de legea lui Dumnezeu
după omul dinăuntru, dar văd o altă lege în mădularele mele, luptând împotriva legii
minții mele și făcându-mă în robie față de legea păcatului, care este în membrii mei ...
Deci, cu mintea Eu însumi servesc legea lui Dumnezeu, dar cu trupul Legea păcatului
".
Viața este o luptă și lupta eroică și bună a acestei bătălii este scopul mare al existenței
fiecărui om, care este demn și potrivit să trăiască deloc. Pentru a împiedica curentele
puternice ale adversității, să avanseze în ciuda tuturor obstacolelor, să înjunghie
victoria de la aprinderea geloasă a norocului, să devină șef și lider printre oameni, să
se ridice la rang și putere prin elocvență, curaj, perseverență, studiu , energie,
activitate, descurajată de nici o inversare, nerăbdătoare de întârzieri, împiedicată de
nici un pericol; să câștige bogăția, să-i subjugăm pe oameni prin intelectul nostru,
chiar elementele prin îndrăzneala noastră, să reușească, să prosperăm și să prosperăm
- că, conform înțelegerii generale, se luptă bine lupta vieții. Chiar și pentru a reuși în
afaceri prin acea îndrăzneală care se oprește fără riscuri, acea îndrăzneală care stă în
șir pe șanse periculoase; de pătrunderea comerciantului apropiat, de îndrăzneala
operatorului fără scrupule, chiar și de cârnații din bord și de aur; să se târască pe loc
prin mijloace greșite sau prin votul ignoranței brutale - acestea sunt, de asemenea,
considerate printre marile succese ale vieții.
Dar ceea ce este cea mai mare luptă și în care trebuie câștigată cea mai mare onoare și
succesul real este ceea ce intelectul și rațiunea noastră și sensul moral, natura noastră
spirituală, luptăm împotriva apetiturilor noastre senzuale și a pasiunilor rele, material
sau animal. Numai aici sunt adevăratele glorii ale eroismului care trebuie câștigate,
numai succesele care ne dau dreptul la triumfă.
În fiecare viață omenească, această luptă este luptă; și cei care câștigă în altă parte,
adesea suferă o înfrângere ignorantă și o rușine dezastruoasă și o dezamăgire și o
rușine rușinoasă în această întâlnire.
Ați auzit mai mult de o definiție a francmasoneriei. Cel mai adevărat și cel mai
important lucru pe care tocmai l-ați auzit. Este predată ucenicului, fratelui și
învățătorului care a intrat, și este învățat în fiecare grad prin care ați avansat la acest
lucru. Este o definiție a ceea ce este Francmasoneria, a scopurilor sale și a esenței și
spiritului ei; și are pentru fiecare dintre noi forța și sfințenia unei legi divine și ne
impune fiecăruia dintre noi o obligație solemnă.
Pentru ucenic, punctele din Compass sunt sub Piața. Pentru Fellow-Craft, unul este
deasupra și unul dedesubt. Pentru Maestru, ambele sunt dominante, au stăpânire,
control și imperiu asupra simbolului pământean și materialului.
Pentru ao realiza, masonul trebuie mai întâi să obțină o convingere solidă, bazată pe
rațiune, că are în el o natură spirituală, un suflet care nu trebuie să moară atunci când
corpul este dizolvat, ci trebuie să continue să existe și să avanseze spre perfecțiune
prin toate veacurile veșniciei, și pentru a vedea tot mai clar, pe măsură ce se apropie
de Dumnezeu, Lumina prezenței divine. Această filosofie a Ritului antic și acceptat îl
învață; și îl încurajează să persevereze ajutându-l să creadă că voința sa liberă este în
întregime consecventă cu Omnipotența și Omnisciența lui Dumnezeu; că El nu este
numai infinit în putere, în înțelepciune infinită, ci în îndurare nemiloasă și în milă și
iubire infinită de delicată pentru creaturile slabe și imperfecte pe care le-a făcut El.
Fiecare grad al ritului scoțian antic și acceptat, de la primul la treizeci de secol, învață
prin ceremonialul său, precum și prin învățătura lui, că scopul cel mai nobil al vieții și
datoria cea mai înaltă a unui om sunt să se străduiască neîncetat și viguros să câștigă
stăpânirea totului, a ceea ce este spiritual și divin în el, peste ceea ce este material și
senzual; astfel încât și în el, ca și în Universul pe care îl conduce Dumnezeu, armonie
și frumusețe ar putea fi rezultatul unui echilibru just.
Ați fost învățat acest lucru în acele grade, conferite în Loja perfecțiunii, care
încorporează în mod special moralitatea practică a francmasoneriei. A fi adevărat, sub
orice tentație de a fi fals; a fi sincer în toate tranzacțiile, chiar dacă pierderi mari ar
trebui să fie consecința; pentru a fi caritate, atunci când egoismul vă va cere să vă
închideți mâna, iar privarea de lux sau de confort trebuie să urmeze actul caritabil; să
judecați cu dreptate și imparțialitate, chiar și în cazul tău propriu, atunci când
impulsurile bizare te fac să faci o nedreptate pentru a fi beneficiat sau justificat; a fi
tolerant, când pasiunea dă naștere la intoleranță și persecuție; a face ceea ce este
corect, atunci când greșelile par să promită un profit mai mare; și să nu rătăciască pe
nimeni din nimic, oricât de ușor ar părea că te îmbogăți;
Nu poate exista o Frăție autentică fără respect reciproc, bună părere și stimă, caritate
reciprocă și alocație reciprocă pentru greșeli și neajunsuri. Numai aceia care învață în
mod obișnuit să se gândească mai bine unul la celălalt, să privească în mod obișnuit
pentru binele care se află unul în celălalt și să aștepte, să permită și să ignore răul, care
pot fi Frații unul altuia, sensul cuvântului. Cei care se bat pe deficiențele unuia față de
celălalt, care se gândesc unii pe alții să fie naturali și scăzuți în mod natural, de natură
în care Răul predomină și excelență nu trebuie căutat, nu pot fi chiar prieteni și mult
mai puțin Frați.
Nimeni nu poate avea dreptul să se gândească din ce în ce mai mult la rasa lui, decât
dacă se gândește la el însuși. Dacă, dintr-o singură greșeală sau eroare, el judecă
despre caracterul altui și ia actul unic ca o dovadă a întregii naturii a omului și a
întregului parcurs al vieții sale, el trebuie să consimtă să fie judecat de același și să
recunoaștem că este corect că ceilalți ar trebui să se condamne în mod necinstit. Dar
astfel de judecăți vor deveni imposibile atunci când el își reaminteste neîncetat că în
fiecare om care trăiește acolo este un Suflet nemuritor care se străduiește să facă ceea
ce este drept și drept; o rază, oricât de mică și aproape inexpresabilă, de la Marea
Sursă a Luminii și Inteligenței, care se luptă vreodată în sus, în mijlocul tuturor
impedimentelor de sens și a obstrucțiilor pasiunilor; și că în fiecare om această rază
continuă să răcească războiul împotriva patimilor malefice și a poftelor sale nedrepte
sau, dacă a cedat, nu este niciodată stinsă și anihilată. Căci atunci va vedea că nu este
victorie, ci lupta care merită onoare; deoarece în acest fel ca în toate celelalte, nimeni
nu poate să dea întotdeauna succes. În mijlocul unui nor de erori, de eșecuri și de
neajunsuri, el va căuta sufletul care se luptă, pentru ceea ce este bun în fiecare dintre
cei răi, și crezând că fiecare este mai bun decât din faptele și omisiunile sale, pare să
fie, și că Dumnezeu îi mai îngrijește de el și îl iubește și îl iubește, va simți că chiar și
păcătosul greșit este în continuare fratele lui, care are totuși dreptul la simpatia sa și
legat de el prin legăturile indisolubile ale părtășiei. nu este niciodată stinsă și
anihilată. Căci atunci va vedea că nu este victorie, ci lupta care merită
onoare; deoarece în acest fel ca în toate celelalte, nimeni nu poate să dea întotdeauna
succes. În mijlocul unui nor de erori, de eșecuri și de neajunsuri, el va căuta sufletul
care se luptă, pentru ceea ce este bun în fiecare dintre cei răi, și crezând că fiecare este
mai bun decât din faptele și omisiunile sale, pare să fie, și că Dumnezeu îi mai
îngrijește de el și îl iubește și îl iubește, va simți că chiar și păcătosul greșit este în
continuare fratele lui, care are totuși dreptul la simpatia sa și legat de el prin legăturile
indisolubile ale părtășiei. nu este niciodată stinsă și anihilată. Căci atunci va vedea că
nu este victorie, ci lupta care merită onoare; deoarece în acest fel ca în toate celelalte,
nimeni nu poate să dea întotdeauna succes. În mijlocul unui nor de erori, de eșecuri și
de neajunsuri, el va căuta sufletul care se luptă, pentru ceea ce este bun în fiecare
dintre cei răi, și crezând că fiecare este mai bun decât din faptele și omisiunile sale,
pare să fie, și că Dumnezeu îi mai îngrijește de el și îl iubește și îl iubește, va simți că
chiar și păcătosul greșit este în continuare fratele lui, care are totuși dreptul la simpatia
sa și legat de el prin legăturile indisolubile ale părtășiei.
Dacă nu există nimic din divin în om, care este, la urma urmei, un animal mai
inteligent? El nu este nici vina, nici viciul pe care n-are o femelă; și, prin urmare, în
viciile sale el nu este decât o fiară de ordin superior; și el nu are nici măcar o
excelență morală, poate nici una, pe care un animal nu o are într-o măsură atât de
mare, nici măcar mai mare dintre ele, cum ar fi generozitatea, fidelitatea și măreția.
Bardesan, creștinul sirian, în cartea sa despre legile țărilor, spune că "în lucrurile care
aparțin trupurilor lor, ei își mențin natura ca animale, iar în lucrurile care aparțin
minții lor, fac asta pe care doresc, ca fiind liberi și cu putere și ca asemănare cu
Dumnezeu "; și Meliton, episcopul Sardisului, în cuvântul său adresat lui Antoninus
Cezar, spune: "Lăsați-l, Dumnezeul cel viu, să fie mereu prezent în mintea voastră,
căci mintea voastră este asemănarea Lui, căci ea este și ea invizibilă și impalpabilă și
fără formă ... Pe măsură ce El există pentru totdeauna, atunci și tu, când vei pune jos
ceea ce este vizibil și corupbil, vei sta înaintea Lui pentru totdeauna, trăind și înzestrat
cu cunoștință ".
Ca o chestiune mult mai mare decât înțelegerea noastră și în Geneza ebraică, cuvintele
care sunt folosite pentru a exprima originea lucrurilor sunt de un sens incert și cu
aceeași egalitate pot fi traduse prin cuvântul "generat", "produs", " "sau" creat ", nu
trebuie să contestăm sau să dezbatem dacă Sufletul sau Spiritul omului sunt o rază
care a emanat sau a ieșit din Inteligența Supremă sau dacă Puterea Infinită a chemat
pe fiecare în existență din nimic, printr-o simplă exercițiu a voinței Sale și a înzestrat-
o cu nemurire și cu inteligență ca Inteligența Divină; căci în oricare dintre aceste
cazuri se poate spune că în om divinul este unit cu omul. Din această unire triunghiul
echilateral înscris în Piața este un simbol.
Noi vedem sufletul, a spus Platon, pe măsură ce oamenii văd statuia lui Glaucus,
recuperată din mare, în care se întindea mulți ani - ceea ce privește, nu era ușor, dacă
era posibil, să discearnă care era natura sa inițială, parțial rupte și parțial purtate și
prin defăimare, se schimbă prin acțiunea valurilor și a cochiliilor, buruienilor și
pietricelelor aderente la ea, astfel încât să seamănă mai mult cu un monstru ciudat
decât ceea ce a fost când a părăsit Sursa Divină. Chiar și așa, a spus el, vedem că
Sufletul, deformat de nenumărate lucruri care l-au făcut rău, l-au mutilat și l-au
distrus. Dar masonul care are SECRETUL ROIAL poate, de asemenea, să se întreba
cu el, de la a vedea dragostea sa de înțelepciune, tendința sa de asociere cu ceea ce
este divin și nemuritor, aspirațiile sale mai mari, luptele sale, deși s-ar fi putut sfârși în
înfrângere,
SECRETUL ROIAL, al cărui prinț ești, dacă ești adevărat Adept, dacă cunoașterea ți
se pare potrivită și Filosofia este, pentru tine, radiantă cu o frumusețe divină, este ceea
ce Sohar numește "Misterul balanței". Este secretul EQUILIBRIULUI UNIVERSAL:
-
-Din acel echilibru în divinitate, între WISDOM-ul Divin Infinit și Puterea Divină
Infinită, din care rezultă Stabilitatea Universului, neschimbabilitatea Legii divine și
Principiile Adevărului, Dreptății și Dreptului care fac parte din aceasta; și Obligația
Supremă a Legii divine asupra tuturor oamenilor, ca fiind superioară celeilalte legi și
făcând parte din toate legile oamenilor și națiunilor.
-Dar acel echilibru dintre bine si rau si lumina si intunericul din lume, care ne asigura
ca totul este lucrarea Intelepciunii Infinite si a unei Iubiri Infinite; și că nu există nici
un demon răzvrătit al Răului sau al Principiului întunericului coexistat și în
controversa veșnică cu Dumnezeu sau prin Principiul Luminii și al Binelui: prin
atingerea cunoașterii a cărui echilibru putem, prin credință, să vedem că existența
răului, păcatului, suferinței și durerii în lume, este în concordanță cu Binele Infinit,
precum și cu Înțelepciunea Infinită a Celui Atotputernic.
Simpatia și antipatia, atracția și repulsia, fiecare fiind o Forță a naturii, sunt contrari,
în sufletele oamenilor și în Universul sferelor și lumilor; și din acțiunea și opoziția
fiecăruia împotriva celuilalt, rezultă Armonie și acea mișcare care este Viața
Universului și a Sufletului la fel. Nu sunt antagoniști unul altuia. Forța care respinge o
Planetă de Soare nu mai este o forță rea decât cea care atrage Planeta spre Luminarul
central; pentru fiecare este creată și exercitată de Divinitate, iar rezultatul este
mișcarea armonioasă a planetelor ascultătoare în orbitele lor eliptice și precizia
matematică și regularitatea neobișnuită a mișcărilor lor.
-Și, în cele din urmă, din Equilibrium, posibil în noi înșine, și care Masoneria zbate
fără încetare să realizeze în Inițiază sale, și cererile adepților și prinți (altceva
nedemne de titlurile acestora), intre spiritual si divin și materiale și umane în om; între
Intelect, Motivul și Sentimentul Moral pe de o parte, și Apertele și Pasiunile, pe de
altă parte, din care rezultă Armonia și Frumusețea unei vieți bine reglementate.
Ce posibil echilibru ne dovedește că și apetitul și simțurile noastre sunt forțe care ne-
au fost date de Dumnezeu, în scopuri de bine și nu de roadele malignității diavolului,
de a fi detestate, mortificate și, dacă este posibil, făcute inerte și morți: pentru ca ei să
ni se dea mijlocul prin care vom fi întăriți și incitați la fapte bune și bune și trebuie să
fim folosiți cu înțelepciune și să nu fim abuzați; să fie controlate și ținute în limitele
corespunzătoare de către Motivul și Sentimentul Moral; să se facă instrumente utile și
slujitori și să nu li se permită să devină conducători și stăpâni, folosindu-ne intelectul
și rațiunea ca instrumente de bază pentru satisfacerea lor.
Din acțiunea reciprocă și din reacția fiecăruia dintre aceste perechi de opuse și
contradicții rezultă ceea ce, împreună cu ele, formează Triunghiul, pentru toți Sageții
antice simbolul expresiv al Divinității; ca de la Osiris și Isis, Har-oeri, Maestrul
Luminii și Viaței și Cuvântul Creativ. În unghiurile unui stand, simbolic, cele trei
coloane care susțin Loja, ea însăși un simbol al Universului, Înțelepciunea, Puterea și
Armonia sau Frumusețea. Unul dintre aceste simboluri, aflat pe tabla de urmărire a
ucenicilor, învață această ultimă lecție a francmasoneriei. Este triunghiul drept,
reprezentând omul, ca o unire a materialului spiritual și material, divin și uman. Baza,
măsurată prin numărul 3, numărul triunghiului, reprezintă Divinitatea și
Divinitatea; perpendicular, măsurată cu numărul 4, numărul de pătrat, reprezintă
Pământul, Materialul și Omul; iar hipotenza, măsurată prin 5, reprezintă natura care
este produsă prin unirea Divinului și Omului, Sufletului și Trupului; pătratele 9 și 16
ale bazei și perpendiculare, adunate împreună, producând 25, rădăcina pătrată din care
este de 5, măsurarea utilizării hipotensive.
Și, ca în fiecare Triunghi al Perfecțiunii, unul este de trei și trei sunt unul, deci omul
este unul, deși de natură dublă; și el atinge scopurile ființei sale numai atunci când
cele două naturi care sunt în el sunt în echilibru; și viața lui este un succes numai
atunci când este de asemenea o armonie și frumoasă, precum marile armonii ale lui
Dumnezeu și ale Universului.
Astfel, fratele meu, este cuvântul adevărat al unui mason Mason; cum ar fi adevăratele
"
SECRETE ROIALE", care face posibil și, în cele din urmă, vor deveni adevărate,
ÎMBUNĂTATEA SFÂNTĂ a adevărată frăție masonică.
GLORIA DEI EST CELARE VERBUM. AMIN.
ALBERT PIKE 33 °
DE
TW HUGO, GCCH
Publicat de
Consiliul Suprem, 33 °
*****
WASHINGTON. DC
PREFAŢĂ.
Din însăși natura "moralei și dogmei", subiecte diferite sunt greu de găsit; cartea este
foarte împărțită în mod natural sub titlul de grade; nu există subcategorii; și întrucât
majoritatea subiectelor importante sunt atinse, într-o măsură mai mare sau mai mică,
în toate gradele aceasta însemna o perusal a întregii cărți dacă toate informațiile
despre oricare dintre aceste subiecte erau dorite.
Când sa încheiat procesul Digest (așa-zisa lipsă a unui nume mai bun), o întâlnire a
fraților Duluth a fost chemată să asigure asistența unora dintre ei în a face câteva copii
pe mașină de scris, dar ei au decis că fiecare dintre ei a vrut copie și singurul lucru de
făcut a fost să imprimați; prin urmare, cartea.
În opinia scriitorului, nimeni care nu a studiat cu atenție "Morale și Dogma" sau a mai
multor subiecte despre care este epitome, este sau poate fi un Maestru al Secretului
Regal în adevăratul sens al termenului, indiferent câte brevete poate să aibă și nici cât
de complet sunt contrasemnează de distinsi masoni de gradul treizeci și trei și este
pentru cei care nu doresc să navigheze de-a lungul unor culori false și să-și asume
titluri despre care ei nu știu sensul volumul este pregătit, crezându-se că îi va ajuta să
dobândească un interes în subiect, pe care altfel ar fi mult mai lent să câștige, dacă nu
să fie descurajat în totalitate de dificultatea aparentă de a urmări mai multe subiecte.
EXPLICAŢIE.
În explicarea caracterului folosit în index; literele "u", "m", "l" după un număr indică
faptul că subiectul menționat va fi găsit pe pagina reprezentată de număr și, respectiv,
în partea superioară, mijlocie sau inferioară a respectivei pagini; astfel "Unitatea lui
Dumnezeu a predat în Kabalah, 625-l", înseamnă că în partea a treia a paginii 625 va
fi găsit paragraful a cărui notație este o scurtă declarație.
În cazul în care nu este dată nici o scrisoare finală, aceasta înseamnă că notația se
referă la întreaga pagină, deoarece "Universul, întrebări referitoare la crearea sau
existența în sine a lui, 648" înseamnă că tot pagina 648 se referă la acea notație citată.
În cazul în care o linie (-) apare între două numere de pagini, înseamnă că ambele
pagini și cele intermediare se referă la obiectul notației opuse numerelor respective.
Aaron a făcut o imagine a unui zeu fals în timp ce Moise a primit Legea, 206 de
metri. Aaron a restaurat închinarea la Apis când a făcut vițelul de aur, 369 de
metri. Gobul de aur al lui Aaron era unul dintre boii sub lama de bronz, 818 l. Ab,
Tatăl, precum și Athah, numele Anticului din Microprosopos, 794-u. Aba și Imma,
părinte și mamă, 757-u. Abacus, masa lui Pitagora, încheiată de numărul zece, 638-
m. Abluții, băi, botezuri înainte de inițiere, explicație, 431-m. Mai sus există din cauza
a ceea ce este de mai jos, 848-u. Avraam a purtat tradițiile ortodoxe de la Chaldea,
843-l. Avraam, Isaac și Iacov, Iehova, Dumnezeul cel deosebit de, 206 de
ani. Avraam; Magismul a fost știința, 839-l. Abraxas, plenitudinea emanațiilor divine,
o idee gnostică, 554. Absolut conceput prin referire la unele lucruri substanțiale, 702-
u. "Absolut" este definită doar o colecție de negări, 651-l. Zeul absolut este în
Microprosopos, 793-l. Absolut descoperit de știința numerelor, 626-u. Existența
absolută încorporată în numele inevitabil, 700 de metri. Existența absolută este Ihuh-
Alhim, 701 m. Existența absolută, esența forțelor creatoare ale zeității, 701 m. Absolut
în materie de Inteligență și Credință, 842 de metri. Absolut este Ființa în care
Cuvântul este, după Kabalah, 841-l. Absolut este fix de la volatile; este ceea ce este,
776-l. Absolut este legea imuabilă a rațiunii și a adevărului, 776-l. Absolutul este
Adevărul, Realitatea, Motivul, al echilibrului universal, 844-u. Absolutul manifestat
ca ființă sau existență formează numele inevitabil, 849 de metri. Absolutul implică în
mod necesar unitatea absolută, 702-l. "Absolut" nu mai explică problema Bunului și
Răului, 682-u. Absolut căutat în Infinit, Neterminat; finita este "lucrarea cea mare",
776-l. Absolut însumat în Cuvântul pierdut și găsit în mod alternativ, 840 m. Absolut
însumat în Cuvântul transmis în Inițiative, 840 m. Absolut, fixul, Volatile, sunt
sinonime cu Motivul, Necesitatea, Libertatea, 791-l. Absolut, Principiul sau Prima
cauză a tuturor lucrurilor, 626-u. Absolut; urmărirea "Marii Munci" este Căutarea
pentru, 773-u. Absolut, chiar necesitatea Ființei; Ceea ce este; Motiv, 736-l. Adevărul
absolut, Frumusețea, Bine, emană de la Dumnezeu, 702-l. Absurd, Infinit, care
confundă și pe care noi credem că este Motivul Divin, 841-m. Aburi, toate ciclurile
reproduse la Templul Druidic la 235 l. Abis; Dumnezeu, potrivit lui Valentinus, a fost
de necrezut, de 559 de l. Abis, gnosticii l-au reprezentat pe Dumnezeu ca pe un
nemernic, 555-u. Abisinienii au schimbat Trinitatea hindusă, creator, materie, gândire,
550 l. Acacia, un arbore sacru al arabilor, idolul Al-Uzza, 82 de metri. Sucul de
salcâm reprezintă Arborele Vieții până la Croixul Hermetic Rose, 786-l. Acacia este o
emblemă a învierii și a nemuririi, 642-u. Salcam, facut in "coroana de spini", 82
m. Salcâmul, originea ideii de crengi de 376 l. Acacia, tamarisul spinoasc, a crescut în
jurul lui Osiris, de 82 de metri. Acacia, tip de nemurire, 82 de metri. Achaius, regele
scotilor, a văzut crucea Sf. Andrei cu o seară înainte de o bătălie, de 801 de l. Achilles
se luptă cu Scamander, 499 de metri. Moartea lui Acmon plâns de sciți, 594 de
ani. Acornul plantat înainte de cucerirea normanului devine din ce în ce mai
important, 317 l. Achronically; când stelele se ridică sau se opun Soarelui, 471 de
metri. Fapte, secret necunoscut, 131-l. Acționează o parte esențială a
Masoneriei; munca necesară, 152-l. Acțiune mai mare decât scris, 350-u. Acțiuni,
importanța unor mici, de 173 m. Acțiunile, în sfere obișnuite, sunt oportunități pentru
cele mai nobile, de 350 de metri. Acțiunile, mai evidente decât reale, sunt
recompensele criticate ale lui Good or Evil, 705-l. Acțiunea și opoziția forțelor
contrare aduc Harmony, 859-l. Activ și pasiv; Prima Mare Cauza împărțită în, 653-
l. Principiile active și pasive au dat naștere ideii Universal Soul, 664 de
metri. Principiile active și pasive, simbolurile de lumină și întuneric ale lui, 404-
l. Principiile active și pasive simbolizate prin părțile generative, 401-l. Principiile
active și pasive simbolizate de Jachin și Boaz, 860 de metri. Simboluri active și
pasive; bărbați și femei, 784 de metri. Energia activă a voinței prezentului exprimată
prin votul Oamenilor, 860-u. Viața activă are scopuri spirituale, 243 de
metri. Principiul activ difuzează; Pasiv, colectează și face roditor prin natura, 772-
u. Principiul activ reprezentat de Light, 305-l. Principiul activ se află în minte,
exterioară materiei, 657-l. Adam a aparținut atât imperiului luminii, cât și cel al
întunericului, 567-u. Adam se conforma în mascul și feminin și o stare de echilibru
stabilită, de 795 l. Adam a interzis să mănânce din fruct, ca să nu știe, 567-u. Adam
este Tetragramul uman, rezumat în Yod, 771 m. Adam Kadmon asistat de Duhul viu,
Isus Cristos, 566 de metri. Adam Kadmon a început concursul cu puterile răului, 566
de metri. Adam Kadmon, care conține toate cauzalele primei cauze, este un
macrocosmos, de 760 m. Adam Kadmon a creat după ce Vestigiile Luminilor au fost
îndepărtate de Dumnezeu, 751-u. Adam Kadmon a emanat de la Unitatea Absolută și
așa este el însuși o unitate, de 760 de litri. Adam Kadmon a fost modelat în Male and
Female când a fost introdus echilibrul, 763-u. Adam Kadmon curge în jos în propria
lui natură și la fel este și dualitatea, 760 de litri. Adam Kadmon a avut în el Nephesek,
Ruach, Neschamah, Neschamah Leneschamah, 757-u. Adam Kadmon este desemnat
în a treia persoană, Hua, El, 763-u. Adam Kadmon este Ideea Universului neapărat în
divinitatea manifestată, 758 de metri. Adam Kadmon a făcut până la limbă cele nouă
Sephiroth, 757-l. Adam Kadmon, Omul Primitiv, realizat de Demiourgos, 562-
l. Adam Kadmon se întoarce la Unitate și la Cel mai înalt și așa este și ternar și
cuaternar, 760-u. Adam Kadmon, primul născut, omul primitiv, 267 de metri. Adam
Kadmon, Ideea Universului, a atribuit o formă umană, 757 l. Adam Kadmon, Logos,
tip om, om primitiv, 251 de metri. Adam Kadmon, omul primar, emițat în spațiul
evacuat, 746-u. Adam Kadmon nu a fost format bărbat și femeie când Kings au murit,
797 de ani. Adam, primul, a fost Microprosopos; Macroprosopos primul Occult
Adam, 795-u. Adept, gradul 28, Cavaler al Soarelui sau Printul, 581. Adeptul legat de
Misterele Antice, de 50 de ani. Adityas, sau atributele solare, un Dumnezeu Vedic
Soare, 602-l. Adityas, puterile distincte ale lui Surya, fiecare cu un nume, 587 de
metri. Adonai, aplicat la Deity, reprezintă 208 de metri. Adonai, adică; înlocuit cu
numele adevărat, 201-l. Adonai, Fiul, Kabalah atribuie răscumpărarea la, 104-
m. Adonai, cel mai puternic dintre numele Zeului; mișcă Universul, 787-l. Adonai,
unul dintre cele șapte reflecții ale lui Ophites, 563 de metri. Adonai al fenicienilor este
o personificare a Soarelui, 594-u. Adonai sau Adon, numele fenician pentru
Dumnezeul Soare, 587-u. Adoniram, Joabert, Satolkin, cei trei maeștri, reprezintă,
210-u. Adonis și Apollo ale grecilor sunt personificări ale Soarelui, 594-u. Adonis și
Proserpine în plimbări reprezintă -, 404-m. Adonis sau Thammuz, moartea și învierea
în mistere, 406 de metri. Adonis, simbolul Soarelui, de 77 de metri. Adonis, Soarele,
adorat de fenicianul Byblos, 587 de ani. Adonis rănit în porții private de
mistreți; emblema lui, 412-l. Adon înseamnă Domnul și Maestrul, 591 de
ani. Adorarea divinității necesită ceva tangibil pentru a înălța mintea, 617 de
litere. Progresul în ritual, depinde de, 136-m. Progresul în Rit, cei care au dreptul la
136 m. Adversitatea, binecuvântările și avantajele, 145 de metri. Aeschylus a acuzat
că a reprezentat Misterele pe scenă, 384-l. Aeschylus și alții declară că viața nu este o
scenă de repaus, 691-u. Aesop și alții declară că obiectul suferinței este benefic, 691-
u. Aesch Mezareph spune că cele șapte sephiroth inferior reprezintă șapte metale, 798-
l. Afecțiune, o singurătate în 189 de metri. Afecțiunea, cuvintele merg puțin în
adâncimi de 189 de metri. Agathodaemon, sau Kneph, reprezentat de Osiris, 587-
l. Vârsta pe care o reprezentăm nu este mărită de descoperirile noastre, 808-l. Vârstele
Soarelui reprezentate de cele patru vârste ale omului, 465-u. Veacurile au trecut
înainte ca motivul să fie preferat imaginației, 674 de metri. Agla, hieroglifică a lui,
indică Secretul Triple al Marii Lucrări, 104-l. Agni trăiește pe focul sacrificiului, pe
vatra cerului, de 602 de metri. Agni, Mediatorul dintre Dumnezeu și om, 602 de
metri. Fenomenele agricole legate de religia egipteană, 588-u. Oamenii agricoli,
primitivi ai Orientului au fost în totalitate, 445 m. Ahih Ashr Ahih, eu sunt ceea ce
sunt, sensul numelui asumat de Deity, 697-l. Ahriman și slujitorii răului să fie
împăcați cu sfârșitul zeității și răului, 847-l. Ahriman a numit "șarpele vechi, Prințul
întunericului", etc. de persani, de 498 de metri. Ahriman a fost de acord cu Ormuzd în
crearea Omului, 258-u. Ahriman a condamnat să locuiască în întuneric 12.000 de ani,
257 de l. Ahriman a fost considerat mai vechi decât Ormuzd de unele secte Parsee,
613-u. Ahriman a distrus principiul pur al omului, 258-u. Ahriman nu este o ființă
malefică în epoca timpurie a lumii, 613-u. Originea lui Ahriman a tuturor relelor, a
reprezentat Darkness, 443 l. Ahriman produce Deos și zeități la egal cu cele ale
Ormuzd, 662-l. Ahriman, cel de-al doilea născut din Lumina primitivă, ambițios, de
257 de metri. Ahriman, demonul persan al Răului, de natura întunericului, 661 de
metri. Ahriman principiul malefic al religiei lui Zoroaster, 449-u. Ahriman să fie
triumfător în ultimele trei perioade, 258-m. Ahriman să conducă lumea până la
sfârșitul timpului, 623-l. Închinarea lui Ahriman a fost considerată cauza căderii
omului, 613-u. Ahura Mazda, prin puterea Cuvântului, a făcut Cerul și Pământul, 613
l. Ahura Mazda susține că a creat Universul și omul, 612-u. Ahura Mazda, Indra,
Ormuzd este o stradă strălucitoare, de 601 de l. Ahura Mazda este numită Primul
Născut din toate lucrurile, foarte lumină de 613 de litri. Ahura Mazda a reprezentat
lumina primară, 612-u. Ahura Mazda, Suprem, al cărui Suflet este Cuvântul Excelent,
613 m. Ainsoph și îmbrăcămintea Lui erau singure în fața lumii spațiului liber, 750-
u. Ainsoph a numit Lumina, pentru că este imposibil să o exprimi prin orice alt
cuvânt, 740 de metri. Ainsoph este titlul Cauzei cauzelor, sensul său fiind "fără
sfârșit", 747-u. Ainsoph, rege al teologiei Sephiroth; Fiind suprem și absolut, 99
m. Ainsoph din Kabalah corespunde cu Cuvântul, 271-l. Ainsoph a aplicat uneori
prima emanație, Kether, Coroana, 747-u. Aionii gnosticii corespund celor 28 de Izeds,
257-u. Aionii gnosticii au corespuns cu feroarii din Zoroaster, 256-u. Aerul și Focul,
alb și roșu, Milostivirea și Judecata nu intersex, 795-m. Aerul dă elementele și
principiile senzației compuse, 784 de metri. Aerul, unul din simbolurile regenerării
spirituale în Mistere, 357-l. Aerul a fost folosit ca un test pentru a reprezenta posibila
purificare a sufletului, 397-u. Aerul, Apa, Focul, denotă Benignitatea, Purtătorul de
Justiție; Mercy ca mediator, 799-u. Al, un nume al divinității, reprezintă 208 de
metri. Al, Al Schadai, Alohayim, Adonai, nume de mult cunoscute ale Deity, 697-
l. Al Shadai, aplicat la Deity, reprezintă 208 de metri. Al, sufletul Universului, unul
dintre numele zeității pe Deltă, 532-u. Al, primul fenician Natura Natura, Principiul
Luminii, 727-u. Azotul alchimic corespunde Tetragramului ebraic, 732 m. Jargonul
alchimic creat pentru a înșela turma vulgară, 731-u. Doctrina filosofică alchimică sau
ermetică, 772-792. Filosofia alchimică primește câteva explicații în Kabala, 741-
u. Învățăturile alchimice ascund semnificația lor în multe cazuri, 792 de
metri. Alchimiștii au susținut că agentul magic a determinat forma substanței
modificabile, 773-l. Alchimii visează să fie mereu tineri, bogați, să nu moară, 772 de
ani. Alchimii au recurs la Masonerie și au inventat gradele, 731-u. Alchimiștii, sarea,
sulful, mercurul, marile simboluri ale lui, 57-l. Alchimii scriitori ai Marii Munci
folosesc expresii simbolice și figurative, 774 de metri. Alchema reduce cele patru idei
la Absolut; Fixat; volatilă, 791-l. Alchimia, masca filosofiei hermetice, 791-
l. Aldebaran, lider, a precedat Soarele în semnul Taurii, 451-u. Aleph este omul; Beth,
femeia; Un principiu; Doi, Cuvântul, 771-l. Alfader peste detențiile scandinave, Thor
și Odin, 598-u. Alfadir, numele islandez al lui Dumnezeu, dar are douăsprezece nume
în Asgard, 619-u. Alfarabie, un arab, a cultivat știința hermetică, 840 de l. Alexandru
Macedonean a spus: "Nimic nu este mai nobil decât munca", 40 de ani. Alexandru,
rezultatul războaielor de 247 de metri. Alexandru, rezultatele muncii lui Faust și
Luther au depășit pe cea a lui, 43-u. Alexandria, învățăturile școlii evreiești-grecești
de 250 de metri. Școala Alexandriană a adus aproape în comun magia și creștinismul,
731 de ani. Școala Alexandrian, Doctrina predată în, 170-u. Alcibiades a acuzat crima
de a divulga secretele Misterelor, 384-l. Alhim alocat modei Universului din Genesis,
568 de metri. Alhim, unitatea agregată a Forțelor Creative ale Divinității manifestate,
de 701 m. Alhim au fost subordonate Zeități printre fenicieni, 568 de
metri. Compoziția lui Alkahest a descris, 788 de metri. Alkahest are virtutea
generatoare de a produce piatra triunghiulara cubica, de 787 m. Alkahest este
principiul vieții în profunzimea materiei, 787-l. "Toată" este numită Înțelepciune, iar
în ea Totul este conținut, 793-u. Toate lucrurile s-au însumat în Unul când Fiul este în
Înțelepciune și Inteligență, 800 de ani. Totul a fost, este, va fi; nu va exista, nu este,
nici nu a fost, mutație, 793-l. Alegorii generează erori prin faptul că au fost acceptate
literalmente, de 205 de metri. Alegorii din Masonerie devin lecții de înțelepciune
atunci când sunt înțelese, 597 de metri. Alegiorii din Scripturi conțin adevăruri
profunde, de 250 de litri. Alegiorii ermeticienilor au explicat prin dogma lor unică,
777 l. Alegorii, Adevărul ascuns sub o succesiune de, 246-l. Analogiile analogice au
reprezentat ideile metafizice ale Misterelor, 385-u. Expresie alegorică aleasă de
filozofi pentru a exprima idei teologice, 678-u. Alegorie și simbol instrumentele
eficace de instruire, 355-m. Alegorie invită la cercetare și recompensează solicitantul,
355-l. Alegoria despre pierderea Cuvântului Adevăr reprezintă 205 l. Alegorie, cele
mai simple fapte ale Vechiului Testament sunt un, 266-u. Alegorie folosită de Sageți
pentru a ascunde operațiunile naturii, 659 de metri. Alohayim, cu Tsabaoth,
simbolism de, 104-m. Alohim, un nume pentru Microprosopos, 795-u. Alohim, aplicat
divinității, reprezintă 208 de metri. Alohim; cele cinci litere ale numelui scântei din
Severitate dau numele, 795 de metri. Alpha și Omega sunt prima și ultima literă a
alfabetului grecesc, 701-u. Alpha și Omega, definiția lui Zoroaster a Deity, 273
m. Alpi, marele altar al Europei; Toamna o lungă zi a Sfântului Sfânt, 713 de
lire. Altarul din Est are o referință astronomică, de 483 de metri. Altarul parfumurilor
indică Focul care urmează să fie aplicat naturii, 783-u. Alternative între care mintea
omenească a oscilat, 694-l. Alva-butcherii în Olanda, 49-l. Amas compus din inițialele
cuvintelor care semnifică Air, Water, Fire, 799-u. Ambitia, cel mai inalt obiect al
omului, 74 l. Ambrose și Augustin, sfinți, împărțirea zilei lor, 115-u. Ambrose,
arhiepiscop de Milano, vorbește despre misterele creștine, 545 de cuvinte. Ambrose,
Sfântul, a avut loc Stelele au suflete, 672-u. Ameth, datoria unui print, 176-u. Amida a
devenit Răscumpărătorul; va judeca și condamna oamenii, 616-u. Amida, sau Omith,
numele ființei supreme japoneze, 616-u. Amon, soarele, adorat în Phrygia, Atys,
Libia, 587 de l. Amonius a ascuns știința sub deghizările creștine, 732-l. Ammomus
Saccos și Platon au adus împreună creștinismul și magia, 731 de ani. Amos îi acuză pe
Evrei de închinarea la zei falși, 206 de metri. Amshaspandele sunt șase dintre semnele
zodiacale sub steagul Luminii, 663-u. Amshaspandele corespund Aor, Zohar, Zayo,
din Kabalah, 740-l. Amshaspands, numele lui, 257-u. Amshaspandele Persilor,
Lumină, Foc, Splendor, 740-l. Amshaspands, sau Genii, șase creat de Ormuzd după
propria sa imagine, 256-l. Amshaspandele recunoscute în Kabalah de Lumină,
Splendor, Luminozitate, 740-l. Amschaspands din Zend Avesta comparativ cu cele
șapte Rishis, 602-u. Amschaspands a prezidat departamentele speciale ale naturii,
612-u. Amun, un Dumnezeu ascuns, Ființa Supremă a Egiptenilor, 281-l. Amun,
Athom, Phtha, Osiris, din Egipteni, sunt personificări ale Soarelui, 594-u. Amun nu a
creat nimic, dar totul a emanat de la el, 254-u. Amun sau Amun Kneph, Duhul sau
respirația naturii, 614 de metri. Amun-Re, Jupiterul libian, a reprezentat forțele
inteligente ale naturii, 584-l. Amun-Re, la fel, cu Kneph din a cărui gură a eliberat oul,
585-u. Amun numit "care luminează lucrurile ascunse", 253-l. Amun, simbolul
Soarelui, de 77 de metri. Amun, creația prin emiterea gândirii ca fiind Cuvântul cauzat
de, 254-u. Amun, Ram-ul care se afla pe cartea din gradul 17, simbolul lui, 254-
u. Amun, Dumnezeul Suprem, la început cel al Egiptului de Jos, 253-l. Amun a fost
natura pe care Dumnezeu a venerat-o la Memphis, Egipt de Jos, 584-l. Numele lui
Amun pronunțabil numai de preoții egipteni, 621-l. Analogia dă Sagei forțele
naturii; este știința binelui și a răului, 737 de litere. Anarhia nu a dat nici un chip de
Masonerie, 153-l. Anaxagoras a recunoscut existența unor particule elementare
supreme, 676-l. Anaxagoras a expus ideile religioase grecești superioare, 617 de
metri. Anaxagoras dă o relatare despre originea lucrurilor, 495 de metri. Anaxagoras
include în minte principiile morale, precum și viața și mișcarea, 677 de
litere. Principiul "Inteligenței" al lui Anaxagoras posedă defectele "Necesității", 677-
l. Teza lui Anaxagoras subversivă a Mitologiei și a religiei exterioare, 679-
u. Anchises, în Aenid, a învățat Aeneas doctrina Sufletului Universal, 666 de
metri. Vechiul Ascuns nu conține o femeie; Totalitatea sa este de sex masculin; Hua,
El, 763-u. Vechile virtuți și fapte ale Cavalerului trebuie să fie cinstiți, 804-l. Vechi,
Preasfânt, numit Hua, El; nu Athah, Tu, 794-u. Vechi, Preasfânt, Ascuns de Ascuns,
este Coroana Supremă, 762-l. Ancient of Days, Atik Yomin, constituit de cele șapte
Sephiroth, 727 de metri. Ancient of Days este partea interioară, sau Soul, a lui
Macroprosopos, 758-u. Vechi de zile, titlul dat Creatorului în Kabalah, 266 l. Opinii
vechi despre pământ și cer, 442 -. Vechea solutie poetica si filosofica a marilor
probleme, 653 m. Religia antică bazată pe venerarea pură și simplă a Naturii, 610-
l. Vechi edificii religioase ale Veda, 602 m. Gândul antic reprodus în speculațiile de
astăzi, 697-u. Ancii credeau că planeta " forța motrice a fost una inteligentă, de 671 de
metri. Andocide acuzat de crima de a divulga secretele Misterelor, 384-l. Crucea lui
Andrei; Hungus, în secolul al IX-lea, a văzut pe cerul St, 801 m. Îngerii, numiți
Reflecții, au pornit de la Ialdabaoth, 563 de metri. Îngerii au fost însărcinați să-i ajute
pe om să-și exercite libertatea, 252-u. Îngerii, stelele căzute sunt, în mitologia ebraică,
căzute, 510-l. Îngerii răului au căzut, așa cum au făcut oamenii; pentru a fi restaurat,
apoi domnia sfârșiturilor rele, 686-u. Îngerii evreilor au corespuns cu Feroerii din
Zoroaster, 256-u. Armata angelică compusă din gazde ceresc, 509-l. Furia nu este
responsabilă pentru dispensațiile lui Dumnezeu de suferință, 718-u. Furie, rezultate
de, 123-l. Natura umană și spirituală a omenirii, 857-l. Animal Kingdom simbolizat de
Mach, studiat de Maestrul Mason, 632-u. Analele, sub Cezarii, sunt Autorul, 48-
u. Ungerea, un simbol al dăruinței către Cel Adevărat și Bun, 538 l. Ungerea,
inteligența sursei de ulei de, 267-l. Antareya A'ran'ya, unul dintre Vedele, dă o relatare
despre creație, 609-u. Antropopathismul Scripturilor evreiești, opuse de Alexandrieni,
285-u. Antichitatea doctrinei care a dat suflete vii cerurilor etc., 669 de
metri. Antagonismele naturii omului pot fi în echilibru, dacă el o va face, 765-u. Anti-
masonii au cauzat ieftinirea zidăriei; pompul său, afișajul său, 814-m. Anti-masonii
din 1826, în America, cei mai buni prieteni și cei mai răi dușmani ai Masoneriei, 814
de metri. Masoneria purificată anti-masoni prin persecuție, 814 m. Antipatia și
simpatia, inacțiunea și opoziția rezultă în armonie, 859-l. Anubis în forma unui câine a
ajutat-o pe Isis în căutarea și reprezentarea ei - 376 de litri. Aoom, simbolul Domnului
tuturor lucrurilor, 621 m. Aor Mupala, Lumina minunată sau ascunsă, Voința
divinității, 740 de litri. Aor al Divinității manifestat în flacăra care izbucnește din
focul invizibil, 740 l. Aor Pasot, "Lumina cea mai simplă"; Ayen Soph, Infinit înainte
de Emanație, 745-l. Aor Penai-Al, Lumina chipului lui Dumnezeu, 748-
u. Apartament, al patrulea, al 18-lea grad, reprezintă libertatea de Evil, 289-
u. Apartament, al patrulea, al 18-lea, reprezintă modelul Masoneriei, 289 de
metri. Apartament, al doilea, al 18-lea grad, reprezintă domnia Evilului, 288 de
metri. Apartament, al doilea, al 18-lea Grad, reprezintă scene diferite, 288-
l. Apartament, al treilea, gradul 18, reprezintă consecințe materializate, 289-
u. Apartament, al treilea, al 18-lea, reprezintă consecințele păcatului, 288-
l. Apartamentele din Misteri au trecut prin grade, 432-l. Apă și lipsă de credință marii
obstacole în calea succesului masonic, 237 de metri. Aphanison sau dispariția a fost
unghia lui Osiris în piept, 377-u. Aphanison a reprezentat dispariția Soarelui la
Solstițiul de iarnă, 377 de ani. Aphanison, dispariția lui Osiris, Bootes, Adonis, 484-
u. Afrodita, principiul unității și armoniei universale, 683 de metri. Apis, Aaron a
făcut o imagine a zeului egiptean, 206 de metri. Apis reprodus de Aaron în deșert ca
aurul, 448-u. Apocalipsa, o carte Kabalistică, sigilată de șapte sigilii, de 727
l. Apocalipsa, un rezumat kabalistic al figurilor oculte, se împarte - 321-u. Apocalipsa,
un epic minunat explicat prin numere ca Key, 728-u. Apocalipsa ca obscură ca
Sohar; se adresează Inițiatului, 321 de metri. Apocalipsa, clavicul cabalistic nu este
explicat de creștini, 731-u. Apocalipsa completează știința lui Abraham și Solomon,
321-l. Apocalipsa, derivarea celor patru creaturi ale lui, 461-l. Doctrina apocalipsei,
pură Kabala, pierdută de parizieni, 727 de ani. Apocalipsa întruchipează
Occultismul; nu este scris pentru cei 321 de metri. Apocalipsa vopsește lupta dintre
Bine și Rău, de 272 de litri. Fotografiile apocaliptice sunt pantaci cu cifre ca Key,
727-l. Apocalipsa arată sensul Kabalistic al Templului, de 235 de metri. Apocalipsa,
Apoteoza acelei Credințe Sublime care, 321-u. Apollo și Dionusos, Natura și Arta,
dintr-o singură sursă comună, 585-l. Apollo, la Delphi mormântul a ținut corpul de
407 m. Apollo se luptă cu Python, șarpele spărgător, de 499 de metri. Apollo, simbol
al Soarelui, 77 de metri. Apollo triumfa peste Python pe 25 martie, 407 de
metri. Appollonius de Tyana spune că Dumnezeu trebuie să fie exprimat prin spirit,
282-l. Apollos din Alexandria, referință la botezul lui Ioan, 262-u. Apostolii, creștinii
timpurii, au considerat incomplete scrierile lui, 248-u. Apostolii lui Hristos,
semnificația secretă a numărului, 233-m. Constituțiile apostolice vorbesc despre
misterele creștine, 543-l. Aparatul afirmă că Malakoth se numește Haikal, 799-
u. Aparatul folosit în Marea lucrare, 785-u. Auzele și simțurile sunt forțe care ne-au
fost date pentru Bine, 860 de l. Gradul de diplomă, declarația că masoneria este
închinarea în, 219-u. Ucenic, gradul I, 1 m. Ucenic, semnificație de pregătire, teste,
purificări în gradul, 253-u. Ucenicul studiază regatul mineral simbolizat de Tub, 632-
u. Ucenicii "Compass are ambele puncte sub Piața, 854-l. Apprentice's Grip,
Moralitatea, nu reușește să ridice candidatul, 640 de l. Șorț de piele de oaie albă,
origine, 407-l. Apulesius reprezintă Lucius inițiat în Misterele, 387-390. Apulius
descrie o efigie a Zeului Suprem, 412-l. Vărsător, primul dintre cele patru semne
regale, caracterizează Reuben, 461-u. Înțelepciunea arabă, care nu a fost pusă în
seamă de Biserica medievală, cu tradiții arabe de 625 de l, mult în comun cu cele ale
evreilor, 616 l. Arabii nu aveau niciodată un sistem de politeism de 616 l. Arabii au
învățat credința primitivă a unui singur Dumnezeu de către Mahomed, 616-l. Formele
aramte ale pronumelor personale, He-She, 700-u. Arabii i-au îmbrățișat pe mulți
Kabaliști, 625 de l. Arabe, cum ar fi Geber și Alfarabius, au cultivat știința ermetică,
840 de l. Formele aramte ale pronumelor personale, He-She, 700-u. Araor, Zeul
Caldean Suprem, Tatăl Luminii, 742-l. Areanum; la Magisti, Steaua Blazing
simboliza Marele, 842-u. Arcul se sprijină pe o coloană de o parte, de 846-
l. Arhanghelii au numărat șapte, 233 de metri. Arhelaus, episcop de Mesopotamia,
vorbește despre secretul creștin timpuriu, 544 de cuvinte. Arhetipul Universului nu a
existat niciodată în mintea divină, de 849 de metri. Arhetipul lucrurilor unite cu
Infinitul de către raza divină, 267-u. Arhimagul, Soarele, cel mai nobil agent al puterii
divine, 612 de metri. Arhitect al Universului; Împăratul chinez a ridicat un Templu la
615 de l. "Arhitecții", printre numele gnosticului, încep în misteriile lor, 543 de
metri. Arhitecți sau masoni de gradul 12 până la al 14-lea; îndatoririle lui, 332-
u. Arhitecți, simbolism în gradul 12 al șefului, 202-l. Architectonica, Simbola, găsită
pe edificii antice, de 235 de metri. Arhitectura, simbolismul celor cinci ordine ale lui,
202-u. Expeditie argonautica; Orfeu a primit misterele Samotracii, 427-u. Argument
nu la fel de convingător pentru bărbați, 166 de metri. Teoria ariană despre Creația
rasei umane, 565-u. Arik Aupin, una dintre denumirile lui Adam Kadmon,
Macroprosopos, 758-u. Arik Aupin sau Macroprosopos; Seir Aupin sau
Microprosopos, 799 de metri. Aristobulus, evreu, al școlii din Alexandria, 250 de
metri. Aristobulus, declarație referitoare la Scripturile evreiești, 250 l. Aristotelul a
acuzat de nelegiuire pentru o încălcare a legilor de închinare a lui Ceres, 384-
l. Aristotel a susținut că fiecare Stea era o parte a Sufletului Universal, de 671 de
metri. Aristotel, cu privire la Mistere, 379 de m. Aristotel, zicând despre natura lui
Dumnezeu, 283 de metri. Aristotel a arătat modul în care religia se poate întemeia pe
o bază intelectuală, de 710 de litri. Aristotel se apleca aparent spre un Dumnezeu
Personal Inteligent, 679 de l. Aristides a susținut că inițierea a adus mângâiere și
speranță, 379-l. Actul lui Aristotel a fost primul, universul a existat pentru totdeauna,
679 l. Aristotel“ s doctrina implică un mișcător etern în întregime în act, 679-
u. Sistemul lui Aristotel tinde să dovedească faptul că Natura se îndreaptă spre binele
final, de 681 m. Aritmomania, o specie de Divinație a Pitagoreanilor, 633-u. Arius a
declarat Salvatorul de o natură asemănătoare cu Dumnezeu și cu Omul, 565-u. Arius a
declarat că Mântuitorul a fost într-adevăr creat, 564-l. Arius, Cuvântul făcut de
Dumnezeu în conformitate cu, 279-l. Ark; imaginea organelor de generație conținută
în Isaac, 412-l. Arca sau pieptul care conține organele genitale ale celor mai tineri
Cabiri în Mysteries, 427 de metri. Arkaleus sau Hercule, numele scitic, Etruscan,
numele pentru Dumnezeul Soare, 587-u. Artemis Proserpina, salvatorul care conduce
spiritele spre Cer, 395-u. Artemis reprezintă principiul distrugerii semințelor, 395-
u. Artificer, Demiurgul, era guvernatorul lumii și cel de 557 de metri. Artist sau autor
doar portretizează ceea ce ar trebui să fie sau nu omul, 349-l. A emigranților arieni de
pe pantele din Himalaya, 714-u. Ashlar, perfect, legat de cubul dublu al Perfection,
503 m. Ashlar, perfect, reprezinta statul, 5 m. Ashlar, dur, schimbat în formă de la
triunghiulare la cub, 787-m. Ashlar, dur, pentru a fi pregătit pentru lucrare, este o
piatră fără formă, 787 de metri. Ashlar, dur, reprezinta Oameni nepoliticosi si
neorganizati, 5 m. Asp, dedicat lui Isis, purtată pe cap și pe alții, de 501 m. Ass,
creștinii acuzați că l-au închinat; origine, 103-u. Asasinii, soarta, prefigurează cea a
dușmanilor libertății, 148 de metri. Assassins, cuvântul hindus format din cele trei
silabe finale de nume de 82 m. Asasinii, numele Zeităților Binelui și Răului conțin
numele lui, 82 de metri. Asasinii lui Khurum, numele și relațiile cu stelele, 488-
l. Asasinii din Khurum, simboluri ale dușmanilor de libertate, 148 de metri. Asistența
lucrătorului umil în progresul vieții, 158 de metri. Astarte avea un templu construit
pentru ea la Tire de Hiram, 410 de l. Lumina astrală este marele agent al operațiilor
ermetice ale Soarelui, 774-l. Astrologia a stabilit locul de înălțare a planetelor, 463-
l. Astrologia a practicat între toate națiunile; mama științelor, 463-u. Astaphal, unul
dintre cele șapte reflecții ale lui Ophites, 563 de metri. Astronomia lui Pitagora a fost
astrologia, 626 de metri. Astronomia studiată de druizi, calcule efectuate de nopți,
619-u. Astronomie, cea mai importantă dintre Științe pentru antici, 597-u. Numele
asirian pentru Dumnezeul Soarelui a fost Bel, 587-u. Atanasie se sfătuiește să nu ia
literalmente sfânta literă, 266 de metri. Athah, Tu, nu a fost aplicat Sfântului Antic,
dar Hua, El, 794-u. Athelstane, regele Angliei, a văzut Sf. Crucea lui Andrei în timp
ce se ruga, 801-l. Ateistul poate fi aplicat unui om cu o concepție mai înaltă, 643-
l. Ateismul și panteismul, reduse la termeni simpli, par la fel, 672-u. Ateismul de jos
pentru a spune Universul este Dumnezeu, 707 l. Ateismul imposibil cu o credință în
Motivul lui Dumnezeu, 737 l. Ateismul este formal care neagă pe Dumnezeu în
termeni, dar nu în realitate, 643-l. Ateismul, sau totul este natură și nu există alt
Dumnezeu, 672-u. Ateismul, într-adevăr, este negarea realității oricărei idei a lui
Dumnezeu, 644-m. Ateu credința sau necredința să fie reale, 644-647. Crezul ateilor
ar face un Pandemoniu al acestei lumi, 646 de l. Concepția ateistă nu ar convinge
omul, 647. Teoria ateistă a declarat că nu satisface dorința umană, 646-u. Athom,
Amun, Phtha, Osiris al egiptenilor, sunt personificări ale Soarelui, 594-u. Athom-Re
era superior tuturor zeilor naturii, a fost simbolizat de Lumină, 584-l. Athom, ființa
care a fost, este și trebuie să vină, Dumnezeul cel Mare, 584-l. Athom, Dumnezeul
Suprem al Egiptenilor, deasupra Amun, 597 de l. Athom, Dumnezeul Suprem al
Egiptului de Sus, la fel ca Om și Brehm, 584-l. Atik Yomin, Ancientul zilelor Kabala,
727 de metri. Atika Kadischa, numele celor trei capete ale lui Adam Kadmon în
Sohar, 758-u. Soluția făcută de școala atomică provine din combinațiile de atomi, 676
de metri. Atributele nu există fără substanță, 572-l. Atribute, Dumnezeu dezvăluit
numai de către el, 267 l. Atribute ale Deity personified, 271-m. Atribute ale zeității
simbolizate pentru a da o idee despre Dumnezeu, 513-l. Atributele lui Dumnezeu sunt
virtuțile omului, 704-u. Atributele lui Dumnezeu sunt adjectivele unui mare
substantiv, 574-l. Atributele lui Dumnezeu prezintă întreaga esență divină sub un
aspect, de 555 de metri. Atributele lui Dumnezeu prezintă întreaga esență divină a
unui aspect, 555 de metri. Atributele unui singur Dumnezeu devin divinități separate,
672-l. Atributele sufletului, sau Dumnezeu, nu sunt Dumnezeu sau sufletul, 573-
u. Atribute, titlul lui Dumnezeu poate fi aplicat fiecăruia, de 555 de metri. Atys și
preoții săi mutați, simbolul lui, 412-l. Atys, mutilat, moare și este readus la viață în
Mysteries, 422-l. Atys, Dumnezeul soarelui din Frigia în misterele lui Cybele, 407-
u. Auditorii, primul dintre gradele misterelor creștine, 541-l. Auditorii au fost
începători pregătiți să primească Dogma creștină, 541-l. Augustin a afirmat că fiecare
lucru vizibil a fost supraintenționat de puterea îngerilor, de 671 de litri. Augustin,
Episcop de Hippo, vorbește despre misteriile sublime ale creștinismului, 546-
u. Augustine, St., pe religia creștină înaintea lui Hristos, 262 de metri. Augustin,
Sfântul, definește credința dată Novici, 547 de ani. Auir Kadmon, spațiul primar,
efectuat prin retragere, 749 l. AUM, numele tridimensional al Deity în rândul
hindușilor, 632-l. Aum, dacă ar fi pronunțat, ar face ca pământul să tremure și Angerii
să se cutremureze, 620 de metri. Aum, adică cuvântul sacru hinduist, 82 de
metri. Aum al Hinduilor, al cărui nume nu era cunoscut, 584-l. Aum numai pronunțat
prin scrisorile sale; sensul cuvântului, 620-m. Aum, reprezentat de caracterul mistic,
de 82 de metri. Aum a reprezentat cele trei Puteri combinate în Zeul Hindusului, 620
de metri. Aum, numele sacru indian al unei divinități; manifestat ca, 205-u. Aupin,
Arik sau Macroprosopos; Aupin Seir sau Microprosopos, 799 de metri. Aur, Lumina,
numele luminii vestigiului Ainsoph, 750 de metri. „Aur“ substanța din care curge
Lumina; focul relativ la căldură, 740 m. Aurelius, Marcus, a învățat că cerurile și
sferele au făcut parte din Sufletul Universal, 669 de metri. Autoritatea este echilibrul
libertății și puterii, 845-u. Ecumenismul de toamnă o perioadă de doliu general
datorită lui-, 588-l. Echinocțiul de toamnă a adus recolta și frunzele care se
încadrează, 444-l. Ecumenismul de toamnă, motiv pentru celebrarea misterelor la 404-
l. Ecumenismul de toamnă, motivele pentru celebrarea Misterelor de la, 491 m. Ayen
Soph, Infinit înainte de orice emanație, un termen Kabalistie pentru Deity, 745-l. Azi,
Genii din căsătoria dintre Cer și Pământ, 658 de metri. Aziluth; Divinitatea a restaurat
mai întâi universalitatea celor șapte împărați ai lumii, 797-u. Azilut, emanație sau
sistemul emananților, de la Atsil, 746-l. Azilutul înseamnă în mod specific primul
sistem al celor patru lumi sau sisteme, 746-l. Azilut, Lumea Divină a Teologiei
Sephiroth, 99 de metri. Azilut, lumea din Divinitate, 552-u. Azot compus din Sulf,
Mercur, Salt, 773-l. Azot, fecundat de energia intelectuală, Maestru al materiei
absolute, 778 de metri. Azoth, Lumina Astrală, magnetism înțeleasă de antici, 791-
u. Azoth, forța magnetică universală, lumina vieții, agentul magic, 778 de metri. Azot,
alchimistii, corespunde Tetragramului ebraic, 732 m. "Azoth", un tratat în Materia
Prima a lui Valentinus, 1613, 850 m. forța magnetică universală, lumina vieții, agentul
magic, 778 de metri. Azot, alchimistii, corespunde Tetragramului ebraic, 732
m. "Azoth", un tratat în Materia Prima a lui Valentinus, 1613, 850 m. forța magnetică
universală, lumina vieții, agentul magic, 778 de metri. Azot, alchimistii, corespunde
Tetragramului ebraic, 732 m. "Azoth", un tratat în Materia Prima a lui Valentinus,
1613, 850 m.
B
B este pasivul, A activ; Unitatea este Boaz; binarul este Jachin, 772-u. Baal sau Bal
semnifică Domnul și Maestrul, 591-u. Babilonul, un mare șarpe viu venerat de
poporul lui, 500 de oameni. Babilon, imagini ale șerpilor de la Templul Belului, 499
de l. Bacchus condus de un Miel, sau Ram, la Springs, etc, 466-m. Bacon a dat
filosofiei un scop și o metodă precisă, 710-l. Bactria, doctrinele lui Zoroaster au venit
inițial de la, 258-l. Principiul rău reprezentat de numărul cinci, 630-u. Babilonul
Dumnezeu, Bal, puterea căldurii, a vieții, a generației, 590 de l. Babys, o putere
înființată ca un adversar al lui Osiris, 588-u. Bagha, Felicitosul, un Dumnezeu vedic
soare, 602-l. Bainah și Hakemah, Inteligență, Înțelepciune, al doilea Sephiroth, 552-
u. Bainah, mamă, capacitatea pasivă din care curge Inteligența, 552 de metri. Inițierea
Bakchic, embleme ale simbolului principal de generație la, 421-m. Inițierea bacchiei,
carnea crudă a mâncat de către inițiat la un, 421-u. Bakchos, la inițiere, suferințe,
moarte, înviere, a reprezentat, 421-u. Paharul lui Bakchos între Cancer și Leu, un
simbol, 438 de metri. Bakehos sau Bacchus, soarele, adorat în Tracia ca Saba Zeus,
410 l. Bakchos, ucis de Titani, a mers în Iad; restabilit la viață, 406-l. Bal, unul dintre
zeii din Siria, Asiria, Chaldea, etc, 590 de l. Bal sau Bala, aplicat la Deity, reprezintă
208 de metri. Bal, așezat pe un taur, cu Soarele ca simbol, era puterea vieții, 590 de
l. Bal, Zeul Suprem al Moabiților, Amoniților, Carthagienilor, 591-u. Balanța și forma
umană reprezintă modelul lumii de restituire, 794-l. Echilibru, echilibru misterul, 305-
u. Echilibrul, totul din Univers continuă cu misterul, 305-u. Balanță, explicație a
sufletului care își pierde fericirea cu ajutorul lui, 490-l. Balanța avea Gedulah pe de o
parte, Geburah pe cealaltă, Tefaret peste, 757 m. Balanța avea Hakemah pe o parte,
Binah pe cealaltă, Kether peste, 757 m. Balanța are aranjamentul Sephiroth în jurul
valorii de 762 l. Soldul deținut de motivul Absolut, deasupra bărbatului și femeii pe
fiecare parte, este ideea principală a lucrurilor, 769-l. Balanța a instituit că judecățile
ar putea fi refăcute și nu mor, 798 de metri. Balanța, simbolul întregului echilibru, a
învățat definiția Masoneriei, 854 de metri. Balanță, simbolul persoanei de sex
masculin și feminin, 757 de metri. Balanță, simbolul persoanei în forma cărora
Sephiroth a fost schimbat, 757 de metri. Echilibru; rădăcina de mai sus este
reprezentată de acul, de 798 de metri. Echilibru; Secretul regal este ceea ce Sohar
numește "Misteriul", 858 de litere. Soldul folosit pentru a explica Ternar, 769-
l. Balder ucis de Lok, Principiul Răului, în Misterele Druizilor, 430 de metri. Balder,
sfâșiat de Hother, plâns de scandinavii, 595-u. Corpul lui Balder a fost plasat într-o
barcă de Lok și a fost pus pe apă, la 430 m. Votul pentru aderare, o obiecție suficientă
pentru a exclude, 121 m. Bannerele de gradul Royal Arhitect reprezintă constelațiile,
409-l. Baphomet adorat ca idol de către templieri este o absurditate, 818-l. Bafometul
Templului, reprezentând Sulul sau capul caprei, 779 de litri. Bafomet, figura ierogilă
reprezentând agentul universal, 734 m. Baptiști, sisteme religioase care se apropiau în
timpul lui Ioan, 247 de m, Botezul, un simbol al purificării, 538-l. Botezul printre
gnostici se referă la numele Ascuns, 561-l. Botezul ca un rit sfânt cerut de Hristos,
262-u. Botez, Christos sa unit cu Eon Isus de către, 560 de metri. Botezul este un
simbol pregatitor care precede moartea, 392 de litri. Botezul lui Ioan ritualul original,
263-u. Botezul, una dintre cele mai importante ceremonii gnostice, 542-l. Doctrinele
Bardesanes au explicat, 553-m. Bardesani, creștinii sirieni au îmbrățișat doctrinele, de
553 de metri. Bardesani, creștinul sirian, citând din "Cartea Legilor", 857-l. Barruel,
Abbe, Memorii pentru istoria Jacobinismului, 49-l. Obiceiul de bază pentru a defăima
un om vrednic, 337 de metri. Bazilidean ceremoniile au fost variate și oarecum
fantastic, 543-u. Basilideenii, o sectă creștină, au practicat Misteri, 542 de
metri. Basilideanii au sărbătorit 10 ianuarie, data botezului lui Cristos în Iordan, 543-
u. Basilideanii au dat talismane fiecărui candidat, 542 de metri. Basilide, concepția lui
Dumnezeu prin 271-u. Doctrinele bazilide au îmbrățișat 365 de emanații, 554-
u. Basilide, atribute personificate ale lui Dumnezeu în teoria lui, 271 de
metri. Basilide, gnosticul creștin, a predat cele șapte idei de emanație, 553-l. Basilik,
regelui regal al faraonilor, 413-u. Vasile, episcopul Cezareei, vorbește despre secretul
misterelor creștine timpurii, de 545 de metri. Baza unui triunghi cu unghi drept
reprezintă Zeitatea și Divinul, 861 m. Baza triunghiului unghi drept este Femeie, 789
m. Bazele adevăratei credințe religioase, ale adevărului filosofic, transmutația
metalică, 776-l. Idei de bază la întemeierea marilor ordine religioase, 815 m. Bazele
adevăratei frați; obligațiile și obligațiile sale, 856-l-857-m. Baterie de gradul 8, aluzie
la, 137-u. De baie de șapte ori în mare, simbolism, de 431-l. Bătălia dintre natura
noastră spirituală și materială cea mai mare, 854-u. Bătălia vieții; cea mai mare glorie
câștigată în conflictul dintre propriile noastre naturi din anii 854-u. Beaconul de pe
vârful muntelui reprezenta divinitatea persană, de 592 de metri. Frumusețea și
armonie reprezentate de Vau, 799 de metri. Frumusețea este proporții armonioase în
forme, 845-u. Frumusețea fenomenelor naturale, 244-l. Frumusețea sau Armonia
Divină, Legea Veșnică, o latură a triunghiului masonic, 826 m. Frumusețea sau
armonia produsă de echilibrul Justiției și Mercy, 859 de metri. Frumusețea sau
Armonia rezultatul Voinței Divine limitate de Înțelepciunea Divină, 846 l. Frumusețea
reprezentată de directorul junior al unei loji, 7-l. Frumusețea reprezentată în Kabalah
de verde și galben, 267-l. Frumusețea rezultă din echilibrul dintre Bun și Rău, 782 de
metri. Frumusețea, severitatea, bunătatea sunt Părinții care pleacă de la Tatăl
Părinților, 794 de ani. Frumusețea, coloana care susține lumea; cea a Junior Warden,
800-u. Frumos, în Absolut, emană de la Dumnezeu, 702 de ani. Frumoasele vieți sunt
cele exacte, 845-u. Frumos ar trebui să fie just; totul este frumos, 845-u. Lucrurile
frumoase se referă la Frumusețea Absolută, 702 de metri. Beethos și gândirea Lui au
făcut înțelepciunea roditoare prin Lumina Divină, 563-u. Beethos Profundity, Sursa
Luminii și Adam-Kadmon, 562-l. Începutul lucrurilor a fost un singur Dumnezeu care
a creat materia, 609 l. Început, Cuvântul este, a fost, va fi în, 323-l. Ființă și Existență,
moduri de, echilibru reciproc, 98-u. Ființa, Existența, este de la sine; motivul ființei
este acela de a fi, 97 de ani. Fiind de la cine emană Adevăratul, Frumosul, Binele, este
triple și unul, 702-l. Fiind; cum poate mintea să primească o intuiție a Absolutului,
285-u. Fiind este Primul Principiu, 322-u. Fiind, Filosofia, de 98 de
metri. Fiind: Vedanta și filozofii Nyaya recunosc un Suprem, 607-u. Fenomenele
fenomenelor ar trebui să fie explicate prin filozofia ocultă, 822-u. Bel din Haldei este
o personificare a Soarelui, 594-u. Bel, simbolul Soarelui, 77 de metri. Bel, numele
asirian și caldean pentru Dumnezeul Soarelui, 587-u. Bela, una dintre zeitățile celtice
de pe monumentele antice, 591-u. Credința privind existența spirituală și materială,
232-u. Credință, esențială, a unui Perfect Elu, 233-u Convingeri într-o existență
viitoare, din dorința de a remedia nedreptățile, 830 l. Credința în divinitate și nemurire
o senzație naturală, 517-u. Credința în divinitate în pericol din cauza interpretării
greșite, 652 de metri. Credință în bunăvoința lui Dumnezeu, înțelepciune, dreptate, o
parte a Crezului masonic, 531-u. Credința în natură ca fiind suficientă, nu atît de real,
644-u. Credința în Tatăl tuturor, Masoneria necesită cu înțelepciune; de ce, 166-
l. Credința unui mason cu privire la durere și suferință, 228-229-u. Credința în zidărie,
220 de grade. Credința Patriarhilor nu a exclus reprezentările simbolice, de 512
metri. Credință, rezultatul respingerii moralei și religiei, 197 de ani. Credința fără
înțelegere a fost aplicată Cuvântului unui Maestru, 697 de metri. Credintele șefilor
templieri indicați prin indicii și simboluri ale gradelor masonice, 819-u. Credințele
trebuie separate de certitudinile noastre, 776-u. Bellerophon luptă cu Chimera, 499 de
metri. Belin sau Belinus: Gaii s-au închinat Soarelui sub numele de, 591-u. Templul
Benares reprezintă Surya tras de un cal cu douăsprezece capete, 587-u. Benedict, Papa
al paisprezecelea, a reînnoit Taurul lui Clement al Doisprezecelea, de 50 de
metri. Beneficiile muncii mari la suflet și la trup, 785-u. Benefactorul trebuie să caute
apatie în beneficiile lui, 317-u. Benefactorii se bucură de răsplată în continuare, 172-
u. Benefactorii, pentru a face toate, să fie piedici, au alții seceră recompensa lotul de,
238-u. Operațiunile benefice sunt lente; acele distructive sunt rapide, 317 de
metri. Benignitatea sau Milostivirea lui Dumnezeu, Barbatul, 846-u. Benign turnat în
autocrația Zeu determină continuarea Universului, 769 m benign călire Justiție a
permis Zeu pentru a crea, 769-u Berna, masonii în 1743 proscrisă de Consiliul, 50 m
Beth Alohim afirmă că înaintea lui Dumnezeu a format un concepție el a fost singur,
752-u. Beth este femeia; Aleph, omul; Un principiu; două cuvânt, 771-l. Biblia
adăugată la un punct într-un cerc, interpretarea vapidă a lui, 105-m. Biblia, doctrinele
lui, îmbrăcate în limbaj care se potrivește înțelegerii nepoliticosului, 224-l. Biblia
exprimă incomplet știința religioasă a evreilor, 744-l. Biblia, sfântă, una dintre marile
lumini; o parte din mobilierul Casei, 11 m. Biblia vorbește despre Dumnezei ca
Lumină; de asemenea, Isabeanii și Kabaliștii, 739 de ani. Binah și Hakemah denotate
de El, Yod, 798 de metri. Binah și Hakemah, cei doi lobi ai creierului lui Adam
Kadmon, 758 de metri. Binah, prin energia lui Hakemah și al doilea Yod, proiectase
cele șapte Sephiroth, 756-l. Binah se unește cu Hakemah și strălucește în El, 763 de
l. Binah, femeie, sa așezat pe partea stângă a lui Hakemah, 756 l. Binah, iluminat în
Hakemah de un al doilea Yod, a apărut, 756 de metri. Binah împreună cu Hakemah
concepe și ieșirea este Adevărul, 763-l. Binah, In formatio, existent în Corona a Lumii
Emanației, 758-u. Binah este o persoană și se numește Mama, Imma, 799 de
metri. Binah este impregnat de Înțelepciunea cu o influență luminată, 793-u. Binah
este vârful inferior al celor trei Yoduri care compun Yod-ul, 763 m. Binah este
capacitatea intelectuală productivă de a produce gândirea, Daath, 758 de metri. Binah,
semnificația Kabalistică, 202-l. Binah a produs cele șapte împărați împreună, 796 de
litere. Binah reprezintă sau este, Vulturul, 798 de metri. Binah, Mama, Hakemah,
Tatăl, în echilibru ca bărbat și femeie, 763 de metri. Binah, Mama, egală cantitativ cu
Hakemah, 763-u. Binah, Înțelegerea, trimite toate lucrurile în lumile ... 753. Cei șapte
fii ai lui Binah erau rigorile perfecte, fără legătură cu o rădăcină în Sfântul, 795 de
ani. Fiii lui Binah au fost plasați în echilibru când înțelepciunea a fost conformă
bărbatului și femeii, 796-u. Binar, o măsură a Unității, 771-l. Binarele devin unitate
prin combinarea Puterii Generatoare și a Capacității Productive, de 772 m. Binar este
Jachin; Unitatea este Boaz, 772-u. Binar este Unitatea multiplicându-se prin ea însăși
pentru a crea, 771-m. Explicații binare Unitate; Unitatea însăși și ideea Unității sunt
două, 771-u. Numarul binar reprezinta totul fals, dublu, 630 m. Numărul binar, doi,
exprimă contrariile în natură, 630 m. Binar, generatorul societății și al legii, numărul
de Gnoza, 771 m. Nașterea lui Mithras a sărbătorit pe 25 decembrie, 406 de
ani. Vulturul negru, regele păsărilor, poate declanșa soarele, 787-u. Negru a naturii
Principiului Răului sau a întunericului, 662 de metri. Blazing Star un simbol al lui
Sirius, 486-l. Blazing Star o emblemă a Prudence, Omniscience, All Seeing Eye, 506-
u. Blazing Star o emblemă a Soarelui față de frații noștri antice englezi, 506-
u. Blazing Star (un ornament al unei loji), simbolismul, 15. Blazing Star anunță
nașterea Soarelui, 787-u. Blazing Star, emblema Adevărului Divin, 136 de
metri. Vedeta stralucitoare a Adevarului formata de Credinta de mai sus, Raza care se
odihnește la Apocalipsa, 841 m. Blazing Star sau o imagine a acestuia găsită în fiecare
inițiere, 842-u. Blazing Star, sau Horus, descendenți ai Soarelui și Lunii, 14-
u. Aprinzând Steaua semnul Marelui Arcan al Magistrilor, 842-u. Blazing Star semnul
chintesenței către alchimiști, 842-u. Blazing Star semnul Pentagramei Sacre către
Kabalisti, 842-u. Binecuvântarea, în ciuda răului său, viața este a, 142-
l. Binecuvântarea încercărilor, a durerii, a durerii, va fi înțeles, 240 l. Orbire, mizerie,
robie, simbolizată de condiția candidatului, 639-u. Sufletele simbolizează trădarea lui
Hristos, refuzul protecției, condamnarea, 641-l. Blucher, condus de băiat țărănist,
salvează Wellington de la șosea, 42 de metri. Blue Masonry, explicație greșită a
simbolului fecioarei plângând în, 379-u. Boaz și Jachin explică misterele
antagonismelor naturale, 772-u. Boaz și Jachin, linii paralele, punct în cerc, reprezintă
Solstices, 506-u. Boaz și Jachin, simbolurile bi-sexualității numelui inevitabil, 849 de
metri. Boaz a pus pe el globul terestru, un simbol al părții noastre materiale, de 860
m. Boaz este Unitatea; binarul este Jachin, 772-u. Boaz, numele coloanei din stânga
intrării; semnificație, 9-l. Boaz, o coloană a Templului înțelepciunii, reprezintă
pasivul, de 860 m. Boaz, referit simbolic, 202-l. Boaz reprezintă Glory, unul din
Sephiroth de Kabalah, 267-l. Boaz, al optulea Sephiroth, este Splendor sau
Perfecțiunea Divinității, 736-l. Corpurile animate de o parte a ființei lui Dumnezeu,
609-l. Corpurile se întorc la elemente - o geneză perpetuă, 540-u. Corp: Doketes
credea că Hristos a luat pe Sine numai apariția unui, 564 de metri. Corpul, sufletul și
spiritul Triada ermetică, 792 de metri. Organismul universal al corpului este
Quintessence, o combinație de lumină și aur, de 773 de metri. Bohemian "Thot"
corespunde Tetragramului ebraic, 732 m. Bolingbroke, Doamne, activitate și utilitate
în pensionare, 39 l. Bootes este marea stea, Arcturus, 454 m. Bootes joacă un rol
important în legenda Osiriei Landseer, 483-487. Bona Dea, numele Misteriilor de la
Roma, 625-u. Pătrundă în jurul coloanelor cabanei, simbolismul, 209 m. Borsippa,
șapte etape ale piramidei, de 233 m. Borsippa: piramida de la Bel la Babilon conținea
șapte sfere de, 729-u. Legături stabilite în scopul rațiunii umane de către Zeitate, 852
de metri. Boundehesch, o scriere sacră despre zoroastrianismul 612-u. Dinastia din
Bourbon se termină cu Bomba, 49 de ani. Brahm, Sursa tuturor, Foarte Dumnezeu,
fără sex sau nume, 849-l. Brahma, ca Inteligență încarnată, a transmis cunoștința
omului, 604-u. Brahma, după ce a creat Universul, a fost absorbit în Spiritul Suprem,
608 l. Brahma a hindușilor, o personificare a Soarelui, 594-u. Brahma a împărțit
corupția unei naturi inferioare, de 603 de l. Brahma, agentul creator al Veda,
interconectat cu Universul, 603-l. Brahma, puterea creatoare a Trinității Hinduse, de
550 de metri. Brahma, masculul divin, produs din ceea ce este, 608-l. Brahminii au
exprimat ideea activă și pasivă, printr-o statuie, de ambele sexe, 656-u. Brahmins
"Trinitatea cea mai veche, Brahma, Vishnu, Siva, 550 de metri. Brain de
Microprosopos produs de dragoste impregnarea Rigor, 796-u. Bramah, simbolul
Soarelui, de 77 de metri. Bramah, Vishnu, Seeva, manifestări ale Unității Divine, 205-
u. Marea braziliană, un simbol al purificării înainte de a putea contempla Steaua
Flaming, 782 de metri. Marea mării, descriere și simbolism, 410-l. Brazenul Șarpe,
Nakhustan, un semn al puterii vindecătoare, 497-u. Respirația vieții, vitalitatea, piere
cu cadranul muritor, 852 de metri. Brehm, asemănător cu Athom și Aum, a fost
Dumnezeul Suprem, 584-l. Brehm, Dumnezeul suprem hindus, deasupra lui Brahma,
Vishnu, Siva, 597-l. Briah, Lumea creării teologiei Sephiroth, 99 de metri. Brihim sau
Brehm nu au dat nici o emblemă sau un semn vizibil, 605-u. "Fratele" o batjocură
când ne-am malignat unii pe alții sau le-am înșelat, 808-u. "Frate," caracteristici
necesare pentru a fi un adevărat, 122 de l. Fratele descoperit de mason în flacără și
fumul de luptă, 57 de metri. Frate, eroare, pentru a fi rostit cu amabilitate, 134-
u. Frate, laudă a; se abține de la dispreț, 120 de l. Frăția omului o tendință de filozofie
Kabalistică, 625 de l. Frăția de zidărie făcută de Secretul Regal, 861-l. Frăția este
posibilă numai între cei care au respect reciproc și -, 856-l. Buddha a înțeles esența lui
Trimurti, 82 de ani. Buddha, însemnând numele de, 82-u. Buddha sau religia Fo a
introdus idolatria în China, 615 de l. Buddha reprezentat a fost răstignit, 505-
l. Buddha, primul legislator masonic, doctrinele lui, 277 l. Buddha, gimnosofii au
venit din religia lui, 278-u. Buddha să ridice toți oamenii până la starea perfectă, 623
de metri. Budiste Cruci și ruine în Irlanda și Scoția, 505-l. Ideea buddhistă era materia
care subjuga inteligența, 258-l. Buddhistă Trinitate a lui Buddha, Dharma, Sanga,
semnifică - 551 m. Budiștii susțin că Sakya a hindușilor a constituit o Treime, de 551
de metri. Budiștii ar fi trebuit să ajungă în Irlanda, 278-u. Budismul, o inovație pe o
religie mai veche, 602-u. Doctrinele budiste, exterminate de Brahmaism, 278-
u. Clădirea este lentă; distrugere rapid-exemplu, 320-m. Taur și după aceea Ram
considerat ca regenerator al Naturii, 465 l. Taurul a dus în Spania și Gaul de către
cimbrieni, 451 de metri. Taurul a fost ținut sacru de hinduși, japonezi, egipteni, pentru
că -, 448-u. Taur; în ceremonii, acoperite cu crape negre, a fost un aur, 479-l. Taur al
papei Clement împotriva masonilor, titlu și sancțiuni, 50 de metri. Taurul lui Mithras
moare din intepatura Scorpionului în toamnă, 466 de lire. Bull, care deschide noul an,
rupe cu cornul său oul din care se naște lumea, 448-u. Taur, Taur, reverență religioasă
pentru Taurul Zodiacal, 450 l. Taur, simbolul lui Apis, 254-l. Taur; simbolurile
Soarelui și Lunii apar pe cap, pe gât, din spate, 451-l. Tauri, simbolism, 404-
410. Arsură de ardere a Scripturilor, 286-u. Poverile guvernului suportate de cei care
seceră beneficiile, 176-u. Buriale, eulogii la, 187-m. Burke, membrii comunelor au
plecat când sa ridicat să vorbească, 37 de ani. Buthos și gândirea Lui au făcut
înțelepciunea roditoare prin Lumina Divină, 563-u.
C
Daath este Legea, Gândul, Intellecția care produce ideea, 766-l. Daath, intelectul care
curge din Hakemah și Binah, 552 de metri. Daath, rezultatul combinării dintre
Hakemah și Binah, 757-l. Daath, Cuvântul lui Platon și Gnosticii, 552 de
metri. Dagger, cu palton negru și alb, o emblemă de lumină și întuneric, de 506
m. Dagon sau Oannes, Dumnezeul Mării, Leviatanul învins de Iehova, 498 de
ani. Damasc, episcop, a expus un testament la bătălia de la 53 de metri. Dan are pentru
dispozitiv un Scorpion schimbat la un Vultur sau Vultur, 461-m. Dante Alighieri,
Ghibellin, născut în 1265, 822-l. Dante a aplicat figurile și numerele Kabalah la
Dogma creștină, 822 m. Dante, comedie divină, schițată în timpul lui Platon, 101 de
metri. Dante a expus în mod public simbolul Adeptului Rose Croix, 822-l. Dante se
reîntâlneste spre lumină folosind Diavolul ca o scară, de 822 m. Comedia Divină a lui
Dante este o declarație de război împotriva papalității, 822 de metri. Călătoria lui
Dante seamănă cu inițierea în Misterele lui Eleusis, 822 de metri. Lucrarea lui Dante
dezvăluie cu îndrăzneală misterele; este Johannite Gnostic, 822 m. Întunericul este o
sursă de teamă și teamă față de antici, 443 de metri. Întunericul un dușman, o groază,
pentru anticii, 595 de metri. Întuneric, Soare condus mai departe spre sud de puterile
lui, 445-u. Caracterul întunericului și luminii din Misterele lui Eleusis, 403-
u. Întuneric și Lumină caracteristici proeminente ale Misteriilor lui Isis, 404-
u. Întunericul provine din materia brută care compune cauza pasivă, 659-l. Întuneric
considerat mai vechi decât lumina de către unele secte Parsee, 613-u. Întunericul nu
are casă în Univers, 845 m. Întunericul ascunde Universul și reduce toată natura la
nimic, 660-u. Întunericul pe o parte în urma iluminării pe celălalt, 845 m. Întuneric
sinonim cu Evil, 660 m. Întunericul este întruchiparea principiului Răului, 595 de
metri. Daun, ca Arun, călărețul, precede Surya, 587-u. Diaconii din misterele creștine
timpurii au păstrat ușa, 543 de l. Guvernatorul mort, Ascultarea Viu, 315-u. Moartea,
dar o singură întrebare, "A trăit bine", după, 184-u. Moartea cauzată de inerția sau
imobilitatea Forțelor asupra impulsurilor, 846-u. Moartea completează transformarea
necesară pentru reabsorbția sufletului, 686-u. Moartea pentru egipteni, dar renovarea
și unirea, 588. Moartea este Marele Învățător, 183 de ani. Moartea este adevărata
inițiere; dormi misterul introductiv, 392 de metri. Moartea, ca absența mișcării,
caracteristică distinctă a frigului, 664-l. Moartea, misterele, care trebuie căutate în
Viața însăși, 101-u. Moartea, nici răul, dar ceea ce a făcut viața, 184-u. Moartea
zeitatilor nu inconsistente cu nemurirea lor, 590 de metri. Moartea seminței pentru a
da naștere unei noi plante un simbol în toate religiile, 395-u. Moartea, marele mister al
existenței, secretul Misterelor, 586 l. Moartea, marele mister al existenței, precede a
doua naștere, 393 de metri. Moartea, umbra lui Dumnezeu: a cărei umbră este
nemurirea, 741-l. Decalog, masonic, 17-l. Decan, un Dumnezeu sau Genius, atribuit
fiecăruia, de 470 de metri. Degradarea templierilor datorită ambiției, lipsei de
educație, haughtiness, 819-m. 25 decembrie, data sărbătorii de la Mithras, 587 de
metri. 25 decembrie a sărbătorit la Tsur și la Roma, 78 de ani. Decoratiuni de grade
eliberat, dacă gândit scump, 329-u. Faptele sunt mai nobile și mai mari decât
cuvintele, 341-m. Fapte, rezultate minunate din partea umilului, 230. Definițiile lui
Deity, 651-l. Definiția Francmasoneriei, scopurile sale, esența, spiritul său, 854 de
metri. Degenerarea națiunilor prin opulență și lux, 348-l. Degradarea noțiunilor
populare de Divinitate de creștere ulterioară, 689-l. Degenerarea familiilor de avere,
347 l. Grad, un pas către perfecțiune este fiecare masonic, 136 de litri. Gradul,
ucenicul, primul, 1-m. Diplomă, Fellowcraft, a doua, 22-u. Grad, Maestru, a treia, 62-
u. Gradul de contribuție nu atât de important ca scopul, 231-u. Grad de perfecțiune,
doctrine predate în, 432-l. Gradul, dezvoltarea unui anumit Duty în fiecare masonic,
136 l. Gradul care este închis împotriva oricărei credințe religioase nu este masonic,
290 de metri. Gradele, allegorii din vechile religii, mistere folosite în revizuirea, 328-
m. grade; excelența virtuților de onoare și datorie predate de Cavaler, 856-u. Gradele,
de la 4 la 14, gradele inefabile, 202-u. Gradele au trei caracteristici esențiale, 625 de
metri. Gradele de hermetism sunt trei, religioase, filosofice, fizice, de 840 de
litri. Gradele, în misterele indiene au fost mai multe, 428-l. Gradele, în Misterele
Mithraic au fost mai multe, 425-l. Gradele inventate de alchimiști în cadrul
Masoneriei, 731-u. Gradele greșit înțelese, corupte și desfigurate, 106 m. Grade, de la
19 la 32, filosofice, 202-u. Gradele Blue Lodge au dat o interpretare creștină, 639-
u. Gradele lăcașului Perfecțiunea învață moralitatea practică a Masoneriei, 855-
l. Gradele de zidărie conțin indicii și simboluri ale credințelor reale ale șefilor
templierilor, 819-u. Gradele perfecțiunii îndeamnă la subjugarea apetitului prin natura
spirituală, 855-l. Gradele lui Pitagora conțin inteligență heiratică, 97 de metri. Gradele
Lojii Albastre, dar curtea exterioară a Templului, 819-u. Gradele misterelor creștine
trei în număr, 541-l. Gradele misterelor druidice au fost trei în număr, 367 de
litri. Gradele gnosticii, materialului, intelectual, spiritual, 542-l. Gradele
Sacramentului menționate de Sf. Dionisie, 543-l. Gradele Ritului scoțian predau
necesitatea stăpânirii spiritului în om asupra materialului, 855 de metri. Grade, numai
cei calificați pentru a discuta filozofia ar trebui să primească, 332-l. Gradele, zidărie
primitivă reprezentată de primele trei, 202-u .. Grade, 17 și 18, Noua lege, 202-
u. Gradele, simbolice, conțin câteva idei platonice, 250-u. Gradele predică mai mult
decât morale, 148-u. Gradele, al 15-lea și al 16-lea, al doilea templu, 202-
u. grade; valoarea cunoașterii, excelența adevărului învățată de filosofi, 855-
l. Deificarea unui principiu mental în loc de unul fizic, 652-u. Deification of Fortune
prin eroare a continuat prin închinarea abstractizărilor, 694-u. Deodorat, Herodit
vorbeste despre motivul pentru care animalele erau de 380 de metri. Deioces, un palat
din Ecbatana având șapte pereți colorați diferit, 729-u. Zeități închise în ou sunt cele
patruzeci și opt de constelații, 663-l. Zeități, nume de Bine și Rău, conținute în numele
Asasinilor, 82 de metri. Zeități ale Indiei și ale Persiei în cea mai mare parte simboluri
ale luminii cerești, 601-l. Zeități ale lui Ormuzd plasate într-un ou rupt de Deities of
Ahriman, 662-l. Zeități, proeminente, ale Misterelor au reprezentat Soarele și Luna,
377-u. Zeități, proeminente, din Misterele au fost Barbat și Femeie, 377-u. Zeități,
pentru a explica existența Binelui și Răului, persanii au presupus doi, 300 de
metri. Zeitate, un simbol sau un reprezentant hieroglific a fost numele lui, 208-
u. Divinitatea exprimată abstract este doar un simbol al unui obiect necunoscut, 513-
m. Zeita, conform lui Aristotel și Platon, în legătură cu Binele, 681 de
metri. Divinitatea acționează prin legi generale în scopuri generale, 688-l. Divinitatea
acționează prin legi universale și moduri de funcționare constante, 688 de
metri. Zeitatea, după ce a creat ideea, ar putea fi numită de Tetragrammaton, 746-
u. Zeitatea, printre învățăturile fundamentale ale gnosticismului, erau emanații de la,
248-l. Zeita, așa cum se manifestă în Seir și în Univers, este una când Regnum se
întoarce la sotul ei, 799 de litri. Divinitatea este de neînțeles ca oricând, în ciuda
avansurilor, 697-u. Divinitatea la început privea cu respect, fără îndoială, 690-
u. Zeitatea, înainte de a crea orice Ideal, era singură, fără formă, 745 de l. Divinitate
dincolo de intelectul uman, fără nume, formă, limitare, 552-u. Divinitatea care
provoacă bine; demon provocând rău, 661-u. Dumnezeu sa schimbat în forma
dragostei în lucrarea Creatiei, 683 de ani. Zeitate; Obiectul principal al Masoneriei
este perpetuarea caracterului și a atributelor lui, 137-u. Zeitatea a înțeles în El însuși
tot ceea ce este, 700 de metri. Zeitatea a cuprins Spiritul generativ și materia
productivă, 700 de metri. Divinitatea se conforma unei forme care conține toate
formele, 793-l. Zeitate, Conștiința vocea lui, 226-u. Divinitatea considerată ca un
principiu care pătrunde întreaga natură de către confucieni, 616-u. Zeitatea conținea în
sine întregul Univers care urma să fie dezvoltat, 849-u. Zeitatea conține tot ceea ce se
mișcă, trăiește, există sau este, 700 de metri. Zeitatea conține forța necumpărată și
neîncetată a necesității, 658 de metri. Divinitatea sa contractat pe Sine în toate părțile
de la un punct din Sine, 766-u. Zeitatea a creat Natura, 700 m. Zeitate definită de
Vedele hinduse, 279 de metri. Divinitatea definită astăzi nu este mai clară decât în
definiția anticilor, 513-m. Divinitatea a fost detronată și transformată într-un Dev
pentru a răspunde răului moral, 690 de metri. Dumnezeirea sa dezvoltat pe Sine în
scopul de a crea în zece Saphiroth, 552-u. Zeitatea nu a creat Universul în mod direct,
ci prin agenți, 568 de metri. Divinitatea a fost împărțită în două clase pentru a explica
răul moral, 690 de metri. Zeitatea emană emanațiile Sale în spațiul cvasi-vacant al
contracției, 766-u. Zeitatea impune legi morale, deoarece acestea sunt Revelațiile și
deciziile Divinului, 737 de metri. Zeitate, peste tot în vechile credințe este ideea unui
Suprem, 512-u. Divinitatea a fost recunoscută prima dată în trupurile cerești și
elementele, 652-u. Divinitatea a restaurat mai întâi universalitatea celor șapte împărați
ai lumii, Aziluth, apoi a celorlalți, 797-u. Zeitatea interzisă să fie reprezentată de Idee,
figura sau scrisori El sau Yod, 745-l. Divinitatea interzisă să fie reprezentată de
scandinavii timpurii, 618 de metri. Divinitatea a format toate lucrurile sub forma de
sex masculin și de sex feminin, 800-u. Zeitatea în revelațiile sale a adoptat folosirea
imaginilor materiale, de 372 de metri. Zeita, în misterele lui Isiac a fost făcută o efigie
a Supremului, de 412 l. Zeitatea în întregime acționează asupra planetei și a rotiferei,
de 671 m. Zeita incapabilă de a fi definită sau exprimată, 513-m. Zeitate; cazuri de
invidie, gelozie și malignitate de, 688-u. Zeitate investită cu atribute umane, 515-
u. Divinitatea este totul în toate; cauza și efectul, 701-u. Zeitatea este imbibata cu
Benignitate, 769 de metri. Divinitatea este infinită, fără limitare, fără conformație,
765-l. Zeitatea este Existența Absolută și Principiul Masculin și Feminin, 700 de
metri. Divinitatea este impulsul și rezultatul; începutul, sfârșitul, 701-u. Zeitate
cunoscută sub numele de Al Schadai, Alohayim, Adonai, etc., 697-l. Zeita multă
vreme cunoscută ca Natura, un om personificat, cu pasiuni umane, 697-l. Zeitate
făcută după imaginea omului, 652-u. Divinitatea, manifestările Supremului, 13.
Divinitatea, Masoneria învață natura și existența unui Suprem, 221 m. Dumnezeirea se
manifestă cel mai bine prin razele Lui, Sephiroth, 748 de metri. Zeitate, misterele au
învățat ideile adevărate despre, 208 de metri. Zeitatea nu sa mișcat nici nemișcat,
limitată și nelimitată, 676-u. Deia nu ar fi putut exista niciodată, 700 de metri. Deia nu
a gândit niciodată, niciodată nu a fost, 849-u. Zeitatea nu este un obiect de percepție,
ci - 222 m. Divinitatea nu este autorul viciului, păcatului și suferinței, ci pastorii lui,
416-u. Zeita nu numai infinită în putere și înțelepciune, ci în milă și milă, 855-
u. Divinitatea nu este cauza răului; trebuie să existe altă cauză, 660 m. Divinitatea lui
Aristotel, perfecțiunea activității intelectuale a omului în Univers, 681 m. Zeitatea
Caldeenilor, Tatăl Luminii, a fost numită Araor, 742-l. Divinitatea fiecărei stele este o
parte din divinitatea universală; Sufletul naturii, 671 m. Divinitatea naturii reflectă
caracterul schimbător al anotimpurilor, 689-l. Zeitatea strămoșilor noștri nordici a fost
triunghiulară, de 13 litri. Zeitatea lui Platon, o ființă proporțională cu simpatiile
umane; Tată, 682-l. Divinitatea lui Platon nu putea fi mai mult decât înțeleptul și cel
bun, 681 de metri. Divinitatea lui Platon creează, supraveghează, se bucură, 681-
m. Zeitatea lui Platon, autorul binelui; Bunul însuși, 682-u. Zeitatea Universului se
asemăna cu Oceanul de către egipteni, 665 de metri. Zeitate exprimată adesea de
pronumele personale "El", 698-l. Zeitate numai reținută de noțiunile negative, spune
Philo, 651-m. Zeitatea conținea inițial toate, 764 m. Zeitate; Ormuzd, în corp, se
asemăna cu lumina; în suflet, adevărul, 662 de metri. Zeitate prezentă în fiecare dintre
cele patru lumi ca și în și prin Sephiroth, 768-l. Zeitatea produce nouă lumini care
strălucește din lucrarea Lui 762-u. Zeitate, întrebări în legătură cu, 648. Zeitatea
trebuia să posede sentimentele de invidie și gelozie, 688-u. Zeitate, Supreme, mai
presus de toate zei, autorul a tot, 13-l. Dumnezeirea, Supremă, a fost la fel cu
intelectualul tuturor națiunilor, 208-u. Zeitate simbolizată de senatorul hieroglific,
634-l. Zeitate simbolizată de Unul sau de Unitate, de 625 de metri. Zeitate simbolizată
de triunghiul din toate vârstele, 861-u. Zeitate simbolizată de Urn, 519-l. Divinitate,
tangibilă și personală, doar una înțeleasă, în general, de 700 de litri. Zeitatea, primele
trei Universale, sau Lumile, sunt în întregime în, 759-u. Zeita, "Binele" deoarece Evil
este exclus din atributele sale, 681-l. Deitate lumina incorporală în care cauze vii ale
naturilor create, 521-m. Divinitatea, Lumina prezenței divine, văzută mai clar de
suflet, 855 de metri. Zeitate, Unul, Numele Sacru al indianului, 205-u. Zeitate,
Universul, având perpetuitatea mișcării și a vieții, Cauza Supremă 667-l. Zeitatea, prin
Sophiroth, este extinsă la producerea tuturor, 759 de metri. Zeitate, Treime; creează,
conservă, distruge, 57-l. Zeitatea folosește Sephiroth ca un muncitor care folosește
uneltele lui, de 759 de metri. Divinitatea a fost și este tot ce a fost, adică și care va fi,
700 de metri. Divinitatea, atunci când este separată în mod ideal în iubitor și iubit,
684-u. Zeitatea cu Kabaliștii nu are nume, dar se aplică termeni, 745-l. Zeita venerată
în pădurile singuratice de scandinavii timpurii, 618 de metri. Zeitate' atributele
personificate că omul putea comuna cu Dumnezeu, 652-l. Sânii lui Dumnezeu,
originea și casa sufletelor umane, 851-l. Esecul zeității, Necesitatea și Libertatea,
contrabalansate, produc echilibru, 778-l. Prima exprimare a lui Deity era o silabă de
patru litere; fiecare a devenit o ființă, de 560 m. Deity's first utterance a fost Logos,
sau Plenitudinea Eons, 560-l. Locuința divinității deasupra Lunii, conform lui
Lucanus, 654 de metri. Ființa intelectuală a lui Deity este afectată de întrebarea
Evilului, 684 de metri. Intenția lui Dumnezeu era ca creaturile Lui să-și recunoască
existența, 797 de ani. Puterile manifestante ale puterii manifestate de Dumnezeu sunt
unite, Alhim, 701-m. Numele zeității este format din patru litere printre multe națiuni,
633-l. Numele zeității este format din trei litere dintre multe națiuni, 632-l. Nume de
zeitate conform lui Diodorus, Philo, Clemens, Clarian, etc, 700-l. Ființa lui Dumnezeu
este exprimată prin descrierea Lui ca a Luminii care umple tot spațiul, 766-u. Ființa
lui Dumnezeu a fost inclusă în sensul Cuvântului adevărat al unui mason, 697 de
metri. Cele mai vechi noțiuni ale divinității erau mai degrabă nedeterminate decât
repulsive, 689 de l. Dumnezeirii și Beneficiului divinității și existenței unui Evil
contradictoriu, 686-l. Apropierea lui Dumnezeu a fost mai îndepărtată, după ce
concepția omului a devenit exalted, 652 de metri. Detențiile se auto-impun limitările
garanțiilor libertății umane, 689 de metri. Gândirea divină manifestată în exterior în
universul care a devenit astfel, 700 de metri. Unitatea divinității cu creaturile sale
exprimată prin litera ebraică "He", 698-l. Unitatea și supremația divinității și existența
separată a Evilului, 681-l. Înțelepciunea și bunăstarea divinității au fost în concordanță
cu existența Evilului, 686-u. Delaulnaye privind simbolismul Soarelui și al Lunii, 13-
l. Delphi și Delos așteptau întoarcerea lui Apollo de la nord, de 592 de metri. Delphi,
un șarpe de aur cu trei capete, a fost trepiedul, la 496-u. Delta, versiunea inițială a
cuvântului latin sau francez pentru Dumnezeu, 631-l. Delta, semnificația celor trei
litere grecești pe, 531-l. Delta, semnificația celor trei laturi ale lui, 531-m. Deluge,
numărul șapte în legătură cu o, 233-m. Demagogul predecesorul lui Despot, de 48 de
metri. Demerit, dreptul natural pe care alții trebuie să ni-l pedepsească, 723 de
lire. Demetrius a primit Misterele mai mici și mai mari în același timp, 432-
l. Demiourgos și concursul mamei sale la om, 563. Demiurgul gnosticilor corespunde
Cuvântului, 271-l. Demiurgos, sau laldabot, din Ofiți, a produs un înger, de 563 de
metri. Demiourgos, agentul creației materiale, produs de Chaos, 563 m. Demiurge,
Artificatorul și guvernatorul lumii, 557 de l. Demiurge, framerul acestei lumi
inferioare, 557 de l. Demiurgul considerat ostil al lui Dumnezeu de către unii gnostici,
558 de metri. Energia demiurgică cel mai complet dezvoltată la echinocțiul de la
Vernal, 473-u. Idei demiurgice ale unor gnostici care nu aparțin religiei mozaice, 558
de metri. Inteligența deziurgicală coboară în materie și se întoarce, 415 de
metri. Democrația și despotismul favorabil prevalenței falsității și a înșelăciunii, 66-
u. Demonii sau Eonii lui Satan, implicați în război, au ajuns în Tărâmul Luminii, 566-
u. Demonii grecilor îi corespund pe Feroerii din Zoroaster, 256-u. Demosthenes,
metode de, 174-m. Danemarca, șarpe, băiat și semne pe vase sacrificate de 501-
l. Denar, numărul zece, măsura totul, 638 de metri. Adâncimi determinate de
înălțime; văi umplute, munți dispar, 848-u. Design de ființe organizate cioplite în
Inteligența Universului, 665-u. Numărul dorit este de opt, din cauza lui Elus și a
Sageților, 628-l. Dorințele trebuie măsurate cu avere și condiții, 146 de metri. Despot,
spiritual sau temporal, este un anarhist încoronat, 822-u. Despot, ajutoare pentru
gânditori, 48 de ani. Despotul va fi prețuit la domiciliu dacă oamenii nu vor ... -
177. Despotismul, ororile, 27 de um. Despotismul, progresul liberilor spre 32 de
metri. Destinul, un nume prin care problema teologică a fost aruncată înapoi, 689 de
litere. Destinul omului, pentru a atinge Adevărul și a sluji altora, 109-u. Deus, numele
de patru litere al divinității latine, 633-l. Deva, Dumnezeu, este derivat din rădăcină,
"div", să strălucească, 601-l. Devas, puterile elementare, descendenți ai lui Indra, 602
de metri. Dezvoltare simbolizată prin utilizarea Mallet și Chisel, 30-l. Diavolul nu este
o persoană, ci o forță greșită, 102 de l. Diavolul, sau forța rea, personificată de -, 102-
l. Diavolul, personificarea ateismului sau a idolatriei, 102-l. Diavolul a folosit-o ca o
scară de Dante să se reînvie lumina, 822 m. Dispozitivul de zidarie este, 220
m. Devotamentul față de datorie și actele de eroism distinge Cavalerul, 580 de l. Devs
și Archdev s-au opus spiritelor bune ale lui Ormuzd, de 257 de litri. Devs sunt șase
dintre semnele zodiacale sub steagul întunericului, 663-u. Diagoras a acuzat că a
divulgat Secretul Misterelor, 384-l. Dialectic și etic amestecat armonios evoluează
disciplina perfectă, 35-u. Diana amantă în constelația Sagetator, 461-l. Diodonis dă
lao ca numele dat de Moise lui Deity, 700 l. Diodor a susținut că fiecare stea era o
parte a sufletului universal, de 671 de metri. Diodorus Siculus afirmă că egiptenii au
recunoscut două divinități mari, 458 m. Diodor vorbeste despre coloanele din
apropierea mormintelor lui Osiris si Isis, 378 de metri. Dionusos și Apollo,
reprezentând natura și arta, dintr-o singură sursă comună, 585-l. Dionusos, născut
dintr-o mamă muritoare, fiu al lui Dumnezeu, 585-u. Dionus, creator, tutore,
eliberator, Mântuitorul sufletului, 519. Dionusul este considerat vindecător, salvator,
autor al vieții și nemuririi, 586-u. Dionusos, identic cu lacchusul, care prezidează
geniul misterelor, 585-u. Dionusos, la a doua naștere, un fel de regenerare spirituală,
de 519 l. Dionusos este totalitatea sufletului universal, 393 m. Dionusos sau Bacchus,
autorul lumii și al vieții și al adevărului, 13-l. Dionusos-Orfeu a coborât la Umbre
pentru a asigura perpetuitatea Naturii, 394-u. Dionusos, Orfeu a spus că a fondat
Misterele lui, 357-u. Dionusos, personificarea lumii senioase, ghidul sufletului, 518-
l. Dionusos, simbolurile celei de-a doua nașteri a omului, au fost moartea și pasiunea
lui, 393 de litri. Dionusos, pământul se închiriează la moartea lui, 393 de l. Dionusos,
Dumnezeul naturii, unul cu eroi ai altor taine, 357-u. Dionusos, conducătorul
Muzeelor, Dumnezeul naturii și al artei, 585 de ani. Dionusos, Liberatorul, ca și
Osiris, eliberează sufletul și -, 393-u. Dionusos, "Liberatorul", Totalitatea "Sufletului
Universal"; el moare și se înalță, 586. Dionus, Dumnezeul naturii al grecilor, așa cum
Amun a fost pentru egipteni, 585-u. Dionusos personificarea Soarelui în Taur, 585-
u. Dionusos la fel ca și Zagreusul dezmembrat, 585-l. Dionusos, regenerarea spirituală
a omului, reprezentată de a doua naștere, de 357 de metri. Dionusos, soarele, a sugerat
mediatorul spiritual, 519-u. Dionusul rupt în bucăți de Titani a reprezentat sufletul
amestecat cu materie, 561-l. Dionusos a fost Creator, gardian, eliberator, salvator al
sufletului, 357 de metri. Dionysius, sau autorul cărților sale, a ascuns știința sub
deghizarea creștinismului, 732-l. Dionysius, Areopagitul; Dogma lui Hermes a găsit
în scrierile lui, 731-l. Dionysius, Areopagitul, primul episcop de Atena, 543 de
ani. Dionysius, cel Tânăr, scris de către Pluto, despre Principiul întâi, 99-u. Dioscuri
patronii marinarilor și navigație, 427-u. Dioscuri a navigat cu Jason pentru Ram
ramase de aur, Soarele, 466 de lire. Dioscuri, Tunisul Castor și Pollux, zeități ale
Samotracii, 426-l. Directorii lucrării sau masonii de gradul 9 până la 11; îndatoririle
lui, 331-l. Nu sunt de acord cu privire la aspectele de opinie și ambele sunt sănătoase
și oneste, 166-u. Discul și semiluna reprezintă Taurul; folosit ca semn al oratorilor
noștri, 452-u. Discul și Semilună pe capul lui Bull reprezintă - 452 de metri. Discul și
semiluna pe Ram în loc de Bull reprezintă Soarele în Berbec, 452-l. Simbolurile
discului și semilunii ale Soarelui și Lunii în conjuncție, 452-u. Discipolii au fost
numiți mai întâi creștini la Antiohia, 262 de ani. Discipolii lui Hristos, înțelesul secret
al numărului de 233 de metri. Disciplina Secretului în comparație cu Misteriile
Heathen, 544-u. Disciplina Secretului a fost ascunderea anumitor principii, 543 de
metri. Discordii, rău, rău, suferință, sunt, 577-u. Descoperirea locului sacru în care
este ascuns Adevărul dezvăluie Lumina adevărată, 785 l. Descoperirea Adevărului
Știința cea mai Sublimă la care un aspru muritor poate aspira, 785-l. Relațiile divine și
umane au primit o formă dramatică în vederile antice, 372-n. Divin și uman unită,
simbolizată printr-un triunghi echilateral, 858-m. Divin și uman amestecat în fiecare
ființă umană, 853-u. Atributele divine contrastează cu lățimea umană, de 651 de
metri. Divinitatea divină care guvernează lumea timpurie, 508 de metri. Esența divină
simbolizată de Lumină sau Foc, 742 de litri. Divin în om îl face mai mult decât un
animal inteligent, 857 l. Divin Intellect ca o idee, Universul a investit cu formă după
ce a fost în, 323-m. Intelectul Divin a evoluat toate sufletele și intelectul oamenilor,
582 de metri. Legea divină o deducere analogică față de legea omului, 694 de
mii. Viața dumnezeiască animă materia moartă, creația începe, 556 de metri. Viața
divină prin evoluție abordează materia mortă, 556 de metri. Divin se amestecă cu
omul în toate afacerile, 12-u. Divina natură, o temă asupra căreia omul nu are dreptul
să dogmezeze, 222 de metri. Divină Natură, Putere și Justiție la fel, Înțelepciunea și
Mercy aceleași în, 552-m. Divin nu a fost inculpat de materie mortă, 556-u. Divin
Original; desăvârșirea științei lui Platon este contemplarea lui, 692-l. Perfecțiunea
divină apropiată abordată de om, 610-u. Puterea Divină sau Cuvântul au desprins
Intelectul, 582 de metri. "Dreptul divin la guvernare", investit în cele mai bune, mai
înțelepte, cele mai bune, 203-l. Sufletul divin, acționând ca o cauză, a produs
inteligență, 669-l. Divină simbolizată de om în crearea unei femei, 849 de ani. Divină
Tetragramă, Jehova, formată prin adăugarea lui Yod la numele ternar al Evei. 771
m. Divinul Triunghi, Fatalitate, Voință și Putere; ternarul magic. 738-u. Voința Divină
adoptă legile morale. 737 m. Voința divină sau puterea limitată de înțelepciunea
divină; rezultatul, Frumusețea, Armonia. 846-l. Divinul se va lupta cu voința naturală
în sufletele oamenilor, de 599 de metri. Cuvânt divin aliat cu Motivul Universal în
Kabalah, 744-l. Divinitatea atribuită corpurilor cerești de fenicieni și egipteni, 456 de
ani. Divinitatea atribuită stelelor prin logica lui Cicero, 670 de litere. Divinitatea a
aparținut sufletului naturii, 670-u. Divinitatea desemnată de chinezi prin numele
rațiunii divine, Divinitatea considerată a fi invizibilă de druizi, prin urmare, nu putea
să se închine idolilor, 618-u. Divinitatea, numerele exprimă pronunțarea lui, 209-
u. Divinitatea separată de Univers de către Spiritualiști, 667 de metri. Divinitatea,
"Întregul Mare", a fost de sex masculin și de sex feminin, 658-u. Diviziunea Cerurilor
de către șapte, planete și doisprezece semne, 460 m. Doctrină învelită cu simboluri de
către Pitagora, 97 de metri. Doctrina lui Lucanus una dintre cele mai vechi și mai
acceptate, 654-l. Doctrina zidăriei referitor la Adevăruri Religioase, 576-l. Doctrina
decanilor considerată important, secret, august, 470 l. Doctrină secretă și superioară
celei a Evangheliilor, 542-l. Doctrină; prin toate dogmele antice se găsește o comună
ascunsă, de 729 l. Doctrină, pentru a uni omul cu Lumea și cu Dumnezeul obiect al,
415-m. Doctrinele druidilor au învățat, 168-m. Doctrinele lui Odin, 168 de
metri. Doctrinele gradelor misterelor indiene, 428-l. Doctrinele grecilor, 250 de
ani. Doctrinele templierilor greșit înțelese de masa lor, de 819 de metri. Doctrinele lui
Zoroaster au învățat, 167-l. Doctrine, până la puțini, evreii intelectuali învață
ezotericul, 207 de l. Dogul conduce nouă Elus în cavernă; semnificație și origine, 489-
l. Dog Star, Sirius, 490-u. Câine presupus a fi ajutat Isis în căutarea lui Osiris
reprezintă, 376-l. Capul câinelui dat Mercurului pentru a exprima prudența, 779
l. Dogmă, o credință în existența lui Dumnezeu, baza sa, 220 de metri. Dogma lui
Orfeu, Moise și Teologii, 443-l. Dogma aplicării pe scară largă a fost divizarea primei
cauze în activ și pasiv, 653-l. Dogmele religiilor antice și societățile misterioase au o
doctrină în comun, 729 de litere. Dogmele hindușilor, 604 de metri. Dogmatismul
omului la subiectele dincolo de înțelegerea lui, 651-u. Doketes a afirmat că Hristos a
luat doar apariția unui corp, 564 de metri. Dominarea naturii spirituale asupra
materialului cerut în Gradele, 855. Dominion, unul din ultimii patru Sephiroth din
Kabalah, 848-l Domitian, ororii despotismului sub 27 de ani. Domitian, referire la
domnia lui, 47-l, 3-u. Domitian, "cel mai sălbatic monstru", 49 de metri. Ordinea
arhitectuală Dorică reprezintă gradele inefabile, 202-u. Dubla natură a omului, deși el
este unul, 861-l. Îndoiala și întrebarea trebuie să însoțească progresul omului, 712 de
ani. Îndoială, cine va decide în cinstit, 166-u. Dove, Raven, Phoenix, sunt simboluri
ale Luminii, Întunericului și Frumuseții, 792 de metri. Draco a făcut astronomic
astronomic al Universului, 498 de metri. Draco sau Jefferies în calitate de judecător
pentru a fi opuși de Masoneria, 20 de ani. Dragonul a fost în cele din urmă absorbit și
unificat cu Principiul Bunului, 499 de l. Dragonul lovit de Mithras, 612-l. Dragon
imaginea de Ahriman, 257-l. Dragon, înaripat, un simbol al materiei sau a sării, 774
de metri. Dragonii și șerpii, ceva divin în natura lui, 494-l. Dragonii figurează în alte
legende decât astronomice, 499 de metri. Drama lui Hiram și Misterele învață victoria
Binelui peste Evil, 435 de ani. Fenomenele visului sunt mistere puțin înțelese, 733-
l. Visele sunt realități în timp ce durează, 166-u. Dresden Rit reformat sau rectificat,
acela al lui Ramsay, 779-l. Templele și capitolele druidice, 235-l. Druidic temple care
înregistrează ciclurile meteorice, 236-u. Ceremoniile druidice au venit din
India; inițial budiști, 367-u. Druidical Hu conține numele adevărat al divinității, 702-
u. Druidic inițiat numit de trei ori născut atunci când ceremonia de completat, 430-
m. Misterele druidice sunt conforme cu cele ale altor națiuni, 367. Misterele Druidice
au explicat adevărurile primitive, 430-l. Drumeții misterioase, inițiază plasat într-un
mormânt în, 430-l. Drumeții misterioase, inițiative efectuate la miezul nopții în, 367-
l. Misterele druidice, perioadele de festivaluri, 367-l. Misterele druidice seamănă cu
cele din Orient; descriere a, 429-m. Ideea și doctrinele religiei druidice, 618-
u. Druzurile druide se referă la fenomene astronomice, 502-u. Druidul Triad sacru
înscris pe un copac cruciform, 504-u. Dructură grota subterană la New Grange din
Irlanda, 504 m. Templul Druidical pe insula Lewis, Scoția, 504 m. Druizii au
recunoscut nemurirea, judecata, responsabilitatea omului, 618-u. Druizii au afirmat
Unitatea Dumnezeului-cap și au invocat o singură putere, 618-u. Druizii consideră
crucea un simbol sacru, 504-u. Druizii au tăiat un copac în forma unei cruci Tau și l-
au înscris, 504-u. Druizii nu i-au închinat idolilor, deținând Divinitatea pentru a fi
invizibili, 618-u. Doctrinele druidilor au învățat - 168 de metri. Druizii exercita o
putere seculara si religioasa considerabila, de 618 l. Druizii au exprimat zeitatea prin
simbolul OIW, 618-u. Druizii exprimau numele Deității prin literele OIW, 622-
u. Druizii, în primul rând, copiii Magilor; inițierea din Egipt și din Chaldea, 103 de
ani. Druizii aveau respect sacru pentru numerele impare, 618-m. Druizii aveau o idee
de răscumpărare și un Răscumpărător, 618-u. Druizii au ținut doctrina transmigrației,
618-u. Druizii au împărtășit secrete fără folosirea unui limbaj sonor, de 372 de
metri. Druizii din Marea Britanie, asemănători magilor Persiei, 617-l. Druizii au
studiat astronomia și au practicat virtutea masonică, Adevărul, 619-u. Druide,
uniformitate între magii persani și, 367-u. Druide, închinare; dogma lor și
simbolismul, 103-l. Druizii i-au închinat lui Hu și lui Ceridwen, bărbat și femeie, 618-
u. Duad, o figură a cubului, 5-l. Duad, originea contrastelor, starea imperfectă, 630-
u. Duadul, simbolul diversității, inegalitatea, diviziunea, vicisitudinile, 630-u. Duadul
a fost femeie și a reprezentat materia capabilă de formă, 631-u. Suveranitatea duală a
Universului recunoscută de filozofi, 660 de metri. Dualism, credință în două principii
negative sau, 272-275. Dualismul binelui și răului, nepotrivit doctrinei unității, 687-
u. Dualismul minții și al materiei, rezultatul ideii unei minți independente, 677 l. Du
Barry guvernează în numele lui Louis 15, 49 m. Sarcinile cresc din toate relațiile
vieții, firește, fără îndoială, 832-u. Sarcinile unui mason sunt -, 219-l. Obligațiile unui
Maestru al Lojii Simbolice, 325-333. Datoriile vieții mai mult decât viața, 151-
l. Datoriile vieții rămân încă de făcut și erorile au fost combătute, 163-l. Obligațiile lui
Mason nu se limitează doar la masoni, 176-185. Atribuții de gradul 9, 159-
u. Obligațiile unui prinț al Ierusalimului, la fel ca și cele vechi în substanță, 241 de
metri. Atribuțiile Cavalerei Regale, 351-u. Datoria evadată este un câștig evitat, 837
l. Datoria, chiar dacă nu există nici o recompensă, obligația unui mason, 119 de
metri. Datoria ne interzice să fim inactivi, 343 de metri. Obligația comandantului
Cavaler al Templului, 578-580. Datoria unui mason în ceea ce privește activitățile
noastre, 342 de metri. Obligația unui mason, nu rezultatul sau recompensa care trebuie
luată în considerare, 239-u. Datoria unui mason când aude un om căzut, 335 de
l. Datoria unui mason cu superiorii săi, egali, inferiorii săi, 336 de metri. Datoria
zidăriei, eternă, persistentă, 18-21. Duty, nu Rai sau fericire, pentru a fi trucate, 229-
l. Duty practicat pentru că este drept și drept, este bun, 722-l. Datoria recunoscută de
moralitate și religie, 717 de metri. Datoria presupune o regulă atât inteligibilă, cât și
sigură, de 695 de metri. Obligația de a apăsa înainte în căutarea Adevărului, 223-
u. Datoria scrisă pe volumul vieții masonice, 350 l. Moartea Zeilor Dying în fiecare
țară, 590-u. Dynastii se destrama rapid și se termină, 49-u. Obligația unui mason, nu
rezultatul sau recompensa care trebuie luată în considerare, 239-u. Datoria unui mason
când aude un om căzut, 335 de l. Datoria unui mason cu superiorii săi, egali, inferiorii
săi, 336 de metri. Datoria zidăriei, eternă, persistentă, 18-21. Duty, nu Rai sau fericire,
pentru a fi trucate, 229-l. Duty practicat pentru că este drept și drept, este bun, 722-
l. Datoria recunoscută de moralitate și religie, 717 de metri. Datoria presupune o
regulă atât inteligibilă, cât și sigură, de 695 de metri. Obligația de a apăsa înainte în
căutarea Adevărului, 223-u. Datoria scrisă pe volumul vieții masonice, 350 l. Moartea
Zeilor Dying în fiecare țară, 590-u. Dynastii se destrama rapid și se termină, 49-
u. Obligația unui mason, nu rezultatul sau recompensa care trebuie luată în
considerare, 239-u. Datoria unui mason când aude un om căzut, 335 de l. Datoria unui
mason cu superiorii săi, egali, inferiorii săi, 336 de metri. Datoria zidăriei, eternă,
persistentă, 18-21. Duty, nu Rai sau fericire, pentru a fi trucate, 229-l. Duty practicat
pentru că este drept și drept, este bun, 722-l. Datoria recunoscută de moralitate și
religie, 717 de metri. Datoria presupune o regulă atât inteligibilă, cât și sigură, de 695
de metri. Obligația de a apăsa înainte în căutarea Adevărului, 223-u. Datoria scrisă pe
volumul vieții masonice, 350 l. Moartea Zeilor Dying în fiecare țară, 590-u. Dynastii
se destrama rapid și se termină, 49-u. Datoria zidăriei, eternă, persistentă, 18-
21. Duty, nu Rai sau fericire, pentru a fi trucate, 229-l. Duty practicat pentru că este
drept și drept, este bun, 722-l. Datoria recunoscută de moralitate și religie, 717 de
metri. Datoria presupune o regulă atât inteligibilă, cât și sigură, de 695 de
metri. Obligația de a apăsa înainte în căutarea Adevărului, 223-u. Datoria scrisă pe
volumul vieții masonice, 350 l. Moartea Zeilor Dying în fiecare țară, 590-u. Dynastii
se destrama rapid și se termină, 49-u. Datoria zidăriei, eternă, persistentă, 18-
21. Duty, nu Rai sau fericire, pentru a fi trucate, 229-l. Duty practicat pentru că este
drept și drept, este bun, 722-l. Datoria recunoscută de moralitate și religie, 717 de
metri. Datoria presupune o regulă atât inteligibilă, cât și sigură, de 695 de
metri. Obligația de a apăsa înainte în căutarea Adevărului, 223-u. Datoria scrisă pe
volumul vieții masonice, 350 l. Moartea Zeilor Dying în fiecare țară, 590-u. Dynastii
se destrama rapid și se termină, 49-u.
E
Eagle care zboară, un simbol hermetic al sulfului, 774 de metri. Vulturul sau vulturul
au înlocuit uneori Scorpionul, 448 de metri. Vulturul sau vulturul au înlocuit șarpele
datorită influenței sale maligne, 461 m. Eagle, simbolul lui Dumnezeu egiptean,
Mendes, 291 m. Eagle, simbolul lui Mendes, 254-l. Pământul și cerul compuse din
cele două Cauze, cele active și pasive, 656-u. Pământul și Cerurile au fost
personalizate ca zeități, chiar printre arieni, 850 l. Pământul, prin unirea cu Ouranos,
generează zei, puterea luminii, 660-u. Pământul provocat de Soare să se nască și să fie
prolific; pentru a fructifica, 851-u. Pământ considerat de către frigieni drept mamă a
tuturor lucrurilor, 658 de l. Pământul dă elementele și principiile subzistenței
compușilor, 784 de metri. Pământ, părerea anticilor cu privire la forma lui, 442-
l. Pământul sau Rhea, mama efectelor cărora Raiul este tatăl. 657. Pământul este
considerat unul dintre primele două divinități, Cerul celălalt, 401 m. Pământul se
închiriează la moartea lui Dionusos, 393 de ani. Pământul se rotește în jurul Soarelui,
cunoscut de Thales și Pythagoras, 343-u. Pământ simbolizat de figura trei, 632
m. Pământul centrul Universului față de antici, 593-l. Pământul pentru Inițiat este
Lumea manifestă pentru simțuri, 785-u. Pământul, prin unirea sa cu Tartarus,
generează Typhon, puterea întunericului, 659-l. Pamantul, matricea lumii; a ființelor
generate de ceruri, 668-l. Pământ, Mama, impregnată de Cer, devine fructuoasă, 656
de l. Pământ, Producător, Mama, o femeie; Mama Pământ, 851-u. Pămîntul exilului
sufletului; nu casa, 520 de metri. Pământul, soția cerului, o parte din mitologiile
antice, 658 de metri. Natură naturală subjugată de spiritualul simbolizat de Compasul
Maestrului, 854-l. Est, credință a oamenilor din Occident legată de credința lui, 247-
l. Națiunile din Orient au înlocuit în prealabil închinarea naturii pentru credința
primitivă, 600 de lire. Est, locul Luminii, pentru că este afișat numele Deității, 287 de
metri. Est, sediul lui Mithras în peștera sacră, 413 m. Estul ar fi predominat peste
Occident dacă Templierii vor reconstrui Templul, 816-u. Ecbatana, șapte culori
diferite în dulapurile de, 233-m. Ecbatana, locul palatului lui Deioces cu șapte pereți
circulari, 729-u. Eclipsurile Soarelui și Lunii cauzate de un dragon, 498-501-
u. Ecliptic, calea soarelui prin constelații, 447-u. Edda de islandezi într-un dialog
definește Dumnezeu, 619-u. Râul Edenic împărțit în patru cursuri, 58-u. Edificiu de
proporții bune construite prin utilizarea filosofică a uneltelor masonice, 787 l. Mintea
educată apreciază superioritatea legii, de 696 de metri. Educație și iluminare față de
160 de ani. Educația poate accelera intelectul, dar lasă inima goală, de 39 de
litri. Educație una dintre misiunile principale ale Masoneriei, 153-u. Edward al doilea,
alegerea ofițerilor în statutul lui, 34-u. Insulele Egee, Dionusos a fost Butes,
Dardanus, Imbros în, 585-m. Oul este un simbol al grecilor, al coresienilor, al
egiptenilor, al japonezilor, al magilor etc, de 472 de metri. Ouă și un șarpe un simbol
comun, 496-l. Ou la picioarele lui Bacchus renunță la Iubire, care, cu Noaptea, a
organizat Chaos, 663 l. Oul a împrumutat de la egipteni și a fost transportat în Grecia,
655 de lire. Oul divizat între constelațiile și îngerii buni și răi, 472-l. Ou, Bun și Rău,
Lumină și Întuneric, simbolizat de, 402-l. Ouă provenită din gura Dumnezeului
egiptean, Kneph, 472 de metri. Oul a folosit drept simbol discipolii lui Zoroaster și
Mithra, 403-u. Ou de generație simbolizat de figura nouă, 636-l. Ou de filosofie închis
într-o matriță de stejar, 783-u. Ou, Phanes, Dumnezeul luminos, cheamă de la Sacru,
404 de metri. Egg, Phtha, imagine a Inteligenței Supreme în lume, vine dintr-un, 254-
m. Ouăle produc cifrele lumii în toate cosmogoniile, 771-l. Oul a reprezentat
concavitatea sferei celeste care cuprinde toate lucrurile, 663-l. Ou a reprezentat lumea
și plicul său sferic; simbolism, 400. Ou, simbol al Universului, provine din gura lui
Kneph, 254 m. Oul simbolizează puterea dublă, cea activă și cea pasivă, de 655 l. Oul
simbolizează cele două Unități, Sufletul și Inteligența, 415-u. Ou: diferite referiri la
sacru, 663-l. Egipt, judecata asupra celor morți în 187 de metri. Egipt; ortodoxia
purtată de Moise din 843-l. Egipt; tradițiile ortodoxe domneau în timpul lui Iosif, în
anul 843-l. Concepția egipteană a Divinității și crearea lucrurilor, 281 m. Egipteanul
entombed considerat ca pe drum spre o reuniune cu Divinitatea sa, 653-u. Dumnezeul
egiptean, Apis, făcut de Aaron, 206 de metri. Dumnezeul egiptean, Kneph, oul emis
de gura de, 472-m. Zeii egipteni, Horus, Isis, Osiris, Amun, subordonați lui Athom,
597 de ani. Egiptenele mari Divinități, Soarele și Luna, Osiris, Isis, 458 de
metri. Egipteana idolatrie abhorred de persani, care au căutat să-l extirpate, 610-
m. Metoda egipteană de a face față zilei scurte în fiecare an, 467 de metri. Misterele
egiptene, rezumat al legendei, 375-380. Egiptean Mistere, învățături de, 369-m. Anul
nou egiptean fixat de Star Dog sau Sothiac, 467 de metri. Elementele egiptene sau
orientale neincluse de Philo, 253-u. Preoții egipteni au știut cum să atenueze acțiunea
prin acțiune, sanctuarele egiptene de 842 l au învățat că pământul sa învârtit în jurul
Soarelui, 843-u. Egipteană suprema ființă; toate celelalte manifestări ale lui
Dumnezeu, de 281 m. Preoții egipteni au studiat științele abstracte, au cultivat artele
plastice, 362 de l. Temple egiptean decorate la portaluri cu cerc și șerpi, 496 de
metri. Tetracturile egiptene împrumutate de Pythagoras și Evrei, 88 de metri. Egiptean
Triada, Osiris, Isis, Horus, principiile, 87-m. Egiptenii un popor religios; opiniile lor
despre Univers, 665 m. Egiptenii au adorat Soarele ca un copil la Solstițiul de iarnă,
465-u. Egiptenii au considerat numele Isis sacru și incomunicabil, 620-u. Egiptenii,
Dumnezeu a conceput Universul înainte de a-l crea, în conformitate cu, 369-
m. Egiptenii au avut doar trei sezoane, 549-u. Egiptenii au ținut sufletul nemuritor și
Osiris a fost de a judeca lumea 623-l. Egiptenii pictează un pește pentru a-și exprima
ura, 456 de metri. Egiptenii plasează intelectul și rațiunea mai întâi ca fiind existenți
în sine, 614-u. Egiptenii au recunoscut mai mult de o Triadă, 548-l. Egiptenii au
recunoscut ca zei stelele Zodiacului, 458-l. Egiptenii au privit Universul ca o mare
zeitate compusă din a. numărul de zei, 459-u. Egiptenii, vasul de semințe al lotusului
un simbol sacru pentru, 9-u. Egiptenii au învățat respectul pentru Unul Suprem
Dumnezeu cu 1.500 de ani înainte de Moise, 364-l. Egiptenii tutorii grecilor în dogma
religioasă, 617-u. Egiptenii venerau focul, râul Nil și alte elemente, 459-u. Cele opt
stele ale ogdoadei gnostice reprezintă unghiurile cubului, 635 l. Opt simbolizează
perfecțiunea, 635 de litri. Opt, primul cub, și reprezintă prietenie, dreptate, 635 de
l. Opt, primul cub, cel de doi, 60 de l. Opt, octul, compus din numere sacre, trei și
cinci, 635-l. Secolul al 18-lea, Prințul (Cavaler), Rose Croix, 276-u. Al 18-lea grad
înlocuiește cei trei piloni vechi cu alții, 287-l. Cel de-al 18-lea program de învățământ
învață trei lucruri - 287 de l. Opt zi de misteruri grecești, sărbătoarea lui Aesculapius,
434 de metri. Al optulea grad: Intendant al clădirii, 136-u. Al optulea grad, predarea
lui, 137-u. Filosofii filozofi au tratat concepțiile ca entități, 675-l. Ele (Elu) din Nine,
gradul 9, lecții și scopuri, 149-u. Alege; când căutătorul descoperă locul în care
Adevărul este ascuns, el este un adevărat, de 785 de litri. Elemente și esențe un simbol
natural și adevărat al puterii divine, 611-u. Elemente, animale, principii ale Masonilor
Hermetici descriși, 791-m. elemente, patru, și Principii, trei, se află în toți compușii,
784-u. Elemente, patru, aduc Piatra în combinație și greutate, 784 de
metri. Elementele, când au fost create pentru prima dată, au fost în confuzie, dar
Dumnezeu a adus ordine, 609 l. Elephanta, Inițiațiile se consumau în Templul lui,
361-u. Eleusiniae, cel Mare, a sărbătorit în luna de sămânță, 394 de metri. Eleusiniae,
cele mai mari, ceremonii de inițiere în, 394-m. Misterele Eleusinice în cinstea lui
Ceres au sărbătorit la Atena, 352 m. Misterele Eleusinice de două feluri, cele mari și
mici, de 352 de metri. Elemente misterioase, ofițeri, descriere, simbolism, 411-
412. Misterele eleuzinice au păstrat câteva simboluri ale Magismului, 840-
u. Misterele Eleusinian prezidate de un ofițer numit Rege, 354-l. Misterele
Eleusiniane, mai puțin, o pregătire pentru cei mai mari, 352-l. Eleusis, descrierea
ceremoniilor de inițiere, 403-m. Eleusis, reprezentare a Soarelui, Lunii și a
Mercurului, în Templul lui, 13-l. Eleusis, Templul, privit ca sanctuar comun, 379
m. Eleusis, Univers reprezentat de Templul lui, 13-l. Al unsprezecelea grad, Sublimul
Elu al celor doisprezece, îndatoririle lui, 176-u. Protestatarii Elizabeth și Cromwell de
protestanți, 70 de ani. Elohim nu numai mesagerii înaripați ai lui Dumnezeu, ci și
Gărzile Strălucești, 509 de metri. Elohim, numele ebraic pentru forțele universale care
guvernează lumea, 727-u. Eloi, una dintre cele șapte reflecții ale lui Ophites, 563 de
metri. Elocvența o forță, 91-u. Elocvența facultatea de a face alte inimi să răspundă,
201-u. Elu din Cincisprezece ar trebui să conducă în iluminare, 171-l. Elu, Perfect,
gradul 14, 218-u. Elu, Perfect; când un mason are dreptul să fie numit a, 228-l. Elus,
sau ales, numele Inițiților celei mai înalte clase de gnostici, 542-l. Elxaiții au adoptat
cele șapte spirite ale gnosticii și le-au numit - 564 de metri. Elysium descris în
Mysteriile Eleusiniane, 403-l. Emanația, de la început, a dat de la părintele
Microprosopos, 794 de ani. Emanaţie; Divinitatea este limitată, dar nu se manifestă în
entități; lume de, 768-l. Doctrina emanației fundamentală în rândul gnosticii, 248-
l. Emanația este un mod mai imperfect, diminuat decât perfecțiunea Lui, 760-
u. Emanarea unei raze de lumină, cauza și principiul tuturor, 286-l. Emanație, gândul
divinității supreme primul, 562-l. Teoria emanațiilor a Kabalahilor ia forma lui
Sephiroth, 552-u. Emanațiile sunt toate incluse în primul Sephiroth; Dumnezeirea ca
Will, 766-u. Emanațiile sunt porțiuni ale Luminii sau naturii lui Dumnezeu, 766-
u. Emanațiile îl desemnează pe Dumnezeu manifestat, dar nu pe cel Suprem, de 271
de metri. Emanațiile din Inteligența Universală au umplut Universul, 669 de
metri. Emanații, expresia gnostică pentru cei 365, 271-m. Emanații, Dumnezeu se
dezvăluie numai pe Sinele Său, 267-u. Emanații, nume de zece, 267 de
metri. Emanații, numele Basilideanului sau Gnosticului, 554. Emanațiile nu sunt
ființe, ci surse de viață, tipuri de creație, 267-u. Emanațiile divinității sunt forțele sale
manifestate, 701 de metri. Emanațiile zeității simbolizate de lumini, 202-l. Emanațiile
Imperiului Luminii fac manifestul divin, 565-l. Emanațiile Kabalah sau Sephiroth,
267-m. Emanațiile puterilor care alcătuiesc Divinitatea în existența zodiacală, 669-
u. Emanațiile sau Sephiroth sunt atribute ale lui Dumnezeu, 267 de metri. Emanațiile
produse de Kether de coborârea lui Yod, 756-u. emanații, caracteristicile sexuale sunt
atribuite simbolic unor persoane, 766-u. Emanații, zece în număr, trei dintr-o clasă,
șapte de alta, 233 de metri. Emanații, teoria basilideanului sau gnosticului, 554.
Embleme o parte din limba zidăriei, 241-l. Emblemele și numele Deității s-au întâlnit
în toate gradele, 137-u. Emblemele sunt voaluri care acoperă Adevărul; sunt adesea
înțelese greșit, 331-m. Embrionul primește sufletul imediat după concepție, 755
l. Tableta Emerald din Hermes descrie agentul mare, forța, 774 de metri. Empedocles
a afirmat că forța de mișcare este Mind, 676-l. Imperiul Luminii, un lanț de emanații
care fac din Divinitate, 565-l. Imperiul Luminii singur este etern și adevărat, 565
l. Angajați și angajatori, învățături ale Ritului scoțian cu privire la, 330-m. Endeavour,
Human, asemănătoare cu efectele evaporării, 320-u. Efort, succesul și fericirea vin de
la minuțios, 195-u. Dușmanii ne aduc adesea mai mult profit decât prietenii noștri,
814 de metri. Energia, înțelepciunea este generatorul intelectual, de 305 de
metri. Enigmele din Masonerie ascund dogmele Magismului, 839 de litere. Enigmele
din Sfinx, 8-l. Limba enigmatică folosită pentru a vorbi despre secretele naturii, 659
de metri. Ennead, un total de nouă lucruri sau persoane, 636 l. Ens, a cabaliștilor, era o
posibilitate de potențialitate înainte de existență, de 764 de metri. Invidia divinității
determinată în calitățile de vindecare ale lui Aesculapius, 688-u. Enoh, vârsta și
semnificația numelui de 210 de metri. Enoh a depus o piatră cubică, învățând
dreptatea, precizia, coerența, 827-u. Enoh a gravat pe piatră dogmele științei
Magismului, 839 de litere. Enoh a inventat cărți și scrieri; a fost la fel ca Hermes, 363
m. Enoh, Manetho de la unii piloni din Egipt a extras istoria, 363-l. Enoh, în
apropierea Tebei, într-un apartament învecinat subteran, s-au găsit stâlpi de 363 de
l. Enoh, simbolismul coloanelor de, 210-m. Enoh, Thoth, sau primul Mercur sau
Hermes, au făcut inscripții pe stâlpii de 363-l. Eon Hristos Isus nu a fost niciodată
îmbrăcat cu un corp uman, 559 de ani. Eon, Inteligența, începutul, prima revelație a
divinității, prima, 560-u. Eon Isus, născut dintr-o fecioară, unită cu Christos, împreună
cu Sofia, a răscumpărat lumea, la 560 de metri. Eonii sau Demonii lui Satana au căutat
să cucerească Tărâmurile Luminii, 566-u. Eonii care se luptă să fie uniți cu Dumnezeu
au fost restaurați la fericire, 560 de metri. Eonii, Adevărul și Harul au fost Gnosticul,
559-l. Ephraim, comparativ cu un Ox, dispozitivul său Celestial Bull, 461
m. Epicureenii înțelepciune și avantaj-, 694-m. Epicurus preferă fabulele tradiției cu
privire la necesitatea fizicienilor, 694 de metri. Epopt devine vizionar după inițiere,
522-u. Egalitatea tuturor oamenilor în ochii lui Dumnezeu proclamată de Hristos, 309-
u. Egalitatea relației dintre cele de mai sus și cele de mai jos formează ternarul, 771-
l. Egalitatea, concesiunea pe care fiecare o face pentru toți, 43-l. Egalitatea cu
supunerea Autorității unei fundații a Guvernului Liber, 860-u. Ecuator, calea dintre
echinocți, 447-u. Triunghiul echilateral intră în compoziția Piramidelor, 460-
u. Equilateral triunghi, formarea scrisoarea onmific în centrul de, 14-u. Triunghi
echilateral format din stele, 487 de metri. Triunghiul echilateral înscris într-o Piață, un
simbol al Divinului și al Omului, de 858 de metri. Triunghiul echilateral al Piramidei
simbolizează focul, 460-u. Echilibru, o lege universală, simbolizată prin coloane, 843-
u. Echilibrul adoptat de Deity va fi urmat cu un succes perfect, 767-u. Echilibru, între
autoritate și acțiune individuală, 860-u. Echilibrul dintre Omnipotența Divină și
Voința Liberă, 859 de metri. Echilibrul dintre Bine și Rău, Lumină și Întuneric, 859
m. Echilibrul dintre Necesitate și Libertate, 859 de metri. Echilibrul dintre Pasiunile
noastre și Sentimentul Moral oferă o viață bine reglementată, 860-l. Echilibrul nu
exista atunci când cei șapte Kings au murit, 797-l. Echilibrul există între rău și bine în
lumea spirituală, 782-l. Echilibrul, în Zeitate, al proprietăților aparent opuse, 769-
l. Echilibrul în noi înșine între spiritul și omul în om, 860-l. Echilibrul în divinitatea
dintre Justiția Infinită și Îndurarea Infinită, 859-u. Echilibrul în divinitatea dintre
Înțelepciunea Infinită și Puterea Infinită, 859-u. Echilibrul este în fizică legea
universală, 769-l. Echilibrul este Armonia care rezultă din analogia contrariilor, 844-
u. Echilibrul a condus inițiații la legea gravitației, 843-u. Echilibru necesar pentru
libertatea absolută, 736-l. Echilibrul contrariilor și armonie rezultată predate de ternar,
792-u. Echilibrul contrariilor produce Lumina, Înțelepciunea, Virtutea, 845-
u. Echilibrul înțelepciunii infinite și al forței, armonie rezultatul, 8-u. Echilibrul dintre
Jachin și Boaz aduce permanență și stabilitate veșnică, 736-l. Echilibrul dreptului și
echității; Divine Natură Infinită și Finită umană, 768-l. Echilibrul de Lumină și
Întuneric aduce frumusețea rezultantă, de 792 de metri. Echilibrul Mercii și al Justiției
produce Armonia Universului, 552 de metri. Echilibrul opuselor exemplificat în
Trinitatea Kabalistă, 552 de metri. Echilibrul puterii și înțelepciunii produce
Harmony, ca Fiul, Cuvântul, 552 de metri. Echilibrul spiritual și material pentru a
produce Harmony and Beauty, 855-m. Echilibrul antagonismului aparent în natura
omului, 765-u. Echilibrul balanței la care se face referire în Siphra de Zeniuta, 762
m. Echilibrul Sephiroth sau emanațiile divine, 305-u. Echilibrul celui de-al șaptelea și
al optulea Sephiroth aduce Success and Dominion, 736-l. Echilibrul naturii spirituale
și materiale, bun și rău, 764-l. Echilibrul lucrurilor produse prin contrabalansarea
fixității și mișcării, 778-l. Echilibrul înțelepciunii și inteligenței, ca bărbat și femeie,
800-u. Echilibrul a precedat întoarcerea față în față a Tatălui și a Mamei, de 795 de
ani. Echilibrul produs de contrastele forțelor universale, 727-u. Echilibrul a revenit la
coborârea celor șapte Conformații, 788 de metri. Echilibrul rezultă din opoziția
aparentă a două forțe, 769-l. Echilibru; echilibrarea forțelor, sau știința din 843-
u. Echilibrul, misterul "echilibrului" în Sohar, 305-u. Echilibrul, legea supremă a unei
Forțe care, dacă este controlată, este o putere infinită, 734-u. Echilibrul care explică
Misterele naturii simbolizate de -, 548 de metri. Echilibrul, cu voința supremă
deținerea echilibrului este fundamentul religiei și științei, 769-l. Legile echilibrului
uitate în planurile pentru sfârșitul Evilului, 847-l. Echinox, sezon pentru sărbătorirea
Misterelor de toamnă, 404-l. Echinocți, referindu-se la lupta dintre Lumină și
Întuneric în, 404-l. Echinoxisuri, mese care dau intrări ale Soarelui la 450,
u. Echinocții, inițiativele antice legate de, 404-l. Echinoxizează porțile prin care
sufletele au trecut și încoace, 413-l. Echinocți, 25.856 de ani constituie o revoluție a,
449-l. Echilibru; distincția și ponderarea armonioasă a forțelor contrare în universul
848-u. Equipoise, exemplificare de trei ori a legii universale de, 322-l. Equipoise de
Necesitate și Libertate nu poate fi înțeles prin motivul, 848-l. Echitate și caracteristici
de dreptate ale unui prinț al Ierusalimului, 241 m. Echitatea este rezultatul echilibrului
Justiției Infinite și al Milostivității, 859-u. Fratele eronat să fie rostit cu amabilitate, la
134-u. Înșelăciune, înțelepciune învățată de consecințele lui, 181-u. Eroare este
Umbra Adevărului cu care Dumnezeu iluminează Sufletul, 845 de metri. Erori și
prejudecăți, Adevărul care urmează să fie înlocuit în opinia publică pentru, 218-
m. Erori au părut a fi adevăruri uneori în opinia publică, 218 de litere. Eslik Khan,
judecătorul final în doctrina Lhamaismului, 624-u. Ezoterice și doctrine exoterice, o
distincție pur masonică, 250-u. Doctrina ezoterică și exoterică, diferența dintre, 248-
u. Sensul esoteric al numelui inevitabil, 697-l. Sensul esoteric al ideilor de generare și
producție, 701-l. Esența lui Dumnezeu include Înțelepciunea, Dreptatea, Adevărul,
Îndurarea și -, 582 de ani. Esență: Adevărul, Frumusețea, Binele, dar unul, 702-l. Ei
au adoptat doctrinele lui Ioan Botezătorul, 262-u. Eseni, abstinență și macerare
practicate de către, 260-u. Eseenii, credințele și practicile lui, 265-u. Eseenii au crezut
în semnificațiile ezoterice și exoterice, 265-l. Eseenii au crezut numai în învierea
sufletului, 265 de metri. Esenieni conectați de Tetracturi cu Pythagoreans, 264-
l. Eseni, forme, ceremonii, ordine și principii, 263-l. Esenienii, în devotamentul lor, se
îndrepta spre Soarele în creștere, de 264 l. Essenii, misticismul și alegorii găsite în
scrierile lui, 265-l. Esenieni nemenționați de Hristos; doctrine aproape similare, 260
de metri. Eseenii au observat festivalurile Solstices, 265-l. Eseniile, opiniile persane și
pitagoreene amestecate de, 259-l. Esezii au cerut teste de mai multe grade înainte de
admitere, 386-u. Esenienii locuiau în Palestina, în vecinătatea Mării Moarte, 260 de
kilometri. Eseenii vorbiți de Josephus, Eusebius și Plini ca o secție veche, 264 de
metri. Eseenii, principiile lui Confucius și Zoroaster, seamănă cu cele ale lui 264-
l. Essenes, Secția eclectică a filosofilor, a considerat Platon, 265 de metri. Eseenii,
credința lui Ioan, aproape creștinismul era cea a lui, 263 de metri. Essenes, al 17-lea
grad, în special în ceea ce privește 259-l. Eseenii se deosebeau prin simplitate și
practici morale, 259-l. Essenes, Zend Avesta prescrie observații similare cu cele ale
lui, 260-u. Essenes, principiile zoroastriene au predominat în practicile morale ale lui,
260-u. Legile esențiale ale fixității și mișcării, contrabalansate, produc echilibru, 778-
l. Înființarea, pentru masonul creștin, reprezentat de Boaz. 641 m. Legi veșnice care
păstrează Universul expresia gândirii lui Dumnezeu, 577-u. Viața veșnică reprezentată
de o cruce Tan, cu un cerc peste ea. 505-u. Eternul Mover, în întregime în act,
implicat de Aristotel, 679-u. Eternitatea sa entorrnat în mijlocul înălțimilor înalte ale
Heaven, 190 de grade. Eternitatea, deschiderile în perdelele Timpului dau o strălucire
de 199 m. Eternitatea simbolizată de un șarpe cu coada în gură, de 496 de metri. Eter,
electricitate, căldură, umple și pătrunde în Univers, 845-l. Eterul se extinde peste tot,
numit Sufletul Lumii, 748 de metri. Etica confuciului și a chinezilor, 169-l. Etiopienii
au schimbat Trinitatea hindusă la putere creativă, bunătate, înțelepciune, 550 de
grade. Portul Etruscan la Volterra are trei capete pe el, pe stâlpi și pe stâlpi laterali,
551 m. Numele Etruscan pentru Dumnezeul Soarelui a fost Arkaleus sau Hercules,
587-u. Etruscii, o rasă din Alpii Rhaețian, au recunoscut un singur Dumnezeu, 551-
u. Etruscii aveau imagini pentru atributele unuia Dumnezeu, 551-u. Euharistia și alte
sacramente sfinte păstrate în secret, 541-l. Euclid's patruzeci și șapte, propunere în
diagramă și descrise, 789-m. Eufrat, un curs de râu Edenic, 58-u. Eurezia sau
constatarea a fost recuperarea corpului lui Osiris de către Isis, 377-u. Euripide
conchide că oamenii acționează în mod greșit prin neglijare, 690 de l. Eusebiu afirmă
că Dumnezeu nu este separat de Univers, 667 de metri. Eusebius dă numele
principalilor ofițeri ai lui Eleusis, 411 de metri. Declarațiile lui Eusebiu despre
Therapeutae și Evanghelii, 265 de metri. "Eva", numele generic oriental al șarpelui,
494-u. Simbolurile evanghelice ilustrează magii ghidat de un Star și un cadou de 730
de litri. Evaporarea, efectele puternice ale procesului lent, invizibil, de 319 m. Eva,
creată de Ialdabot, avea copii, îngerii malefici, 563 de metri. Eva, creată de demoni, a
sedus pe Adam și la legat de materie, 567-u. Eva se ridică din pieptul lui Adam, 771
de metri. Eva înseamnă un șarpe și viața care circulă prin toată natura, 376 de
metri. Numele terestru al lui Eve, adăugat lui Yod, îi dă lui Iehova, Tetragramul
Divin, 771 de metri. Chiar și numerele trasate în spate nu au terminat nimic, 618-
l. Dovada originii templierii masoneriei libere moderne, 820 l. Răul, un principiu al
răului presupus a explica existența lui, 277-u. Răul afectează natura intelectuală a lui
Deity și responsabilitatea morală a omului, 684 de metri. Răul, toate în lume nu este,
214-u. Evil și întuneric sinonim pentru că întunericul dezonorează omul de bucurie,
660 de metri. Evil și Bine, ca existențe independente, explicate de teorii, 682. Rău și
Bine, întrebări categorice referitoare la, 648. Răul și Binele, coexistente, care nu au
fost explicate, dar s-au stins de teorii, 687-u. Răul și prosperitatea; lumina și
întunericul provocate de Iehova, 687 de metri. Răul și durerea necesare în umanitate,
847-l. Răul la început ocult și nu a putut fi adus până când Adam a păcătuit, 796 de
metri. Răul creat de Deitate, conform Sohar și Isaia, 796 de metri. Răul creat din
fragmentele vaselor sparte ale lui Sephiroth, 794-l. Răul coexistat cu
înțelepciunea, bunătate, omnipotență a zeității, 684 de metri. Evidentul demon în
controversa veșnică cu Dumnezeu nu există, 859-l. Răul nu a inclus cele trei numere
care au fost emise mai întâi, 796 de metri. Forța Răului, sau Diavolul, personificat de
-, 102-l. Genii și semnele rele au fost Balanța, Scorpionul, Șarpele, Dragonul, 664-
u. Rău; Dumnezeu nu ispitește sau constrânge pe oameni să facă, 848 de ani. Răul
implicat de contemplarea binelui, 681-l. Răul este temporar și în scopuri benefice,
274-u. Răul este umbra Bunului și inseparabil de acesta, 846 de ani. Rău; legile de
echilibru uitate în visele de la sfârșitul anului, 847-l. Răul, în materie de luptă cu
spiritul din zeitate este Geniul lui, 281-l. Răul trebuie să fi precedat dezvoltarea
morală a omului, 680 de metri. Răul, răsturnarea, de către un Răscumpărător predat în
gradul 18, 287 l. Rău, Persii și-au imaginat două principii pentru a explica existența
binelui și a 300 de metri. Răul personificat prin eroare a continuat prin închinarea la
abstracții, 694-u. Principiul rău o existență necesară, o dogmă hindusă, 604 de
metri. Însăși principiul răului devine bine, potrivit caldeenilor, 549-u. Principiul răului
format din întuneric, 595 de metri. Principiul răului puterea motrice a materiei brute,
474-l. Principiul rău trebuie depășit de un Răscumpărător sau Mediator, de 277 de
metri. Principiul triumfător rău reprezentat de al doilea apartament, 288 de
metri. Principiul rău îi îndeamnă pe oameni să se îndrepte spre 221 m. Rezultatele rele
provin din închinarea la idoli, 691 de metri. Răul a căutat să fie explicat prin "căderea"
ebraică a omului, 685 de metri. Spirite rele în război cu Pure Intelligences, 286-
l. Duhurile rele au înșelat pe om și i-au cauzat căderea, 286 de l. Evil simbolizat de
Winter și Typhon, 447-l. Rău, șarpele a fost considerat simbolul maleficului și toate,
497-u. Răul să se încheie și domnia bună în veșnicie, dar visul unui poet, 847 de
ani. Răul va fi răsturnat de o emanație din partea lui Dumnezeu, 274-u. Răul va
dispărea când Odin ucide marele șarpe, 593-u. Răul cu o existență independentă
creează o dilemă, 681-l. Răul nu ar fi fost dacă Deity nu ar fi creat lumi și apoi nu le-
ar distruge, 797 de metri. Evil, rău, suferință, dar discordie temporară într-o mare
armonie, 577-u. Răul a venit din fragmentele vaselor, regii din Binah, 797-u. Răul
creat de Divinitate ca să-i afecteze pe oameni când păcătuiesc; binecuvântare pentru a
recompensa pe cei drepți, 797 l. Răul prevăzut de Dumnezeu este prevăzut și
compatibil cu dragostea lui, 716-u. Răul se întâmplă pentru că Dumnezeu îi dorește
să-și ofere ocazia demisiei, 717-u. Răul de a fi războinic împotriva acum ca în
trecut, 578 m. Lumile răului create de numerele zdrobite de la Benignitate, de 796 de
metri. Evoluția și dezvoltarea au urmat ideea de creație în divinitate, 767-u. Exemple
sunt cele mai durabile prelegeri, 181-l. Excepții de la regula că virtutea este răsplătită
și violată, 705 l. Excomunicarea Bisericii Romei, 74 de metri. "Expirație", definirea
termenului în astrologie, 463-l. "Expirarea" planetelor a făcut ocazia sărbătorii, 463
l. Existența lui Dumnezeu cunoscută prin puterea comunicată omului prin Cuvânt,
598-u. Existența, gnosticii disting trei ordine de, 560-l. Existența, ființa supremă fiind
singura reală, 266 l. Existența fără un început, o existență de sine, de neconceput, de
570 de metri. Existența fără conștiință este o ființă abstractă, de 706 de
metri. Existențele și inteligența superioară, baza doctrinelor, 553-u. Exultul la căderea
meritată se prăbușește la osânda lui Dumnezeu, 813-u. Ezechiel conduce o cruce Tau
pusă pe poporul Ierusalimului, care, 503-l. Ezechiel, simbolismul numărului patru în
viziunea lui, 58-u. Episielul lui Ezechiel nu a fost explicat de creștini, 731-u. Viziunile
lui Ezechiel sunt expresii misterioase, 321-l.
F
Obișnuința este o Forță, oa doua natură, 90 de l. Hades, Hercules, sub îndrumarea lui
Minerva, coborâse la, 592-l. Haikal denotă locul în care sunt conținute toate lucrurile,
799-u. Haikal, Templul sau Palatul; numele de Malakoth, 799-u. Haikal, Palatul de
grad Tefareth, care este ascuns în ea, 799-u. Părul femeilor de la festivalul Isis
curgea; bărbații rași și cheili, 387-l. Hakemah și Binah denotate de Yod, El, 798 de
metri. Hakemah și Binah s-au îmbinat imperfect cu fețele evitate, 796 de l. Hakemah
și Binah în cap ca cele două emisfere ale creierului, 768-l. Hakemah și Binah, cei doi
lobi ai creierului lui Adam Kadmon, 757-l. Hakemah și Binah, pe care le
impregnează, egal cantitativ, 763-u. Hakemah și Bainah, înțelepciunea și inteligența,
al doilea Sephiroth, 552-u. Hakemah, Binah și Daath ilustrate prin comparație cu
durerea, 758-l. Hakemah a comunicat puterea și a crescut la Binah, 756-l. Hakemah
este o persoană și se numește Abba, sau Tată, 799 de metri. Hakemah este Tată, Binah
este Mama, cei doi în echilibru ca bărbat și femeie. 763 m. Hakemah este puterea
generatoare de a produce gândirea, totuși în Deity, de 758 de metri. Hakemah este
Generatorul tuturor lucrurilor; el și Binah conjoin, 763-l. Hakemah a pornit de la
Kether prin energia lui Yod, 756 m. Hakemah reprezintă, sau este, Omul, 798 de
metri. Hakemah Sapientia, existent în Corona a Lumii Emanației, 758-u. Hakemah,
Tatăl, puterea activă sau energia zeității, 552 de metri. Hakemah, Înțelepciune,
Sapientia; înțelept prin intermediul lui Binah, 753-u. Mână deschisă turnarea laptelui
din vas în formă de inimă, simbolism, 412 m. Mână, sensul stâng, deschis și extins,
simbolic al lui, 388-u. Hannibal, rezultatele lui Faust și ale lui Luther, munca lui a
excelat ca de, 43-u. Hansa (Soarele) locuind în lumină; Adevărul, 741 de
metri. Hansavati Rich, o stanză din Sanscrit, spune: "El este Hansa" (Soarele), 741
m. Fericirea și mulțumirea mai mari ca și scopuri sunt înalte și nobile, 349-
u. Fericirea, ca efect al binelui, completează și încorporează ordinea morală, 724-
u. Fericirea depinde de relațiile lumii exterioare, 686 de metri. Fericirea în virtutea
obiectului existenței în om, 716-l. Fericirea promovată de gândire și scop, fiind în
conformitate cu regula divină, 713-u. Fericirea nu va rezulta din repaus dacă nu este
echilibrată de o mișcare contrară, 847-l. Armoniile Raiului corespund cu cele ale
Pământului, 101 de ani. Armonia și frumusețea ar trebui să fie rezultatul echilibrului
omului de 855 de metri. Armonia și mișcarea Viața Universului și a Sufletului,
deopotrivă, 859-l. Armonie reprezentată de cei trei dintre Pitagoreani, 632 de
metri. Armonia compusă din cele șase părți ale lui Seir Aupin, reprezentate de Vau,
799 de litere. Armonia a condus în cele din urmă și va domni pentru totdeauna, 577-
u. Armonie necesară în guvern și legi naturale, 306-l. Armonia vieții și acțiunii; de
virtute și perfecțiune, 765-u. Armonia Universului, 209-l. Armonia Universului, o
combinație de contrarieri, de 660 m. Armonia Universului aparține și face parte din
ea, 665-u. Armonie a Universului rupt de un singur efect fără o cauză, 735-l. Armonia
Universului răspunde unității lui Dumnezeu, 707-l. Armonia lumii întreținută de o
forță divină, poate sufletul naturii, 668-u. Armonie numai din analogia
contrariilor. 848-u. Armonie sau Frumusețe, legea veșnică, o latură a triunghiului
masonic, 826 de metri. Armonie, Puterea divinității în echilibru cu înțelepciunea lui,
2-u. Rezultatul armoniei a echilibrului Justiției și al Milostivirii lui Dumnezeu, 17-
u. Rezultatul armoniei a echilibrului simpatiei și a acțiunii opuse a contrariilor,
Înțelepciunea ținând balanța, 8 m. Armonie rezultată din echilibrul contrariilor predate
de Ternar, 792-u. Armonie rezultată din echilibrul naturii spirituale și materiale, 764-
l. Armonie rezultatul echilibrului forțelor contrare, 306-u. Armonie rezultatul
Equipoise-ului Necesității și Libertății, 848-l. Armonie, înțelepciune, forță, marile
atribute ale esenței divinității, 531-m. Armonie care susține și păstrează, 531
m. Armonie cu înțelepciunea și puterea, o triadă masonică, 8-u. Har-oeri, Cuvântul
creativ, din acțiunea și reacția lui Osiris și Isis, 861 de metri. Har-oeri, Fiul lui Osiris
și Isis; tronul susținut de lei, 79 m. Har-oeris, vârstnicul Horus, Dumnezeul egiptean
al Soarelui, festival de, 79-u. Hava Maal, Cartea Sublimă a lui Odin; maxime de la,
168-m. Hawk simbolul Ra sau Phre, 254-l. El și Yod reprezintă principiile feminine și
masculine în echilibru, 323 m. El, apropiat de Yod, devine impregnat cu o influență
luminată, 793-u. "El" a considerat agentul puterii atotputernice, 698 de l. El a lui
Tetragrammaton în Adam Kadmon ca Neschamah, 757-u. El, impregnat de Vau, a
produs Microprosopos, sau Seir Aupin, 793-u. El, impregnat de Yod, naște un fiu și,
astfel, însărcinată aduce în față, 763 de metri. El este Binah și celălalt El este Malkuth,
758-u. El, este femeie și El, este ascuns de fiecare parte, 763-u. El este impregnat de
Yod și nasc un fiu pe care îl aduce, 763-l. El este soția lui Yod, al doilea este soția lui
Vav, 761-u. El, scrisoarea feminină, comunică Yod lumina ei, 751 m. "El", scrisoarea
care exprimă unirea lui Dumnezeu cu ființele sale, 698-l. El-Ea, semnificația
masculin-feminin Hua și Hia, 698-m. El-Ea, în Aramtic, ebraică, arabă, 700-u. Șeful,
Kether, Coroana, inel sau circular, în primul rând Sephiroth, 768-l. Șefii lui
Macroprosopos, Adam Kadmon, au explicat, 758-u. Sănătatea simbolizată de
triunghiul triplu, 634 de metri. Heathenismul a avut o fundație în Adevăr, 599-
u. Cerul și Pământul, ca Divinități, considerate a fi bărbați și femei, 401 de
metri. Cerul și pământul compuse din cele două principii, active și pasive, 656-
u. Cerul și pământul sunt înzestrați cu o viață și suflet, 668 de l. Cerul și Pământul,
văzute ca Diviniții, au fost venerați, 401 de metri. Raiul și Pământul, primele și cele
mai vechi divinități, Cerul 658 există în percepția și gândirea unei minți glorioase,
201-l. Rai, nici unul pentru cei care doresc să meargă acolo singur, 152-u. Raiul lui
Dante, compus dintr-o serie de cercuri kabaliste, de 822 l. Raiul guvernează starea
pământului prin acțiunea Forței Divine, 668 de metri. Rai locul de nastere al
Sufletului; casa lui, la care arata, 520 m. Raiul inițiatorului este Lumea manifestată la
Inteligențe, 785-u. Raiul va fi, în sfârșit, aggrandize Iadul este doar visul unui poet,
847 de ani. Corpurile ceresc acționează numai cu activitatea Sufletului Universului,
671 m. Organele cerești și ceremoniile de inițiere strâns legate, 507-l. Corpurile ceresc
au fost venerate de diferite popoare, 457 de l. Ceasuri și stele străvechi întemnițate
pentru neascultare, 511-u. Oaspetele ceresc apare ca o armată angelică organizată, de
509 de l. Oaspeții ceresc includ nu numai emisarii lui Iehova, ci și stelele, 509-
u. Conducerea ceresc a fost închinată de turci, sciți, tătari, persani, 459 de metri. Se
înălța o existență vie, din care, prin pământ, există existența, 668 de metri. Cerurile și
Pământul s-au personificat ca zeități chiar printre arieni, 850 l. Cerurile și Soarele ca
agenți generativi și procreativi; bărbat, 851-u. Ceruri divizate de șapte planete și
doisprezece semne, de 460 m. Ceruri, Tatăl, impregnând pământul cu ploile sale, 656-
l. Doctrina ebraică a lui Dumnezeu și a Luminii exprimată de Milton, 739-l. Idei
evreiești favorabile plăcerilor fizice, 260-u. Convingerea evreiască cu privire la pre-
existența sufletelor, 440-u. Cărți evreiești scrise în simboluri incomprehensibile pentru
Profane, 744-l. Tabără evreiască în deșert aranjat de la stele, etc, 460-l. Concepțiile
evreiești despre Dumnezeu au variat, 206 de metri. Forma evreiască a lui Tetractys, 88
de metri. Forme evreiești ale pronumelor personale He-She, 700-u. Ebraică
Dumnezeu, Ihuh, superior lui Al sau Alohayimului, 598-u. Ebraică Dumnezeu îi
învinge pe Leviatani monstruoși, 498 de ani. Legea evreiască, maxime de la 169 de
lei. Mitologia evreiască face aluzie la o dispută între puterile spirituale, 510 l. Noțiuni
populare evreiești despre Deity, 207-m. Religia ebraică imboldă cu cultul în stele,
509-511. Religia ebraică a plasat guvernul și toate cunoștințele cu preoții, 625-
u. Teismul evreiesc implicat în simbolism și închinarea imaginii, 514 m. Triburile
evreiești, caracteristicile semnelor zodiacului, comparativ cu cele din 461. Scrierile
ebraice utilizează lumina și focul ca embleme ale atributelor divinității, 611-
u. Cuvântul ebraic din Est în gradul 12 este Adonai; sensul lui, 201-l. Cuvântul ebraic,
pronunție de, nu se știe din caracterul său înainte -, 205-m. Evrei, credința în existența
unui singur Dumnezeu care nu a fost acceptat de începutul anului 206-u. Evreii au
împrumutat de la persani niște doctrine religioase, 610-u. Evreii devotați închinători ai
zeilor falsi, 206 de metri. Evrei, cunoștințe esoterice comunicate doar câtorva, 207 de
litere. Evrei aveau Divinitatea lor bună și diavolul, un înger de întuneric, 661 de
metri. Evreii au ținut fiecare națiune să aibă propriul înger păzitor și Star, 510-
u. Evreii au ținut pe Nakhustan, șarpele, ca un semn al puterii vindecătoare, 497-
u. Evreii, intelectuali, aveau cunoștință adevărată despre Dumnezeu, 207 de
metri. Evrei, Iehova Dumnezeul național al lui, 206-u. Evreii au transferat lui Satan
totul imoral pentru a răspunde răului moral, 690 de metri. Evrei, Adevărata natură a
lui Dumnezeu și numele lui necunoscut lui, 206-u. Hel, locul unde mergeau cei răi,
apoi la Nifthel, 619 m. Heliacally, Steaua pare să fie atinsă de Soare când se ridică sau
se fixează, 471-l. Heliogabalus, referire la domnia lui, 471-l-3-u. Iadul, să devină
inutil, va fi închis de mărinimirea Cerului, 847-l. Iadul este impracticabil pentru cei
care nu știu cum să se întoarcă, 822 l. Iadul lui Dante este doar un Purgatoriu negativ,
de 822 l. Heptakis, Dumnezeul fenician al celor șapte raze, 58 de ani. Heptaktis,
Dumnezeul celor șapte raze, Dumnezeul Suprem al Phoeneciei, Tsadok, 728 de
metri. Heracles sau Arkaleus, numele etruscan, scitic, pelasgian pentru Dumnezeul
Soare, 587-u. Heraclitus a susținut monoteismul, 678 de metri. Heraclitus a
recunoscut rezultatul nesatisfăcător al filosofiei, 693-l. Heraclitus credea într-un
raționament universal care pătrundea toate lucrurile, 693-u. Heraclitus de Pontus a
susținut că fiecare Stea a fost o parte din Sufletul Universal, 671 m. Hercule,
descendent al lui Perseus, copilul luminos al întunericului, de 591 de metri. Hercule și
Juno, antagonismul binelui și al răului, reprezentat de concursul dintre, 594-
l. Hercules, ca un Dumnezeu pentru Celți, Teutoni, Sciți, Etrusci, Lydiani, 591-
m. Hercules naște cu Dragonii cei trei strămoși ai Scythiei, 498 de metri. Hercules a
murit, a crescut din mormânt și a fost primit în cer, 592 de l. Hercules, Har-acul, sa
închinat la Tsur, 79 de ani. Hercules Ingeniculus, una dintre soiurile soarelui în declin,
591-l. Hercule, călătoria soarelui, originea celor doisprezece trupe ale lui, 448-
u. Hercule a primit inițierea de la Triptolemus, 586-u. Hercule își desfășoară prima
lucrare cu leu neam, 455 de metri. Hercule a suferit răul umanității, conform lui
Maximus Tyrius, de 592 de ani. Templul lui Hercules de la Tir a fost construit cu
2.300 de ani înainte de Herodit, 591 de metri. Hercules, patronul navigatorilor, care și-
a răspândit altarele de la coastă până la coastă, de 591 m. Hercules bine cunoscut în
Egipt și în est, 591 m. Aici l-au persecutat pe Dionusos și l-au ajutat pe Titani să-l
ucidă, 585 l. Aici, puterea dezinteresată sau irațională a naturii, 682-l. În continuare,
pentru că suntem curați aici, vom fi la fel de fericiți, 216 de oameni. Erezia adevărului
filozofic considerată cea mai periculoasă din Roma, 820-u. Ființa Hermaproditică,
care cuprinde toată existența, 653-l. Hermafroditul figurează un simbol al divinității
ca generatoare și producător, de 851 de metri. Figura hermaphroditică apare din oul
orf, simbolizând cele două cauze, 655-l. Figura ermaproditică a lui Valentinus este un
simbol al naturii duble, 851 m. Hermaphroditic God-World, dogma antică a filozofiei
și teologiei, 653-l. Concepțiile hermafrodite din ideea principiilor active și pasive,
655-l. Hermes "rolele canonice conțin lore transcendentale, 614-m. Hermes a
comunicat secrete în alchimie, astrologie, magism, 365-u. Hermes, în scrierile lui
Dionisie se găsește dogma lui, 731-l. Hermes a instituit hieroglife, a învățat științele și
artele, venerat Unul Dumnezeu, 364 de l. Hermes, inventator de scrisori, cu mesager
înaripat purtând Caduceus, 586-l. Hermes a reprezentat în corpurile noastre Orator,
586-l. Hermes a învățat pe oameni artele, știința și sa înălțat la Cer, 255 de
oameni. Hermes a învățat preoții și au studiat știința ermetică, 362 de l. Hermes,
crezul vechilor budiști conținuți în cuvintele muribunde, de 364 de l. Hermes,
hierofantul egiptean, rezumă vechile doctrine, 324 de metri. Hermes, primul, a fost
Inteligența sau Cuvântul lui Dumnezeu, 254-l. Hermes, Mercurul grecilor, Thoth al
egiptenilor, Taaut al fenecienilor, 586-l. Hermes, Sacredotal Art a fost numele dat
secretelor lui, 365-u. Hermes la fel ca Enoch, 363 m. Hermes, Thoth, incarnarea sau
repetarea primului, 255-u. Hermes Trismegistus, nume grecesc pentru Thoth
egiptean; 364. Agentul ermetic este puterea magică, puterea spirituală, Lumina
Astrală, 774-l. Hermetic și Kabalistic Rose Croix, 785-l. Hermetic Arcanum, 775-
u. Arta ermetică este o religie, o filosofie, o știință naturală, 774 de literă. Cărțile
ermetice discută despre ființa supremă, 614-l. Discipolii ermetici au folosit jargonul
ca limbă viu, 731-u. Dogma hermetică gravată pe o tabletă de Emerald, 774-u. Dogma
hermetică, "Ceea ce este mai sus este ca cel de jos", etc, 790 de metri. Fables ermetice
arată, în interpretarea lor, principalii zei ai anticilor, 631-u. Operațiunile hermetice,
spirituale și materiale, dependente de un altul, 774-u. Doctrina filozofică ermetică sau
alchimică, 772-792. Filozofii hermetici au tras doctrinele lor din Kabalah, 772-
l. Filosofia hermetică ascunsă de către alchimiști sub simboluri, 772-l. Filosofia
ermetică luată în considerare în Kabalah, 741-u. Filosofia ermetică, aceea a școlilor
din Alexandria și Pitagora, 774-l. Hermetic Philosophy sub masca alchimiei, 792-
l. Religia ermetică este cea a Magilor și a inițiatilor antice, 774-l. Hermetic Science a
aplicat la operarea Marii Lucruri, de 785 de metri. Știința ermetică cultivată de arabi și
studiată de șefii templieri, 840 de l. Știința ermetică, ca toată știința reală, este
demonstrată matematic, de 777 de litri. Știința hermetică este reală numai pentru cei
care înțeleg religia și filosofia sa, 774-l. Secretul ermetic este acela de a găsi bazele
credinței, adevărului, transmutației, 776-l. Simbol ermetic din "Materia Prima" de
Valentinus, 850 de metri. Tableta ermetică de Emerald conține cheia pentru alegorii
lor, 777-l. Tablete ermetice de emerald a explicat, 776-u. Medicină hermetică
universală pentru suflet, minte, corp, 773 m. Lucrare ermetică simbolizată de Pelican
și Phoenix, 774 de metri. Hermeticismul este Kabala în realizarea activă; Magia
lucrărilor, 840-l. Hermetica vorbește cu rezervă de foc secret, viu și filosofic, 775-
u. Eroul, mai puțin nobil pentru a descrie decât a fi, 349-l. Heroditus descria templul
lui Bal la Babilon, 590 de l. Heroditus se scuză pentru reticență cu privire la Mistere,
380 de metri. Heroditus mărturisește despre doctrinele lui Zoroaster, 617-l. Herodotul
vorbește rezervat despre Misteriile lui Isis, 405 de metri. Hieroglifele considerate a fi
fost predate preoților de zeități, 359-l. Acțiunile eroice efectuate de cei mai buni și cei
mai mici, 201-u. Heroismul caracteristica cea mai înaltă a carității, 705-u. Herta,
numele german pentru pământ; adorat de ei, 658 de metri. Hesiod și alții declară că
toată virtutea este o luptă, 691-u. Hesiod cântă din Cer și Pământ ca Weanus și Gea,
850 l. Hexagonul ilustrează un cub, care nu este vizibil la prima vedere, 827-u. Hia,
forma feminină, uneori înseamnă asta, 698 de metri. Hiddekel, un fluviu al râului
Edenic, 58-u. Hildebrand sa referit la, 31-u. Ordine ierarhică, inteligență, figuri, 97 de
metri. Hierocles definește marea lucrare de inițiere, 521 m. Hierocles, unul dintre
discipolii zelosi ai lui Pythagoras, 622-l. Imaginea hieroglifică a aderenței leului și a
gafei de maestru, 80 de l. Hieroglife, Hermes a dat Cheia la, 365-u. Hieroglifele într-
un anumit grad au avut un înțeles diferit în altul, 374-u. Hieroglife, înțelesul, atât de
atent păzit că sensul a devenit pierdut, 374-u. Hieroglife precedate de simbolurile
indienilor, persanilor și caldeenilor, 372-l. Hierofantul lui Eleusis, Motivul lui
Dumnezeu al naturii, acoperit pe tron, 411-l. Hierofanții în ascunderea simbolurilor
înmulțite de cunoaștere, 321-l. Hierofanții misterelor gotice au condus festivitățile,
367 de lire. Hierofanii au căutat prin toate mijloacele să impresioneze candidații, 383
de metri. Locurile înalte, idolatrii sacrificați zeilor străini, 234-u. Marele preot a rostit
Tetragrammatonul la 10 din Tisri, 620-u. Îmbrăcămintea și mobila marelui preot
descrise, simbolism, 409-u. Hillel, fariseul, prezintă rezumatul legii lui Moise, 170 de
ani. Hindoo divinities, atributele Unul Dumnezeu, 672-l. Crezul hinduist din extrase
din cărțile lor, 605-m-606. Divinitățile hinduse, Brahma, Vishnu, Siva, subordonate
lui Brehm, 597 de litere. Hindu Kusch sau Paropism; Cursele iraniene pe pantele de
est și sud ale stațiunii, 601-l. Mitologia hindusă abundă în imagini ale șerpilor, de 500
de metri. Mindologia hindusă păstrează legenda căderii Spiritelor, 623-l. Denumirea
Hindu a Deității este formată din trei litere, A, U, M, 632-l. Hindurile religioase
hinduse au reprezentat 604 de metri. Religia hinduită încorporată ca principii
fundamentale -, 604-u. Hindușii au venerație pentru Lingham, un simbol al naturii
productive, 656-u. Hindu a deplâns moartea lui Soura-Parama, ucisă de Soupra-Muni,
595-u. Hindus, vase de semințe de lotus un simbol sacru pentru, 9-u. Hristos a devenit
trei divinități distincte, de 550 de metri. Hiram, un tip de umanitate în cea mai înaltă
fază, de 225 de metri. Hiram a spus de Josephus că a construit un templu pentru
Astarte, 410 de l. Legenda Hiramic reprezintă o crimă, o restaurare și o învățătură -,
435 l. Crima lui Hiram, înmormântare etc., simboluri ale Mântuitorului, 640-l. Istoria
nu este un concurs fortuit de evenimente, 646-l. Hoam-ti, al treilea împărat chinez, a
ridicat un Templu pentru Marele Arhitect al Universului, 615 de l. Hobbes spune că
Dumnezeu este de neconceput, 651-u. Hod și Netsach, coapsele lui Adam Kadmon,
758-u. Hod, unul din Sephiroth; Gloria, 753 de metri. Hod, cu Netsach, este
perfecțiunea zeității manifestată în Ideea sa a Universului, 767 de metri. Olanda,
zidărie în 1735 prescris de statele de, 50-m. "Doctrina sfântă", doctrina absolută a
hermeticii, 840-l. Sfântul Imperiu, Sfântul Tărâm, Sanctum Regnum, nume pentru
Magism, 842-u. Sfântul Imperiu este victoria spiritualului asupra omului în om, 855-
u. Imperiul Sfânt al Frăției Masonice a devenit posibil prin Secretul Regal, 861-
l. Sfântul Imperiu a vorbit în claviculele lui Solomon și a simbolizat, 727 de
metri. Duhul Sfânt al creștinilor corespunde înțelepciunii Kabala, 267 de litere. Casa
Sfanta a Templului, Haikal Kadosh, 816 m. Sfântul Sfinților a format un
cub; simbolic, 209-u. Duhul Sfânt compus din agentul universal, 734 m. Duhul Sfânt
se îngroașează în liniște din admirația Misterelor, 849 de ani. Duhul Sfânt, însoțitorul
lui Hristos, produs de Inteligență, 560 de metri. H, O, M, numele persan al lui Deity
cu trei litere, 632-l. H, O, M, fraierul unei noi religii persane; numele lui era inutil,
621 de l. Homer îl face pe Zeus să se răzbune de acuzația că răul vine de la zei, 690 de
l. Homer lui Zeus o serie de antiteze, cum ar fi Hesiod, 689-l. Onoruri și datorie, o
Forță; Polestarii unui mason, 89 de ani. Onoare dată celor care se împotrivesc
adevărului și dreptului, 836-m. Onoarea țării unui mason a fost identificată cu propria
lui, 156 de metri. Speranţă, o forță morală mare, este Forța care asigură succesul, 91
de metri. Speranța, inamicul avariei, reprezentat de Lună, 727 l. Speranța, pentru
excepțiile de la legea care le acordă fericirea la virtute, 725 de litri. Speranța pentru
triumful Binelui peste rău o parte a crezului masonic, 531-u. Speranța, nimeni nu
poate lupta și cuceri fără, 196. Speranța unui mason, că toți oamenii vor forma o
singură familie, 233-u. Speranța nemuririi, scopul înțelepciunii antice, Misterele,
Masoneria, 517 de metri. Speranța omului a învins terorii mormântului, 653-
u. Speranța succesului, nu speranța de recompensă, stimulentul nostru, 229 de
l. Horace și alții declară că Zeus a rânduit răul în scopuri benefice, 691-u. Horus,
îngropat trei zile, regenerat, 81 l. Horus, Maestru al Vieții, 13-u. Horus, unul dintre
triadele egiptene, a fost Fiul, Lumina, 548 l. Horus, fiul lui Isis, a murit și a fost
restaurat la viață, 406 de metri. Horus, fiul lui Isis, la ucis pe Typhon, ajutat de Isis,
376-u. Horus, Dumnezeul Timpului, toarnă ambrosia pe părul lui Isis, de 379 de
metri. Horus, cel mai tânăr, punctul într-un cerc, hierogliful lui, 79-u. Spitalul și
templierii au promis ascultare, sărăcie, castitate, 802-u. Casele de spiritiști despotate
de Elizabeth, regina Angliei, 802 de metri. Casele de spiritiști erau Almshouses,
dispensare, Inns, 802 m. Casa tuturor lucrurilor numele pentru Principiul tuturor
lucrurilor, 793-u. Casa lui Dumnezeu se găsește peste tot, 241 m. Casele planetelor,
emblemele și fabulele mitologice, 470-u. Hu, în misterele Druidice a fost reprezentat
moartea lui, 429-l. Hu, Dumnezeul britanic, a numit Dragonul; mașina lui trasată de
șerpi, 502-u. Hua și Hia, pronumele personale El, Ea, masculin și feminin, 698-
m. Hua, El, pronunțând pronumele personale a Preasfântului Antic, 794 m. Hua, El,
totalitatea tuturor lucrurilor; totalitatea Anticului este de sex masculin, 763-u. Hua
înseamnă Male, Principiul Creativ sau Puterea, 699-u. Hua adesea folosit de sine
pentru a exprima Divinitatea, "El", 698-l. Hu-Bună pentru Hua-Hia prin omisiunea
"a", 698 de metri. Hu-Hi a fost transpus în Ih-Uh, 698 de metri. Hule limitează
progresul spre perfecțiune, 555 l. Hule a reprezentat întunericul, o vidă, umbra, de 555
de litri. Acțiunea umană prevăzută, dar necontrolată, 848-l. Acțiunea umană nu este
controlată pentru a-și anihila libertatea, 848-l. Omul și divinul s-au amestecat în
fiecare ființă umană, 853-u. Corpul uman cu capete de sex masculin și feminin în
picioare pe un dragon, 850 m. Divinitatea o divinitate intrinsecă, 222 l. Existența
omului, condiții permanente de; rezultatul, 93-l. Forma umană, dar analogul formei
luate de Deity, 791-u. Forma umană este forma tuturor celor de mai sus și de mai jos,
791-u. Frazimarea omului nu poate suporta să sufere pentru nimic, 199-u. Omul bate
inima pentru cerșetor și prințul deopotrivă, 245-u. Intelectul uman își impune propriile
limitări asupra lui Illimitable, de 222 l. Viața umană este o dispensație mare și
solemnă, de 199 de metri. Lumina umană, dar o reflectare a unei raze a Luminii
Infinite, 246-l. Mintea umană nu are nicio concepție despre natura sau modurile lui
Dumnezeu, 743-u. Natura umană nu este satisfăcută de o negare a lui Dumnezeu, 645-
l. Natura umană posedă o înălțime inerentă ideală, de 832 l. Puterea omului, suferința
sau durerea nu pot fi păstrate, de 180 de litri. Rasa omului o familie mare, 176
m. Tetragrama umană este Adam; este Yod al Kabalah, imagine a lui Phallus, 771-
u. Gândirea umană, vorbire, acțiune, combinată, irezistibilă în rezultate, 320-
u. Înțelegerea umană nu se învârte la pericol, 842 de metri. Unitatea Omului realizată
de dreapta și de stânga; om primitiv de ambele sexe, 771-u. Înțelepciunea omenească
intermediare între ignoranță și cunoaștere, 691-l. Omenirea, o frumusețe și o glorie în,
214-l. Omenirea afectată de prosperitate, 307-l. Omenirea, ca unitate, a existat în
Deity, 764 de metri. Omenirea aspiră la Dumnezeu, crede în Dumnezeu, speră în
Dumnezeu, 708 de metri. Omenirea, îndatoririle unui mason spre, 176-l. Omenirea a
înălțat cea mai înaltă concepție despre gândirea umană, 652-u. Omenirea a avut doar o
religie și o închinare, 102-u. Umanitatea în cea mai înaltă fază a lui Hiram, de 225 de
metri. Oamenii, în cele mai umile adăposturi sunt rezolvate problemele de, 245-
u. Umanitate, nimeni nu deasupra încercărilor și fragilităților, de 180 de
litri. Umanitatea lui Cristos, mai mult decât divinitatea sa, care îi aduce închinarea,
743 de metri. Omenirea, încet este avansul, de 93 de metri. Materia umană,
senzuală, porțiunea baser reprezentată de Square, 851-l. Caracterul spiritual,
intelectual, moral al umanității, reprezentat de Compass, 851-l. Umilința, răbdarea,
negarea de sine, simbolizată prin Crucea lui Hristos, 801-l. Hung a domnit peste Picți
în secolul al IX-lea; a văzut Crucea Sf. Andrei, 801 m. Hyades sunt cinci stele sub
forma unui V, 435-l. Regiile hiperboreene vizitate de Zeii Soarelui, de 592 de
metri. Hipocrisia, omagiul plătit prin viciu și rău la virtute și dreptate, 73
m. Hipotenza unui triunghi cu unghi drept reprezintă natura produsă de unire, 861
m. Hipothenuse a triunghiului drept unghi este produsul masculin și feminin, 789-
m. Hypotehenuse reprezintă natura care este produsă prin unirea Divinului și Omului,
de 861 de metri. Ipotezele științifice sunt ultimele umbre ale cunoașterii, 841
m. Caracterul spiritual, intelectual, moral al umanității, reprezentat de Compass, 851-
l. Umilința, răbdarea, negarea de sine, simbolizată prin Crucea lui Hristos, 801-
l. Hung a domnit peste Picți în secolul al IX-lea; a văzut Crucea Sf. Andrei, 801
m. Hyades sunt cinci stele sub forma unui V, 435-l. Regiile hiperboreene vizitate de
Zeii Soarelui, de 592 de metri. Hipocrisia, omagiul plătit prin viciu și rău la virtute și
dreptate, 73 m. Hipotenza unui triunghi cu unghi drept reprezintă natura produsă de
unire, 861 m. Hipothenuse a triunghiului drept unghi este produsul masculin și
feminin, 789-m. Hypotehenuse reprezintă natura care este produsă prin unirea
Divinului și Omului, de 861 de metri. Ipotezele științifice sunt ultimele umbre ale
cunoașterii, 841 m. Caracterul spiritual, intelectual, moral al umanității, reprezentat de
Compass, 851-l. Umilința, răbdarea, negarea de sine, simbolizată prin Crucea lui
Hristos, 801-l. Hung a domnit peste Picți în secolul al IX-lea; a văzut Crucea Sf.
Andrei, 801 m. Hyades sunt cinci stele sub forma unui V, 435-l. Regiile hiperboreene
vizitate de Zeii Soarelui, de 592 de metri. Hipocrisia, omagiul plătit prin viciu și rău la
virtute și dreptate, 73 m. Hipotenza unui triunghi cu unghi drept reprezintă natura
produsă de unire, 861 m. Hipothenuse a triunghiului drept unghi este produsul
masculin și feminin, 789-m. Hypotehenuse reprezintă natura care este produsă prin
unirea Divinului și Omului, de 861 de metri. Ipotezele științifice sunt ultimele umbre
ale cunoașterii, 841 m. Umilința, răbdarea, negarea de sine, simbolizată prin Crucea
lui Hristos, 801-l. Hung a domnit peste Picți în secolul al IX-lea; a văzut Crucea Sf.
Andrei, 801 m. Hyades sunt cinci stele sub forma unui V, 435-l. Regiile hiperboreene
vizitate de Zeii Soarelui, de 592 de metri. Hipocrisia, omagiul plătit prin viciu și rău la
virtute și dreptate, 73 m. Hipotenza unui triunghi cu unghi drept reprezintă natura
produsă de unire, 861 m. Hipothenuse a triunghiului drept unghi este produsul
masculin și feminin, 789-m. Hypotehenuse reprezintă natura care este produsă prin
unirea Divinului și Omului, de 861 de metri. Ipotezele științifice sunt ultimele umbre
ale cunoașterii, 841 m. Umilința, răbdarea, negarea de sine, simbolizată prin Crucea
lui Hristos, 801-l. Hung a domnit peste Picți în secolul al IX-lea; a văzut Crucea Sf.
Andrei, 801 m. Hyades sunt cinci stele sub forma unui V, 435-l. Regiile hiperboreene
vizitate de Zeii Soarelui, de 592 de metri. Hipocrisia, omagiul plătit prin viciu și rău la
virtute și dreptate, 73 m. Hipotenza unui triunghi cu unghi drept reprezintă natura
produsă de unire, 861 m. Hipothenuse a triunghiului drept unghi este produsul
masculin și feminin, 789-m. Hypotehenuse reprezintă natura care este produsă prin
unirea Divinului și Omului, de 861 de metri. Ipotezele științifice sunt ultimele umbre
ale cunoașterii, 841 m. Hyades sunt cinci stele sub forma unui V, 435-l. Regiile
hiperboreene vizitate de Zeii Soarelui, de 592 de metri. Hipocrisia, omagiul plătit prin
viciu și rău la virtute și dreptate, 73 m. Hipotenza unui triunghi cu unghi drept
reprezintă natura produsă de unire, 861 m. Hipothenuse a triunghiului drept unghi este
produsul masculin și feminin, 789-m. Hypotehenuse reprezintă natura care este
produsă prin unirea Divinului și Omului, de 861 de metri. Ipotezele științifice sunt
ultimele umbre ale cunoașterii, 841 m. Hyades sunt cinci stele sub forma unui V, 435-
l. Regiile hiperboreene vizitate de Zeii Soarelui, de 592 de metri. Hipocrisia, omagiul
plătit prin viciu și rău la virtute și dreptate, 73 m. Hipotenza unui triunghi cu unghi
drept reprezintă natura produsă de unire, 861 m. Hipothenuse a triunghiului drept
unghi este produsul masculin și feminin, 789-m. Hypotehenuse reprezintă natura care
este produsă prin unirea Divinului și Omului, de 861 de metri. Ipotezele științifice
sunt ultimele umbre ale cunoașterii, 841 m. Hypotehenuse reprezintă natura care este
produsă prin unirea Divinului și Omului, de 861 de metri. Ipotezele științifice sunt
ultimele umbre ale cunoașterii, 841 m. Hypotehenuse reprezintă natura care este
produsă prin unirea Divinului și Omului, de 861 de metri. Ipotezele științifice sunt
ultimele umbre ale cunoașterii, 841 m.
eu
L, P, D pe sigiliul lui Cagliostro au fost inițialele "Tread under the crini", 823
m. Muncească o binecuvântare, nu un blestem, 691-u. Munca a produs tot ce este
glorios în lume, 346 de metri. Munca este o slujire mai bună decât omul admite, 344
de metri. Munca este marea ordonanță a Cerului pentru îmbunătățirea umană, 343-
l. Munca este o mare funcție, distincție, privilegiu, 344-l. Munca este nobilă și
înnobilativă, nu o rușine sau o nenorocire, 242 de metri. Munca necesară pentru a
dezvolta energiile, 243-u. Muncește nu un blestem sau o doom, ci o binecuvântare,
342-l. Muncii, lecțiile de gradul 22d inculcă respectul pentru, 340-u. Muncă, trei tipuri
de, manual, în arme, intelectual, 331-u. Munca, largă ca Pământ, are vârful său în Cer,
342-l. Munca încă a fi Rege al Pământului este cea mai nobilă emblemă a lui
Dumnezeu, 341 de metri. Numai muncitorii supraviețuiesc în solitudinile timpului,
343-u. Muncitorul omului, starea lui, 179. Lucrătorii lui Hercule descriu diversele
averi ale puterii solare, 591-l. Muncitori ai lui Hercule, Petru cel Mare, Cromwell,
Napoleon, 341-l. Labirint construit în onoarea Soarelui, cele douăsprezece palate
consacrate lui -, 459-l. Lactantius a crezut că sufletul există în fața corpului, de 440 de
metri. Lactantius a ridiculizat revoluția pământului în jurul Soarelui, 843-u. Scara,
Credința, Speranța, Caritate, cele trei runde principale ale lui, 10-u. Scara în visul lui
Iacov; traducerea cuvântului, 234-u. Scară, nouă runde, 10-u. Scara de șapte pași un
simbol al trecerii sufletelor prin Stele, 414-u. Scara Iniției Mithraic, cu cele șapte pași,
un simbol, 851-l. Scara a ajuns de la Cer până la Pământ, fiecare pas avea o poartă,
414-u. Scara, șapte runde; simbolism, 10-u. Scara, simbolismul lui Mithraic, 233-
l. Scara, teologică, pe care Iacov la văzut, 10-u. Lamaismul predă judecata finală
înainte de Eslik Khan și pedeapsa, 624-u. Mielul și doi cavaleri pe un cal au învățat
umilința și negarea de sine, 802 l. Mielul mâncat de israeliți la Vernal Equinox, 466
de metri. Mielul sau Ram adorat când a deschis Equinox-ul, 448 de metri. Mielul
Equinoxului Vernal marchează înfrângerea Serpentului, 407 de metri. Mielul
sacrificat de inițialii lui Heliopolis și carnea lui mâncat, 431-l. Mielul a folosit în loc
de Ram de persani, 465 de metri. Teoria lui Landseer privind legenda lui Osiris, 483-
487. Limbajul a căzut în confuzie după ce legătura omului cu Creatorul a încetat, 600
de ani. Limba inadecvată pentru a exprima ideea divinității, prin urmare,
personificarea, 672 l. Limba inadecvată pentru a exprima originea materiei din spirit,
673 de metri. Limbajul nu este adecvat pentru a ne exprima ideile, 569-u. Latitudinea
și lungimea orașelor egiptene, 442-u. Coroane de laur pentru grecii și romani care au
luptat pentru dragostea Libertății, 157 de metri. Legea aplicată Universului înseamnă
-, 695 de metri. Legea înlăturarea șansei și a Necesității permite omului să fie liber
moral, 695 de metri. Legea veșnică prin care toate operațiunile naturii se desfășoară
fără crăpături, 826 de metri. Legea, fundamentală, piatra de temelie a Templului
Libertății, 211-u. Legea, ascultare față de, 110 -. Legea de atracție și radiații,
principiul creației și cauzei vieții, 843-u. Legea atracției nu are excepții; atracția este
legătura comună, 828 m. Legea lui Dumnezeu o parte a legii armoniei dictată de
Înțelepciunea Infinită, 240-u. Legea lui Dumnezeu referitoare la conduita noastră,
240-u. Legea dreptății a pretins că este noțiunea noastră de drept adoptată de
Dumnezeu, 830-u. Legea materiei, legea minții, legea moralei, modul în care aceste
forțe acționează, 827-l. Legea materiei, învățată doar prin experiență, este imperativă,
828-u. Legea fenomenelor naturale exprimată în Kabala de numărul patru, 732-
u. Legea fenomenelor naturale a furnizat evreilor misterele Tetragramului, 732-
u. Legea sau principiul atragerii chimice; distrugerea va urma abrogarea, 846-
m. Legea Retribution, 216-217. Legea simpatiei și a armoniei inflexibile ca legea
gravitației, 244-u. Legea Divinului, o inferență analogică a legii umane, 694-m. Legea
percepută, dar neînțeleasă, devine Necesitate, 694 de metri. Legea superioară față de
interferența capricioasă, 696 de metri. Legea, acea minte dă caracterul tuturor este una
imparțială, de 192 de metri. Legea nerecunoscută se numește Chance, 694 de
metri. Legea necunoscută nu este obligatorie, 695 de metri. Legi și Constituție într-un
guvern liber mai sus incapabil, 49 l. Legi și principii ca o ființă spirituală, 197 m. Legi
care guvernează Universul prin necesitate, 831-l. Legile care guvernează Universul s-
au schimbat prin rugăciune îndoielnică, 684-l. Legile lui Dumnezeu sunt obligatorii
pentru noi, deoarece își exprimă înțelepciunea Lui infinită, 8-u. Legile lui Dumnezeu
produc greșeli și nedreptăți în conformitate cu standardele noastre, 830-l. Legile
mișcării și vieții cunoscute preoților din Egipt, 842 de ani. Legi de natură care nu sunt
cunoscuți de antici ca fiind imuabili, 447 de metri. Legea fenomenelor naturale
reprezentată de un cub, 732-u. Legi de natura noastra neschimbabila, 239-l. Legile lui
Solon, cele mai bune pe care concetățenii lui au putut să le primească, 37-u. Legi,
masonul nu ar trebui să încerce să schimbe inflexibilul lui Dumnezeu, de 338 l. Legi,
Universul păstrat de etern, 577-u. Legile care par aspru pot fi benefice dacă privesc
dintr-o perspectivă mai largă, de 695 de litri. Le Verrier, metode dureroase, de 174 de
metri. Liderii oamenilor, nu cei mai acuzați gânditori, 55 de ani. Legislatorii ar trebui
să fie gânditori, nu gabbleri, 55 de metri. Legenda lui Hiram Abif, dar o variantă a
celei universale, de 435 de metri. Legendă a Maestrului, Khurom, interpretat diferit,
267 de metri. Legenda Misterelor practic la fel în toate țările, 377-u. Legendele
Gradurilor considerate ca alegorii, care nu au fost predate ca adevăruri, 329 de
metri. Legislatorii ale căror legi ne supunem acum mult mort, 313-u. Liniștea
desemnată ca Lumină și Albă, Substanța Deității simbolizată, 769-u. Închinarea
Kabalahului coincide cu ideile lui Pavel referitoare la Lege și Grație, 769-u. Liniștea
esența Stabilității creației și o parte a naturii divinității, 769-u. Leul a numit pentru că
Leul a venit la Nile athirst, 446 m. Leu dispozitivul lui Iuda, al cărui mâner Khurum a
fost ridicat, 461-u. Leul primul semn în care Soarele a trecut sub Solstițiul de Vară, de
455 m. Leul cel de-al treilea, pantacul Kabalistic cuprins în Enchiridion, de 104
m. Leslie, Ioan, episcop de Ross, spune celor care au văzut Crucea Sf. Andrei, 801-
l. Misterele mai puțin pregătite pentru Marele, 432-u. Lecții învățate în școala vieții,
182 de ani. Scrisoarea El a rezolvat în Daleth și Vau, 794-l. Literele și denumirile
constituie lumile, 749 de metri. Literele modelate din puncte de către Infinitul la
Creație, 749 de metri. Scrisorile (Sephiroth) s-au schimbat de la forma sferică în
forma unei persoane, de 757 de metri. Scrisori Yod, El, Vav-He, a locuit în Shekinah,
750-u. Nivel inversat marcat pe pieptul indianului indian, 428 m. Levy și Simeon
aveau pentru dispozitiv cei doi pești ai Pestilor, 462-u. Liberalitatea ne învață că este
posibil ca o opinie contrară să fie adevărată, de 160 de metri. Libertățile persoanelor
garantate de -, 211 de metri. Libertatea este un blestem pentru cei ignoranți și brutali,
de 26 de metri. Libertatea și Necesitatea aparent antagoniste, 848 de metri. Libertate și
Necesitate, coloanele Universului, simbolizate de Templu, 848 de metri. Libertate și
Necesitate, esența Zeului, contrabalansată, produce echilibru, 778-l. Libertatea, Îngerii
l-au comandat să-i ajute pe om să-și exercite 252 de metri. Libertatea nu poate exista
fără un echilibru perfect, 736-l. Liberta, dușmanii principali ai omului, 148 de
metri. Libertate, egalitate, fraternitate, fundații ale guvernului liber, 860-u. Libertatea,
imaginată, poate fi cea mai gravă sclavie, când, 177 de metri. Libertatea poporului nu
trebuie încredințată nici unui om, 211-u. Libertatea de gândire proclamată de Hristos,
309-u. Libertatea sau libera voință a creaturilor lui Dumnezeu, 848 de
metri. Libertatea, baza existenței noastre, le atribuim lui Dumnezeu ca natura Sa, 704-
u .. Libertatea, piatra de temelie a Arcului Templului, este,
211. Libertate; suveranitatea propriului sine față de sine este numită, 43 de
ani. Liberty, înțeleptul mason este un votar de, 156-u. Libertatea, cu ascultarea de
lege, o fundație immutabilă a Guvernului Liber, 860-u. Libra numit din cauza
echilibrului dintre lungimea zilei și a nopții, 446-u. Viața, un stat social rânduit de
Dumnezeu, 197. Viața, un apel de implorare pentru revelație din vizibil, 191-l. Viața
analogă la foc și căldură, 664-l. Viața și Lumina rămânând în Primul Născut sau
Agenția Creativă, 267 de metri. Viața și Lumina considerate de persi ca fiind una, de
572 de metri. Viața și Lumina în Creator sau Demiurgos, 575-u. Viața și mișcarea
rezultă dintr-un conflict continuu al forțelor sau impulsurilor, 846-u. Viața, ca aer și
foc, a fost asociată cu mașinile materiale, de 675 m. Viața aparține naturii la fel de
mult ca și materia, 664-l. Viața vine din Moarte; reconstrucție din dizolvare, 768-
u. Viața dată pentru formarea morală și spirituală, 182-u. Viața, Căldura, Lumina,
centrele de gravitație, 843-u. Viața în relațiile sale este ca -, 198 de metri. Viața este o
luptă, pentru a lupta care este scopul omului, 853-l. Viața este o binecuvântare, 142 de
l. Viața este o școală; comparație cu o școală, 182-u. Viața este reală și plină de
îndatoriri care trebuie îndeplinite, de 231 de metri. Viața este începutul nemuririi, 231
de metri. Viața, Lumina, Sufletul, din Lumina inerentă a Principiului Emanativ, 755-
l. Viața făcută demnă și glorioasă, 143 de ani. Viața, mai mult decât viața sunt datoria,
151 l. Viața unei comunități depinde, în 1971. Viața umanității este Cuvântul,
Lumina, 849-l. Viața embrionului menținută de activitatea vieții mamei, 668-l. Viața
universului și a sufletului, ca rezultat al armoniei și mișcării, 859-l. Viața lucrurilor de
la focul vital care se aprinde în Soare, 664 de ani ... Viața provocată permanent de
legea dublă a fixității și mișcării, 843-u. Principiu de viață familiar anticilor și
alchimistilor, 734-l. Principiul vieții este agentul universal, 734-l. Principiul vieții
lumii un agent universal, două naturi, un curent dublu, 734 l. Principiul vieții pătrunde
în totul; o rază detașată de Soare, 734-l. Principiul vieții care mută lumea, în
comparație cu ceea ce se mișcă pe om, 667 de ani. Viața care se desfășoară din Deia
ascunsă, de 555 de metri. Viața reprezentată de un simplu Tau; viața veșnică când a
fost adăugat cercul, 505-u. Viața se ridică din mormânt; sufletul nu poate fi ținut de
trupul înfricoșător, 714 de metri. Viața ridicându-se din moarte o doctrină importantă
a Misterelor, 395 de metri. Viața, învățăturile realităților îngrozitoare ale anului 199
l. Viața, binecuvântările vieții decurg adesea din încercările de, 307-l. Viața, creația
lui Dumnezeu, 143 de ani. Viața bine reglementată rezultă din echilibrul dintre poftele
noastre și Sentimentul Moral, 860-l. Viața ceea ce facem prin caracter și adaptare,
193. Durata vieții măsurată prin ceea ce am făcut pentru alții, 158 de ani. Lumină, un
nume aplicat lui Ainsoph, pentru că nu poate să-l exprime prin altul, de 740 de
metri. Luminează o emblemă pură și prima emanație de la Dumnezeul Etenal, 617-
l. Luminați un simbol al speranței la candidat, 639-m. Lumina, Ahriman al doilea
nascut din Primitiv, 257 m. Ușoară, toate lucrurile cauzate de o emanație a unei raze
de, 286-u. Un exemplu de emanație a doctrinei gnostice, 248-l. Lumina, simbolurile
străvechi, care înseamnă, 77 de metri. Lumina și Întunericul o caracteristică marcată a
Misterelor Eleusinice, 403 m. Lumina și Întunericul, o trăsătură proeminentă în
Mistere, 402-l. Lumina și Întunericul sunt căile veșnice ale lumii, 581 de
metri. Lumina și întunericul contestând posesia discului lunar, 468-l. Lumina și
întunericul pornesc de la ideea activă și pasivă, 659-l. Lumina și întunericul, baza
teologiei antice conform lui Plutarh, 402-l. Lumină și Foc; referințe la, 285-
l. Emanațiile de lumină și viață ale zeității, arhetipul luminii, 572 de metri. Lumina și
Whiteness o desemnare a Leniului, 769-u. Lumina aplicată divinității este substanța
din care curge Lumina, 740 de metri. Lumina a devenit prima Divinitate a anticilor,
443-l. Lumina coexista cu Dumnezeu; întrebări cu privire la, 739-l. Lumina provine
din substanțele eterice care compun cauza activă, 659-l. Lumina definită în carte,
Omschim, sau Introducere în Kabala, 740-u. Lumina, Focul, Flacara, Aorarea
Divinitatii, manifestata in flacara, din foc, 740 l. Lumina, Pire, Flacara, fiii Kronosului
fenician, 740 de l. Lumină, Pire, Flacără, Trinitatea oracolelor caldeene, 740-
l. Lumina, focul nu este pur, 251-u. Lumină pentru care toate călătoriile masonice sunt
o căutare, 252-l. Lumina se înfățișează din Divinitate, care nu a fost tăiată sau diferită
de El, de 748 de metri. Lumina de mai sus a constituit trei creiere pentru
Microprosopos când sa născut scrisoarea, 794 l. Lumina de la navele spulberate
reascended la Binah apoi a coborât, 797-u. Lumina nu are caracteristici ale
materiei, 744-u. Lumină, umană, dar o reflectare a unei raze a Luminii Divine, 246
l. O lumină în exces, fiind învelită, poate fi primită de cei de mai jos, 795-l. Lumina
inclusă în semințele speciei are locuința în Universal Spirit, 783 m. Lumina inițiază în
misterul bacșiilor strigă Hail nou-născut, 522-u. Lumina este puterea creatoare a
Divinității, 267 l. Lumina este echilibrul Shadow and Lucidity, 845-u. Lumina este
Tatăl și Mama tuturor, 267-u. Concepție luminoasă, modernă și antică, de 76 de
litere. Lumina nu Spirit, ci instrumentul Spiritului, 98 de ani. Nu luminează corpul
Protoplastelor, ci prima manifestare fizică, 98 de l. Lumina lui Ainsoph intră în vas ca
fiind viața, lumina, sufletul, 755-l. Lumina focului, simbolul Esenței Divine, 742 de
litri. Lumina chipului lui Dumnezeu, acoperirea intimă, Aur Penial, 749 de
metri. Lumina Lojii un simbol al - 240 l. Lumina substanței și cea a îmbrăcămintei din
eterul primar, de 750 de metri. Lumina din substanța expresiei Kabaliste a Infinitului,
743-l. Lumina Soarelui, la miezul nopții, a revelat Inițiatului, 389 de metri. Lumina
navelor este sufletul vasului și este activă în ele, de 755 m. Lumina vestigiilor de
îmbrăcăminte diferită de cea a Substanței, de 750 de metri. Lumina vestigii
Îmbrăcămintei a numit un punct, Yod, un punct în centrul Luminii, de 750 de
metri. Lumina (sau cunoașterea) existenței lui Dumnezeu a venit din puterea
comunicată omului prin Cuvânt, 598-u. Lumina, Ormuzd a existat la început în
primitiv, de 256 de litri. Lumina, percepția, este Zorile vieții veșnice, în ființă, 100 de
l. Lumina, perioada de încetare a luptei dintre întuneric și, 257-l. Principiul Luminii
și-a făcut munca, dar Principiul Răului la făcut să fie răstignit, 567 de metri. Principiul
de lumină, una dintre concepțiile antice ale zeității, 739 de metri. Principiul de lumină
a pus pe apariția unui corp uman, 567 de metri. Principiul de lumină a suferit numai
înfățișare, 567 de metri. Principiul de Lumină a luat numele lui Hristos în Mesia, 567
de metri. Lumina menționată în Kabalah, 286-u. Lumina a reprezentat Ormuzd sau
Ahura Mazda, 612-u. Lumina pare o emanație din partea Creatorului care dezvăluie
toate lucrurile, 660-u. Substanța ușoară în divinitate, 741-l. Lumină, simbol al
adevărului și al cunoașterii, 76 de metri. Lumină, simbolism de a fi adus la, 252-
l. Lumină sinonimă cu Bine, 660 m. Lumină care este manifestarea vizibilă a lui
Dumnezeu activă în tot Universul, 845 de metri. Lumina, cauza și principiul a tot ceea
ce există este o rază divină de, 267-u. Luminați creatura Dumnezeului nevăzut care a
învățat adevărata religie, 582-u. Lumina, revelația finală din Misterele Eleusineene a
fost de 394 l. Lumina, prima divinitate venerată pentru că a făcut cunoscut universul,
660-u. Lumina, capul organismului universal, numit Pooroosha, 673-u. Luminați viața
Universului, 575-u. Lumina, obiectul căutării masonice, ne aduce la Kabala, 741-
u. Luminați principiul existenței reale a oamenilor primitivi, 443-m. Luminați motivul
de a fi al Umbrei, 307-l. Lumina simbolului majorității zeităților indiene și persane,
601-l. Lumina, pentru antici, a fost cauza vieții; curge de la Dumnezeu, 13-u. Lumină
către care călătoresc toți masonii, 256 de l. Lumina, vizibilă, este urmată de o umbră
proporțională cu acea lumină, de 847 l. Lumină dorită de către candidat rătăcind în
întuneric, 361-u. Lumina era divină pentru caldeeni și fenicieni, 582-u. Lumina era
viața oamenilor, a spus Sf. Ioan, 743-l. Lumina a fost Viața Universului, substanța lui
Dumnezeu și a Sufletului, 443-l. Lumina se va întoarce în Plenitudine când se va
realiza răscumpărarea, 564-u. Lumină închinată de Sabaeani, 13-u. Lumini și lumini
ale templelor, semnificație și referință, 411-u. Lumini, Mare, 11 m. Lumini, Lesser,
12-u. Luminile nu sunt văzute în nordul unei camere de la Lodge, pentru că, 592-
u. Luminile reprezintă Soarele, Luna și Mercurul, 411-u. Lumini, simboluri în gradul
12 al celor trei mari, 202-l. Luminile: inițiatul a devenit un Epopt când a fost acceptat
să vadă Divinul, 521 l. Luminile, cele trei mari, reprezintă în cabană -, 210-u. Lily, o
medalie masonică a avut asupra sa o sabie care taie un stâlp de 823 m. Limitarea
modificată prin har, care o relaxează, 764-l. Linia fiind doar extinderea unui punct, o
emblemă a Unității, 487-u. Linia, dualitate sau rău reprezentate de rupte sau divizate,
487-u. Linia, primul principiu al geometriei este linia dreaptă, 487-u. Lingham venerat
în templele indiene; o emblema a sexelor, 656-u. Lingham, uniunea principiilor active
și pasive, 401-l. Leul care ține cheia în gură reprezintă - 210 de metri. Leul Casei lui
Iuda furnizează aderența puternică, 641-u. Leul, simbolul Athom-Re, Dumnezeul
Egiptului de Sus, 254-l. Lions de diferite culori un simbol al metalelor în ebullition,
774-m. Buzele unui rege impresionate de o cruce Tau la inițiere, 505-u. Citirea literară
a scrierilor orientale duce la erori grosiere, 818 de metri. În direct, nu toată viața, 191-
l. Lodge, un templu simbolic modelat din Univers, 7-u. Tavanul de plajă, granița,
marea cenușie, simbolismul, 209 m. Loja, creștin, trebuie să aibă biblia creștină, 11
m. Lojă, definiție a, 7-m. Depune, dimensiunile lui a, 9-l. Lodge, est de american și
engleză, 15 m. Lojă, litera ebraică Yod în triunghi în estul unui; simbolism, 15
m. Loja, evreiască, trebuie să aibă Pentateuch, 11 m. Loja inaugurată de Rousseau a
devenit centrul revoluționar, 823 l. Loja, Mohammedan, trebuie să aibă Coran, 11
m. Loja reprezintă Universul, 209-l. Casă sprijinită de trei coloane mari, 7-l. Lojă
susținută de înțelepciune, putere și frumusețe, 7-l. Lojă, simbolismul luminilor, 209-
l. Lojă, simbolism al triunghiului în, 209-l. Lojile se extind spre Cer de la practica de a
avea Temple fără acoperiș, 366-l. Logica lui Cicero dovedind divinitatea stelelor, 670-
l. Logos, un nume pentru înțelepciunea Kabala, 267 de litere. Logosul locuiește în
Dumnezeu; este vehiculul prin care Dumnezeu acționează, 251-u. Logosul poate fi
comparat cu vorbirea omului, 251-u. Logos personificat de Simon Magus și Gnostici,
323 m. Logosul produs de cuvintele zeiței supreme, 560 de metri. Logos, lumea
materială creată de, 251-l. Logos; puterile și atributele lui Dumnezeu acționează prin
intermediul, 251-l. Logos, cuvântul; Misteriile au învățat încarnarea, moartea, etc., de,
415-u. Logos, Cuvântul prin care Dumnezeu acționează asupra Universului, 552
l. Logos, Lumea ideilor; Șef al serviciilor de informații; Adam Kadmon, 251 de
metri. Parlamentul lung, în perioade de convulsii, 30 de ani. Domnul, Rev. WW, scrie
despre materialismul de azi, 808-813. Lorja, Jitz-chak, autor al Treatise De
Revolutionibus Animarum, 772-l. Lorris, Guillaume de, nu a completat romanul de
Rose, 822-l. A pierdut înțelesul numelui Deității adevăratul Cuvânt al unui mason,
697 de metri. Pierderea semnificației Cuvântului Adevărat a considerat pierderea
Cuvântului în sine, 701-l. Louis al XVI-lea, condiția societății sub 27 de metri. Louis
al cincilea a interzis lojilor masonice în 1737, 50 de metri. Dragoste, o imagine
mitologică a marelui secret și a marelui agent, 732 de metri. Iubiți o putere între om și
divin, 692 de metri. Dragostea și Îndurința impregnând Rigorul și gravitatea prin
Benignitate, 796-u. Dragostea și Rigorul trebuie să se tempereze reciproc pentru a
produce creație, 798 de l. Dragostea din partea de jos a creștinismului, 730 de
l. Dragostea a devenit părinte universală când, 684-u. Dragostea duce la zei
rugăciunile oamenilor și aduce darurile, 692 de metri. Iubire, Hristos exponentul noii
Legi a lui, 309 m. Iubirea care iese din oul Bacchic, cu Noapte, organizează Chaos,
663-l. Iubire, interes pentru virtutea celor pe care noi, 198-m. Dragostea este atributul
Compasiunii sau Mercy, 796-l. Dragostea lui Dumnezeu conform lui Platon și a
creștinismului, 704-l. Iubiți-vă unii pe alții întreaga lege enunțată de creștinism, 705-
u. Iubire, desăvârșită, denotată de Tatăl, bărbat, 795 de ani. Dragostea a primit un
omagiu minunat înainte de nașterea filozofiei, 691 de ani. Dragoste abia recunoscută
în vremurile vechi ale ignoranței, 692-u. Dragostea celui mai bun pilot, suporter,
salvator al tuturor lucrurilor, 692-u. Dragostea, cea mai înaltă și mai bună dintre zei,
conform lui Platon, 682 l. Dragostea, medicul Universului, primul născut al Naturii,
683-u. Iubirea soluționării problemelor contradicțiilor existenței, 683-l. Iubesc mai
bine decât urăsc, chiar și prin Zeitate însuși, 859-u. Dragostea iubitoare este mai mare
decât Speranța sau Credința; singurul lucru pe care Dumnezeu îl cere, 808 de
metri. Dragostea plăcută a Tatălui îmbogățește și binecuvântează totul, 715 de
ani. Importanța slabă și neinfluențară a activității; instanțe, 41 de metri. Loyola sa
referit la, 31-u. Lucanus, Ocelus, după Pythagoras, a deschis o școală în Italia, 653 de
l. Lucanus a recunoscut veșnicia Universului și cea activă și pasivă, de 653 de
litri. Lucifer, forța rea sau diavolul reprezentată de fals, 102-l. Lucifer, purtătorul de
lumină, Fiul dimineții, Duhul întunericului, 321-u. Căldură pentru a fi anatemizată,
138 de metri. Lulle definește mercurul, care înseamnă fie electricitate, fie lumină
astrală, de 775 de metri. Lulle, Raymond, spune să facă aurul trebuie să aibă mai întâi
aur, 777 l. Lulle, Raymond, tratează pe știința hermetică, 774-l. Luther sa referit, 31-
u. Luther cu predici sale a lucrat rezultate minunate, 43-u. Lux, extravaganță,
ostentație, pericolul națiunilor și al bărbaților, 348 de metri. Forța Răului sau Diavolul
reprezentată de falsul, 102-l. Lucifer, purtătorul de lumină, Fiul dimineții, Duhul
întunericului, 321-u. Căldură pentru a fi anatemizată, 138 de metri. Lulle definește
mercurul, care înseamnă fie electricitate, fie lumină astrală, de 775 de metri. Lulle,
Raymond, spune să facă aurul trebuie să aibă mai întâi aur, 777 l. Lulle, Raymond,
tratează pe știința hermetică, 774-l. Luther sa referit, 31-u. Luther cu predici sale a
lucrat rezultate minunate, 43-u. Lux, extravaganță, ostentație, pericolul națiunilor și al
bărbaților, 348 de metri. Forța Răului sau Diavolul reprezentată de falsul, 102-
l. Lucifer, purtătorul de lumină, Fiul dimineții, Duhul întunericului, 321-u. Căldură
pentru a fi anatemizată, 138 de metri. Lulle definește mercurul, care înseamnă fie
electricitate, fie lumină astrală, de 775 de metri. Lulle, Raymond, spune să facă aurul
trebuie să aibă mai întâi aur, 777 l. Lulle, Raymond, tratează pe știința hermetică, 774-
l. Luther sa referit, 31-u. Luther cu predici sale a lucrat rezultate minunate, 43-u. Lux,
extravaganță, ostentație, pericolul națiunilor și al bărbaților, 348 de metri. Luther cu
predici sale a lucrat rezultate minunate, 43-u. Lux, extravaganță, ostentație, pericolul
națiunilor și al bărbaților, 348 de metri. Luther cu predici sale a lucrat rezultate
minunate, 43-u. Lux, extravaganță, ostentație, pericolul națiunilor și al bărbaților, 348
de metri.
M
Macrobius în legendele sacre explică teoria celor două principii, 404-l. Macrobiosul a
învățat că cerurile și sferele erau parte din Sufletul Universal, de 669 de
metri. Macrocosmosul, organismul universal numit Pooroosha, 673-
u. Macroprosopos, Arik Aupin, o persoană compusă din zece numerotări, 799 de
metri. Macroprosopos este numit în a treia persoană, Hua, He, 793-l. Macroprosopos
este Ideea Universului când Divinitatea a fost nemanifestată în Absolut, 758 de
metri. Macroprosopos, sau Adam Kadmon, constituit cu trei capete, 758-
u. Macroprosopos, primul prototip sau Universal, 793-l. Magdol, turnul sacru
babilonian, descrierea lui, 234 de metri. Magi sfătuit de Steaua cunoașterii când
Adevărul intră în lume, 843 de metri. Magii au venit din Est, conduși de o stea, pentru
a adora pe Mântuitorul, 841-l. Magi, Daniel, Șeful Colegiului, de 255 de ani. Magii au
călăuzit la Ierusalim de către Stea; Steaua Blazing, 842-u. Magii au dus la cunoașterea
noului nume printr-un studiu al Pentagramei, 842-u. Magi, multe idei ale sectelor
evreiești au fost obținute de la, 256-u. Magi: Misteriile au ascuns știința ocultă, de 839
de metri. Magii din Babilon au fost exponenți, astronomi, divini, 256-u. Magii din
Persi, asemănători cu Druizii din Marea Britanie, 617-l. Magi a primit titlul de Regi,
iar Magismul este numit "Arta Regala", 842-u. Magii au salutat pe Hristos în leagănul
său ca ambasadori ierarhici, 731 de metri. Doctrina maghiară este baza Kabalahului,
sau tradiție primitivă, 769-l. Misterele Magian au o semnificație religioasă, filosofică
și naturală, 773-u. Tradițiile magice au simbolizat legea echilibrului prin Columns,
843-u. Magia: o divinitate absolută independentă de rațiune este idolul negru, 737-
l. Magie și filosofia ocultă a anticilor sinonime, 730 de l. Magia la bază era știința,
730 de litri. Magic, înalt, în Egipt, Grecia și Roma, 98 de ani. Magic, High, numit
"Sacredotal" și "Royal" Art, 98 de lire. Magia este ceea ce este; este în sine, ca și
matematica, 841-l. Magia este știința exactă și absolută a naturii și a legilor ei, 841-
l. Magia este știința magilor antice, 841-l. Magia sau Magismul reconciliază credința
și rațiunea, autoritatea și libertatea, 842 de metri. Magic reconciliază ceea ce se pare
opus unul altuia, de 842 de metri. Magic unește într-o singură știință ceea ce este sigur
de filozofie și religie, 842 de metri. Agentul magic face posibilă transmutarea
metalelor și medicina universală, 773-l. Agent magic al hermeticii deghizate sub
numele de "Prima Materia", 773-l. Magicul ternar care, în lucrurile umane,
corespunde cu Triunghiul Divin, 738-u. Magismul cunoscut sub numele de Imperiul
Sfânt, Realm sau Sanctum Regnum, 842-u. Magismul, știința lui Avraam, Orfeu,
Confucius, Zoroaster, Moise, 839-l. Magismul sub un voal nou în Sfânta Kabalah, 839
l. Magnetul lui Paracelsus, principala dependență a Marii Lucrări, 777 de
metri. Magnum-Opus, Marea Lucrare a Sageților, pentru a găsi Absolutul, 776 de
ani. Mahaatma, Marele Suflet; Un Dumnezeu; Element universal; Minte, 673-
u. Mahomed a adoptat credința primară și a învățat ideea de Dumnezeu, 616
l. Mahomed nu a fost recunoscut ca un profet inspirat de templieri, 818-l. Mahomed
încă guvernează un sfert din rasa umană, 313 de l. Mahomed cel de-al doilea a rupt un
șarpe de aramă cu trei capete la Constantinopol, 502-u. Mahometan, în Orient, mai
demn de încredere decât cel creștin, 35 de ani. Maia, Frumusețea naturii, germenul
pasiunii, sursa lumilor, 683 de l. Maimonides explică originea închinării lui Stars,
435-l. Numărul Majestic este Trei, denotând esența triplă divină, 628 de
metri. Majoritatea bărbaților au o justiție ideală, mai bună decât legea, 834
l. Malakoth dă zece Sephiroth fiecăruia dintre cele patru lumi, 784-l. Malakoth este o
persoană, soția lui Microprosopos, 799 de ani. Malakoth este feminin și matricea din
care se naște toată creația, 769 de metri. Malakoth este perpetuitatea și continuitatea
fără soluție, 768-u. Malakoth, unul din Sephiroth; Regula, domnie, Royalty,
Dominion, Putere, 753-m. Malakoth, Regnum, o persoană separată în spatele și
împreună cu Microprosopos, 794-l. Malakoth reprezintă câmpul în care urmează să se
semene semințele mineralelor secrete, 799-u. Malakoth reprezintă femeia metalică și
Morn of the Sages, 799-u. Malakoth (spune aparatul) se numește Haikal, Templul sau
Palatul, 799-u. Malakoth se unește cu soțul ei, Microprosopos, când fața este
transformată în față, 799 de l. Agenți de sex masculin: Cerurile și Soarele au fost
considerate ca, 851-m. Mascul și femelă; toate lucrurile sunt constituite, 763-
m. Bărbații și femeile sunt în echilibru ca Hakemah și Binah, 763 de metri. Bărbații și
femeile sunt simbolurile active și pasive, 784-l. Bărbații și femeile le-au creat, 698 de
l. Barbatul și femelele le-au creat; în imaginea lui Dumnezeu, 849-l. Bărbați și femei
formate; partea anterioară și posterioară aderând una la alta, 749-l. Forța masculină și
feminină desemnată de IHUH; Primul Născut din, 267-u. Bărbat și femeie Dumnezeu
a creat lucruri pe care le-ar putea continua, 800-u. Bărbații și femeile care se aliniază
reciproc sunt Benignitate și Severitate, 768-l. Principii de sex masculin și
feminin; ideea cea mai profunda de 700 m. Barbatul și femeia au fost forma
Universului, 763 de metri. Bărbați și femei au fost persoanele în forma cărora au fost
schimbate Cercurile, 757 de metri. Bărbații și femelele au fost zeitățile proeminente
ale misterelor, 377-u. Bărbat și Femeie, în cadrul înțelepciunii oculte, Coroana
Supremă este de modă, 762-l. Bărbat, în Idra Rabla, are dreptate; femeia este lăsată,
763-u. Barbatul este Yod, El este feminin, Vav este ambele, 763-m. Barbat pe o parte,
femelă pe cealaltă; Voința Supremă deține Balanța, 769-l. Principiul masculin al
alchimistilor reprezentati de Air si Pamant, 791-l. Masculul reprezentat de
perpendicularul unui triunghi cu unghi drept, 789 m. Partea bărbătească a figurii
ermetice are un Soare; mâna care deține o Compass, 850 m. Malkarth, simbolul
Soarelui, de 77 de metri. Malkarth, Templul, în orașul Tire, 9 m. Malkuth, organul
feminin din generația lui Adam Kadmon, 758 de metri. Om, agent liber, responsabil și
pedepsit pentru păcatele sale, 577-u. Omule, un lucru de care trebuie să fii
recunoscător este să fii 140 de metri. Omul este un efect al lumii și etern ca ea, 654-
l. Omul o ființă inteligentă și liberă, al cincilea Adevăr al zidăriei, 534-l. Omul și
lumea au creat după chipul lui Ialdabot, 563 de metri. Omul își asumă rangul său ca
agent moral cu conștiința libertății, 668 de metri. Omul atinge scopurile ființei sale
atunci când cele două naturi sunt în echilibru, 861-l. Omul devine o parte a lui
Dumnezeu când este dezlegat de simțurile sale, 610-u. Omul devine nemuritor în
influențele care îl supraviețuiesc, 312 de metri. Omul, dar un animal, până când
scânteia imaterială a lui Dumnezeu a pătruns în creierul său, 582 l. Omule, dar un
animal inteligent dacă nu are nimic divin în el, 857-l. Omul, luând gânduri, își poate
mări sufletul, 813 de metri. Omul a numit un "macrocosmos" pentru că posedă în
miniatură calitățile Universului, 667 l. Omul poate să îndoaie circumstanțele în
scopurile naturii sale, 192-l. Omul nu poate găsi întotdeauna muncă și mâncare, 179.
Om capabil de o Iubire mai înaltă, care îl ridică dincolo de sine, 692 de metri. Om
capabil de respect și iubire față de ceilalți: dreptate și caritate, 703-u. Omul: întrebări
categorice cu privire la, 649-u. Omul: caracteristicile unui generos, de 121 de
litri. Omul care comunica cu Dumnezeu, viziunea lui eternitate, a rămas infinit, 245-
u. Om comparativ cu Lumea sau cu Universul; numit un "microcosmos", 667-l. Omul
creat de Dumnezeu, bărbat și femeie le-a creat, 849 de ani. Omul creat de dragul
omului, de 120 de metri. Omul creează pe Dumnezeu în cerul concepțiilor umane,
736-u. Omul creat după chipul lui Alhim, bărbat și femeie, 698 de ani. Omul a creat
pur și a primit Adevărul și Lumina de la Dumnezeu, 582-u. Omul dependent de ceruri
și genii care locuiesc acolo, 474-u. Omul a coborât din forțele elementare sau
comemorează Titanii -, 393-l. Om dezamăgit când își dă seama că a căzut, 652 de
l. Omul dispută și îi ucide pe aproapele său în probleme de opinie, de 530 de
metri. Omul se distinge de animale prin folosirea gândirii, 738 de metri. Omul,
efectele generozității în a, 122-u. Omul, gândurile rele și ocaziile vin la cei corupți,
194 de metri. Omul format din praful pământului de către Yehouah, care a suflat
suflarea vieții în nări, 851-l. Omul, liber și supus obligației, este o persoană morală cu
drepturi, de 725 de metri. Omul a avut Cuvântul la început, iar Cuvântul a fost de la
Dumnezeu, 581-l. Omul are o lucrare nobilă de făcut în el însuși, 349 de metri. Omul
a căzut; pot fi ridicate urmând instrucțiunile înțelepciunii, 252-u. Omul are un imperiu
natural asupra tuturor instituțiilor, de 23 de ani. Omul are puterea de a comunica cu
Dumnezeu, 199 de metri. Omul în clasa a XVII-a, simbolismul, 256-l. Omul este o
persoană morală, una dotată cu rațiune și libertate, 703-u. Omul este atât uman cât și
divin, antagonismele naturii sale sunt -, 765-u. Omul este unul, deși are o dublă
natură, 861-l. Omul este liber, deoarece poate modifica legile naturii în ceea ce
privește el însuși, 696 de metri. Omul este de natură crud, ca și tigrii, de 49 de
metri. Omul a pierdut cunoașterea lui Dumnezeu, Existența Absolută, 583 de
metri. Omul făcut după chipul lui Dumnezeu și așezat în Asia, leagănul rasei, 598 de
metri. Omul face Zeitate în propria sa imagine, 652-u. Omul îl face pe Dumnezeu în
chip propriu și crede că Dumnezeu la creat în Sinele Său, 736-u. Omul trebuie să fie
un lucrător; Pământul și aerul său de laborator, 344-l. Omul cel mai dogmatizat pe
neconceput, 222-l. Omul se apropie aproape de perfecțiunile divine, 610-u. Omul nu
este o ființă spirituală, ci o ființă compusă, 232-u. Omul nu este o planta
terestră; rădăcinile sale sunt în Cer, 520 de metri. Omul nu este punctul central al
Universului, 711 m. Omul, pe pământ, îndeplinește lucrarea lui Dumnezeu, 736-
u. Omul sau animalul care moare în Univers își retrage spiritul etern, 666-u. Omul se
dedică naturii divine, precum și naturii elementare, 667-l. Om, relativ lipsit de
importanță; efect asupra sufletului, 303 m. Omul are nevoie de ceva tangibil pentru a-
și înălța mintea la o concepție corectă despre divinitate, 617 de ani. Omul vede dovezi
de proiectare și Dumnezeu în Natura, 647-l. Omul nu trebuie să fie supărat la
caracteristicile animalelor la bărbați, 76-u. Omul se luptă să se pună în comuniune cu
Deitatea, 652-653. Omul succesiv sub influența Stelelor, Soarelui și Lunii, 255
m. Omul, Divinul, este începutul întregii creații, 760 de metri. Omul, divinul, este
principiul Luminii directe, 760 de metri. Omul, Divinul, furnizează toate lucrurile
tuturor, 760 de metri. Omul, Materialul, este sfârșitul și încheierea întregii creații, 760
de metri. Omul, Materialul, este principiul luminii reflectate, 760 de metri. Omul,
Materialul, primește toate lucrurile de la toate, 760 de metri. Omul, numele pentru
Malakoth, Regnum și Microprosopos în comun, 794-l. Omul, condiția actuală nu este
aceeași cu cea a primitivului, 252-u. Omul rezultatul gândirii creatoare a lui
Dumnezeu, 582-l. Omul, unitatea umanității, este un microcosmos, de 760 de
metri. Omul, deși nesemnificativ, încearcă să-L cunoască pe Dumnezeu și pe
metodele Sale, 530 de metri. Omul unește Divinul și Omul, 858 de metri. Omul
venerabil sau formidabil, dar la o mică parte a creaturilor sale colegi, de 120 de
ani. Omul-Femeie, încoronat cu flăcări, pe un cub, cu aripi, simbolul barbă al lui
Mercur, 774 de metri. Omul, lumești, lăudăros, senzual, trebuie să se schimbe înainte
de a fi un bun Mason, 122 de metri. Dorința omului de a face ceva care va trăi după el,
312-u. Distrugerea omului nu vine de la zei, ci de la sine, 690 de ani. Domeniul
omului este natura corporală, vizibilă pe pământ, 736 m. Existența omului în ființa
infinită a lui Dumnezeu, 707 de metri. Capacitățile omului nu schimbă natura divină,
652 de metri. Viața omului este un succes când este o armonie și frumoasă, 861 de
l. Viața omului ar trebui să fie ca Marea Armonie a lui Dumnezeu și a Universului,
861-l. Porțiunea materială și mortală a omului provine de pe pământ, 851-
l. Responsabilitatea morală a omului afectată de întrebarea Evil 684-m. Moralitatea
omului este instrumentul dreptății lui Dumnezeu, 838 de metri. Condiția normală a
omului este progresul, 691-l. Om' sufletul o parte din sufletul inteligent al
Universului, deci inteligent, 670-u. Sufletul omului care a suflat în el de Dumnezeu
este nemuritor, deoarece gândurile lui Dumnezeu sunt, 577-u. Sufletul omului este
nemuritor, dar modul său de existență Masoneria nu se soluționează, 525-u. Sufletul
omului este omul însuși, 668 de ani. Porțiunea spirituală și nemuritoare a omului vine
de la Ceruri, 851-l. Obiectul suprem al omului, cel Bun; legea sa, Virtutea, 725 de
litri. Adevărata nefericire a omului este că nu-și poate îndeplini destinul, 341-
u. Unirea omului cu Deitatea aspirația sentimentului religios, 652 de metri. Omul este
foarte Sine este sufletul său, care nu este supus la decădere, 852-l. Atributele lui
Dumnezeu sunt atributele lui Dumnezeu, 704-u. Mandaiți au recunoscut 365.000
emanații, 568-u. Manes a pretins că este Parakletos sau Mângâietor, organ al
Divinității, de 565 de metri. Manes și-a derivat doctrina din Zoroasterism, Creștinism,
Gnosticism, 565 de metri. Ideea dominantă a lui Manes a fost panteismul din India și
China, de 565 de metri. Manes, fondatorul Manicheanilor, a trăit printre magii
persani, 565 de metri. Manes, două Principii simbolizate prin juxtapunere alb-negru,
818-m. Manifestarea este aceeași cu ocultarea, 795-l. Manifestarea teoriei gnosticilor,
555-l. Manifestări ale lui Dumnezeu ca Tată, Fiul, Duhul Sfânt, cum a fost considerat,
270 de metri. Manifestările lui Dumnezeu umple tot așa-numitul spațiu gol și gol, 845
l. Manifestările lui Dumnezeu au primit germenul creațiilor Sale, 559-l. Manifestările
omului și ale bisericii au fost doisprezece, 560-u. Manifestările Eonilor au fost
Cuvântul și Viața, 560-u. Manifestări ale numărărilor potențial în Kether, 756-
u. Manifestarea Cuvântului și a Vieții au fost omul și Biserica, 560-u. Galeria și
particularitățile au evoluat de la sursa One One, 765 m. Manilius cântă sufletul
invizibil și puternic al naturii, 668-u. Omenirea a intrat în India, China, Persia, Arabia,
Phoenicia, 598 de metri. Omenirea ținută în gaj prin principiul răului până la
răscumpărare, 567 de lire. Ideea Mantrasului sa afirmat și sa dezvoltat în
Upanischadas, 672-l. Marat în perioada convulsiei, 30 de l. Marcion, gnosticul, spune
cu privire la suflet -, 287 de metri. Marcosienii au învățat că Divinitatea a produs
cuvintele Lui Logos, 560 de metri. Marcus, discipolul lui Valentinus, a rostit ideea
unui Cuvânt în detalii subtile, 56 de metri. Marius în perioada convulsiei, 30 de
l. Marc, sub forma unui pește, folosit de primii creștini ca un angajament de prietenie,
547 de l. Căsătoria cerului și a pământului cântată de Virgil și Columella, 658-
l. Căsătoria dintre bărbat și femeie este o imagine a unirii naturii cu ea însăși, 656 de
ani. Căsătoria reprezentată de numărul cinci, care se reproduce, 634-u. Marte îi dă
sufletului viteza, întreprindere, impetuozitate, pe măsură ce trece prin - 439 m. Marte
reprezintă forța, 727-l. Marte numele porții a cincea a scării; material, cupru, 414
m. Marte: misterele religioase ale dacilor au fost numite Școala lui, 625-
u. "Marseillaise", valoarea Frantei revoluționare, de 92 de metri. Martin Luther:
doctrine anti-papale scrise anterior la, 95 l. Maria și Iosif, părinții lui Isus, cărora
Cuvântul s-au unit între ei, 564 de ani. Masa lui Masaniello sa referit la 33 de
metri. Mason un votar al Libertății și Justiției, 156-u. Mason la prima intrare își asumă
noi îndatoriri, 176 l. Masonul a înșelat cine crede că nu există nimic de făcut în
Masoneria, 185 de ani. Zidar, definirea lui, 219-l. Mason, îndatoriri de, 219-l. Mason,
îndatoririle lui, dacă dorește să imite Maestrul Khurum, 116 de metri. Masonul are
dreptul să fie numit Elu perfect; când-, 228-1. Mason, bun, face bine în mod natural și
pentru că dorește, 163 de metri. Mason nu a trăit în zadar când, 155 de metri. Mason,
ținut de promisiunile sale la o viață mai curată, la toleranță, caritate, generozitate, 726
l. Mason, relații de afaceri cinstite de un, 116-118. Mason, curajul moral al unui,
încurajat și încurajat, 154-u. Masonul trebuie să fie convins că are un suflet capabil de
dezvoltare progresivă, 855-u. Mason nu numai un moralist și filosof, ci un soldat,
578-u. Masonul de matriță nobilă atinge o răsplată prin durere și muncă, de 229 de
metri. Mason, preceptele care urmează să fie urmate de 185 de metri. Masonul trebuia
să îngenuncheze numai în rugăciune sau să primească Cavaler, 326-l. Mason ar trebui
să-și asume titlul de " de a semăna că alții ar putea culege este adevăratul birou al
unui, 317-m. Masonic credință în, 220-l. Credințe masonice, efecte de, 195 l. Frăția
masonică făcută de Secretul Regal, 861-l. Înmormântare masonică, eulogii la, 187-
m. Cetățenia masonică creează o nouă legătură, de 220 de metri. Masonic crez, cred,
speranță, fi caritate, 531-u. Masonice cultura, pentru a găsi o devotament sublim o
parte din, 192-u. Masonic Degrees ieftin, pompare suprasolicitat și afișare din cauza
Anti-masoni, 814-m. Doctrina masonică în Adevăruri Religioase, 576-l. Misionare
masonică că Dumnezeu este Unul; că gîndirea Lui -, 576-l. Datoria masonică, în
primul rând, 137-u. Ideea masonică a lui Dumnezeu și a creațiilor și faptelor sale,
524-l. Idei masonice, într-o oarecare măsură, analoage cu cele ale lui Platon și
gnosticii, de 250 de metri. Aparatele masonice folosite simbolic, 787-m. Martor
masonic, poziție care urmează să fie luată de către, 135-u. Masonitul Cavaler trebuie
să se dedice închinării la Adevăr, 579 de metri. Masonic Lumina, adica, 287-m. Loja
masonică ar trebui să semene cu un stup de albine de 138 de metri. Mozaic masonic,
învățături inculcate într-o, 213-l. Casă masonică, ce poate face, 173 de
metri. Misionare masonice, ceremonii explicate în, 186-m. Masoni masonice, mari
probleme și instrucțiuni utile în, 186-m. Dulapurile masonice ar trebui să fie temple
ale cunoașterii, 170-l. Codul moral masonic mai amplu decât cel dezvoltat de
filosofie, 726 de metri. Masonicitatea moralității a religiilor primitive, 541-
m. Masonic obligă un contract cu fiecare frate, 726 de metri. Obligații
masonice; matur și efect de, 726-m. Obligațiile masonice luate asupra Compasului,
Piața, cărți, 854 de metri. Ordine masonică, nume, titluri și grade, necunoscute în
trecut, 207-l. Masonic filosofic Crucea o imagine a puterii generatoare, 771-
l. Masonic filozofie și moralitate; Cuvântul adevărat al unui Maestru, 727-u. Secrete
masonice se manifestă fără voce, 218 de cuvinte. Secrete masonice parțial dezvăluit în
gradul de ucenic, 219-u. Sensul masonic, tendința religioasă în 212 de ani. Programe
masonice, adevărate obiecte de, 25-u. Simbolismul masonic al celor trei lumini mari,
202-u. Simbolurile masonice devin lecții de înțelepciune atunci când sunt înțelese,
597 de metri. Învățăturile masonice privind o viață de acțiune, 243 de metri. Titlurile
masonice, calificate pentru a lumina, ar trebui să fie purtătorii de 186 l. Masonica
Treime: Sufletul Universal; Gândire în suflet; Cuvântul, 575-l. Cuvântul adevărat
masonic găsește un înțeles în numele inefabil al Deity, 697 de metri. Misterul
necredinței, efectele lui, 196-u. Lucrarea masonică de-a lungul liniilor caritabile și
educaționale, 186-u. Lucrare masonică încă de făcut, 187 l. Masonerie, un Sfinx
aproape îngropat în nisip, 819 m. Masoneria o luptă spre Lumina Virtuții, Omul,
Libertatea, Inteligența, 32-u. Masoneria, o succesiune de alegorii și lecții în moralitate
și filozofie, 106-u. Masoneria recunoaște binele și adevărul în toate crezurile, 718-
l. Masoneria a adoptat Sfântul Ioan, Evanghelistul și Ioan Botezătorul, 818-
u. Masoneria o imagine imperfectă a Misterelor Antice, 624-l. Masoneria și filozofia
hermetică conțin Ternarul, 791-l. Masoneria și filosofia au același obiect, 325-
u. Masoneria și Revoluția Franceză, 24 de metri. Masoniera în afară de toate sectele și
crezurile, la fel peste tot, de 153 de metri. Masoneria aprobă sau dezaprobă - 161.
Masoneria presupune masca Masoniei pietrei, 24 de metri. Masoneria crede că Evil va
fi depășit în cele din urmă, dar nu determină cum, 525-m. Masoneria crede că răul și
suferința sunt mijloace pentru a purifica inima, 718 de metri. Masoneria crede
Adevărul în fiecare crez, de 525 de l. Masoneria nu apartine niciunei crezuri sau
scolii, 311-l. Masoneria, albastră, ca în prezent, nu poate fi urmărită mai devreme de
1700 d.Hr., 208-u. Zidarie, dar în mod calificat identic cu Misterele, 624-l. Masoneria
poate face mult în cazul în care fiecare mason își face partea lui, 175 de
metri. Masoneria nu poate înceta să muncească pentru progres social, 188-
u. Masonerie, obiect principal, 137-u. Masoneria, principalele obstacole în calea
succesului, de 237 de metri. Masoneria se luptă în mod constant împotriva principiului
malefic, 221 de metri. Masoneria: De Molai a spus că a instituit o ocultă, hermetică,
scoțiană, de 820 de litri. Masoneria refuză să dogmezeze în detaliile credinței sau
religiei, 576-u. Zidărie, degenerare; simplitatea fostei organizații, 325 de
metri. Zidărie definită; scopul său, esența, spiritul, a declarat, 854-m. Masoneria neagă
dreptul oricărui om de a-și asuma prerogativele divinității, 161-u. Masonerie,
dispozitiv de; motto de, 220-l. Masoneria, adepții tuturor religiilor acceptate de, 226-
u. Masoneria nu există acolo unde există dispută și ură, 124-u. Masoneria nu se
amestecă cu subtilitățile filozofiei, 525-u. Masoneria, dogma de, 220-l. Masoneria
impune lecțiile celui care a murit pe Cruce, 221 de metri. Masoneria sa angajat într-o
cruciadă împotriva lui, 237 de metri. Masoneria forțată de despotism și superstiție să
inventeze simboluri, 221-l. Masoneria, forme, ca în prezent nu este la fel ca în
vremurile trecute, de 207-l. Zidărie, fundație și suprastructură, 23 m. Masoneria sa
bazat pe filozofia cunoscută și practicată de Solomon, 785-l. Masoneria adună
Adevărul vechilor religii și filosofii, 275. Masoneria, Marele Apostol al Păcii,
Armonie, Bunăvoință, Libertate,. Egalitate, Fraternitate, 112-l. Zidăria crește prin
epavă de imperii, 315 de litri. Masoneria a însușit Solstices și Sts. Ioan, 595 de
metri. Masoneria a devenit o știință, de 540 m. Masoneria a dezvoltat avantajele care
au fost culese de la Mysteries, 540 m. Masoneria are datorii eterne, 20 de l. Masoneria
a ajutat la aruncarea unor idoli din piedestalul lor, de 95 de litri. Masoneria are
misiunea ei de a realiza, 311-l. Masoneria a păstrat adevărul divin dat primilor
oameni, 136 de metri. Masoneria speră și tânjește pentru înălțarea omenirii, 154 de
metri. Masoneria din Anglia "purificată" din ideile revoluționare, de 50 de
ani. Masoneria în Franța a dat ca secretul său Egalitate și Libertate, 50-u. Masonerie
în secolele trasabil inima înainte de Solomon, 208-u. Masoneria, în gradele
superioare, conține știința ermetică, în anumite simboluri, 840 l. Masonerie,
inactivitate și superficialitate, de 150-. Masoneria îi invită pe toți oamenii din toate
religiile să lupte împotriva răului, 311 de ani. Masoneria este o luptă continuă spre
lumină, 223-u. Masoneria este o închinare în care toți oamenii civilizați se pot uni,
526-u. Masoneria este un efort continuu de a înălța natura nobilă peste 813-
m. Masoneria nu este o religie, 161 de metri. Masoneria este filantropică, 221-
u. Masoneria este filosofică pentru că ... 221 m. Masoneria este apoteoza lucrării, 340-
u. Masoneria este marea Societate a Păcii a lumii, de 124 de metri. Masoneria este
subjugarea omului care este în om de către Divin, 854-l. Masoneria este moralitatea
universală potrivită fiecărui om, de 161 de litri. Masoneria este o lucrare, iar omul
care muncește este cel de-al celor 242 de metri. Masoneria este închinarea; declarație
în gradul de ucenic, 219-u. Masonerie, muncitoare, care încurajează zelul, 138 de
metri. Masoneria se străduiește să echilibreze în noi Omul și Divinul, 860 de
litri. Masoneria se străduiește să îmbunătățească ordinea socială prin, 219-
u. Masoneria lasă fiecăruia să practice religia proprie, de 226 de metri. Masoneria lasă
altora ancheta asupra metodelor și crezurilor, 524-525. Masoneria: Omul este o ființă
inteligentă și liberă, al cincilea Adevăr, de 534 de l. Masoneria se îndreaptă spre ziua
în care Evil este depășit, 287-l. Masoneria, moralitatea și virtutea bazelor, 185-
u. Zidărie, înmulțire de grade și ceremonii suplimentare în, 326-u. Masoneria trebuie
să facă tot posibilul pentru a informa și proteja oamenii, 180 de metri. Masoneria,
nevoia de activitate în munca sa, 93 de metri. Masoneria nici o sectă politică, nici
religioasă, 220 de ani. Masoneria nu o propunere metafizică rece, masoneria 331-u nu
pentru sufletele reci și mințile înguste, 138 m. Masoneria nu este infailibilă; nu ar
trebui să dicteze ce ar trebui să creadă alții, 642 de metri. Masoneria nu este
"speculativă", ci experimentală, de 149 de metri. Masoneria își păstrează acum
simbolurile străvechi, 221-l. Zidarie, obiect, 220-l. Masoneria: știința ocultă a Magilor
găsită în enigmele de grade înalte de 839 m. Zidărie, sau zidărie liberă sau francă,
207-l. Masoneria a fost hirotonită pentru a acorda bărbăție, știință, filosofie, 25 de
ani. Masoneria, ordinele de arhitectură reprezentând diviziunile, 202-u. Masoneria
perpetuează un Adevăr în a împărtăși Cuvântul adevărat, 642-l. Masoneria
filantropică, filosofică, progresivă, de 220 de litri. Masoneria prescrisă, datele și de
către cine, 50 de metri. Masoneria expusă în mod corespunzător este interpretarea
naturii, a filosofiei și -, 625 de metri. Masoneria, întrebări referitoare la fapte, 185
l. Masoneria recunoaște poziția importantă a necesității, 154-u. Masoneria reiterează
maximele filosofilor, 221 de metri. Masoneria reiterează preceptele morale ale tuturor
religiilor, 718-l. Masoneria nu respinge nici o credință religioasă; nu este nici o
religie, 524. Masoneria, religia și filozofia, 275. Masoneria reprezintă principiul Bine
și prototipurile sale, 221 m. Masoneria cere ca fiecare om să facă ceva, 173-
u. Masoneria nu necesită nimic impracticabil, 172-l. Masoneria a recurs la alchimiștii
care au inventat gradele, 731-u. Masoneria îi revelează pe toți reformatorii, dar nu
definește divinitatea lor, 525 de l. Masoneria respectă caracterul Marelui Maestru,
718-721. Masonerie același astăzi ca la nașterea rasei, 153-m. Masoneria încearcă să
fie ghidul benefic în Progresul spre. Libertate, 95 de metri. Masoneria încearcă să
înnobileze viața obișnuită, de 350 de litri. Masoneria reprezintă nobilimea muncii,
343-l. Masonerie, studiu și reflecție necesare pentru o înțelegere a, 107-m. Masoneria,
succesor al Misterelor, învață prin simboluri, 22-l. Masoneria simbolizată și predată
de Compas și Pătrat, 854 de metri. Masoneria, simpatia, sunt cu un popor care se
străduiește să fie liber, 154 de metri. Masoneria simpatizează și încurajează respectul
pentru muncă, 340-u. Masoneria predată de Balanță, simbolul întregului echilibru, 854
de metri. Masoneria învățată de Cruce, simbol al devotării și sacrificiului de sine, 854
de metri. Masoneria îi învață pe Cavaler de săbii, simboluri de onoare și de datorie, de
854 de metri. Masoneria, tradițiile și simbolurile lui, antedates Egipt, 311-
l. Masonerie, învățături de eminamente practice, 138 l. Zidărie, învățături de; unde a
învățat, 316-u. Masoneria învață Libertatea, Egalitatea, Fraternitatea, 23 de
metri. Masoneria învață că toate acțiunile sunt prevăzute de Dumnezeu, 239 de
metri. Masoneria învață că toată puterea este delegată pentru binele poporului, în 155
de ani. Masoneria învață că fiecare idler trebuie să se angajeze într-o muncă, 343-
l. Masoneria învață că Dumnezeu este o ființă paternă, 239-u. Masoneria învață că
Dumnezeu este, în mod necesar, bun, 717 de l. Masoneria învață că este mai bine să
iubești decât să urăști, 813-u. Masoneria învață că prezentul este scena noastră de
acțiune, 139 de metri. Masoneria învață că intențiile acestei vieți tind să fie, de 211 de
ani. Masoneria învață că sufletul omului este o emanație, 239 de l. Masoneria învață
vechile adevăruri primitive, 161-l. Masoneria învață drepturile, îndatoririle și
interesele bărbaților, 25-u. Masoneria învață că sufletul omului este făcut pentru
virtute, 239-l. Masoneria învață înțelepciunea lui Platon și a lui Socrate, 221 de
metri. Masoneria învață Tolerarea și mustră abuzul de putere, 74 l. Masoneria învață
adevăruri scrise de degetul lui Dumnezeu pe inimă, 139-u. Masoneria ne învață să
apreciem această viață și lume, 142-u. Masoneria ne învață că nu suntem toți
muritori; că Duhul este Sinele nostru Foarte, 852-l. Masoneria: că oamenii buni se
îndreaptă către domeniul Perfecțiunii este singurul Adevăr mare al lui, 538-
u. Masoneria: că Justiția, Înțelepciunea și Îndurarea lui Dumnezeu sunt infinite este al
9-lea Adevăr al lui, 537-u. Masoneria: că legile Universului sunt cele de mișcare etc.,
este al optulea Adevăr, de 536 de metri. Masoneria: absolutismul adevărului moral, al
patrulea Adevăr, 534-u. Masoneria lucrătorului real, Toiler, 346-l. Masoneria
copilului de Kabalah și Essenism împreună, 818-u. Masoneria: istoria filosofiei este
istoria de 540 de metri. Masoneria: impulsul care conduce spre conduita corectă, al
treilea Adevăr, de 533 de metri. Masoneria este interpretul cunoașterii adevărate a lui
Dumnezeu, 209-u. Masoneria descendentul liniar al științei superioare a Egiptului,
253-l. Masoneria: necesitatea de a practica adevărurile morale, al șaselea Adevăr, de
535 de metri. Zidărie, obiectul practic de, 218-m. Masoneria, creștinismul primitiv
organizat în, 325-l. Masoneria, caracterul universal al lui, 276-l. Masoneria religiei
universale, veșnice, imuabile, de 219 de metri. Masoneria: a fi caritabilă în sensul cel
mai larg, a șaptea Adevăr, din 536-u. Masoneria se exercită în cauza umanității, 27 de
ani. Masoneria, pentru a trăi fericit, trebuie să îmbrățișăm marile adevăruri din 196 de
ani. Masoneria a luat locul școlii din Pitagora, 625-u. Trusturile din zidărie, crede,
Waits, 526-u. Masoneria sub steagul carității păstrează sentimentul religios, 138-
u. Masonerie, utilitatea, 113-u. Masoneria, ceea ce constituie, 207-l. Masoneria din
interior trebuie să fie Moralitate fără, 162-l. Masoneria, munca și misiunea, 152-
155. Masoneria, munca este datoria de 185 de litri. Masoneria scrie pe bannere
principiile sale expuse în fiecare țară, 221-l. Zidărie' cei mai buni prieteni și cei mai
răi dușmani erau Anti-Masonii, 814 de metri. Masoneria crezului care a învățat prin
natură și rațiune, 718-l. Exemplele și învățăturile masoniei neglijate în afara Casei,
151 m. Obligațiile masoneriei puțin privite; alegeri politice; pompă goală, 807
m. Masonii acceptă părerile religiei și datoriei care sunt -, 226 de metri. Masoneria și
zidăria adevărate cu misiunea lor aduc rezultate excelente, 175 de ani. Convingerea lui
Mason tinde spre cea mai înaltă eminență în virtute, 228-l. Convingerea lui Mason că
binele său individual este în considerarea lui Dumnezeu, 228 l. Convingerea lui
Mason că durerea este hirotonită pentru pedepsele sale, de 228 de metri. Masonii
credința că necazurile sunt rezultatul funcționării legilor, 228 de metri. Masonii cred
în mintea mare în toate vârstele vorbind de inspirație, 225-u. Masonii cred că
Dumnezeu a aranjat această lume cu un plan, de 225 de metri. Activitatea lui Mason
este să citească cartea Natura, 216-u. Concepția și credința lui Mason în Dumnezeu,
224 l. Masonii formează opinii neînsuflețite ale masonilor, 186-u. Masonii care ignoră
Claviculele și conținutul lor și Pantacul lui Solomon, 789-u. Masonii, în toate religiile
și țările se găsesc buni, 162-l. Masonii, cunoștințele făcute cunoscute de Perfect, 207-
l. Masonii pot ajuta la aprofundarea canalului în care rulează justiția lui Dumnezeu,
838 l. Masonii pot dori în mod legal și serios o avere atunci când ... 346-u. Masonii-
Militant din Zorobabel modelul templierilor, 816-m. Masonii, care nu tolerează opinia
religioasă și politică a masonilor, 186-u. Masonii vechilor puncte ascunse ale Artei lor
sub caractere hieroglifice, 785-l. Relațiile masonilor cu Dumnezeu, 227 de
ani. Regimul lui Mason este să vorbească despre virtuți și să fie tăcut în privința
viciilor, 337 de ani. Masonii ar trebui să facă ceea ce este posibil și practic și să pună
în aplicare justiția, 838 l. Masonii încă merg la Legea, inutil, cu Masonii, 185 de
lire. Masonii au învățat pătrat de înțelepciune, nivel de umilință, plumb de justiție,
641-l. Masonii au învățat să ..., 221-u. Masonii venerați în triunghi, misterul Sfintei
Triade, 631 m. Masonii care o înțeleg sunt slujitorii religiei universale, 219 de
metri. Cuvântul lui Mason, adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu, 209-u. Punctele
masoretice au inventat după începutul erei noastre, 205 de metri. Liturghia
Catehumenilor și cea a părților credincioase ale Misteriilor Creștine, 541-l. Liturghia:
celebrarea Misterelor din Mithras, 541-l. Stăpâniți un simbol al Mântuitorului când
aduceți candidat la lumină, 639 de metri. Maestrul, Masoneria respectă caracterul
Marelui, 718-721. Maestrul Mason studiază regnul animal, simbolizat de Maeh, 632-
u. " 764-l. Existența materială a evoluat de la Monad Pythagorean, 675-l. Material,
rezultatul căutării simplei, de 12 m. Material elementul de comuniune între om și
Dumnezeu, 714-u. Materialismul și panteismul evitate de o minte independentă, de
677 de metri. Materia și mintea sunt duble din ideea unei minți independente, 677 de
litere. Materia și spiritul erau inițial în Deity, 700 de metri. Materie: întrebări
categorice referitoare la, 648. Materie creată de Dumnezeu printr-un gând; după
materie, lumi și om, 609 de metri. Matter mort pentru lumea revivifiată prin vegetația
Arborelui Vieții, 786-l. Materialul considerat femeia printre antici, 700 de
metri. Materia a existat eternă ca principiul spiritual, 563-u. Materia nu este
eternă; Dumnezeu singura Existență originală, 701-l. Materia nu face nici o încălcare
a vieții divine, materia 556-u nu coexistă cu divinitatea, de 700 de metri Materie: unul
dintre cele două principii veșnice este Darkness and Primitive, 567-l. Materie în
opoziție cu forța benefică care îi dă organizarea, 664-u. Materia posedă virtuți, calități
și puteri, 414-l. Materie reprezentată de nouă sau de trei ori trei; simbolism de nouă
până la patru, 633-m. Matter, mama, recipientul și locul generației, unul dintr-un triad,
548 de l. Contează originea lui Satan și a demonilor săi, 567 de ani. Materia,
principiul pasiv, puterea reproductivă, unul dintre triadele egiptene, 548-l. Materia,
principiul tuturor pasiunilor, etc, 520-m. Materia, când a fost operată de Cuvânt, a
devenit Universul, 607 de l. Maximin, ororii de despotism sub, 27-u. Maximi ai
filozofilor și religiilor străvechi, 167-170. Maximus Taurinus definește tessera ca
semn și simbol, 548-u. Maya, Maica tuturor, a ieșit de la Brahm, Sursa tuturor, 849-
l. Înțelesul și pronunția lui Ineffable Name a pierdut la toate, dar numai câteva, 700
l. Înțelesul puterilor active și pasive ale principiilor masculine și feminine, 701-
l. Semnificația Cuvântului Adevărat al unui mason presupune pronunțarea sa corectă,
697 de metri. Mass-media care manifestă Prima Cauză sunt Sephiroth, 761-
u. Asociațiile mediatevale oculte, aduse în dezorientare prin simbolul lui Baphomet,
779-l. Mediator, un nume dat de Persi la Soare, Archimagus, 612 m. Știința medicală
a făcut pași mari, dar ciuma și ciuma distrug încă, 811 .. Melampus a introdus
venerarea organelor generatoare din Egipt, 656 de metri. Meliton, episcop de Sardis,
spune că mintea este asemănarea lui Dumnezeu, 857 de ani. Bărbații sunt vreodată pe
partea justiției și a omenirii, 834 de ani. Bărbații sunt instrumentele principiilor lui
Dumnezeu, 838 de metri. Barbatii, ca masa, caută ceea ce este drept, 834-u. Bărbați
convertiți din închinarea lui Ahriman de către profeți, 613-u. Bărbați, efecte diferite
ale afacerilor lumii asupra, 194-l. Oamenii nu percep valoarea minții lor, 200 de
metri. Bărbați, bine în general, dar rău în special, 151-l. Bărbați, bine, predispuși să
treacă de fratele căzut cu un pas înalt, 133-u. Bărbați, cei mai mari, inacceptabili
pentru masa omenirii, 37 de metri. Bărbații din toate țările vechi și ștampila eroică,
805-l. Bărbații, în literatură, caută dreptate practică, 834-l. Bărbații adesea se bucură
și se bucură de greșelile vecinilor, de 133 de metri. Bărbați, Temple nu construit cu
mâinile locul de întâlnire de primitiv, 277-u. Bărbații tind să se distingă pentru alte
fapte ca eroice, cavalerești, de 805 de metri. Bărbații, automatele Providenței,
obișnuiau să nu viseze, de 814 de metri. bărbaţi, marile lucrări ale omului datorate
individului, 238-u. Diferența bărbaților în facultatea de comunicare, 200 de
metri. Respectul bărbaților pentru ei înșiși, măsurarea, 200 de metri. Menander
vorbește despre Dumnezeu, Șansă, Inteligență, la fel de neclar, de 694 de
metri. Mendes: agentul universal reprezentat de capra hermaproditică de 734-
u. Menou, legiuitorul hindus, a adorat lumina divină și, 609 de metri. Principiu mental
în loc de un fizic deificat de om, 652-u. Mercurul fecundat de Sulf devenind Maestru
și regenerator al Sării, a explicat, 778-u. Mercur îi dă sufletului capacitatea de a
exprima și de a pronunța, de 439 de metri. Mercurul în filosofie reprezintă aptitudinea
și forța personală, 790-u. Mercur, unul dintre marile simboluri ale alchimistilor, 57 de
ani. Mercur, personificat ca Hermanubis în Egipt, dat un cap de câine, 779-l. Mercur
reprezintă Prudenta, 727-l. Mercur, Sare, Sulf, dar accesorii ale Marii Lucruri, 777 de
metri. Mercur, partenerul constant și consilier al lui Isis sau Fecioara, 507 de
metri. Mercur, numele porții a patra a scării; material fier, 414-m. Mercur, cu
Hermetica, corespunde cu Aerul și Apa, 773-l. Mercy împreună cu judecata și
Mercies divine susțin universul, 800-u. Milostivirea sau compasiunea care intervine
între Benignitate și Rigor Judiciar, 799-u. Merită și înlătură legea absolută, 706-
u. Meritul este dreptul natural pe care trebuie să-l răsplătim, 723 de lire. Meru,
piramidele și dealurile artificiale erau imitații ale muntelui, 234-u. Mesajul lui Parker
este ghinionul partial al marii forte cunoscute anticilor, 734-u. Metalele au fost
considerate a fi șapte în număr și atribuite unei planete, de 728 l. Metalele care conțin
principiile marii lucrări sunt șase, 788-u. Ideile metafizice ale Misterelor reprezentate
de simboluri, 385-u. Denumirea metafizică a Deității care nu este înțeleasă de oamenii
obișnuiți, 700 l. Metatron, Cherub, unul dintre șefii Îngerilor Kabaliști, 784-l. Meung,
Jean de, a completat Lorris 'Roman de Rose, 823-u. Legendele mexicane, probabil
purtate de călăreții fenicieni, de 594 de l. Michael și Îngerii lui au luptat împotriva
Dragonului, 501-u. Mihail, fața Leului, la sud și dreapta cu Yod și Apă, 798 de
metri. Microcosmos, o lume mică, un nume pitagorian pentru om, 667-
l. Microprosopii au crescut ulterior la sfera aziluthică, de 793 m. Microprosopos și
Malakoth, Regnum, sunt denumiți împreună om, 794-l. Microprosopos compus din
cele șase Numerări, 793-m. Microprosopos configurat sub forma Preasfântului, 794-
u. Microprosopos a ocupat mai întâi locul plin de lume, Briah, 793 de
metri. Microprosopii s-au format ca Macroprosopos, dar fără Kether, voința, 793-
l. Microprosopos a dat trei creiere de către Lumină de sus, când a scris scrisoarea, 794
de ani. Microprosopos are pentru soția Malakoth, care este în spatele lui; explicație,
799-l. Microprosopos a investit cu o parte din puterea intelectuală divină, de 793
l. Microprosopos se numește Alohim, 795-u. Microprosopul este îmbrăcămintea a
doua cu privire la Preasfântul Preasfânt, 795-u. Microprosopii au apărut în spate și
totuși s-au adunat, 795-l. Microprosopii au fost eliberați de Tatăl și au fost amestecați
cu Mama, 794-l. Microprosopos, la fel ca litera Vau în scrisoarea El; fără cap, 794-
l. Microprosopos, sau Seir Aupin, produse de coroborarea lui Vau și He, 793-
u. Microprosopos reprezentat sub forma de om, 793-m. Microprosopos, cel de-al
doilea Universal, vorbește în prima persoană, Ani, I, 793-l. Microprosopos a fost
începutul, numerotările continuând să acționeze, 795-u. Teren intermediar între ateism
și panteism, 672-u. Midgard Serpent scufundat sub mare de Odin, 499-u. Puterea
militară, independentă de Regula, o tiranie înarmată, 3-l. Calea Lactee sau Galaxia
traversează Zodiacul la tropice de Cancer și Capricorn, 437-l. Calea Lactee, calea
sufletelor, trece în apropierea Equinoxelor, 413-l. Milton exprimă doctrina ebraică
despre Lumină și Dumnezeu, 739-l. Mimansa interpretează semnificația Manthras,
672-l. Mimansa proclamă "Nimic nu a fost decât mintea", 672 l. Minte: toate lucrurile
îndreptate, cunoscute, văzute de Supremul Extern, 677-u. Mintea și materia sunt duale
din ideea unei minți independente, 677 de litere. Mintea a conceput mai devreme
unitatea naturii și o esență spirituală pătrunzătoare, 687 de metri. Mind fericit în
funcție de fidelitate și înțelepciune, 195-u. Mintea are imperiu suprem peste toate
lucrurile, 677-u. Mintea, în metafizică, nu poate avansa dincolo de auto-deificare,
678-u. Mintea este tot ceea ce omul este permanent, 200-u. Mintea este asemănarea
lui Dumnezeu, în conformitate cu Meliton, 857-l. Mintea poate crede și cunoaște ceea
ce este inexplicabil, 569-u. Imaginea minții lui Dumnezeu, dacă este falsă, la fel de
mult un idol ca un lemn, 693 de metri. Minte Macrocosmosul, organismul universal,
Pooroosha, 673-u. Gândiți-vă la material, precum și cauza eficientă, 673-u. Gândiți-vă
la puterea conștientă de gândire extinsă la Univers, 677-u. Minte elementul
universal; Un Dumnezeu; Mare suflet; Mahaatma, 673-u. Aveți grijă la web și la
țesătorul lumii, 673-u. Minte, virtute, cer, nemurire, există în gândul unui, 201-
l. Mintea minții este în principal vina ei, 195-u. Minds medicina universală este
adevărul matematic și practic, 773-m. Minerale Regatul simbolizat de Tub, studiat de
ucenic, 632-u. Minerva, o femeie în armură, născută din creierul lui Jove, de 849 de
litere. "Minerva Munde", atribuită lui Hermes Trismegistus, 790 de metri. Minerva
grecilor era Isisul Egiptului, 380 de metri. Minucius Felix, avocat al Romei, apără
secretul creștinismului, 547 de metri. Miracolele sunt efectele naturale ale cauzelor
excepționale, 735-l. Minunile făcute de absolut în rațiune și voință, 736-m. Miracole
în fenomenele Universului, 526-527. Miracolele lui Moise au fost făcute în virtutea
numelui gravat pe tija lui, 621 m. Miracole considerate în mod eronat ca efecte fără
cauze, 735-l. Misery, principiul, nu cel rău, 181-u. Pestera Mithraic a prezentat
constelațiile Zodiacale și alte 413-l. Sărbătoarea Mithraic pe data de 25 decembrie,
587 de metri. Inițiative mithraice practicate în peșteri; o scară ridicată, 233-
l. Inițiativele miratice au necesitat moartea unei victime umane, 424-u. Inițiativele
Mithraic au folosit o scară de șapte etape, 851-l. Scara mitraică, părerea lui Faber
despre, 234-l. Misterele Mithraic, 10 m. Misterul Mithraic a aparținut
Persiei; descriere, 424-u. Misterul Mithraic legat de corpurile cerești, 507-l. Misterul
Mithraic a înflorit în Imperiul Roman, 424-u. Mithraic Misterele, porțile marcate în
punctele de Zodiac, 10-l. Misterele Mithraic, scară în ceremonia de inițiere, 11-
u. Mithras un simbol al Soarelui, Arhimagul, 612 de metri. Mithras, o cruce Tau
inscripționată pe fruntea inițiatului lui, 505-u. Mithras adorat sub diferite nume de
către diferite popoare, 587-l. Mithras purtând o sabie, așezat pe un taur, prezidează
Equinoxes-ul, 413-l. Mithras, datorită morții și suferințelor sale, a asigurat mântuirea,
406 l. Mithras: sărbătoare și ceremonii ale Misteriilor lui, 541-l. Mithras a creat și, la
sfârșit, va aduce pe toți înaintea lui Dumnezeu ca un sacrificiu, 613 l. Mithras risipește
întunericul și cucerește moartea, 613-u. Mithras, Oul Mystic apare în Misterele lui,
403-u. Mithras nu numai lumina, ci inteligența, 613-u. Mithras, pe 25 decembrie, a
sărbătorit nașterea de 406 de l. Mithras, simbolul Soarelui, 77 de metri. Mithras,
"ochiul lui Ormuzd", lovește dușmanul de dragon, 612 de l. Mithras, eroul născut în
rocă, a anunțat întoarcerea soarelui în primăvară, de 592 de metri. Mithras,
Dumnezeul Soare, a eclipsat Ormuzd însuși, 257 de metri. Mithra, Soarele Persului,
născut într-o peșteră la Iarnă, 587 de metri. Mithras, Soarele de primăvară și
Dumnezeul generației, așezat pe Bull, 478-l. Mitra și Uschas sunt Medic, precum și
zeități Zend, 602-u. Mitra, prietenul, un dumnezeu Vedic Soare, 602 de
l. Mohammed, doctrinele celor mai buni arabi au fost pregătiți să primească, 38-
u. Mohamedanii cred într-un nume secret al Deity, 621-l. Molai, de, a spus că a creat
patru loji metropolitane, 820 de l. Molai, de, a spus că a organizat o Masonerie ocultă,
hermetică, scoțiană, de 820 de litri. Molai, Jacques de, ultimul mare Maestru al
templierilor, a ars, 820 de l. Regulile morale care trebuie să fie benefice trebuie să fie
practice, 830 de metri. Moloch sau Malek, după cum se aplică lui Deity, reprezintă -,
208-m. Moloch, semnificația trecerii copiilor, prin incendiile de 205 l. Monad sau
unitate, o figură a cubului, 5-l. Monadul lui Pitagora, sursa existenței materiale, 675-
l. Monad a fost bărbat și a reprezentat energia creatoare, 631-u. Mănăstirea,
fraternitatea și egalitatea, dar nu libertatea într-o, 23-m. Monoteismul
declanșează; împotriva formării zeilor în formă umană, 678 de metri. Monoteismul cu
tendințe panteiste spiritul Vedelor indiene, 672-l. Monumente construite pentru
patrioții lumii, 836 m. Luna o masă de lumină mai moale decât Soarele, 444-u. Luna,
anticii au observat regularitatea lui, 444-u. Emblemele Lunii și Soare ale celor două
sexe divine, 305-l. Luna și Soarele impresionează o forță fecundantă, de 469 de
metri. Luna a apărut în Ceruri vizibil în principiu noaptea, 443-u. Luna devine Isis,
soția lui Osiris, 447 de ani. Luna crezând că a fertilizat Nilul datorită comunicării sale
cu Soarele, 477 l. Luna comunică forța generării și a creșterii, 439 de metri. Luna a
considerat că are o mare influență asupra vegetației și a animalelor, 469-u. Luna,
egiptenii au desemnat forța demiurgică sau creativă la 469-u. Luna a dat activitate
vegetației universale, 476 de metri. Moon inițial masculin și Soare feminin, 700-
u. Luna, o dată la 18 ani și o fracțiune, noul Soare coincide cu primul Nou, de 453 de
metri. Luna reprezintă Hope, 727-l. Luna, simbolismul, 13-u. Luna, conul umbrei care
produce noapte se termină deasupra, 468-l. Luna numele porții a șasea a
scării; material, argint, 414-m. Luna cauza pasivă relativ cu Osiris; activă cu
pământul, 477 m. Luna, porțiunea pasivă a naturii, oferită de femeia, 656-u. Luna a
unit cu Osiris în primăvară și a primit principiul de generare, 469-u. Luna când
Soarele și Luna au deschis anul în Taur, Festivalul Noului, 451-u. Luna cu luciu
argintiu urmează Soarele, 787-u. Moral, toate relațiile de viață sunt, 243-l. Morale și
incomparabile, combinate, personificate separat în Zeus, 689-u. Legăturile morale,
rezultă în societatea de separare, 196 l. Alegerea morală nu ar exista decât dacă s-ar
determina preferințele sale, 695 de metri. Convingerile morale ale minții nu pot înșela
dacă sunt interpretate corect, 693-u. Existența morală inclusă în cuvinte; Duty and
Hope, 717 de metri. Legea morală: întrebări categorice referitoare la, 649-m. Legea
morală are Dumnezeu pentru primul său principiu, 725 de l. Legea morală este bunul
obligatoriu, 725-u. Legea morală este universală și necesară, de 702 de metri. Legea
morală a necesității are ca autor o ființă compusă din justiție și caritate, de 702 de
metri. Legea morală izvorăște din Înțelepciunea lui Dumnezeu și din justiția esențială,
701-l. Legile morale sunt deciziile înțelepciunii și rațiunii absolute, 737 m. Legile
morale sunt deciziile Înțelepciunii și Revelațiile Divinului, 737 de metri. Legile
morale sunt legile voinței divine, 737 de metri. Bolile morale ale omului și ale
societății, tratamentul, 218-l. Principiile morale se concentrează într-un singur
principiu, care este bunul, de 702 de metri. Sensul moral dat în scopuri înțelepte și
benefice, 832-l. Adevărul moral presupune o Ființă care o concepe și o constituie,
702-u. Adevăruri morale necesare pentru a fi practicate, al șaselea Adevăr al zidării,
535 de metri. Adevarul moral este absolut; al patrulea Adevar al Masoneriei, 534-
u. Adevăruri morale la fel de sigure ca adevărurile matematice, 721-l. Adevărurile
morale, de îndată ce au fost percepute, ni se par drept regula comportamentului nostru,
722-u. Universul moral nu este de înțeles, 838-u. Dorința morală, o nouă facultate în
dezvoltarea unui copil, de 192 de ani. Moralitatea o forță; atracția magnetică a inimii
care îndreaptă spre Adevăr și Virtuți, 89 de metri. Moralitatea, absolută sau divină,
înțeleasă mai degrabă de credință decât de speculații, 695-l. Moralitatea ca bază a
tuturor religiilor, 311-l. Moralitatea influențată de sentimentul care încălzește și incită
la acțiune, 725 de metri. Moralitatea este recunoașterea datoriei, ca datorie, 717 de
metri. Moralitatea tuturor popoarelor apare în gradele moderne, de 625 de
metri. Moralitatea Masoneriei similară cu cea a fiecărui crez curat al antichității, 541
m. Moralitatea, aderența ucenicului, nu ridică candidatul, 640 de l. Moralitatea atinge
religia, 725 de litri. Prim-ministrul Mordecai la Babylon, 256-u. Steaua dimineții,
numele și semnificația emblematică a lui, 202 de metri. Moise un inițiat în misterele
Egiptului, 253 de metri. Moise a ajutat la modelarea destinelor lumii, 313-u. Moise a
purtat Ortodoxia din Egipt, 843 m. Moise a imitat îndeaproape instituțiile egiptene
printre evrei, 369 de metri. Moise, efectele educației egiptene asupra lui, 253-l. Moise
a auzit pe Dumnezeu descoperit, așa cum Eu sunt ceea ce este, ar fi, 848 de ani. Moise
a început în misterele egiptene, 368 de l. Moise a obținut adevărate idei despre Zeitate
în Mistere, 208 de metri. Moise a purificat și a restabilit dogmele Magismului, 839 de
litere. Moise a primit numele de zeitate de la Dumnezeu, Ihuh, 697-l. Moise a primit
Numele lui Dumnezeu în pustie; pierdut prin răutate 621-m. Moise a primit Legea în
timp ce Aaron a făcut zei falși, 206 de metri. Moise a recunoscut funcția activă și
pasivă, cea activă din mintea 657-l. Moise a căutat cauza Cauzei tuturor în afară de
toate, 667 de metri. Moise fiul adoptat al fiicei lui Sesostris-Rameses, 253 de
metri. Moise, prima dogmă a lui, 443-l. Mama, Binah, care denotă perfectul Rigor, și-
a avertizat fața de la Hakemah, 763-u. Mama este rigoare și severitate, impregnată de
Tatăl, produce creierul lui Microprosopos, 796-u. Mama, materia, principiul pasiv,
puterea conceptuală, 87 de metri. Mama-noapte, numele dat de goți la Festivalul de
Solstițiu de iarnă, 368-u. Mama: prima emanare a Ființei Veșnice a fost un Motiv
universal, de 602 l, jurisdicția specială a moralității, 244-u. Motto-ul de zidarie este,
220-l. Muntele Meru cu trei vârfuri un simbol al Trimurti, 234 m. Suprafețele de
munte au fost alese ca locuri de sacrificare, 617-l. Dorul pentru Osiris se extinde peste
patruzeci de zile, 486-u. Mișcarea și Armonia viața Universului și a Sufletului,
deopotrivă, 859-l. Mișcarea în repaus absolut ar fi o încetare a vieții, de 847
l. Mișcarea este echilibrul inerției și al activității, 845-u. Numărul de multiplicare este
unsprezece din cauza posesiei a două unități, 629-u. Ucigașii lui Khir-Om
simbolizează Pilat, Caiafa, Iuda, 641-l. Muzica sferelor imaginea armoniei creației,
250 de ani. "Muzica sferelor", înțelegerea sensului ajutat de Tetractys, 88 de
metri. Notele muzicale ale octavei corespund celor șapte Sephiroth, 727-m. Misterele
o dramă sacră, subiecți de 64 de metri. Misteriile o serie de simboluri, 371-
l. Misteriile, ajutoarele de întuneric, secretul, misterul profită de el, de 383 de
metri. Misteriile, toate persoanele au fost inițiate în cel mai mic, de 359 de
metri. Misteriile, Aristotel, Socrate și alții acuzați de încălcări ale legilor din 384-
l. Misteriile de la început morale și politice, dar au devenit mai religioase, 624-
l. Mistere, modificări benefice în religie din cauza, 373-u. Misteriile purtate în fiecare
țară; fără interferență cu credințele locale, 624 de metri. Misteriile celebrate la
Equinoxul de toamnă, de ce, 404-l. Tainele sărbătorite la Templul lui Osiris la Philae,
pe Nil, 360 de grade. Tainele sărbătorite în Primăvara, Echinocul verde, 419 de
metri. Misteriile se schimbă de la religie la morală și politică, 354 de metri. Misteriile
schimbate de sistemele religioase ale mai multor țări, 625-u. Misteriile hoardelor
sălbatice civilizate; a fost cea mai mare de beneficii, 380 l. Misteriile au fost închise
împotriva lui Nero și lui Constantin pentru crime grave, 397 de metri. Mistere legate
de astronomie și fizică, 414-l. Misteriile conțineau lecții care să se ridice și să se
îmbunătățească. 355-l. Misteriile au continuat să fie pure de-a lungul vremurilor, dar
în cele din urmă au devenit degradate, 358 de l. Misteriile, declinul Imperiului Roman
atribuit unei neglijări a lui, 360 de metri. Misteriile degenerate datorită aroganței
preoților, 360 m. Misteriile dezvoltă originea sufletului, condiție, destinație, destin,
418-u. Misteriile, dezvoltarea și dezvoltarea lui, 354-m. Mistere, Dionusos unul cu
Hermes și eroi ai altora, 357-u. Misteriile, distincția dintre Mare și Mică, 432-
u. Misterele, doctrina Unuia Dumnezeu, teoria morții și eternității etc., învățate în
359-m. Misterele, doctrinele și reprezentările lui, 374 de metri. Misteriile, doctrinele
nemuririi și răzbunării au fost predate în 392-u. Misteriile, egiptean, au ilustrat Osiris,
Bine și Typhon, Evil, în conflict, 375 de metri. Misteriile, ezoterice, au fost
învățăturile Marelui, de 207 de ani. Misterele explică coborârea Inteligenței în materie
și întoarcere, 415 de metri. Misteriile interzise torturilor, sclavilor, materialistilor și,
390 de metri. Misteriile, de la egipteni, evreii au primit cunoștințele lor despre, 375-
u. Misterele au dat multă influență influenței lor, 374 de metri. Misteriosul obiect
mare a fost unul mare și cu adevărat politic, 382 de metri. Misterele, Grecian,
originate de Orfeu, aduse din Egipt, 400 de metri. Misteriile au aceleași trăsături
generale și arată originea egipteană, 418. Misterele, Heroditus, dau motive pentru
reticență în privința lui, 380 de metri. Misteri în multe cazuri derivate din egipteni,
352-u. Misterele în forme simbolice au prezentat Unul, 357 de metri. Misteriile în
timp au degenerat și simbolurile au fost înțelese greșit, 382-l. Misteriile au insuflat un
mare adevăr moral, învelit de o fabulă, de 395 de l. Misteriile, instrucțiunile în morală
și viata viitoare dată în, 382-u. Misteriile au menținut omul să cadă în barbarism, 373-
u. Misteriile, cunoașterea hieroglificelor și a altor informații obținute numai în
Greater, 359 m. mistere, ca Socrate, caută să trezească ideile deja în minte, 356 de
metri. Misteriile, ca și simbolurile zidăriei, sunt analogii elocvente ale naturii, 356-
l. Misteriile, viața grecilor ar fi insuportabilă dacă ar fi lipsită de 373 de
metri. Misteriile, bărbații și femeile, au fost zeitățile proeminente din, 377-
u. Misteriile menite să întărească religia și să consoleze oamenii în necazurile lor,
378-u. Misteriile, modul de moarte a variat cu naționalitatea celorlalți, 375-
u. Misteriile modificate după ce au părăsit Egiptul prin obiceiurile diferitelor națiuni,
624-l. Misteri modificate de obiceiurile diferitelor națiuni, 23-u. Mistere, morale,
științe, tradiții, învățate în, 373-u. Misteriile, numele zeităților proeminente în
diferitele, 377 de metri. Misteriile, zeii naturali erau Puterile venerate în 354-
l. Misteriile, Nero, după ce l-au ucis pe mama, nu a îndrăznit să fie prezent la, 353-
m. Mistere, fără arestări, fără costume aduse, fără afișare rivală în timpul, 434-
m. Mistere, obiect, 382-l. Misteriile, obiectele lui, trebuiau să-i conducă pe oameni la
pietate și, 381-l. Misteriile lui Apollo au sărbătorit la Delos, cu un lac, de 405 de
metri. Misterele lui Bakchos descrise, 420-421. Misterele lui Bakchos de origine
orientală; venerat în India, 419 l. Misteriile lui Ceres și Proserpine au sărbătorit la
toamnă, 491 de metri. Misteriile lui Dionusos au impiedicat impuritatea, 381-
u. Misteriile lui Dionisos au învățat Doctrina Unității Divine și -, 585 de
metri. Misterele lui Eleusis, descriere, ofițeri, simbolism, 411-412. Misterele lui
Eleusis au fost stabilite la Atena în 1423 î.Hr., 418-u. Misterele lui Eleusis au expus
organele generative ca simboluri, 656 de metri. Misterele lui Eleusis, răspândirea și
opiniile cu privire la, 352-m. Misteriile lui Eleusis au înghițit majoritatea celorlalți, de
352 de metri. Misteriile lui Dumnezeu și ale Universului sunt ascunse în Ternar, 791-
l. Misteriile Greciei stabilite de Pythagoras cu trei grade, 366-u. Misteriile Greciei au
învățat că materia a existat din toată eternitatea și -, 400 l. Misteriile lui Isis,
procesiuni, descriere, simbolism, 412. Misteriile lui Isis, asemănarea cu moartea lui
Khur-om, 405-m. Misterele din India au fost împărțite în patru grade, 361
m. Misterele lui Ism Abla instruiesc în numele secret al Deity, 621-l. Misterele
magismului au o semnificație religioasă, filosofică și naturală, 773-u. Misterele din
Mithra, o peșteră reprezentând aranjamentul lumii, 413 m. Misteriile lui Mithras, un
cadavru restaurat la viață, o parte a ceremoniei, 406-l. Misterele din Mithras
celebrează în Grecia sub numele de Bakchos, 406-l. Misteriile lui Osiris căutate de cei
mai eminenți oameni, 363-u. Misterele din Samotracii adorau cerul și pământul ca
bărbat și femeie, 659-u. Misterele antici au ascuns știința ocultă a magilor antice, 839
de metri. Misterele gnostiilor creștini; doctrina lor secretă, 542-l. Misteriile creștinilor,
541-547. Misterele naturii divine sunt dincolo de înțelegerea finită, 306-u. Misteriile
druidilor sunt conforme cu cele ale altor națiuni, 367-u. Misteriile primilor creștini
împărțiți în două mase, 541-l. Misteriile goților purtate la nord de est de Odin, 367 de
l. Misteriile indienilor sărbătorită în peșteri și grote, 361-u. Misteriile Cabalei deschise
celor care caută, 772 de metri. Misteriile Universului sunt în jurul nostru și comune,
526-u. Misteriile, opiniile lui Cicero și ale lui Aristofan cu privire la, 353-
m. Misterele, părerile lui Pausanias și Aristotel despre 379 de metri. Misteriile,
părerile lui Platon și Epictetus cu privire la obiectele lui, 353-u. Mistere, origine
necunoscută; presupuneri referitoare la, 353-l. Misteriile inițial începutul unei noi vieți
a rațiunii și virtuții, 359 de metri. Misteriile, sancțiunile pentru încălcări ale legilor și
uzanțele, 374-l. Misteriile, durerea și tristețea, ca consecințe ale păcatului, umbrite
înăuntru, 397-u. Misteriile, Phallus și Cteis, ca embleme ale generației apar în 401-
l. Misteriile, Platon în filosofie a tradus limba simbolurilor lui, 398-m. Misteriile
aveau o limbă cunoscută numai inițiaților, 373-l. Misteriile practicate în toate
națiunile vechi; mulți susțin invenția, 353-l. Misterele practicate în Atena până în
secolul al VIII-lea; în Țara Galilor până în secolul al XII-lea, 360 de
grade. mistere, prescripție a celor care nu au fost inițiate în, 359-m. Misteriile și-au
păstrat puritatea până la vremea lui Cicero, 374 de ani. Misteriile, privilegiile și
avantajele Inițiaților în, 352-l. Misteriile au provenit, probabil, din India, în adevăruri
primitive Adevăruri, 360 de grade. Misteriile, scopurile ceremoniilor de, 383-
m. Misterele reprezentate de simbolurile forțelor invizibile ale Universului, 414-
l. Misteriile au cerut puritatea și înălțarea sufletului în inițiații săi, 353-u. Misteriile
descoperite de Dante în Comedia Divină, 822 m. Misterele, afirmațiile lui Cicero,
Socrates, Aristides, referitoare la, 379-l. Misteriile au învățat o diviziune a Cauzei
Universale într-un corp activ și pasiv, de 401 m. Misteriile au învățat candidații în
inițiative Druidice, 429-l. Misterile învățate despre Univers și-, 352-l. Misteriile au
învățat doctrina naturii sufletului și dorințele sale de a se întoarce, 436-l. Misteriile au
învățat cum să înfrângă acțiunea materiei pe Suflet, 520 de litri. Misterele învățate
inițiate în ceremoniile indiene, 428-429. Misteriile au învățat existența unei ființe
mărețe, 624 de metri. Misteriile au învățat încarnarea, moartea, învierea, etc., ale lui
Logos, 415-u. Misteriile au învățat studiul perfecțiunii sufletului, 520-u. Misteriile au
învățat idei adevărate cu privire la Zeitate, 208 de metri. Misterele, învățăturile și
esența lui, 354-l. Misteriile, primul magistrat al Atenei, a superintenționat, 380-
u. Misteriile, cea mai mare a Eleusiniei, ceremonii de inițiere în, 394-m. Mistere:
invizibilitatea, unitatea, infinitatea lui Dumnezeu, primul Adevăr al lui, 533-
m. Misteriile, legenda gradului de masterat o formă a celei a lui, 375-
u. mistere, persoana mitică care unește divinul și omul găsite în toate, 356-l. Mistere:
Sufletul omului este nemuritor, al doilea Adevăr al lui, 533 de metri. Misteriile,
spiritul adevărat și doctrinele secrete au fost ascunse în Marele, 359 de
metri. Misteriile, cei care nu și-au îndeplinit îndatoririle ca bărbați, au fost excluși de
la, 391-l. Misteriile, pentru a inspira oamenii și a le consola în mizeria lor obiect, 379-
l. Misteriile, pentru a-și dovedi nevinovăția, Antonia a căutat inițierea în 353 de
metri. Misterele tratate de Dumnezeu, Om și Natură; Teologia antică, 357-
u. Misteriile, adevărata cunoaștere a zeității predate de Marele, 207-l. Misteriile
folosite de preoți pentru a-și extinde puterea, 360-u. Misteriile au mers din Egipt în
Fenicia, de acolo în altă parte, 363 de metri. Misterele au fost o expoziție a unei
Drame Sacre -, de 355 de metri. Misteriile au fost funerale în caracter, celebrând
moartea etc., a unui erou, 375-u. Misteriile nu au fost închise în anul 364, în ciuda
unei legi în acest sens, 360-u. Misteriile erau închinări private ale națiunilor antice,
352-u. Misterele, în timp ce ușoare infracțiuni ar putea fi expediate, crime grave au
fost păcate de moarte în, 397-m. Misteriile diseminate pe scară largă; numele unor,
352-u. Mysterie sau cărți de ocultare însumează Sephiroth, 758-u. Numărul misterios
este de patru; conține tainele naturii, 628 de metri. Misterul și secretul folosit pentru a
atrage și impresiona oamenii, 384-u. Misterul, Demetrius Phalereus dă definiția
cuvântului, 383-l. Misterul echilibrului, echilibrul opuselor, 552 de metri. Misterul
numelui inutil și aranjarea literelor sale, 700 de litere. Misterul fenomenelor naturii
este inexplicabil pentru noi, 526-530. Misteriul lumii rămâne, dar suficient de clar
pentru a inspira încredere, 696-m. Ființele mitice care prezidează natura s-au dezvoltat
în sfinți, etc., 653-u. Religia mistică a reușit filozofia mistică, dar numai în nume, 694-
u. Referințele mitologice la numărul șapte, 728-l. Mitologii: Sohar clarifică
obscuritățile Anticului, 843-l.
N
Rab Banaim, șeful Arhitecților în gradul 12, 202-l. Rahab înseamnă un monstru de
mare; lovit de Dumnezeu, 510-l. Curcubeu, trei principal, șapte prin amestec, sunt
culorile de, 57-l. Ridicarea lui Khurum un simbol al regenerării spirituale a omului,
519-l. Ridicarea lui Khurum simbolică a atracției constelației Leo, 488 de metri. Ram,
dispozitiv al lui Gad, caracterizat de Jacob ca un războinic, 461-l. Rama, una dintre
impersonațiile lui Vishnu, Eroul Epic, de 603 de metri. Ramayan definește ceea ce
reprezintă cuvântul Aum, 620 de litri. Gradul 4 al lui Ramsay, Marele Maestru scoțian
al Sfântului Andrei, 779 de ani. Raphael, chipul unui om pe Vest și înapoi, cu El și cu
Pământul, de 798 de metri. Raven, Dove, Phoenix, sunt simboluri ale Bunului, Răului
și frumuseții, de 792 de metri. Re, fiul lui Fhtha, și soția sa, Tiphe, întinderea
cerească, 254 m. Re, Soarele, al cărui simbol era punctul din cerc, 254 de
metri. Reabsorbția sufletului în Infinit, 686-u. Termeni relativi adevărați și ireale, 673
de metri. Realitate, ce este; realitatea visurilor în timp ce ei au trecut, 572-l. Motivul și
experiența bazelor științei, 776-u. Motivul și sentimentul bazelor credinței, 776-
u. Motivul și Sentimentul Moral păstrează apetitul și pasiunea în beneficiul nostru,
860 de l. Motivul de vina atunci când se ocupă de infinitul, de 28 de metri. Motiv,
infinit, sufletul naturii, nemuritor, 280-u. Motivul este pentru că este; motivul este prin
el însuși, 737-l. Motivul este necesitatea, Legea, direcția fiecărei inițiative, 737-
l. Motivul este neputincios înaintea Autorității, 315 de metri. Motivul este
Absolutul; nu este o ipoteză; este esențial să existe, 737-u. Motivul este în cazul în
care nu există nimic; nimic nu putea exista fără ea, 737-l. Rațiunea ne îndepărtează de
Adevăr în anumite condiții -, 301-l. "Motivul salturiază pe tronul lui Dumnezeu și
lansează torța peste ruinele Universului", 810-u. Motivul, lumina; simbolizat de -,
210-u. Motivul trebuie să aibă o companie de bunătate iubitoare în morală sau științe
politice, 29-l. Motivul: Necesitatea, Libertatea, sunt sinonime ale
Absolutului; Fixat; volatilă, 791-l. Motivul omului în comparație cu instinctul
animalelor, 304-u. Motivul omului posedă ceva din Absolut prin participarea la
rațiunea divină, 708-u. Motivul dovedește existența și atributele lui Dumnezeu, 226-
l. Rațiunea reconciliată cu credința în Kabala, 744-l. Motivul scufundat epuizat dă loc
Faith, 841-m. Motivul: Socrate credea într-un Universal, 693-u. Motivul Justiție
Supremă și Absolută, medicina universală ermetică pentru suflet, 773 de
metri. Motivul, Suprem și inalterabil, este Piatra Filosofală a hermeticii, 775-
l. Motivul, desemnarea Ființei Supreme, de către Lao-Tseu, 278-l. Motivul: Motivul
Divin este dincolo de om, 841-m. Motivul: marele Absurd față de slăbiciunea noastră
este Divinul, 841 m. Motivul, inalterabil, piatra de temelie a Adevărului, 776-
u. Motivul mare al motivului este generalizarea, descoperirea unității în multiplicitate,
673 de metri. Principiul raționamentului vine de la Dumnezeu prin Cuvântul, 252-
u. Reconstrucția Templului Veșnicului susținut de Cagliostro la Masonii, 823
m. Reconcilierea credinței și a rațiunii, a științei și a crezului de către Magic, 842 de
metri. Reconcilierea dintre Bine și Rău prin planul Equilibrium, 767-u. Reconcilierea
luminii și întunericului; Voința și necesitatea liberă și rezultatul armonios al tuturor,
767 de metri. Răscumpărătorul plasat în regiunea Soarelui și a Lunii pentru a atrage
Lumina sau Sufletul, 566 l. Răscumpărătorul, teoria și necesitatea unui a, 274 de
metri. Răscumpărătorul pentru a pune capăt domniei răului este Cuvântul, 274 de
metri. Răscumpărătorul pentru a depăși principiul răului; numele de, 277-
m. Răscumpărarea omenirii prin moartea unui mediator crezut de druizi, 618-
u. Răscumpărarea va fi realizată și sfârșitul lumii va apărea când, 564-u. Reflecțiile au
locuit în șapte regiuni diferite și au fost numite - 563 de metri. Reflecții: Îngerii care
au pornit de la Ialdabot au fost chemați, 563 de metri. Reformă, un călugăr a scris
doctrine antipatii înaintea lui, 95 de ani. Reformă și pocăință necesare pentru a obține
iertarea, 435 de metri. Reformatorii care sunt nerăbdători, în general, nu reușesc să
recupereze greșitul, 133 de ani. Regenerare, aer, foc, apă, simbolurile lui, 357-
l. Regnum are mai multă cunoaștere perfectă atunci când se întoarce față în față, 799.
Regnum este dat numele Cuvântului Domnului și suprainvestează Raiul, de 795 de
metri. Regnum sau Malakoth, soția lui Seir Aupin, Microprosopos, 799 de
ani. Regnum, piatra de temelie, zdrobită într-o masă fără forme, de 796 de l. Regnum,
ultima numerotare, era goală și inertă; nevoie de dragoste, 798-u. Regnum, cel de-al
șaptelea rege, produs de Binah, se numește o piatră, de 796 de l. Domnia răului se
termină atunci când îngerii căzuți sunt restaați lui Dumnezeu, 686-u. Religia și
datoria, acceptate de masoni, 226 de metri. Religia și știința, atunci când sunt
progresiste, sunt identice în scopuri, 710-m. Religia, ca fapt fiziologic, este revelația
unei necesități a sufletelor, 822-u. Religia, legată de filosofie, a fost vechea orientală,
de 22 de ani. Religia leagă filozofia cu omenirea, 708 de metri. Religie, fiecare
masonerie depune un templu de, 213-l. Religia pentru masa omenirii trebuie să
conțină unele erori, 224-u. Religia dă omului un Tată, un Martor, un Însoțitor, un
Judecător, 708 de metri. Religia, omenirea are doar una, 102-u. Religia în Egipt și în
Orient mai mult sau mai puțin un mister, 354-u. Religia este o recunoaștere a datoriei
în armonie cu bunătatea, 717 de metri. Religia a lucrat pentru a stabili triumful
universal al Crucii, 821-l. Religia, Masoneria este universală, eternă, de 219 de
metri. Religia poate fi fondată pe o bază intelectuală, 710-l. Religie: oamenii au văzut
figurativ fața lui Dumnezeu în fața lui Primitiv, 508 de metri. Religie naturală pentru
om; se întoarce la Dumnezeu instinctiv, 647 de ani. Religia nu este în lipsă de acțiune,
ci în activitate și efort, 342 de metri. Religia creștinismului a impus tăcerea asupra
oracolelor mincinoase, 841-l. Religia creștinismului a pus capăt prestigiilor zeilor
falși, 841-l. Religia fiecărei vârste adaptată capacității sale, 105-u. Religia iubirii o
religie a urii timp de șaptesprezece secole, 294 de metri. Religia lui Moise împrumutat
de la toate crezurile cu care a intrat în contact, 247 de metri. Religia orientalelor antice
era mai mult sau mai puțin un Mystery, 22-u. Religia Patriarhilor antice predate de
Dumnezeu, 582-u. Religia Hermeticii cea a Magilor și a Inițiaților antice, 774-
l. Religia infailibilului și certitudinea filozofiei unite în Magie, 842 de metri. Religia
patriarhilor, așa cum o practică primii creștini, 540 l. Religia muncii, Masoneria,
societatea, 212-213. Religia inițial a încercat să interpreteze necunoscutul prin minte,
650 de metri. Religia descoperită de Dumnezeu omului primitiv, 598 de metri. Religia
a fost dezvăluită patriarhilor predate de Masoneria, 214-u. Religia separată de
filosofie a devenit arogantă și fantastică, 650 de metri. Religia, scopul unic etic, 35-
u. Religia, coroana Moralității, 726-u. Religia, cea mai adevărată, nu ar fi înțeleasă de
cei ignoranți, de 224 de metri. Religiile, o bază a Adevărului și Moralității în toate,
311-l. Religiile, vechi, care odinioară au stăpânit mințile oamenilor, 247-u. Religii și
credințe antagonizate de știință, 809-l. Religiile și științele bazate pe ideea de
echilibru, 769-l. Religiile bazate pe doctrina celor două Principii, 661-l. Existența
religiei este un fapt științific, 822-u. Istoria religiei, cea a minții umane, 651
m. Religiile, maximele vechiului, 167-170. Religiile, Misteriile au apărut din
insuficiența anticului, 354-u. Religiile antichității, toate bazate pe închinarea la soare,
593-l. Religiile din nordul partidului de caracter uman al oamenilor, 591-u. Religiile
își datorează viața propoziției providenței directe a lui Dumnezeu, 809-l. Sarcina
religiei este de a umple prăpastia care separă omul de Deity, 652-l. Credința religioasă
este o chestiune de naștere, loc și educație, 165 de metri. Convingerile religioase nu
sunt acceptabile pentru toți oamenii cu aceleași dovezi, 165-l. Credință religioasă, o
bază sigură pentru, 226-l. Credințele religioase, deducțiile intelectului și convingerile
inimii furnizează o bază pentru, 226 de l. Concepții religioase referitoare la Trinitate
de către antici, 576 de metri. Convingeri religioase ca rezultat al studierii lui, 226-
l. Doctrina religioasă a Indiei și Persiei la început o venerație a Naturii, 610-
l. Dramasuri religioase expuse inițiaților ca inițiative, 383-m. Expresia religioasă este
simbolismul; obiecte de religie nevăzute, 512-l. Credințele religioase ale anticilor nu
puteau fi crezute dacă știau așa cum facem, 302-u. Sentimentul religios sa evaporat
odată cu îndepărtarea simbolismului, 678 de metri. Istoria religioasă a minții umane,
651 de metri. Ideile religioase pot fi identice, dar expresiile lor sunt diferite, 512-
l. Lecții religioase învățate de un om genial prin natură, 714 de metri. Metafizică
religioasă discutată de Evrei după captivitatea persană, 617-u. Ordinele religioase au
dorit să facă Kings și Pontiffs, 815 de metri. Realizarea religioasă a hermetismului
este fundamentul adevăratului imperiu și -, 840-l. Rechizitele religioase sunt -, 164-
u. Sisteme religioase apropiate unul față de celălalt; când-, 247-m. Învățăturile
religioase transmise prin " Vechile republici pierse de conflictele de libertăți și
francize, 815 de metri. Republici, regulă de vorbire și impostură, 45-l. Republicile, la
birourile nedemn de multe ori merge în, 46-m. Rechizite, religioase, sunt-, 164-
u. Demisia mai nobilă în proporție, deoarece este mai puțin pasivă, 39 de
metri. Responsabilitatea omului pentru faptele sale face parte din doctrina masonică,
577-u. Rezultatele, un ansamblu de multe eforturi, produce o mare, 175-u. Rezultatele
comandate prin selecție, 695-l. Rezultatele, minunate, dacă masoneria și masonii sunt
adevărate în misiunile lor, 175 de ani. Rezultatele acțiunilor anumitor femei din țara
lor, 312-l. Rezultatele dreptului universal pot fi benefice, deși în mod limitat
prejudiciabile, de 695 de litri. Rezultatele, produsul de asiduitate constantă, 174
m. Înviat; după ce a fost ținut de lanțurile mormântului, Hercule era, 593-u. Învierea,
moartea, pasiunea lui Bakchos la Tracia, 411-u. Învierea unui Dumnezeu care
asociază sufletele cu El, 408-m. Învierea sau renașterea zeilor soareci continuu, 590
de metri. Pensie, egoism morbid, 39 de metri. Răzbunarea cu bară de retribuire, chiar
și în cuvinte, 813-u. Retribution, legea din 216-217. Răuben răspunde lui Vărsător,
omul său, 461-u. Apocalipsa lui Dumnezeu prin atributele lui, 267 de
metri. Apocalipsa: ființa infinită a fost închinată fără superstiție de primitiv, 624 de
metri. Apocalipsa timpurilor primitive formează baza tuturor religiilor și Masoneriei,
625 de metri. Apocalipsa Agenției Creative în cele zece emanații sau Sephiroth, 267
m. Revelația religiei primitive făcute evreilor în fragmente, 616 de litere. Revelația
cuvântului primitiv al adevărului divin pentru omenire, 598 de metri. Revelații și
inspirații în tradiții, 321-u. revelaţiile, Doctrinele tuturor credințelor găsite în cartea
lui, 272-l. Apocalipsa: oamenii au unit astronomia și religia, uitând Originalul, 508-
l. Revelațiile vopsește lupta dintre Bine și Rău, 272 de ani. Respect pentru noi înșine
ca suflete nemuritoare, 861-u. Revelația pentru organele generației a venit din ideea
antică, 771-l. Reversiunea literelor unui cuvânt pentru a forma un nume nou a fost
comună, 699 de metri. Revizuirea celor treizeci de grade de către Consiliul Suprem,
așa. Jur, 328 de metri. Revivificarea materiei moarte din cenușa sa, lucrarea cea mare,
786 l. Revolutionibus Animarum, a rabinului Jitz-chak Lorja, o carte Kabalistică, de
772 de litere. Revoluțiile au rădăcini lungi în trecut, 90 de ani. Răsplata și asistența
lucrătorilor umili în progresul vieții, 158 de metri. Răsplata vine rar la cei care
pregătesc calea, 230-u. Recompensa, pentru ingratitudinea eminentelor servicii este
adesea singura, de 316 m. Recompensa pentru o muncă bună rar obținută în viață, 316
m. Răsplata celor care au atacat abuzurile oribile sau greșelile, 157 de
metri. Recompensa, care are dreptul în viitor la, 172-m. Răsplata și pedeapsa, meritul
neprihănirii rezultă din prezența răului, 797 de metri. Rig Veda Sanhita conține imnuri
adresate cerului și pământului, 850 l. Dreptul este de acord cu justiția și standul, 830-
u. Dreapta și stânga completează Unitatea umană; om primitiv de ambele sexe, 771-
u. Triunghiul cu unghi drept are unghiurile indicate de coloane, 861-m. Triunghi
unghi drept în diagramă și descris, 789-m. Triunghiul drept unghi reprezintă omul ca
o unire a materialului spiritual și material, 861 m. Triunghiul dreptunghiular al lui
Pythagoras a reprezentat lumea, 631 m. Triunghiul dreptunghiular, patratul lui G.
Master; a 47-a problemă, în Stele, 487 de metri. Dreptul de a face mai bine decât
gândirea corectă, de 35 de metri. Dreptul are un marș continuu și progresiv de triumf,
de 835 l. Dreptul de a fi făcut pentru că are dreptate, 219 de l. Dreptul de a dicta ceea
ce se crede că nu aparține nici unui bărbat sau bărbat, 29 de ani. "Dreptul de
guvernare", învestită cu cea mai bună, mai înțeleaptă, cea mai bună, 203-l. Corect, sub
Necesitate, să ucizi; nici un drept la tortură, pentru că nu este necesar, 832-u. Dreptul
va locui în Gimli sau Vingolf cu Dumnezeu, conform lui Edda, 619 de
metri. Dreptatea multor acțiuni greu de demonstrat din punctul nostru de vedere, 830
m. Drepturi, inalienabile, 24 de ore. Drepturile omului trebuie respectate de
Dumnezeu, esența dreptății, 704 de metri. Rigor impregnat de dragoste prin
Benignitate a produs creierul lui Microprosopos, 796-u. Rigor, perfect, marcat de
mamă, femeie. 795-l. Inel dat ca un simbol al protecției divine și o emblemă a
perfecțiunii. 431-u. Inele și globuri înconjurate de șerpi obișnuiți pe monumente
antice, 500 de metri. Rishis: Patriarhi ai lumii primitive cunoscute sub numele de cele
șapte mari, 623-l. Riturile și ceremoniile de mistere inventate de preoți, 354 de
metri. Halat; candidat în miste indiene a investit într-un alb, 428-m. Rochii de alb sunt
simboluri de onestitate, puritate, adevăr, 539-u. Robele prezentate candidaților au
făcut aluzie la ceruri și semnele de steluță, 506-l. Robii, inițiații, erau îmbrăcați în in,
387-l. Robespierres în perioada convulsiei, 30 de l. Rodul de Bakchos aruncat pe
pământ devine un șarpe, 422-u. Rodul de Bakchos a împărțit apele râurilor și a
traversat uscat, 422-u. Roman de la Rose și comedia lui Dante sunt două forme opuse
ale operei, 823-u. Roman de la Rose împrumutat de la Înalta Kabalah, 733-u. Roman
de la Rose completat de Chopinel, începutul lui de Lorris, 823-u. Roman de la Rose
exprimă semnificația misterioasă a poemului lui Dante, 733-u. Roman de la Rose este
epica vechii Franțe; o carte profundă, 823-u. Roman de la Rose: realizarea lucrării
Marii chei a lui, 821-l. Jocurile romane au reprezentat cursul Soarelui, de la Est la
Vest, șapte dintre ele, de 464 de metri. Roman, cuvintele marelui, 171-l. Anul roman a
început la Equinoxul Vernal; și cea a persanilor, 466-u. Roma: primii creștini au fugit
de la persecuție la Catacombele de la, 542-u. Roma mai intolerant la erezie decât la
viciu și crimă, 820 de metri. Rădăcina de mai sus este reprezentată de acul Balanței,
de 798 de metri. Trandafir antic sacru pentru Aurora și Soarele, simbolul Zorilor, 291-
u. Rose, ca simbol, explicat în Comentariile Kabaliste despre Canticole, 821-l. Rose
cucerită de Știință; Crucea stabilită de religie, 821-l. Rose Croix Adepts a respectat
religia dominantă și revelată, 822-u. Rose Croix Adepts sa unit cu Templierii și a
fondat o Sectă Mistică, 821 m. Asociațiile Rose Croix; Absolutul a devenit motivul
pentru ritualurile celor 840 de metri. Rose Croix Degree, sensul simbolurilor lui, 308-
u. Rose Croix Grad nu este închis pentru orice om bun de orice credință, 290-u. Rose
Croix Grad, opinia lui Hristos așa cum a fost propusă în, 308-m. Rose Croix Degree
simbolizează triumful bunului peste rău, 307-l. Rose Croix Degree preda credinta in
nici un crez special, 308-m. Studiul Rose Croix învață că, în ciuda faptului că Evil
este bine, 307 de l. Gradul Rose Croix, al 18-lea; aplicarea simbolurilor de, 276-
m. Rose Croix, lamentații și îndoieli exprimate în gradul, 292-299. Rose Croix,
obligații, reguli, filosofia vechiului, 289 de metri. Rose Croix, de nici o importanță
sunt diferențe de opinie cu privire la gradul de, 290-u. Rose Croix din hermetică și
Kabalists, 785-790. Rose Croix, numai cei instruiți în grade simbolice admise la
gradul de, 290-u. Rose Croix secrete în alegorie în romanul de la Rose și Divina
Commedia, 823-u. Simbolul Rose Croix expus public public de Dante, 822-l. Rose
Croix, simbolism al gradului, 290-292. Rose Croix, diverse interpretări și ceremonii
de gradul de 289-l. Rose Cross creat de Știință și Religie, 821-l. Rose de Flamel, cea a
lui Jean de Meung, cea a lui Dante, a crescut pe aceeași tulpină, 823-u. Rose de
Ierihon, propagarea lui, 96-m. Rose de lumină, în centrul căreia o formă umană își
extinde brațul sub forma unei cruci, de 822 de metri. Rose, emblema frumuseții, a
vieții, a iubirii, a plăcerii; semnul realizării Marii Lucrări, 821-l. Rose, simbolul viu al
revelației armoniilor de a fi, 821-l. Rose a unit la Cruce problema propusă de Înalta
Inițiere, 821-l. Rouge-Croix a promis că va acorda ajutor, sprijin, ajutor, 802-l. Asul
aspru pregătit cu ajutorul Pătratului, Nivelului, Plumbului, Balanței, 787 de
metri. Rousseau, de-a lungul veacurilor, va auzi cuvintele lui, 43-u. Royal Arch
Degree, simbolismul voalurilor, culorilor, bannerelor, 409-l. Figuri regale arc, leu,
bob, om, vultur; originea lui, 461-m. Royal Arch Masonry, explicație a cifrelor de pe
banner de, 448-m. Arcul regal al lui Solomon, gradul 13, alegoria sau istoria lui, 204-
u. "Arta Regală" un nume dat de Adaptele la Magism, 842-u. Secretul regal face
posibilă Imperiul Sfânt al Frăției Masonice, 861-l. Ruach, din lume Yezirah, Vav al
Tetragrammatonului, 757-u. Ruach, următoarea parte spirituală superioară sau Spirit,
757-U. Regula, Legea și Ordinul simbolizată de 24-inch, 5-u. Domnitorul Universului
găsit prin atenție lumii de sine, 508-l.
S
Sabaoth, unul dintre cele șapte reflecții ale lui Ophites, 563 de metri.
Sabbat, fratele Șarpelui, reprezintă Forța Răului sau Diavolul,
102 de litere.
Cercetările Sabean de către Landseer sugerează o teorie osiriană, 483-487.
Sabeanii au recunoscut Soarele ca fiind strălucitoare, dar nu ca tipul
de putere, 740 de litri.
Sabeenii au învățat că cerurile și sferele erau parte a
sufletului universal, 669 de metri.
Sabeenii, închinătorii stelelor, au ținut o mare sărbătoare la
echinocțiul de la Vernal , 458-u.
Saduceismul a apărut din opoziția față de învățăturile străine ale
fariseilor, 259 de litere .
Sacrament de trei grade, purificare, inițiere, perfecțiune, 543-l.
Mesajele sacramentale comemorează -, 393-l.
Tainele bisericii catolice găsite în Misterele din Mithra, 541-l.
Numele Sacru, Evreii interzis să pronunțe; înlocuitor, 201-m.
Nume sacru reprezentat de triple tau cu cerc și triunghi,
503-m.
Numele Sacru, adevărata pronunție a lui, 204-m.
Numarul sacru numit numarul perfect, 5-l.
Numerele Sacre apar întotdeauna împreună în Ceruri, 487-u.
Numere sacre printre etrusci, evrei, egipteni, hinduși, 632 de metri.
Numerele sacre cuprinse în cele nouă Sephiroth, 323 m.
Numerele sacre incluse în fețele și liniile unui cub, 5-l.
Tradițiile sacre au trecut prin cele mai vechi națiuni, 599 de litri.
Sacred Triad reprezentat de triple tau cu cerc și triunghi,
503-m.
Sacrificiul de sine poate fi un act de dreptate, 833 l.
Jertfa de sine care nu a fost impusă de auto-reținere, 696 de metri.
Sacrificările se datorează preponderenței supremității lui Dumnezeu față de
îndurare, 687 de ani.
Sacrificările făcute, piei de victime călcată, 432 de metri.
Sage, munca a 7-m.
Sageții, barbari și greci, și-au transmis sensul în
simboluri vizibile , de 371 m.
Sageții din Alexandria aveau un "cuvânt inexplicabil" pronunțat Ararita, 728-u.
Sagetator alungând Lupul, emblema lui Benjamin, vânătorul, 461-l.
Sfântul Bartolomeu, Eva de, 49-l.
Sfântul Ioan, Apostolul, citiți limba lui Philo, 100 de ani.
Sfântul Ioan a spus că Hristos a fost Lumina care a fost viața oamenilor, 743 de ani.
Sfântul Ioan, tatăl gnosticii, 817 de metri.
Sfântul Toma declară în legătură cu legile morale, 737 de metri.
Sfinții și martirii s-au dezvoltat din ființele mitice anterioare, 653-u.
Sakya a hindușilor numit Gautama, Somonkodom, Chy-Kia sau Fo, 551-m.
Salam, Semnificatie cuvânt; similitudine cu Salaa, o stâncă, 234-u.
Sallust defineste si explica obiectele Misterelor, 415-l.
Sallust, filozoful, remarcă relația sufletului cu
misterele, 404-l.
Salsette, Inițiațiile se consumau în cele trei sute de apartamente
de la 361-u.
Sarea și Sulful servesc în lucrarea Hermetică numai pentru a pregăti
mercur, 775 m.
Sare și apă utilizate pentru purificare, 431-l.
Sare exprimată prin litera M, scrisoarea inițială a
cuvântului ebraic , Malakh, 780 m.
Sarea filosofiei este înțelepciunea, 790-u.
Sare, unul dintre marile simboluri ale alchimistilor, 57 de ani.
Sare, Sulf, Mercur, despărțit de Ashlarul dur de
uneltele masonice, 787 de metri.
Sare, Sulf, Spirit, produce soliditate; Miezul,
particulele spirituale, vaporoase , 780-u.
Sare reprezentată de hermetică sub forma unei pietre cubice, de
775 l.
Sare reprezintă pentru Hermeticienii Absolut Matter, regenerat de Azoth,
778-m.
Sare, cu Hermetica, corespunde cu Pamantul, 773-l.
Numărul salutar este de șase, conține sursa fericirii noastre, 628 de metri.
Samaneans, o Societate a profeților budiști, credința a 277 de ani.
Samaritanul a inventat acuzația creștinilor care se închină unui măgar,
103-u.
Samothrace, misterele lui Cabiri sărbătorit la, 407-u.
Samotracii stabilit de vechii colonizatori asiatici Pelasgi, 426-u.
Samothrace locația celebrărilor Mistere, 426-427.
Sandalphon, unul dintre șefii îngerilor kabaliști, 784-l.
Sanscrit stanzas cu privire la natura lui Dumnezeu, 741-m.
Sapientia, Hakemah, "Capul celui inexistent",
aplicat lui Kadmon, 758-u.
Satana, prin consimțământ, la făcut pe Adam, sufletul Lui Lumină Divină, trupul său
de materie, 567-u.
Satana confundat de evrei cu Ahriman și Dragon, 258-u.
Satana a creat și guvernează lumea vizibilă, 567 de l.
Satana înseamnă în ebraică pur și simplu "Adversitatea", 661 m.
Satan al gnosticismului sa confundat cu materia, 255-u.
Satana, Dumnezeul Cel rău, Geniul numai al materiei, 565 de l.
Satana, negarea lui Dumnezeu; adevăratul nume al lui Yahve, inversat, 102-l.
Satana, rezultatul reflexiei lui Ialdaboth asupra materiei, 563 de metri.
Satan, fiul și domnul materiei; demonii copiii materiei, 567-l.
Satan, Yahve a inversat numele adevărat, de 102 l.
Eonii lui Satan, sau Demonii, au fost împărțiți între ei, 566-u.
Saturn dă sufletului capacitatea logică și contemplativă
trece prin 439 m.
Saturn reprezintă Temperance, 727-l.
Saturn, numele primei poarta a scarii; material, plumb, 414-m.
Mântuitorul a murit pe crucea expirației pentru a răscumpăra omul în gaj, 567 de lire.
Mântuitorul este Logosul făcut om, 848-u.
Mântuitor al sufletului reprezentat de Dionusos, 519-u.
Mântuitor simbolizat de Cuvântul unui Maestru, 642-u.
Mântuitorul, prima creatură creată de voința directă a lui Dumnezeu,
564 de ani.
Mântuitorul unit cu sora sa, înțelepciunea, a coborât prin
regiunile celor șapte îngeri, 563 de ani.
Mântuitorul cu înțelepciune a intrat în Isus la botezul său, 563 de ani.
Savitri, progenitorul, un Dumnezeu vedic soare, 602-l.
Sculpturile scandinave, Thor și Odin, subordonate lui Alfader, 598-u.
Numele scandinav pentru Soare a fost Arkaleus sau Hercules, 587-u.
Scandinavă cu trei litere nume de Deity, I, O, W, 632-l.
Scandinavii credeau în autorul a tot ce exista, 618 de metri.
Scandinavii s-au plâns de moartea lui Balder rupte în bucăți, 595-u.
Scandinavii au reprezentat Trinitatea de către Odin, Frea, Thor, 552-u.
Schimeon Ben Jochai, rabin, descrie carul misterios, 798-l.
Școala de viață, lecții grele în; fi credincios în, 184-u.
Știința o mediere progresivă între ignoranță și înțelepciune cu
fericirea ca obiect, 711-u.
Știința și religia, atunci când sunt progresiste, sunt identice în interes
și își propune, 710-m.
Știința din partea de jos a Magicului, 730 de l.
Știința a fost ascunsă sub deghizări creștine după Hipatia, 732 de ani.
Știința sa ascuns pentru a evita agresiunile unei iubiri oarbe, de 730 de litri.
Știința este compusă din 25 de metri.
Știința constă în inferențe maturate din experiența confirmată, 711-u.
Știința se ocupă numai de fenomene și nu știe ce lumină
sau sunet este, 810-u.
Știința are Noul Testament și Filosofie fericirea sa, 714 de metri.
Știința este atât morală, cât și intelectuală, 711 de litere.
Știință, Masoneria descendentul liniar al celor mai înalți, 253-l.
Știință, Moise, Marele Preot, Solomon, Profeții, în posesia
celor mai înalți, 253-l.
Știință, obiect politic, 26 de ani.
Știința magismului gravată pe piatră de Enoch și Trismegistus, 839 de litere.
Știința despre descoperirea Adevărului, cea mai sublimă, la care
poate aspira muritorul, 785-l.
Știința hermeticii dată de Paracelsus, Flamel, Raymond
Lulle, 774-l.
Știința depășită în Alexandria de fanatismul creștinilor, 732 de ani.
Știința neputincioasă împotriva forțelor naturii, 810-812.
Știința se bazează pe rațiune și experiență, 776-u.
Știința înlocuiește Forțele pentru supravegherea lui Dumnezeu a Universului, 809 de
metri.
Știința învață magnitudinea universului, 711 de metri.
Știința ne învață că omul nu este punctul central al Universului, 711 de metri.
Știința, cea mai înaltă, cunoscută sub numele de Cunoașterea Cuvântului, 253-l.
Știința, care este reflectarea gloriei lui Dumnezeu, primește Sigiliul
Veșniciei Sale, 842 l.
Științe: Astrologia a practicat în general și a considerat mama lui, 463-u.
Științe ascunse inițial în Sanctuarii deschise de Sohar,
843-l.
Picturile științifice descoperite în simbolismul antici, 842-l.
Sclavono-Vendes a reprezentat Trinitatea de către cei trei capete de Trigtav, 551-l.
Scorpionul a numit deoarece vânturile fierbinți erau veninoase ca reptilele, 446 de
metri.
Scorpion, Osiris își pierde viața și virilitatea sub semnul, 478-l.
Scorpionul: roșu Antares, una dintre stelele care marchează punctele solstice, etc,
456-u.
Scorpion, domnia lui Typhon a început când a intrat Soarele, 456-u.
Scorpionul mușcă taurul egipenic pe care stă Mithras, 478-l.
Scorpionul sau Șarpele lovi Bull și Orion la Equinoxul de toamnă, 466-l.
Scorpion reprezentat de un șarpe, în general, un Scorpion, un semn
blestemat, 456-u.
Maestru scoțian și Cavaler al Sf. Andrei, gradul 4
al lui Ramsay, 779 de ani.
Cavalerul scoțian al Sfântului Andrei, gradul 29, 801.
Ritul scoțian, un profesor de mare Adevăr, 328 de l.
Scottish Rite Degrees, semnificații de titluri pompos, 327-u.
Scottish Rite Degrees au fost nesemnificative și doar comunicate, 326-m.
Ritul scoțian, în orice țară, sub orice opinie, sunt conferite
grade, de 329-l.
Ritul scoțian intenționa să fie un învățător al omenirii, 332-l.
Filozofia Ritului Scotian, învățăturile referitoare la suflet și
divinitate, 855-u.
Ritul scoțian învață omenirea în cazul în care sclavia internă există, 330-u.
Ritul scoțian îi învață pe inițiați în toate gradele - 329-l.
Învățăturile Ritului Scoțian privind angajatul și angajatorul, 330 de metri.
Rite scoțian, cele cinci diviziuni principale ale, 202-u.
Ritul scoțian Predicatorul Libertății, Egalității, Fraternității, 329-l.
Scripturile, scrise mai întâi de Dumnezeu pe Pământ și Ceruri, 25 de grade.
Scripturile au un înțeles interior și exterior, 266-u.
Scripturile, esenii au crezut în sensul esoteric și exoteric
din, 265-l.
Scripturile, sensul literal al celui vulgar, de 250 de litri.
Scythia: Herculele nasc cu un Dragon cei trei strămoșii de 498 de metri.
Numele scitic pentru Soare a fost Arcaleus sau Hercules, 587-u.
Sciții s-au plâns de moartea lui Acmon, 594 de l.
Sciții au făcut pământul soția lui Jupiter, 658 de metri.
Sigiliul templierilor, inițial doi Cavaleri pe un singur cal,
sa schimbat la dispozitivul unui Miel, 802-u.
Sigiliile, monedele, medaliile impresionate de zodiac și semnele, 462-l.
A doua zi de inițiative misterioase grecești au fost purificate în mare, 433 m.
A doua zi a celei de-a doua luni dedicată manelor morților, 630 de metri.
Al doilea grad, Fellow-Craft, 22-u.
A doua lună a anului dedicată lui Pluto, Dumnezeul Iadului, 630 de metri.
Secreția a impus foarte strict inițiaților; sancțiuni pentru violare,
384-u.
Secreția indispensabilă într-un mason de orice grad, de 109 de metri.
Secreția misterelor creștine, 544-547.
Secretul trebuia să fie gajat înainte de a da dogme, de 432 de metri.
Disciplina secretă trasată la începutul Erei creștine, 547-u.
Doctrina secretă superioară celei a Evangheliilor revendicată de
gnostici, 542-l.
Cunoașterea secretă a Marelui Maestru Scoțian se referă la
transmutarea substanțelor, 780-u.
Secret, masonic, dezvăluit ca Grade sunt luate, 219-u.
Secret Master, gradul 4, 106-u.
Secretul masoneriei descoperit în simbolurile și lucrarea sa, 218-.u
Secretul Marelui Arcan, Imaginea Sageților , Coroana Inițiatului, 101-l.
Secretul marii lucrări căutate de aspiranții, 733-u.
Secretul științelor oculte este cel al Naturii în sine, 844-u.
Secretul lui Sohar este necesar pentru a putea face uz de el, 843-l.
Secretul Pietrei este extracția de sare din toate materiile, 779-u.
Secretul echilibrului universal este Secretul Regal, 859-u.
Comenzile și asociațiile secrete au avut două doctrine, una ascunsă, 817 l.
Secret: Misterul echilibrului este regal, 858-l.
Secretul tradițiilor Kabalah conține o teologie perfectă, 843-l.
Secret, Triple, a Marii Lucrări reprezentate de -, 104-l.
Secretele unui frate trebuie păstrate în cazul în care legea solicită, 109 l.
Secretele masonilor antice ascunse sub enigme și parabole, 785-l.
Secretele zidăriei; Religii, Mistere, Hermetism, ascuns, 104-l.
Secretele Kabalai conținute în ternarile
simbolurilor evanghelice , 730-l.
Secretele Templului, revoluția pământului în jurul Soarelui
, a lui 843-u.
Sect, Masoneria nici politică, nici religioasă, 220 de l.
Secta, Masoneria îmbrățișează toate părțile și sectele pentru a forma -, 220 l.
Vieții care trăiesc în speranța de a fi încoronați, își croiesc coroanele și călătoresc
pe ei, 844-l.
Seeva, cu Bramah și Vishnu, manifestări ale Unității Divine, 205-u.
Seir Aupin sau Microprosopos, Arik Aupin sau Macroprosopos, 799 de metri.
Conștiința de sine conduce la conștiința lui Dumnezeu, 709 de metri.
Ignorarea de sine, răbdarea, umilința, calitățile esențiale ale unui Cavaler al Sfântului
Andrei, 801-l.
Limitarea de sine, prima trecere a unei Divinități ascunse la manifestare,
555 de metri.
Conservarea de sine poate, în cazuri, să fie un lucru corect și corect de făcut,
836-u.
Restrângerea de sine nu implică sacrificiu de sine, 696 de metri.
Egoismul marele obstacol în calea bunei, 720.
Senary aplicat omului fizic; septenarul spiritului său, 634-l.
Seneca a comparat filozofia cu inițiativa, 384 de litere.
Sentimentele și poftele îndemn la fapte mari, dau putere, sunt
slujitori folositori , 860 de l.
Sentimentele sunt mistere pentru noi, 528.
Sentimentele nu sunt martorii care dau mărturie celor mai înalte
Adevăruri, 569-u.
Propoziție scrisă împotriva celor nedrepți în natura Universului, 837 l.
Sentimentul, deficiențele și ineficiența simplei, 148-149.
Sentimentul se încălzește și se înclină spre acțiune; adevărul luminează și iluminează,
725 de metri.
Sentimentele joacă un rol important în moralitate, de 725 de metri.
Sephar Yezirah, una dintre cele mai complete realizări ale Occultismului, 321-m.
Sephiroth, conform ideii kabaliste, 765-u.
Sephiroth este un triunghi triplu și un cerc, 769-l.
Sephiroth sunt atributele lui Dumnezeu prin care El se descoperă pe Sine, 267 de ani.
Sephiroth sunt Idei și Raze ale Infinitului care nu sunt separate de El,
759 de metri.
Sephiroth sunt cauza existenței a totul prin anumite
mijloace de comunicare, 759-m.
Sephiroth aranjat în trei coloane conform cărții Omschim, 757 de metri.
Sephiroth sa schimbat de la forma sferică la forma unei persoane, de 757 de metri.
Sephiroth descris și modurile și acțiunile lor explicate, 761-m.
Sephiroth aranjat schematic, 770.
Sephiroth emană din Prima Cauză și sunt mass-media care îl
manifestă, 761-u.
Sephiroth emanând din Deity au fost razele Splendorului Lui, 742-u.
Sephiroth, explicație a ultimelor nouă, 323 m.
Sephiroth a reprezentat o formă umană, 322-l.
Sephiroth din echilibrul căruia rezultă eternitatea și
Stabilitatea, 736-l.
Sephiroth din Kabala a constituit Ancient of Days, 727 de metri.
Sephiroth de Kabalah, semnificație și numere ale lui, 322-323.
Sephiroth sau Emanations, numele celor zece, 267-m.
Sephiroth sau Emanațiile de zeitate simbolizate de lumini, 202-l.
Sephiroth sau raze emanațiile sau ieșirile din Deity, nume, 552-m.
Sephiroth: șapte metale reprezentate de cei șapte mai mici, 798-l.
Sephiroth a constituit astfel că nu era necesar să încadrați lumi
din primele nouă, 754-u.
Sephiroth, uneori numit Persoane ale Divinității, sunt Razele Lui,
748 de metri.
Sephiroth: Splendoarea sau perfecțiunea zeității reprezentată de a
opta, 736-l.
Sephiroth, zece, pleacă de la Malakoth din cele câteva lumi, 784-l.
Sephiroth, mijlocul prin care Zeitatea este Cauza Unică a tuturor,
759 de metri.
Sephiroth, Teologia lui, 99 de metri.
Sephiroth: putere nelimitată reprezentată de a șaptea, 736-l.
Sephiroth: Victorie, Glorie, Stabilitate, Dominion, sunt ultimele patru, 848 de litri.
Tabelele sephirothice conțin o numerotare numită Daath, cognition, 757-l.
Sephiroths, șapte și opt, în echilibru, provoacă al nouălea și al zecelea.
a zecea, 736-l.
Septenarii, există tăcere în Rai după fiecare dintre cele 321-u.
Filosofia septenară a Inițiației poate fi rezumată ca, 322-u.
Septenary unește triunghiul Ideei cu pătratul Formei, devenind
Coroana, 321 de l.
Septenary universal în reputație, 635-u.
Serapis reprezentat cu un cap uman și coada serpentină, de 500 de metri.
Serapis, numele Soarelui pentru adoratorii săi pe Nil, 587 de l.
Șarpele o emblemă a eternității și a nemuririi, 496 de litere.
Șerpii și dragonii au ceva divin în natura lor, 494 de metri.
Șarpele și taurul au fost folosite ca simboluri în tainele Bakchian, 420 de urechi.
Șarpe, brazdă, ridicată de Moise, un bun geniu, de 278 de litri.
Șarpele a numit Agathodemon, spiritul bun, 495-u.
Șarpele, considerat un bun geniu; simbolismul lui, 278-l.
Șarpele își devorează propria coadă un simbol al principiului Vieții, 734 de metri.
Șarpele generează Taurul și Taurul Șarpele; explicație,
493-494-u.
Șerpii s-au înfășurat în jurul valorii de 492 de metri și au fost suspendați de Globe
înaripat.
Șerpii hrăniți în Templu și erau nemuritori, 494 de metri.
Șerpii figurează în Mistere și la sărbători, 494 de metri.
Forma șarpelui asumată de Typhon, Ahriman, Satan, 661-l.
Șerpii ținute de zeițe în Egipt și Asiria, 495 de lire.
Șarpe în legătură cu observațiile astronomice, 492-l.
Șarpele cunoscut Orientali sub numele generic de "Eva", 494-u.
Șarpe legende și referințe, general, 492-502.
Șarpele îl reprezintă pe Typhon; este, de asemenea, un simbol al iernii, 376 de metri.
Șarpe autorul soției sufletelor; Evrei și Gnostici, 492 de metri.
Șarpele simbolul specific al celui de-al 25-lea grad, 492 de metri.
Șarpele era Oesculapius, Dumnezeul Vindecării; Sărbătoarea de, 493-m-496.
Șarpe cu un glob sau un cerc aflat pe monumentele antice, 492 de l.
Servius afirmă că atunci când ființele mor viața revine la Sufletul Universal,
666 l.
Seth, o putere înființată ca adversar al lui Osiris, 588-u.
Succesii lui Seth au păstrat religia primitivă, de 599 de metri.
Șapte un număr foarte sacru; simbolismul, 58-l.
Șapte Arhangheli atribuite guvernului celor Șapte Planete, 727-u.
Șapte ca număr simbolic în Kabalah, 322.
Șapte ca fiind compuse din trei și patru într-un cuvânt de patru litere,
sensul simbolic al lui, 728-m.
Șapte ziduri circulare ale palatului Deioces din Ecbatana, fiecare
colorat, 729-u.
Șapte compus din șase și unitate, 635-u.
Șapte compuse din trei și patru; puterea magică în forță maximă, 727 de metri.
Șapte sfere concentrice reședința Sufletului Universal, 668-u.
Șapte legate de numărul de planete, 635-u.
Șapte urechi de grâu în visul lui Faraon interpretate de Joseph, 729-u.
Șapte exprima toate elementele din Misterul Magic simbolizat
de Sfinx, 728-u.
Șapte Genii ale Mitologiilor antice, 727-l.
Șapte sfeșnice de aur, simbol în Revelații, 53-l.
Șapte națiuni mari s-au rugat de trei ori pe zi să se întoarcă spre
Polul Nord, 457 de lire.
Șapte imersiuni făceau aluzii la cele șapte sfere pe care un suflet a căzut
, 506-l.
Șapte bijuterii pe gât și membre ale unei femei care a murit în timpul foametei, de 729
de metri.
Șapte metale, câte unul atribuit planetelor; Aur la soare,
Argint la Lună, 728-l.
Șapte, mistere, dificultăți, trâmbițe, cupe în Apocalipsa, 321-u.
Șapte note în octava muzicală corespundeau cu Sephiroth, 727 m.
Șapte planete desemnate de cele șapte vocale ale limbii grecești, de 728 de metri.
Șapte, referințe la număr, 233-m.
Șapte râuri ale Punjaubului au dat Veda, 602 m.
Șapte sigilii pe cartea Kabalistică a Apocalipsei, 727 l.
Șapte cauze secundare au guvernat lumea; forțele universale, 727-u.
Șapte Sephiroth au constituit Atik Yomin și corespundeau celor
șapte culori, 727 de metri.
Șapte Sephiroth proiectate din Binah de energia lui Hakemah, 756 l.
Șapte sfere din Borsippa sau piramida de la Bel, la Babilon, fiecare
colorată, 729-u.
Șapte etape ale piramidei babiloniene reprezintă - 234 m.
Șapte stele, simbol în Revelații, 53-l.
"Șapte stele" numele familiar al Pleiadei, legat de
Orion, 489 de l.
Șapte stele, închisoarea stelelor neascultatoare și a gazdei ceresc, 511-u.
Șapte stele, Ursa maior, mare urs, în jurul Polului Nord, 456 m.
Șapte pași ai Templului lui Solomon simbolizează purificarea de șapte ori
a Maeștrilor, de 780 de litri.
Șapte pași ai scării Mithraic, 233-l.
Șapte vieți simbolizate pentru egipteni, 635 m.
Șapte, Sfântul Imperiu al claviculelor lui Solomon, 727 de metri.
Șapte, numărul de masterat, din Pleiades, 487-u.
Șapte, numărul sacru în toate teogoniile și simbolurile, 727 de metri.
Șapte, Spiritul asistat de puterile elementare, 727 de metri.
Șapte, sufletul deservit de Natura, 727 de metri.
Șapte vicii și șapte virtuți, 727-l.
Șapte virtuți simbolizate de planetele cunoscute de atunci, 727 de l.
Șapte vocale în limba greacă au desemnat cele șapte planete, 728 de metri.
Sapte minuni ale lumii; șapte linii care au compus piramidele;
șapte porți din Thebes, 322-u.
Lumina de șapte ori simbolizată de cei șapte pași care au dus la
curtea exterioară a templului, de 782 de metri.
Seven de manipulare și purificare în transmutarea
metalelor, 780-l.
Scara cu șase trepte reprezintă cele șapte sfere planetare, 851-l.
Secolul al șaptesprezecelea, doctrinele și învățăturile lui, 274-l.
Șaisprezece ani, Cavaler al Estului și Vestului, primul dintre
gradele filozofice, 246-l.
A șaptea zi de miste grecești exerciții de gimnastică, etc, 434-u.
A șaptea literă a alfabetului egiptean, un șarpe stând pe
coada, de 500 de metri.
Severitățile microprosopilor sunt răul, de 795 de metri.
Severitatea misterul plăcerii și caldurii apetitului generativ,
797 de metri.
Forma sexuală a omului primitiv a fost cea a celor două; "dreapta și stânga" se referă
la ea, 771-u.
Sexul atribuit cauzei naturii, 655 m.
Caracteristicile sexuale nu sunt atribuite Divinității de Kabalah, 765 de metri.
Caracteristicile sexuale atribuite simbolic unor emanații,
766-u.
Sexual: sensul limbajului obscur al Kabalah, revelat de
numele fiind bi-, 849-m.
Shadai, Puterea Supremă, unul dintre numele zeității pe Deltă, 532-u.
Umbra a purtat cu fiecare planetă sau sferă un centru de Lumină, de 845 de metri.
Umbra rezultă din lumina vizibilă în proporție directă, 847-l.
Umbra lui Dumnezeu este nemurirea: "Cui umbra este moartea", Sanscrit
stanza, 741-m.
Umbra, absența Luminii Divine într-un suflet provoacă îngrozitorul, 300-u.
Umbra care însoțește lumina reprezentând Hule, 556-u.
Umbra, fără Lumină, nu poate exista, 307-l.
Umbrele șterse Lumina este anulată, 848-u.
Ea și el în Aramtic, ebraică și arabă, 700-u.
Shekinah, locuința lui Dumnezeu, locul unde Yod He, Vav-He, a locuit, 750 de
oameni.
Shekinah, îmbrăcămintea care, prin a treia retragere, a fost lăsată goală
de lumină, 750-u.
Shepherd Kings avea Crux Ansata pentru un simbol al redevenței, 502-l.
Desfaceți pâinea, cele douăsprezece luni reprezentate de cei 12 pâini de 409 de metri.
Nave, în ebraică, este Ani; același cuvânt înseamnă Eu, Eu sau Eu însumi, 781-m.
Navă: în transmutarea metalelor se utilizează un vas având
forma unui, 781-u.
Misterul Sicilian cunoscut sub numele de Academia de Științe, 625-u.
Vecerniile siciliene s-au referit la, 49-l.
Semnul celei de-a 8-a grade exprima expresia -, 137-m.
Semnificația cuvintelor necunoscute până când lucrurile nu sunt luate, 190-u.
Semne, simboluri, cuvinte de cuvânt folosite de primii creștini, 544 de metri.
Tacerea cu privire la Duhul Sfânt datorită venerației celor mai înalte
taine, 849 de litere.
Tăcerea, altfel gândirea lui Dumnezeu, a produs Duhul, 563-u.
Silenus, "preceptorul sufletului", un caracter caracteristic de Bacchic Sage, de
392 de litri.
Argintul atribuit Lunii, 729-u.
Simeon și Levy aveau pentru dispozitiv cei doi pești ai lui Pices, 462-u.
Simon Magus a avansat teoria existențelor pentru a rezolva originea
lucrurilor, 553-u.
Simon Magus, fondatorul gnosticii, despre manifestările lui Dumnezeu,
270 de metri.
Simon Magus a învățat că Ființa Supremă a produs trei cupluri
, de 552 de litri.
Simon din Cirena răstignit în loc de Hristos, 554-u.
Viața simplă a strămoșilor noștri, mai degrabă față de cele mai spectaculoase, de
806 de ani.
Simplicius a susținut că în fiecare stea există un suflet nemuritor, de 671 de metri.
Păcatul și răul s-au împăcat cu înțelepciunea și bunătatea lui Dumnezeu, 686-u.
Păcatul fiind congenital cu umanitatea, Justiția lui Dumnezeu ar fi
anihilat omul, 846-u.
Siphra de Zeniutha conține o referință la Cartea lui Abstruse, 762 de metri.
Siphra de Zeniutha afirmă că Yod este simbolul Înțelepciunii, 792-l.
Siphra de Zeniutha, Comentariul rabinului Chajun Vital, 794 de metri.
Sipra de Zeniutha afirmă că legăturile active și pasive sunt întotdeauna în
combinație, 766-l.
Sirius a făcut santinelă a cerului de Ormuzd, 662 l.
Sirius sau Star Dog, prietenul lui Osiris a fost -, 376 de l.
Sirius sa ridicat înainte de Soare, înainte de umflarea Nilului, de 454 de litri.
Sirius, Steaua câinelui, numit pentru că a avertizat despre supraîncărcare,
446 de metri.
Sisyphus, Pausanias a susținut că disprețul față de Mistere a cauzat
pedepsirea, 381-l.
Siva, puterea de distrugere sau refacere a Sfintei Treimi, 550 de metri.
Șase un simbol al globului terestru animat de un spirit divin, de 636 l.
Șase, o emblemă a naturii, prezentând cele șase dimensiuni, 634-l.
Șase duhuri șefi, urmașii lui Dumnezeu Suprem în multe teogoni,
728 de ani.
Șase spirite bune și șase spirite rele reprezintă luna, 635-u.
Șase superioare și șase semne inferioare, referințe la stele, 490 m.
Șase primul număr perfect și un simbol al justiției, 634 l.
Șaisprezecea grad, prințul Ierusalimului; caracteristicile lui, 241-u.
A șasea zi de misteruri grecești, procesiune de lakchos, 434-u.
A șasea diplomă, secretar intim (secretar confidențial), 119-u.
Craniul, inițiază în Misteriul Druidic obligațiile de închidere prin consumul
de 430 l.
Sky un arc solid, concav, de-a lungul căruia a călătorit Soarele, etc., 443-l.
Calomnia și calomnia jurnalismului modern, 334.
Sclavia, internă, considerată de ritul scoțian, 330-u.
Şarpe; o nouă lume va ieși din apele când Odin ucide
marele, 593-u.
Probleme sociale, cel mai important din toate, 180-u.
Starea socială, Dumnezeu a hirotonit că viața va fi a, 197 de ani.
Societățile și teogonialele antice au o doctrină comună ascunsă, de 729 l.
Societatea o creație a Cerului, 196 l.
Societatea și statul social, învățăturile lui, 183-m.
Societatea, minuțiozitatea reglementării cerută de rafinat, 44-l.
Societate, religie, 213-u.
Societatea, nevăzută și invizibilă, cea mai frumoasă din, 141-m.
Socrate acuzat de Ateism, 384-l.
Socrate a preluat titlul de "iubit al adevărului", 691-l.
Socrate credea într-o Motiv universal care pătrundea toate lucrurile, 693-u.
Socrate a susținut că inițierii au avut speranțe glorioase de eternitate,
379 de l.
Socrate a mărturisit eșecul filozofiei, 693-l.
Socrate a expus ideile religioase grecești superioare, 617 de metri.
Socrate, Masoneria revigorează învățăturile înțelepte, de 221 m.
Socrate se prosternă înainte de Soarele în creștere, de 678 de metri.
Socrate, filozoful grec, spunând, 170-u.
Socrate scrie: "Începutul va atinge compania zeilor",
373 m.
Sohar și Jezirah, cunoașterea doctrinelor kabaliste în
cărți, 266-l.
Sohar declară misterul "Balance" sau Equilibrium, 305-u.
Sohar exprimă Ainsoph ca Lumină pentru că nu poate să o exprime prin
nici un alt cuvânt, 740 de metri.
Sohar incomprehensibil și aproape ilizibil fără cheia secretă,
843-l.
Introducerea lui Sohar afirmă că divinitatea sa hotărât să creeze Bine
și Răul, 796-u.
Sohar una dintre cele mai complete exemple de realizare a ocultismului, 321 m.
Sohar, referințe referitoare la creație în Introducere la, 748-l.
Sohar spune "Totul se desfășoară în conformitate cu Misterul
echilibrului", 552 de metri.
Sohar spune că Zece Sefiroți au rădăcina lor cu Substanța
Lui, 754-u.
Sohar numește Secretul Regal Misterul Balanței, 858-l.
Sohar, cheia cărților sfinte, deschide Științele
Sanctuarului, 843-l.
Sol derivat de la Solus, Unul, Doar Dumnezeu, 630 m.
Numărul solid este de doisprezece; fundamentul fericirii noastre, 629-u.
Solomon, Loja reprezintă Templul regelui, 7 m.
Solomon reprezentat de un leu, 210 de metri.
Claviculele lui Solomon se referă la Imperiul Sfânt; simbolizat, 727 de metri.
Solomon dublu triunghi explicat de Sf. Ioan, 792-u.
Filosofia lui Solomon, pe care se întemeiază Masoneria, 785 l.
Steaua lui Solomon formată prin întâlnirea liniilor Compasului
de Știință cu cele ale triunghiului, 841-u.
Templul lui Solomon este un simbol al celui de-al nouălea și al zecelea Sephiroth,
736-l.
Templul lui Solomon, după modelul lui Ezechiel, să fie reconstruit de
templieri, 816-u.
Templul lui Solomon, parter, de la 14-u.
Templul lui Solomon a fost reconstruit, visul secret al Patriarhilor
Orientului, 816-u.
Templul lui Solomon reconstruit ar da Constantinopolului
puterea romană , 816-u.
Tronul lui Solomon, ca acela al egipteanului Har-oeri, de 79 de metri.
Solon declară că distrugerea omului vine de la el, 690 de l.
Solon citat, 37-u.
Solstițiul, iarnă, mama-noapte, cea mai lungă noapte a anului, festivalul
, 368-u.
Solstices, Cancer și Capricorn, Stâlpii lui Hercule, într-o Casă,
506-u.
Solstices celebrează toate națiunile civilizate, 595 de metri.
Solstices reprezentate de Jachin, Boaz, linii paralele, punctul într-un
cerc, 506-u.
Solstices: tabele care oferă intrări ale Soarelui în Solstices, 450-u.
Solstici, esenienii au observat festivalurile de 265 de lire.
Soma din oferta naturii imitată de preoți de la simplu, 602 de metri.
Fiul, emisiunea sau produsele; Universul pornind de la cele două principii,
87 de metri.
Fiul omului, sufletul lumii, intră în întuneric și își înmoaie
natura sa sălbatică, 566 de metri.
Fiul: primul Preot al Tatălui, un desăvârșit Doar născut, 564 de metri.
Fiii lui Dumnezeu și ai stelelor sunt identificați în Iov, 509 de metri.
Sophia-Achamoth o înțelepciune inferioară, produce Ialdaboth, 563 m.
Sophia-Achamoth a făcut ca principiul spiritual să treacă în om, 563 de metri.
Sophia-Achamoth mi-a comunicat mișcările către Chaos, 563-u.
Sophia-Achamoth în concurs cu Ialdaboth, 563 m.
Sophia-Achamoth, însoțitorul lui Christos, 560 de metri.
Sophia sau Demiourgos a gnosticii corespunde Cuvântului, 271-l.
Soră, nici o limbă nu rostește gândurile care vin, 189 de metri.
Sorura, păcatul, răul, suferința, este în concordanță cu Binele Infinit și
Înțelepciunea, 859-l.
Sorrow, câinele păstorului care conduce turma de oameni, 101 de metri.
Sosiosch, Răscumpărătorul Persan, pentru a anihila răul și a judeca.
lume, 623-l.
Sosiosch, principalul celor Trei Profeți, de a regenera.
pământ, 258 de metri.
Sothis, Star Dog, a stabilit începutul Anului Nou Egiptean, de
467 de metri.
Souciet, o carte chineză, descrie palatul; Împăratul sacrifică un miel,
462 de metri.
Sufletul este un fragment al minții universale, eșecul și reunirea, 685 l.
Soul un număr care conține cuaternar, 633-u.
Sufletul, o rază de înțelepciune perfectă, o lumină inextricabilă, de 606 de l.
Sufletul, o substanță simplă care se luptă să se întoarcă la Marele Suflet, 417 de
metri.
Sufletul, totul, face parte din Sufletul Universal al cărui totalitate este Dionusos,
393 m.
Doar sufletul dă valoare lucrurilor din această lume, 201 m.
Sufletul emanație de la Ființa Supremă, dar distins de
El, 607 de ani.
Sufletul existenței externe și independente, totuși omniprezent, 672-u.
Sufletul, o scânteie imaterială a Ființei Infinite a lui Dumnezeu, 582-l.
Sufletul și Dumnezeu sunt distincte, conform filosofilor Naya, 852-u.
Sufletul se înalță spre Sursa Infinită prin șapte sfere, de 10 m.
Sufletul ajungând la locul Veșnicului își păstrează individualitatea,
852-l.
Sufletul, fiind imperfect, trebuie purificat înainte de a se alătura sursei sale,
622 de metri.
Sufletul, în comparație cu Focul și Lumina, anticii explică
natura lui, 65-u.
Sufletul, prin studiu, ajung la locul Celui Veșnic, 852-u.
Sufletul nu-și poate cunoaște creația și nici nu-și poate înțelege propria
individualitate,
852 de metri.
Sufletul se poate recăpăta numai după purificare și libertate față de
corp, 521-u.
Sufletul capabil de îmbunătățiri, de a deveni mai înțelept și mai bun, 852-l.
Suflet capabil să vadă mai clar, pe măsură ce se apropie de Zeitate,
Lumina, de 855 de litri.
Suflet; întrebări categorice referitoare la, 649-u.
Sufletul a pretins că este considerat o parte a divinului, de 684 de litri.
Suflet în comparație cu Căldura și Lumina, care nici nu diminuează, nici nu-și
împarte
propria esență, 852 de metri.
Sufletul considerat de Platon ca fiind un principiu al mișcării, 681 de metri.
Sufletul conține, potențial, ceea ce devine corpul copilului,
755-l.
Sufletul coboară la materie, făcându-se și suferind, se eliberează și se
reascunde, 417 de ani.
Sufletul care dorea să animeze un trup, a coborât și a fost închis în
materie, 436 de metri.
Sufletul diferă esențial de corp, 706 de metri.
Sufletul nu pierde simțul Eternului și al Infinitului, 190 de ani.
Sufletul, îndoielile și disperarea torturează omul, 292-299.
Sufletul emancipat prin reabsorbție în infinitul, 686-u.
Sufletul exilat pe pământ; loc de naștere în Cer, 520 de metri.
Sufletul, tras de dragoste, se unește cu Natura și însuși produce noi
producții, 658 de l.
Sufletul uitării de origine celestică în fascinațiile materiale, 518 de metri.
Sufletul eliberat de disprețurile sale va fi văzut din nou în adevărata lui glorie,
858-l.
Sufletul eliberat din corp prin fapte și suferințe reascende la sursă,
439-l.
Sufletul dă înapoi fiecărei sfere prin care trece înapoi -,
440-u.
Sufletul își avea originea în Cer, conform filosofilor antice,
436 de metri.
Sufletul, uman, este în sine Dumnezeu în minte, 393 de metri.
Sufletul iluminat de Adevăr, umbra căruia este Eroare, 845-m.
Sufletul în coborâre primește noi materiale și facultăți din fiecare sferă,
439 de metri.
Suflet în natură, dar nu o parte din ea, ci Cauza și Creatorul ei, 672-u.
Sufletul în mișcare se schimbă de la monad la duad; rezultate, 438-m.
Sufletul la început avea un gând să creeze și lumile au fost
create, 609-u.
Sufletul își întoarce neîncetat ochii spre Cer și doreste să se întoarcă, 520 de metri.
Suflet inerent în Univers gândit de anticii, 672-u.
Sufletul, interesul în speculații privind soarta sufletului, 232 de metri.
Sufletul este capabil de remușcare, 199-u.
Sufletul este divin, emanație a Duhului lui Dumnezeu, dar nu o porțiune
a acelui Spirit, 852 de metri.
Sufletul este de natură divină; emanație din Deity, 76-l.
Sufletul este imaginea lui Dumnezeu și a existat înainte de trup, 252 de ani.
Sufletul este singura emanație din zeitate pentru a reveni la El, 539 de ani.
Sufletul se aseamănă cu exhalări sau vapori, 518-l.
Sufletul își pierde fericirea prin intermediul Balanței; îl recapătă prin
Miel, 490 de metri.
Sufletul, Masoneria învață existența și nemurirea lui, 221 m.
Sufletul trebuie să treacă printr-o serie de încercări și migrații, de 518-l.
Sufletul, fără obuze pentru cei rătăciți, 200 de ani.
Sufletul nu este o simplă abstractizare, ci o realitate care include în sine viață
și gândire, 397 de ani.
Sufletul nu a fost condamnat la o exilă veșnică, deoarece a fost încarcerată în
corp, 392 de ani.
Sufletul a tot ceea ce respiră o fracțiune din sufletul universal, 610-u.
Suflet sau inteligență preexistentă dată de Dumnezeu Trupului, 251-l.
Sufletul Macroprosopos, partea internă, este Ancient of Days, 758-u.
Sufletul omului emanație din spiritul lui Dumnezeu, 239 de ani.
Sufletul omului, inspirat în el de Dumnezeu, este nemuritor, așa cum
gândurile lui Dumnezeu sunt, 577-u.
Sufletul omului comparativ cu Sufletul Lumii, 667-l.
Sufletul omului a fost emanat de la Dumnezeu, de aceeași substanță cu Dumnezeu,
567 l.
Sufletul omului nemuritor, în conformitate cu Edda, 619-m.
Sufletul naturii peste tot inerent în Univers, 668-u.
Sufletul naturii poseda inteligenta si la acest suflet divinitatea
apartinea, 670-u.
Sufletul Universului nu acționează în mod egal sau în același mod, 667-l.
Sufletul Universului a intrat în om printr-o separare a suturii
craniului, de 609 m.
Ideea sufletului Universului a apărut din doctrina a două Principii, 664 de metri.
Sufletul Universului ar trebui să fie inteligent; sursă de inteligență,
669 m.
Sufletul Universului, Ființa Supremă este, 251-u.
Sufletul lumii își exercită energia creatoare prin intermediul
Soarelui, 473 de metri.
Sufletul lumii a produs primul om, Adam Kadmon, 566 de metri.
Sufletul lumii, eterul primar, 748 de metri.
Sufletul a existat doar la început, 609-u.
Suflet, opinii privind preexistența, coborârea și întoarcerea lui
, 438-441.
Suflet sau Spirit, în grade diferite, conținute în Adam Kadmon, 757-u.
Sufletul, originea, căderea și revenirea la locul de origine predate de
ceremoniile misterioase, 385-u.
Partea sufletului Sufletului Universal al cărui totalitate este Dionusos, 586 de metri.
Sufletul care sa despărțit de sursa sa a dispărut din preeminența sa, de 685 de litri.
Sufletul trece prin diferite stări până când este purificat, se ridică la Dumnezeu,
567 de l.
Sufletul intră și se află în corp, 755-l.
Sufletul se plonjează prin șapte sfere pentru a-și lua locul în corp,
506-l.
Sufletul își amintește sursa și dorește să se întoarcă, dar trebuie să facă și să sufere,
436-l.
Sufletul, relațiile dintre marșul luminii și întunericului, 404-l.
Sufletul reprezentat de Psyche avea un iubitor pământesc și un nemuritor, 519 de l.
Sufletul, reprezentat de Psyche, despre care Dionusos era suveranul, 586 de l.
Sufletul trimis în embrion, care urmează să devină copil, la concepție,
755 l.
Sufletul separat de Univers, următorul pas în filosofie, 672-u.
Sufletul, Duhul, Intelectul, partea triplă imaterială a omului, 781 de metri.
Sufletul supraviețuiește corpului și este capabil de nemurire, 852-l.
Sufletul care este impur nu se poate reuni cu Dumnezeu până când nu este purificat,
582-u.
Sufletul plicul inteligenței care i sa atașat, 669 de metri.
Sufletul: mințile sau intelectul tuturor sunt porțiuni ale Universalului, 604 de litere.
Sufletul centrul nemișcat din care mișcă mișcarea, 681 de metri.
Sufletul pentru a avansa spre perfecțiune și pentru a vedea Zeitatea mai clar, 855-u.
Sufletul să-și atingă starea anterioară, individualitatea lui trebuie să înceteze, 686-u.
Sufletul, pentru a se desface de corp, este obiectul
vieții pământești a lui, 252-l.
Sufletul să se întoarcă la Supremul Suflet, corpul prafului, 605 de l.
Sufletul, pentru a-și satisface nemurirea, este o caracteristică a unui,
301-u.
Sufletul sa supărat cu probleme spirituale, 583 de metri.
Suflete care contemplează Unitatea Superioară superioară față de zeități și
religii, 562-l.
Sufletul, în timp ce este întrupat în materie, se află într-o stare de detenție, etc.,
852-u.
Sufletul va urca în Cer ori de câte ori este purificat, 253-u.
Sufletul se va ridica din material prin cele șapte sfere, 858-l.
Sufletul ar reveni atunci când a fost scos din materie, 520 de metri.
Sufletele și natura oamenilor sunt mari sau mici, pe cât se doresc,
813-m.
Sufletele sunt toate egale, 565-l.
Sufletele sunt scânteile influenței vaselor sfărâmate care coboară
prin elemente și -, 797-u.
Suflete la moarte se întorc la Sufletul Universal, 664 de metri.
Suflete la nașterea lor primesc o emanație din Sufletul Universal,
atributele lui 664-m Soul nu sufletul, 573-u.
Suflete: prin foc, apă, aer sa realizat purificarea; simbolismul
, 400-u.
Sufletele își schimbă formele prin trecerea succesivă în diferite
corpuri, 610-u.
Dizficarea sufletului a fost comentată de Platon, 858 de metri.
Sufletele emană din principiul Luminii și se întorc la ea, 740 de litri.
Sufletele emise de Dumnezeu au coborât o scară în corpul lor, 851-l.
Emanciparea sufletului terminată de transformarea morții, 686-u.
Soul existența și natura una dintre cele mai înalte întrebări, 642 m ..
Existența sufletului dovedit de conștiința noastră de a fi un gânditor
suflet, 674-u.
Suflete, fragmente sau scântei ale Inteligenței Universale, 518 de metri.
Nemurirea sufletului o doctrină a considerat că anumite între națiuni vechi,
622-?
Sufletul sufletului definit de Chrishna ca fiind niciodată inexistent,
518-u.
Sufletul sufletului sa dovedit, 706-l.
Sufletul sufletului este esența și consumarea întregii imaginații,
517 de metri.
Suflete influențate de Soare, 492-u.
Suflete, inteligență, viață, emană din Sufletul Universal, 666 de metri.
Sufletele îl cunosc pe Dumnezeu doar prin minte, 582 de metri.
Viața sufletului este rezultatul armoniei și mișcării, 859-l.
Suflete, bărbați - au acceptat literalmente alegoria lui Pythagoras despre
transmigrarea
lui, 398 de metri.
Sufletul trebuie să revină prin cele șapte sfere planetare către Dumnezeu, 851-l.
Suflete de oameni formate dintr-o substanță divină, activă, luminoasă, 398-u.
Sufletul originar și acasă sânul lui Deity, 851-l.
Sufletele trec în cadre terestre; proces; reascensionare, 518-m.
Suflete au trecut în animale, plante, alte corpuri umane, Soarele, 399 de l.
Sufletul sufletului a necesitat perfecționarea moralei și a societății, de 520 de metri.
Sufletul sufletului este Obiectul Misteriilor, 520 de metri.
Personificarea sufletului ca Jupiter, Bakchos, etc., explicabilă de
473 de metri.
Sufletele existau în focul veșnic de unde au emanat, 399 de l.
Progresul sufletului de la Cer până la asocierea cu un trup pământesc, 437.
Suflete purificate prin înălțarea prin Șapte Sfere, 781 m.
Sufletele recapătă după purificare în forme de viață, 518 de metri.
Relațiile sufletului cu restul naturii, obiectul principal al misterelor,
400 de uși.
Suflete: Religia este revelația unei necesități, 822-u.
Spiritualitatea sufletului este temelia necesară a nemuririi, 706 l.
Sufletul sufletului pentru Lumină și cunoaștere în sine, 583-u.
Suflete, Ființa Supremă Sursa razele care luminează, 251-u.
Suflete, dispunere finală de, 252-m.
Medicina universală a sufletului este
Justiția Supremă și Justiția Absolută , 773 de metri.
Sufletele, atunci când sunt purificate, devin parte a sufletului universal, 623 m.
Soura-Parama ucis de Soupra-Muni, plâns de hinduși, 595-u.
Souras, adepții particulari ai lui Surya, 587-u.
Sursa primăverii numită Kether, Corona, Crown, 752-l.
Sursa lumilor din Maia, frumusețea naturii, 683 de l.
Puterea suverană căreia îi aparține menținerea ordinii
Universului, 512 m.
Spațiu format pentru lumi prin recesiunea Luminii Primare, 747-750.
Spațiu în care au fost create lumi înconjurate de un interspațiu, 748-u.
Spațiu făcut pentru crearea de lumi numit Aor Penai-Al, 747.
Spania, ambițiile și încercările de, 74-m.
Scânteie de foc, pe mâna stângă, eliberată din sfera Severity,
795 m.
Scânteile de mare influență a vaselor sfărâmate au
devenit în cele din urmă Souls, 797-u.
Providențe speciale ca rezultat al rugăciunii, 684-l.
Speculațiile filozofilor etc .; obiect de a preda, 329-m.
Speculațiile de astăzi reproduc gândul antic, 697-u.
Discursul enchained este vorbirea teribilă, 48-u.
Vorbire, lipsa de mult; abuzat în republici, 45 de metri.
Speusippus a învățat că cerurile și sferele erau parte din
Sufletul Universal, 669 de metri.
Sferă constituită din lumina productivă a scrisorii El, numită
Kether Ailah, 751-l.
Sfera constituită în sfera Splendorului prin lumina
literei El, 751-l.
Sferează emblema lui Athom-Re, închinată la Teba, 584 de ani.
Sfera folosită ca expresie pentru Zeitate de Xenofan și Parmenides,
676-u.
Sferele din Borsippa, reprezentate de șapte povești de diferite culori,
729-u.
Sfinxul, înarmat, reprezintă Misterul Magic exprimat în
numărul șapte, 728-u.
Sfinxul cheia simbolică la o cunoaștere a naturii, 321-l.
Sfinxurile, alb și negru, au simbolizat Imperiul Sfânt, de 727 de metri.
Sphynx, marile enigme ale lui, 8-l.
Sphynx a fost un simbol, 148-l.
Infinitul lui Spinoza al atributelor infinite ale lui Dumnezeu, 566-u.
Spirit, așa cum a fost aplicat lui Dumnezeu, sinonim cu nimic, 739 de metri.
Spiritul asistat de puterile elementare; Sufletul deservit de Natura,
reprezentat de Șapte, 727 de metri.
Spiritul poate fi definit numai de câteva specii sublimate de materie, de 513 m.
Spiritul, mama vieții și înțelepciunii lui Dumnezeu, 563-u.
Spiritul vieții a suflat în om de Dumnezeu, 572 de metri.
Spiritul, puterea generatoare și materia inițială erau în Deity, 700 de metri.
Spirit personificat de zeița lui Neith, conceput de Putere,
inteligența divină, 254 de metri.
Spirit reprezentat de cuaternar; simbolism de patru până la nouă, 633-m.
Duhul, principiul activ, puterea generatoare, unul din
triada egipteană , 548-l.
Spiritul: numărul cinci simbolizează esența vitală, animația,
634 de metri.
Du-te la fel în natură cu Spiritul Suprem, o rază de 605 de l.
Spiritul universal, casa lumii înmulțită în semințele
speciilor, 783 de metri.
Duhul în om o scânteie a lui Dumnezeu însuși, 609 de metri.
Spiritele Carpocrate provin din diferite religii, de 562 de metri.
Spiritul relațiilor cu Universul material este una dintre cele mai înalte
întrebări, 642 de metri.
Spiritualitate, afecțiuni, speranțe, interese ale centrului vieții în 195 de ani
, natura spirituală și materială în echilibru; Bun și Rău, 784-l.
Ființele spirituale posedă o putere de voință divină limitată, de 684 l.
Forțele spirituale ale omului acționează conform modalităților ideale de acțiune, 829-
u.
Instintele spirituale se infuzează în minte -, 226-l.
Viața spirituală atinsă de fiecare fenomen, 242-l.
Meditația spirituală sau autoimprimarea promovează reabsorbția, 686-u.
Natura spirituală în conflict cu materialul nostru în care cea mai mare
glorie este câștigată, 854-u.
Principiul spiritual a trecut de la Demiourgos la om, 563 de metri.
Puritatea spirituală prezentată prin eficacitatea voinței, 684-l.
Spiritele spirituale asupra naturii pământești simbolizate de
Compasul Maestrului , 854-l.
Lumea spirituală, lumea conștiinței umane, are o lege, 828 l.
Doctrina spiritistă refuzată de Pythagoras, 667 de metri.
Doctrina spirituală a separat pe Dumnezeu de Univers, 667 de metri.
Spiritualitatea persoanei identitatea, indivizibilitatea, unitatea absolută,
706 m.
Splendor Excelsus în contradicție cu Simple Splendor, 748-u.
Splendor, numit Teheru în Sohar, este numit Primul lucru, 751-u.
Splendor, al optulea Sephiroth, este Boaz, una din coloanele
Templului, 736 de l.
Splendor, sfera din centrul spațiului Malakoth; Primul "
Adam, 754 de metri.
Echinocțiul de primăvară o perioadă de bucurie generală, 588-l.
Equinoxul de primăvară, Misteriile au sărbătorit triumful luminii la, 405-u.
Revenirea primăvară a fost anunțată de Mithras, eroul născut în rocă, de 592 de metri.
Spion, dezonorant este ocupația unui, 336-l.
Pătrat, un simbol ermetic al Pământului sau Universului productiv, 851 m.
Pătrat, un simbol al Pământului și lucrurile care îi aparțin, 850 de metri.
Pătrat, un instrument adaptat doar pentru suprafețe plane, 850 u.
Pătrat și Busolă; munca nereușită urmează o plecare din
centrul, 786-l.
Pătratul, fiind a doua perfecțiune, nu reprezintă Dumnezeu, 631-l.
Pătrat, Compass, Plumb, Nivel, au înțelesuri speciale pentru un judecător, 826-u.
Pătrat ce conține un triunghi echilateral, un simbol al Divinului și al
Omului, de 858 de metri.
Pătrat, definirea; aparține trigonometriei plane, 11-l.
Pătrat ținut în mână pe partea masculină a figurii hermetice, de 850 de metri.
Pătratul este simbolul celor patru elemente ale triunghiului, 629 m.
Pătrat, Nivel, Plumb, Balanță folosit pentru a pregăti Ashlar dur, 787-m.
Pătratul formei unite cu triunghiul ideii devine
coroana numerelor, 321-l.
Pătrat reprezintă cele patru elemente în care a fost rezolvat haosul, 783-u.
Pătrat reprezintă porțiunea materială, senzuală, de bază a Umanității, 851-l.
Pătrat, simbol al ceea ce privește pământul și corpul, 11-l.
Pătratul care se întoarce pe el însuși produce cercul egal cu el însuși, de 771 m.
Sf. Gheorghe din Anglia se luptă cu Dragonul, o formă de Mithras, de 499 de metri.
Sfântul Ioan alocă Creația Cuvântului și afirmă că Hristos a fost
acel Cuvânt, 568 de metri.
Sfântul Ioan Hristos a fost Cuvântul prin care a fost făcut totul, 559 de metri.
Sfântul Ioan explică triunghiul dublu al lui Solomon, 792-u.
St Louis, Falkland, Tancred, Castiglione și-ar da prietenia
unui adevărat Cavaler, 808 de metri.
Discursurile Sf. Paul despre carne, spirit, bine, rău, 853-u.
Sf. Paul a citat ca scris la creștinii de la Roma, 853-u.
Stabilitatea este capacitatea intelectuală de a produce, sau femela, 305 de metri.
Stabilitatea Universului este rezultatul echilibrului dintre Înțelepciune
și Putere, 859-u.
Stabilitatea, unul dintre ultimii patru Sephiroth ai Kabalah, 848-l.
Stabilitatea simbolizată de piatra brută, de 776 m.
Standardele care descriu un șarpe purtat de asirieni, danezi, etc, 500-u.
Steaua a călăuzit pe Magi din Est pentru a adora pe Mântuitorul său
leagă, 841-l.
Steaua, magică adorată sub numele de Remphan, 103-u
Stea de cinci puncte a provenit din Pentalpha din Pythagoras, 634-m.
Steaua cunoașterii îi sfătuiește pe Magi de nașterea Adevărului, 843 de metri.
Steaua lui Solomon a format liniile triunghiului ceresc întâlnind
cele ale Compasului, 841-u.
Steaua se închină unui punct de mijloc între Heathen și creștin, 511-m.
Cultul de stele: anumite ordonanțe ale religiei creștine legate de,
511-m.
Închinarea de la stele a fost făcută cu îngăduință de
scriitorii evrei și creștini , de 511 de metri.
Închinarea pe stele; Maimonides explică originea lui, 435-l.
Închinătorii de stele au stabilit sărbători pentru planete la "exhaltation",
463 m.
Stele și Soare, magnitudinea și amploarea lui, 303-u.
Stele animate de un principiu viu, o parte a
inteligenței universale , 473-l.
Stelele sunt divine ca ființe animate, prin logica lui Cicero, 670 de l.
Stelele sunt zei, Cauze active, împărtășind divinitatea universală, 671-u.
Stele considerate ființe inteligente care produc efecte asupra pământului, 473-l.
Stele regizate de o inteligență, o emanație a
Inteligenței Universale , 670-u.
Stele distingând fenomenele terestre cu care păreau
conectate, 445 de metri.
Stele divizate în bine și rău, benefice și răuvoitoare, de 472 de metri.
Stele, semnificație emblematică a nordului și a dimineții, 202 de metri.
Stelele din mână au dispărut trei zile în timpul căutării lui Osiris, de
485 de litri.
Stele se mișcau de la sine, regizate de inteligența lor specială, de
671 de metri.
Mișcările mișcărilor ar trebui să fie voluntare de către antici, 597-u.
Stele numite de etiopienii din Teba, 446.
Stele observate de oamenii primitivi pentru a fi mai obișnuiți decât Soarele,
445 de metri.
Stele parte din Sufletul Universal și Inteligența, opinia
multor filozofi creștini, 671 m.
Stelele posedă un Suflet și Inteligență nemuritoare, susținute de mulți
filozofi, de 671 de metri.
Stele precedente evenimentului confundate cu cauză, 450 de metri.
Stelele se ridică și se instalează cosmic, în mod aspră, helial cu Soarele,
471 m.
Stele văzute la Taur la anul nou-născut, 453-u
Stele, semne ale Zodiacului, referindu-se la Royal Arch Degree, 409-l.
Stele, atâtea ființe animate și inteligente, cauza efectelor,
669-l.
De stat, a face și a executa legi interesează cetățenii de un liber, 51-m.
Statul, suveranitatea individului în, 43-l.
Statul, tendința spre centralizare într-o democratică, 51 de ani.
De stat, trei departamente de, 6-u.
Statele, crearea de caste tendința de liber, 51-m.
Statuia oamenilor este mare sau mică, așa cum îi place lui Dumnezeu, 813-m.
Staurosul gnosticii imaginea puterii generatoare, 771-l.
Pașii de Master Mason; originea lui, 428-u.
Școala stoică a păstrat o divinitate secundară în sferele eterne, 678 de metri.
Fatalismul ascetic al stoicilor provine dintr-o mică cunoaștere, de 694 de litere.
Stoicii au susținut că fiecare stea conținea un suflet nemuritor și inteligență,
671 de metri.
Înțelepciunea stoică a fost supusă unei supuneri înșelătoare la instrucțiunile arbitrare
de unu, de
694 de metri.
Piatră, negru colorată, adorată o piatră albă, a promis credincioșilor, 775 de lire.
Piatra, în dur, simbolul Stabilității, 776 m.
Piatra de filozofie, fundamentul filosofiei absolute,
motivul suprem. 775-l.
Piatra filosofilor a explicat și analizat, 779 de metri.
Piatra, spune alchimiștii, este adevărata Sare a Filosofilor, 775 de ani.
Strabo spune că o Esență Supremă îmbrățișează pe noi toți, 283-u.
Forța și Forța în serviciul Inteligenței adevăratul sens
al Necesității, 696 de metri.
Forța este energia sau activitatea intelectuală sau masculul, 305 de metri.
Forța masonului creștin reprezentată de coloana Jachin, 641 m.
Forța sau forța reprezentată de directorul senior într-o căsuță, 7-l.
Forța sau Puterea, Voința Divină Infinită, o latură a
triunghiului masonic , 826 m.
Lupta dintre voința divină și cea naturală, de 599 de metri.
Dinastia Stuart se termină, 49 de ani.
Organele sublunare au primit hrană și au crescut de la Soare și
Lună, 475 m.
Sublimați operațiunea importantă în Marea lucrare, 777 de metri.
Sublime Elect (Elu) din cele douăsprezece, gradul 11, îndatoririle, 176-u.
Numărul sublim este de nouă; religia și natura sunt înălțate de ea, 628-l.
Printul Sublim al Secretului Regal, Maestrul Secretului Regal,
Gradul 32d, 839.
Sublimitatea fenomenelor naturale, 244-l.
Substanță cunoscută numai prin atributele sale, 572-l.
Substanța sufletului omului ca și cea a lui Dumnezeu, 567-l.
Succesul participă la planul echilibrului adoptat pretutindeni de
Deity, 767-u.
Succesul, acumularea multor eforturi mici, 174-l.
Suferind o condiție de virtute în această lume, 716-l.
Suferința numită de Zeus a fi părintele instruirii, 691-u.
Suferința, rea, rău, sunt doar temporare și discordante, 577-u.
Suferința este bună pentru că este favorabilă dezvoltării morale și morale,
717-u.
Suferința nu este cea mai rea condiție a omului de pe pământ, 717-u.
Suferința este disciplina virtuții, 181 m.
Suferința necesară pentru virtute și moralitate, 716-l.
Sulla într-o perioadă de convulsii, 80 de l.
Sulla, referire la dictatura lui, 3 m.
Sulful și Sarea pregătesc Mercurul pentru asimilarea cu
agentul magnetic, 775 de metri.
Sulful corespunde, cu alchimiștii, cu forma elementară
a Focului, de 773 de litri.
Sulf exprimat prin litera G, prima scrisoare a
cuvântului epariel Geparaith, 780 m.
Sulf, Mercur, Sare, volatilizată și fixă, compune azotul, 773-l.
Sulful filozofiei reprezintă energia și ardorul vital al
voinței, 790-u.
Sulf, unul dintre marile simboluri ale alchimistilor, 57 l.
Sulful, rășina și laurul au servit la purificare, 431-l.
Sulf, baphometul Templului, dat capului caprei, 779-l.
Rezumatul tuturor doctrinelor lumii vechi de către Hermes, 324 m.
Vara si iarna, in proportie egala, produc primavara si toamna, 662 m.
Vara: îngerii buni condamnați de un rege au controlat emisfera lui, 449-u.
Solstițiul de vară începutul anului nou egiptean, 467 de metri.
Solstițiul de vară a adus căldură și epuizare, de 444 l.
Solstițiul de vară a marcat ascensiunea Nilului, 467-u.
Sună un mare glob de foc pentru antici, 443 l.
Soarele și Luna și Horus formează triunghiul echilateral, 14-u.
Soarele și Luna, Steaua Blazing sau Horus descendenții lui, 14-u.
Soarele și Luna au considerat cauza generațiilor pământului, 475 de metri.
Soarele și Luna corespund coloanelor Templului, Jachin
și Boaz. 776-m.
Soarele și Luna embleme ale celor două sexe divine, 305-l.
Soarele și Luna impresionează o forță prin care se efectuează generația, de 469 de
metri.
Soarele și Luna în emblemele de loji de, 252-l.
Soarele și Luna, Regele și Regina, simbolizate de hermetică ca
aur și argint, 774 de metri.
Soarele și Luna de alchimiști dau stabilitate Pietrei Filosofice, de 776 de metri.
Soarele și Luna reprezintă principiile generației, 13-l.
Soarele și Luna ochii organismului universal, 673-u.
Soarele și Stelele înălțate și scufundate tipifică mișcarea sufletului, de 518 de metri.
Soarele a apărut sub imaginea semnalului la începutul
sezonului, 465-u.
Soare, Arhimag, venerat ca Mithras, Mediatorul, Invincible,
612 m.
Soarele de la Vernal Equinox comunică pământului căldura lui, 475-u.
Soarele, la Vernal Equinox, intră triumfător în semnul benefic, 664 de metri.
Soare, prin influențele sale benefice identificate cu principiul binelui,
594-u.
Soarele a numit Heliogabalus și a fost adorat sub forma unei pietre negre, de 775 l.
Soarele a numit Osiris, soțul lui Isis, Dumnezeul Cultivării, 475-u.
Soarele a numit Sura sau Surya, Ceresc, sau Khur, 602-u.
Soare, centrul principiului activ, oferit de bărbatul din
statuia indiană , 656-u.
Soarele își schimbă locul în zodiac la fiecare echinocție de vară, de 449 de metri.
Soarele sa târât până la moarte prin scorpion, Archer, Goat, 447 de metri.
Soarele intră în Taur la echinocțiul de primăvară 2,455 de ani î.en, 446 de l.
Soarele care intră în cele douăsprezece case trebuie să primească cele patru elemente,
786 de metri.
Soarele dă sufletului simțurile și imaginația pe măsură ce trece,
439 de metri.
Soarele Dumnezeu în cele din urmă victorios asupra Șarpelui, 496 l.
Soarele Dumnezeu se plimbă pe calul înaripat, dar Șarpele mușcă
călcâiele calului , 499 u.
Soarele zeilor Veda, Adityas, Savitri, Pashan, Mitra, 602-l.
Soarele Zeii au fost în cea mai mare parte transportați în puterea și frumusețea lor, 589
l.
Soarele ezită la Solstițiul de iarnă dacă să coboare sau să se întoarcă, 445-u.
Soare: în toate religiile stau urme de închinare. 483 m.
Soarele în Taur personificat în Dionusos, 585-u.
Soare, în regiunea Luminii este sfera de, 76-m.
Soarele, Luna și Mercur reprezentate de ofițerii Misterelor din
Eleusis, 411 m.
Soarele, Luna și Mercurul au simbolizat în cele trei lumini mari, de 486 l.
Sun acum în constelația Pesti când este în semn Berbec, 449 m.
Soare, observațiile anticilor cu privire la mișcarea lui, 444 de metri.
Soare inițial feminin și Luna masculin, 700-u.
Soare personificate ca Brahma, Mithras, Osiris, Bel, Adonai, Apollo, etc,
594-u.
Soare personificat de-, 77 de metri.
Soare personificat în legătură cu vechile căluri, 583-l.
Soare, Planetă și Zodiac reprezentate în peștera de inițiere
Mithraic , 424-l.
Soarele a rămas staționar timp de trei zile, apoi a început să crească, de 447 de litri.
Soarele reprezintă Faith, 727-l.
Soare revelat de eseni ca simbol al luminii și al focului, 265 l.
Soarele a spus să moară și să se nască din nou la Solstițiul de iarnă, 464 de l.
Soarele a spus că a fost ucis la Solstițiul de iarnă, 447 de lire.
Soare, simbolismul; manifestarea și imaginea vizibilă a lui Dumnezeu, 13-u.
Soare simbolizată de punctul din cerc, 486-l.
Soare numit de o inscripție pe un obelisc ca "Apollo", etc, 460-u.
Soare, festivalul zilei mai de origine druidică și în onoarea lui,
367-l.
Soare, marele simbol al Misterelor, sufletele purificate, 408.
Soarele, moderatorul armoniei cerești; al patrulea la scară muzicală,
410 m.
Iată numele porții a șaptea a scării; material, aur, 414-m.
Soarele, sursa luminii, semnul hieroglific al Adevărului, 776 de metri.
Soarele, pentru vechici, Cauza tuturor, Autorul tuturor,
594-u.
Soare tipizat de Mithras; Părintele Universului, Mediatorul, 424 de metri.
Soare diferite numite de diferite popoare, 586-l.
Soarele, cu nume care încep cu Kur multe locuri sunt sacre pentru, 78-m.
Sun nu se închină religiei primitive, 584-u.
Soare, închinarea la, 77-m.
Soarele se închină la baza tuturor religiilor antichității, 593-l.
Soarele sa închinat ca manifestare, dar nu ca tip de stăpânire,
740 de l.
Soarele venerat de egipteni sub numele de Osiris, 406-u.
Soarele venerat de persani; lumina o emanație din Deitate, 572 de metri.
Cursul lui Sun a fost făcut pentru a reprezenta concursul dintre Bun și Rău, 594 de
metri.
"Exhalația" lui Soare era în Berbec, de aceea sărbătorile Mielului; motiv,
463-l.
Imaginea Soarelui sa schimbat cu precesiunea echinocțiilor, de 465 de metri.
Călătoria lui Sun pe cer, 442 de l.
Călătoria lui Sun prin cele douăsprezece semne dă naștere la legende, 448-u.
Călătoria lui Sun prin semnul 12 de origine a uciderii lui Khurum, 448-u.
Călătoriile lui Sun trebuiau să fie voluntare de către antici, 597-u.
Mișcările lui Soare au privit îngrijorat de oamenii primitivi, 447.
Calea Soarelui prin constelațiile numite Ecliptic, 447-u.
Principalul metal al Soarelui are în sine principiul germenului, 788-u.
Superior Inteligența a opt Eoni, o modificare gnostice, 553-u.
Super-naturaliștii amestecă acțiunea gratuită cu serviciul de petiție, 695-u.
Superstiții și fabule folosite ca simboluri și alegorii, 508-l.
Cina pâinii simbolizează răscumpărarea și regenerarea omului, 539-u.
Cina de pâine și de vin simbolic pentru Paște sau Cina Domnului, 540-u.
Cină de pâine și vin; teoria și învățăturile lui, 539-u.
Ființa supremă este un centru de lumină, de 252 de metri.
Ființa supremă, la mijlocirea înțelepciunii, la trimis pe Hristos să răscumpere pe om,
563 de ani.
Ființa supremă discutată în cărțile hermetice citate de Iamblichus, 614-l.
Ființă supremă, idee kabalistică a atributelor lui, 266-l.
Ființa supremă, concepția lui Philo despre, 251-u.
Ființă supremă, lumină primitivă, arhetip de lumină, 552-l.
Ființa Supremă reprezentată de numărul trei, 209-u.
Ființa supremă, sufletul Universului, 251-u.
Ființa supremă este sursa razele care ilumină sufletele, 251-u.
Ființa supremă, Cuvântul, Logosul, este imaginea lui, 251 de metri.
Ființă supremă, Cuvântul ocupă locul, 251-l.
Ființa supremă care se unește cu înțelepciunea acționează asupra Universului prin.
Cuvântul, 552-l.
Suprema Ființă care se unește cu Înțelepciunea formează în sine tipul ei.
toate lucrurile, 552-l.
Consiliul Suprem, așa. Jur., A revizuit treizeci de grade, 328 de metri.
Entitatea supremă a noilor platonici cunoscuți numai de Duhul, 284-u.
Dumnezeu suprem a creat Universul prin agenți sau manifestări, 568 de metri.
Suprema Inteligență a Universului sursa tuturor Inteligențelor,
665-u.
Domnul suprem sau Ființa vechiului crez chinezesc este Chang-ti, 615-u.
Conducător suprem al Universului dincolo de înțelegerea umană, 605-u.
Sura sau Surya, Ceresc, un nume al Soarelui, 602-u.
Surya a coborât pe pământ în formă umană și a lăsat o cursă de renume, de 587 de
metri.
Surya este precedată de Arun, Dawn, și are douăsprezece puteri, 587-u.
Surya a numit regele stelelor și planetelor, 587 de metri.
Surya numele Hindu pentru Soare, 586-l.
Mașina lui Surya trasă de șapte cai verzi sau un cal cu douăsprezece capete,
587 u.
Swedenborgianismul a explicat oarecum prin Kabala, 741-u.
Sistemul lui Swedenborg este Kabalah minus Ierarhia, 823 m.
Sistemul lui Swedenborg Templul fără cheie și fundație, 823 m.
Sabie; inițiați în Misteriile Druidice obligate pe un gol, de 430 l.
Sabia templierilor persecutați, după ce a fost spart, a devenit un monstru, 820 de l.
Sabia piercing inima reprezinta intepatura de constiinta, 639-m.
Sword, simbol al vorbirii în Biblie, 53 de ani.
Sword, simbol al războiului și al soldatului, 57-u.
Sword, simbolismul, 54-u.
Săbii, simboluri de onoare și de datorie, te-au învățat zidărie ca un cavaler, 854 de
metri.
Sydyc sau Tsadok, Dumnezeul Suprem din Fenicia, a fost Heptaktis, 728 de metri.
Syene, exilul, 48-u.
Simbolizați un instrument mai eficient de instruire decât
limba didactică , de 355 m.
Simbol și alegorie o metodă de sugestie indirectă, 355-m.
Simbolul confundat cu lucrul simbolizat este idolatria, de 516 de metri.
Simbolul unui principiu confundat cu obiect simbolizat, 600-u.
Simbolul unui obiect necunoscut expresia cea mai abstractă pentru Deity, 513-u.
Simbolul Deității este adecvat numai într-un sens relativ sau moral, 513 m.
Simbol al discului și semiluna pe Bull și Ram, 452.
Simbol al hermeticii dintr-un tratat de la Frankfurt din 1613, 850 de metri.
Simbol al triunghiului drept unghi găsit în gradul de ucenic, 861 m.
Simbolul celui de-al 31-lea grad este Tetracturile lui Pythagoras, 826 m.
Simbol, pronunția Cuvântului a, 205-l.
Simbol: pentru a aduce ideea în fața ochiului mental minunat și sincer
sarcina de, 515-m.
Sisteme simbolice și filosofice aliate, 372-u.
Caracterul simbolic al Bibliei și scrierilor evreiești, 745-u.
Figuri simbolice pentru a reprezenta esența și operațiunile divinității,
625 de litere.
Imaginile simbolice pot oferi idei la fel de adecvate ca și cuvintele, 515-l.
Imagistica simbolică a Dumnezeii, apărată de Maximus Tyrius, de 515 de metri.
Instrucțiuni simbolice recomandate de utilizarea uniformă a antichității, 372 de metri.
Semnificația simbolică a piramidelor necunoscute, 148 de metri.
Sensul simbolic al mâinii stângi cu palma deschisă și extinsă, 388-u.
Semnificația simbolică a Trandafrului care trebuie căutată în
Comentariile Kabalistice , 821-l.
Referință simbolică a aerului, focului, apei, 357-l.
Triada simbolică a sării, a sulfului, a mercurului sau a corpului, a sufletului, a
spiritului, 792 de metri.
Simbolismul devine complicat și nu poate fi explicat, 514-m.
Simbolismul, cele mai vechi instrumente de educație, 62 de metri.
Simbolism expus de filozofie, 356-u.
Simbolismul este metoda de instruire a naturii, de 355 m.
Simbolism, interpretare greșită, 64-u.
Simbolismul tavanului, frontierei, mării brazite în cabană, 209 m.
Simbolismul zidăriei, 250 l.
Simbolismul naturii, 64 de metri.
Simbolismul numărului Șapte cu mai multe referințe, 233-m.
Simbolismul numerelor, 626-638.
Simbolismul templului lui Solomon în simetria sa impunătoare, 736 de litere.
Simbolismul templelor și peștera mitraică, 234-l.
Simbolismul alchimistilor inteles doar de copiii de stiinta, 792-u.
Simbolismul anticilor poartă amprenta științei, 842-l.
Simbolismul apartamentelor de gradul 18, 288-u.
Simbolismul gradelor albastre conform interpretării creștine,
639-642.
Simbolismul heruvimilor conform lui Clemens și Philo, 409-l.
Simbolismul cercului în Misteriile Druidice, 367 de metri.
Simbolismul mâinilor strânse, 88 de metri.
Simbolismul culorilor, alb și negru, în juxtapunere, 818-m.
Simbolismul coloanelor Jachin și Boaz, 270-l.
Simbolism al Compasului și Piața pentru a ghida Cavalerul, 808-u.
Simbolismul sexului dublu al Universului și oului orf, 655-l.
Simbolismul oului; împrumutat de la egipteni; găsit în Japonia, 400.
Simbolismul obligației Fellow-Craft, 639-l.
Simbolismul figurii patru, 633-m.
Simbolismul figurii Hermaprodiți, pătrat, busolă, Soare, Lună, 851 m.
Simbolismul Hermetic Rose Croix și decorațiile, 786-u.
Simbolismul piedestalului luminos, 210-u.
Simbolismul scării inițiale Mithraic, 233-l.
Simbolism al limbajului hermetic și alchimist, 774 de metri.
Simbolismul Leului, Hawk, Vulturul, Taurul, 254-l.
Simbolismul Muntelui Meru, 234 m.
Simbolismul misterelor pentru a ajuta explicația, 434-l.
Simbolismul numărului patru, 209-u.
Simbolismul numărului trei, 209.
Simbolismul numărului doisprezece, 209-m.
Simbolismul Oceanului și izvoarele sau izvoarele acestuia, 752 m.
Simbolismul punctului din cercul din Mistere, 401-l.
Simbolismul "Recuperării Cuvântului", 252-l.
Simbolismul gradului Rose Croix, 290-292.
Simbolismul vaselor sacre din Templul lui Solomon, 409 de metri.
Simbolismul Scripturilor, 250 l.
Simbolismul șarpelui, 278-l.
Simbolismul șarpelui, 376 de metri.
Simbolismul Sfinxului sau Taurului cu o sabie uimitoare la poarta
Edenului, 728-u.
Simbolismul Pieței, Compass, Plumb, Nivel, pentru un judecător. 826-u.
Simbolismul Soarelui; originea medierii sale, 519-u.
Simbolismul templierilor neînțeles și considerat panteist, 818-l.
Simbolismul testelor de apă, aer și foc, 397-u.
Simbolismul celor trei diviziuni ale Templului; lumina de șapte ori;
Brazen Marea, 782 de metri.
Simbolismul turnului, focul, bazinul purificării, 787 l.
Simbolismul triunghiului, 87-.
Simbolismul triunghiului, 826-827.
Simbolismul celor două coloane și liniile paralele, 252-l.
Simbolismul celor două coloane de la intrarea în Templu, 305 m.
Simbolismul femeii plângând la coloana ruptă și Timp, 379-u.
Simbolismul a două sabie tăiate în Apocalipsa, 53-l.
Simbolismul spălării mâinilor de către inițiatorii misterului eleuzinian, 357-l.
Simbolismul cuvintelor, exemplu, în "I bucura", 63-m.
Simbolismul provine din efortul minții de a comunica
cu Natura, 650 de metri.
Simbolism: sentimentul religios sa evaporat odată cu îndepărtarea,
678 de metri.
Simbolism, rezultate obținute în ciuda vaguozității lui, 22-u.
Simbolismul tinde spre complicații, 63 l.
Simbolism: greșelile numelor pentru lucrurile numite un pericol în,
516-u.
Simbolurile au încercat să fie explicate prin cuvinte, în general își pierd
sensul, 513-u.
Simbolurile ascund din Profan și păstrează Alegiul
Adevărului, 840-u.
Simbolurile au constituit, în principal, prima învățare, 436-u.
Simbolurile transmise în Mistere ceea ce este acum dat în cărți, 354-m.
Simboluri derivate din Pythagoras, 366-l.
Simbolurile elocvente pentru Adepți nu au nici o semnificație pentru masa Inițiților,
819 de metri.
Simboluri: epitetele aplicate lui Dumnezeu fie vizibile, fie intelectuale, de 516 de
metri.
Simboluri explicate în funcție de capacitatea mulțimii, 37-l.
Simbolurile au o interpretare largă, 329 de metri.
Simbolurile au o semnificație mai largă, 24 de metri.
Simbolurile din Mistere pentru a reprezenta viața în creștere din moarte, 395 de metri.
Simboluri în timp greșit pentru lucru simbolizat, 516-u.
Simboluri, mediu de transmitere a cunoștințelor, 22 m.
Simboluri, neînțelese, 62-l.
Simboluri, mai mult decât o interpretare au antice, 205-l.
Simbolurile, mișcările de stele și trecerea sufletului reprezentate de,
233-l.
Simboluri înmulțite de hierofanți pentru a ascunde știința absolută, 321-l.
Simbolurile necesare pentru a exprima idei deasupra și dincolo de simțuri, 512 de
metri.
Simboluri, totuși, impresionante, deoarece sunt cunoscute a fi simboluri, 396-l.
Simboluri ale unei loji masonice de origine astronomică, 486-l.
Simbolurile anticilor purtau în jurul lor imaginația, rațiunea, religia,
593 de metri.
Simbolurile de grade utilizate pentru a ascunde, nu dezvăluie, 106-m.
Simboluri ale Binelui și Răului, Lumină și Întuneric și Frumusețea rezultată, 792 de
metri.
Simbolurile din Masoneria apar în Kabalah, 267-l.
Simbolurile Masoneriei sunt instrucțiunile sale; precizează o explicație, 356 de metri.
Simbolurile din zidărie datează dincolo de monumentele Egiptului, 311-l.
Simboluri ale Masoneriei afișate în curtea exterioară a Templului pentru a
induce în eroare, 819-u.
Simbolurile din zidărie au mai multe sensuri; ascund
Adevărul, 148 de ani.
Simboluri ale zidăriei: numai adepților sunt cunoscute semnificațiile reale
ale lui, 819-u.
Simbolurile Masoneriei nu dezvăluie nici un secret nou celor care nu pot să
le interpreteze, 356-l.
Simbolurile misterelor nu sunt întotdeauna explicate, sensuri pierdute, 423-l.
Simbolurile purificării, răscumpărării și regenerării, 538-l-539.
Simboluri de puritate confundate cu cauzele, 520-l.
Simbolurile religiei greșite pentru realități, 22-u.
Simbolurile din gradul 17 se referă la doctrinele antice, 254-l.
Simbolurile celor activi și pasivi, bărbați și femei, 784 de metri.
Simboluri ale sfârșitului și perfecțiunii Marii Lucrări, 790 l.
Simbolurile viziunilor lui Kabalah, Apocalipsa, Ezechiel sunt puține.
înțeleasă, 321-1.
Simbolurile lumii vechi și imaginile ei au fost pierdute, 731 de l.
Simbolurile înțelepților au devenit idolii mulțimii ignorante, 818 l.
Simbolurile au reprezentat ideile metafizice ale Misterelor, 385-u.
Simbolurile, semnele, doctrinele antici nu trebuie să fie disprețuite de noi,
522 de metri.
Simbolizează limba aproape universală a teologiei antice, 371.
Simbolurile sunt cele mai vechi, instrumentele de învățământ, 512 l.
Simboluri: Cuvântul întrupat adorat de trei Magi ilustrați în
Evanghelie, 730 l.
Simbolurile transformate în realități, 674 de metri.
Simbolurile folosite în Misterele; ceremonii referitoare la agricultură
și astronomie, 382-u.
Simbolurile cu lucruri materiale au făcut ca imaginația să învețe Intellectul,
397-u.
Simpatia o forță analogă celei a electricității, 89-l.
Simpatia suferintei si mizeriei exista, 214 m.
Sinesius, Episcop, a ținut doctrina transmigrației sufletelor,
399 de litere.
Sinesius, episcop de Ptolemais, un Kabalist, care spunea: 103 de metri.
Sinesius a compus imnuri potrivite pentru liturghia bisericii din Swedenborg,
731 de litri.
Synosius a ascuns știința sub o ascunzătoare creștină, de 732 de litere.
Sirienii se abțin de la pești din groază și abhorrence, 456 de metri.
T
Taaut al fenicienilor la fel ca Hermes, 586-l. Taaut autorul închinării șarpelui printre
fenicieni, 501-u. Taaut primul care reprezintă stelele prin simboluri, 501-
u. Tabernacolul și Templul; șapte lămpi în sfeșnicul mare, de 59 de
metri. Tabernacles, Sărbătoarea lui, a durat șapte zile, 59 de l. Tabernaculum,
Zodiacul, Cortul cel Mare, simbolismul lui, 409-l. "Tablet de Smarald", cuvinte
inscripționate de Hermes pe, 324-m. Tabunah, Inteligență reprezentată de literele
ebraice, 800 de metri. Tacitus nu a deținut niciun birou, 47 de l. Tacitus, scrierile lui,
27-u. Tages, Etruscanul Tamet sau Thoth, dătătorul legilor, 551-m. Talismanii dați
candidați la misteriile basilideenilor, 542 de metri. Talmud, personificarea elementelor
în, 270-l. Talmudiștii transpun scrisori pentru a ascunde sensurile secrete, 699-
u. Tamerlan“ o cuceriri mai puțin importante decât invenția lui Faust, 314-u. Tarot
conține alfabetul Kabalistic, 777-l. Taro, al Kabaliștilor, corespunde Tetragramului
ebraic, 732 m. Tartarus, alegoric inițialelor, ceremoniile au reprezentat ororile de 396
de metri. Tartarusul, torturile fizice ale lui, au fost doar un simbol al consecințelor
păcatului, 383-u. Tartarus, Virgil descrie pedepsele celor răi în, 381-m. Tatian a
adoptat teoria Emanării Eonilor, 564-u. Tatius, Ahile, a considerat că fiecare stea este
un suflet nemuritor, 671 de metri. Tau cruce în diferite forme și aplicații, 503-
505. Tau, ultima literă a Alfabetului Sacru, semnifică sfârșitul Marii Lucruri, 790 de
litere. Taurul și Scorpionul figurează în istoria lui Osiris, fiind cele două echinocți, de
478 de metri. Taurul care deschide noul an a fost Creative Bull, 448-u. Taurul sau
taurul: după ce Soarele a avansat la Aries, respectul a fost plătit, 450 de metri. Taurul,
taurul, un simbol în cazul Mithraic de inițiere, 424-l. Taurul, Taurul, numit pentru că
era timpul să ară, 446 de metri. Învățător, Moartea e minunată, 183 de ani. Învățăturile
de gnosticism, 248-l. Învățăturile de zidărie sunt, 221-u. Teenul este principiul
universal și sursa prolifică a tuturor lucrurilor, de 616 de metri. Tehiru, Splendor,
prima materie, un vestigiu al strălucirii sublime, 751-u. Temperanța, antipodurile lui
Gluttony, reprezentate de Saturn, 727-l. Ambițiile și scopurile ample au fost să fie
conducători ai Maeștrilor Lumii, 817-l. Șefii Templierilor: indicii în grade și
simboluri indică credințele reale ale lui, 819-u. Șefii templierilor au studiat știința
ermetică, 840 de l. Doctrinele templierilor au fost două-Johannism pentru Maeștri, și
romano-catolici, 817-l. Eforturile templierilor toate îndreptate împotriva papei după
execuția regelui, 824-u. Templarul cădere a coincis cu perioada manifestărilor
Occultismului, 823-u. Ordinul Templar a mărturisit ortodoxia, dar șefii știau doar
scopul Ordinei, 817 de metri. Obiectul secret al Templierilor este refacerea Templului
pe modelul lui Ezechiel, 816-u. Ordinul Secret al Templierilor a avut prinți ca Maeștri
Mari, 823 l. Templarismul a trăit sub alte nume, condus de șefii necunoscuți, 821-
u. Templierii acuzați de impietate, obscenitate și închinarea lui Baphomet, 820 de
metri. Templierii și spiridușii au luat jurăminte de ascultare, castitate, sărăcie, 802-
u. Templierii au fost arestați și închiși de Clement al cincilea și de Philip le Bel, 820
de metri. Templierii, la origine, s-au opus diadrei Romei și coroanei împăraților, 817
m. Templierilor Obiectul obiect a fost acela de a proteja pelerinii care vizitează
locurile sfinte, 815 de l. Templierii au devenit o amenințare la adresa Bisericii și a
Societății, 815 de ani. Templierii s-au ascuns sub numele de Frații Masoni, 816 de
metri. Templierii, morți de mult timp, bântuiesc Vaticanul și tulburau Papalitatea, 814
de ani. Temporizarea templierilor datorită slăbiciunii inerente, ambiției înalte,
ignoranței, 819 de metri. Templierii au dispărut imediat și averea lor a fost confiscată,
821-u. Templarul templu legat de filosofia orientală prin simbolurile folosite, de 235
de metri. Templierii au încurajat o închinare nouă, promițând libertatea conștiinței,
818 l. Templierii inițiați în doctrinele misterioase ale Kabalah, 815-l. Templieri:
știința ocultă a Magilor sa ghicit la sub obscuritate, de 839 de metri. Templierii zilelor
moderne nu au dreptul la titlu, 821 m. Templierii sau Sărăcia fraților din Casa Sfântă a
Templului, 816-m. Templierii au pierit în victoria lor fatală, 824-u. Templierii au
păstrat sau profanat amintirea Absolutului, de 840 de metri. Templierii l-au salvat pe
regele francez, apoi la asigurarea schelei, 823 l. Templierii au reușit de către Cavalerii
din Est și de Est și Vest. 816-m. Templierii visul sectelor de gnostici sau iluminați,
815-l. Mistria lui Templars are plăci triunghiulare aranjate sub forma unei cruci, de
816 m. Templierii s-au unit cu Rose Croix Adepts și au format o secțiune mistică, 821
m. Templierii, când erau bogați, au devenit insolenti și aroganți, 820-u. Templul este o
imagine prescurtată a lumii, mobilier, simbolism, 410. Templul construit de
înțelepciune are la portalul său Jachin și Boaz, 860 m. Templul construit dureros încet,
distrus foarte repede, la 320 de metri. Porțile templelor au fost deschise, dar o dată pe
an pentru ceremonii de inițiere, 421-u. Templul Ierusalimului este un simbol, 241-
u. Templul din Mecca și Iona înconjurat de 330 de pietre, 236 de uși. Templul lui
Paestum avea paisprezece stâlpi pe fiecare parte, 235-l. Templul lui Saba Zeus la
Tracia, pe muntele Zelmisso, forma, 410-l. Templul lui Solomon este o imagine
simbolică a Universului, seamănă -, 208-l. Templul lui Solomon și ornamentele se
referă la ordinea Lumii, 408-l. Templul lui Solomon a reprezentat Lumea, Marea,
Pământul, Cerul, 409 de metri. Templul lui Solomon simbolic al Universului, 304-
l. Templul lui Solomon, simbolismul lui, 235 de metri. Templul, un obiect al primilor
creștini, a fost construirea simbolului, 369 de l. Templul a reprezentat lumea în
miniatură, de 234 de litri. Templul, spiritul legii divine la reconstruirea, 241-
l. Templul, întreaga lume un mare; Platon Macrobius, 235 de u. Temple peste tot,
241-u. Templele au pentru acoperiș bolta cu stea a Cerului, de 235 de litri. Temple în
formă de cruce construită de druizi, 337 de metri. Templele din Chilminar, Baalbeck,
Tartary, aveau patruzeci de piloni, de 235 de litri. Templele hindușilor și druizilor
construiți sub forma unei cruci, de 504 m. Temple, persani, celți, sciți, disprețuiți
acoperiți, 235-u. Temple, motiv pentru arderea grecului, 235-u. Temple înconjurate de
stâlpi o reprezentare de -, 235-l. Templele, cele mai vechi, au fost fără acoperiș, 235-
u. Templele, plantațiile groase au fost plantate pentru a produce întuneric în 383-
l. Ispita, relele de a ceda, chiar si in mici lucruri, la, 217. Tentația, motivul pentru care
nu se încadrează poate fi libertatea, de la 130 l. Zece porunci, masonice, 17-l. Zece,
încheie Abacul sau Masa lui Pitagora, 638 m. Zece, în raportul său cu Oceanul, ca o
concepție despre Dumnezeu, 752-l. Zece include toate celelalte numere; reprezentat
prin-, 60-l. Zece numere sau Sephiroth conținute una în cealaltă, 753-l. Zece
reprezentau pe Dumnezeu, Omul, Universul, 638 de metri. Zece numărul de
perfecțiune, 60 de l. Zece, numărul perfect, corespunde cu Tetractys, 323 m. Zece,
numărul perfect al cabaliștilor, denotă Heaven, etc, 505-u. Zece scris ca Unitate în
centrul Zero; un simbol al Deity, 638-m. Al cincilea grad, Illustrious Elect (Elu) din
Cincisprezece, dedicat lui, 160 l. Membrii de gradul al zecelea ar trebui să conducă în
iluminare, 171-l. Tenets of the Mason profesie, 21-u. Tefaret, Armonie și Frumusețe,
produse de Geburah și Gedulah, 764-l. Tefaret, unul din Sephiroth; Frumusețe, 753 de
metri. Gradul Tephareth ascuns și conținut în Malakoth, Haikal, 799 m. Tephareth,
inclusiv numere de la Khased sau Gedulah la Yesod, este o persoană, de 799 de
metri. Tephareth este o persoană numită Seir Aupin, sau Microprosopos, 799 de
metri. Tephareth reprezentat de Vau, Beauty, coloana care susține lumea, 799 de
l. Extinderea teritorială, nedreptatea, 73-l. Ternarii formează o parte a simbolurilor
evanghelice, 730 de litere. Ternar ascunde marile Mistere ale lui Dumnezeu și
Universului, 791-l. Ternar explicat prin echilibru și înmulțit de el însuși, 769-l. Ternar
format de relația de egalitate între Above și Mai jos, 771 m. Ternar ascuns în
Masoneria și Filosofia Hermetică, 791-l. Ternar este aducerea dualității la unitate, 760
de litri. Ternar este primul număr impar, având în el însuși începutul, mijlocul,
sfârșitul, 760 l. Ternar învață echilibrul contrariilor și armoniei rezultate, 792-
u. Ternar primul dintre numerele inegale, 631-m. Tertulian afirmă că nimeni nu a fost
admis la Mistere fără jurământ, 544-u. Tessel, descrierea și simbolismul Indentat, 14-
u. Terenul de trotuar și mânerul bicolorat al pumnalului amintesc de cele două
principii, 818-u. Tessera, o bucată din metal sau lemn; semnificații și aplicare, 547-
m. Tessera, un simbol pentru a distinge între credincioși și profani, 548-u. Tessera
Hospitalis, o bucată de lemn tăiată în două ca un angajament de prietenie, 547 de
metri. Tessera, în formă de pește folosit de creștinii timpurii, 547 de litri. Tessera
inscripționată cu un cuvânt grecesc, cu semnificația inițialei, 547-l. Tavanat, nu
tessellated, podea de pastile albe și negre, denticulate, 818-m. Testament: natura
umană este cea nouă, de 715 de metri. Testament: natura materială este vechea, de
715 de metri. Teste de apă, aer și foc, simbolismul, 397-u. Tetracturi compuse din trei
ori trei triunghiuri mici, 826-l. Tetracturi, formarea evreiască a: tăiat de, 88-
m. Tetracturile conduc la studiul numerelor, Kabala, Cuvântul adevărat, 88 de
metri. Tetracturile din Pythagoras corespund celor zece Sephiroth, 323 m. Tetracturile
din Pythagoras, cât de compuse, 60 de l. Tetracturile din Pythagoras reprezintă cele
zece, 638-m. Tetracturi de puncte rotunde venerate de către Essenes, 264-l. Tetracturi
ale Pitagoreanilor prin care și-au jurat jurămintele, 633-l. Tetracturile ar trebui
înlocuite între simbolurile de masterat, 88 de metri. Tetracturile, suspendate în Est în
cea de-a 31-a diplomă, reprezintă Zeitatea, 826 de metri. Tetracturi, simbol
împrumutat de Pythagoras de la egipteni, 88 de metri. Tetractază simbolul puterii
generatoare a Universului, 826-l. Tetrad exprimă prima putere matematică, 632-
l. Tetragramul evreilor este Azot, Thot, Taro; conține totul, 732 de metri. Tetragram,
semnificația celor patru litere ale Sacrului, 104-l. Tetragram ultimul cuvânt al științei
și cheia puterii divine, 732 m. Tetragrama înțeleasă numai de cei care cunosc
necesitatea păstrării secretului, 732 de metri. Tetragrammaton a exprimat triunghiular
un simbol al Creației, 698-l. Tetragrammatonul interzis să fie pronunțat, cu excepția o
dată pe an, 620-u. Tetragrammaton în Adam Kadmon prin literele sale, 757-
u. Tetragrammatonul din Evrei cuvântul cu patru litere, 633-l. Tetragrammaton al trei
litere ebraice, unul repetat, 323 m. Tetragrammaton sau numele inutil este I, H, U, H,
698-m. Tetragrammaton, uneori, exprimat triunghiular, 698-l. Tetragrammaton: cel
mai mare preot este numele, 795-u. Semnificația și pronunția lui Tetragrammaton
ascunse, 700 de litere. Thales a aflat că Pământul sa învârtit în jurul Soarelui în Egipt,
843-u. Thartae, un zeu cu capul unui măgar, creștinismul a spus că este domnia lui,
103-u. Teatrul Scaurus înconjurat de 360 coloane, 236 de uși. Thebes, șapte porți, de
233 de metri. Teismul lui Anaxagoras subversiv al religiei naturii exterioare, 679-
u. Teismul evreilor implicați în simboluri și închinări de imagini, 514-m. Theoclet,
Johannite Pontiff, a inițiat de Payens în Misterele gnostice, 817-u. Theodoret,
episcopul de Cyropolis, vorbește despre secretul misterelor creștine, 547-u. Theodorus
dă lui Iabe numele samaritean al zeității, 700 l. Teologii au precedat filosofia greacă,
683 de metri. Idei teologice exprimate de alegorie de către filosofi, 678-u. Sistemul
teologic format pe doctrina celor două principii, 661-l. Teologia, la început o idee
abstractă, crește în toate relațiile noastre, 643 m. Teologia bazată pe scrierile lui
Aristotel și Lombard pur scholastice, 847-u. Teologia Kabalahului ca cea care este cel
mai bine explicată de Părinți, 843-l. Teologia Kabalahului este consistentă și
armonioasă, 843-l. Theopmatus a susținut că fiecare Stea este o parte a Sufletului
Universal, 671 m. Theopompus declară că cele două principii se vor alterna în
victorie, 663-u. Principiile teoretice ale dreptului pot produce nedreptate practice,
834-l. Teorii avansate pentru a explica existența independentă a Bunului și Răului,
682-u. Teoreticienii, masonul nu ar trebui să aibă nici o alianță cu impracticabilă, de
338 de metri. Teosofia, în tradițiile grecești au fost găsite misterele lui, 250-
u. Therapeutae erau creștini, scrierile lor Evangheliile noastre, 265 de metri. Terapii,
părerile persane și pitagore în crezul lui, 259-l. Terapii locuiesc în Egipt, în apropiere
de Alexandria, 260-u. Thibet, doctrina pitagoreană a numerelor păstrate de călugări de
235 de metri. Thibet: marele dragon chinez ornamentat Templele, de 500 de l. Lucruri
și ființe, relații minunate între; - 41 de metri. Lucruri materiale și lucruri ale
intelectului, 41-l. Lucruri descendența unui singur foc; Sufletul este un foc strălucitor,
este nemuritor, 611 de metri. Gândiți-vă cum ne comandă vechii Lords of Thought,
315 m. A treia zi a misterelor grecești dedicate jertfelor, ritualurilor religioase, etc,
433-l. A treia diplomă, maestru, 62 de ani. Treisprezece robe prezentate pentru inițiali
reprezintă Cerurile și semnele, 506-l. Titlul al XIII-lea, legenda; o alegorie care
reprezintă -, 208-l. Titlul al XIII-lea, Arcul regal al lui Solomon; legenda și istoria lui,
204-u. Treizeci și două de grade, Maestrul Secretului Regal, Prințul Sublim al
Secretului Regal, 839. Thomas, Christian General la bătălia de la Damasc, 53 de
metri. Thor și Odin se luptă cu dragonii, 499 de metri. Thor, Odin, Frea, Trinitatea
Scandinavă, 552-u. Thor, fiul lui Odin și Frea, unul din divinitatea triune nordică, 13-
l. Thor a fost Soarele, un omolog al lui Osiris și Bel, 368-u. Thot, din Boemia,
corespunde Tetragramului ebraic, 732 m. Thoth numit de alte națiuni Taaut, Hermes,
Trismegistus și Adris; 364. Thoth al Egiptenilor, la fel ca Hermes, 586-l. Thoth sau
Phtha, un egiptean calificat în misterele din India, Persia, Etiopia, 364-u. Thoth,
Dumnezeul egiptean al Vindecării, se sprijină pe un băț cu șarpe înfășurat, de 501
m. Thoth repetarea terestră a primului Hermes, 255-u. Gândul, o forță, 2-u. Gândul în
suflet: al doilea în Trinitatea masonică, 575 l. Gândul este o Putere; nu materie sau
spirit; trăiește după un bărbat, 573 de metri. Gândul este tot odihnă și Natură toată
mișcarea, 680 de l. Gândirea este veșnică, este o existență reală, o forță și putere, 573-
l. Gândul: nimic nu se poate compara cu grandoarea unui, 201-m. Gândul la
Dumnezeu o Putere, 573-u. Gândul la Dumnezeu, Ființa Ființei sale, manifestată în
Inteligență, 560-u. Gândul la Dumnezeu, nemuritor ca și însuși, sa rostit în Cuvântul,
575-u. Gândire personificată de Zeita Neith, o divinitate a Luminii, 254-u. Gândit la
singura realitate, 676-u. Gândul deschide toate comorile Universului, 201-l. Gândurile
sunt scintilațiile și razele inteligentei, 845-u. Gândurile legislatorilor morți guvernează
actualele noastre fapte, 315 de l. Tracia, pasiunea, moartea și învierea lui Bakchos
reprezentate la 411-u. Trei apar în toate filosofiile antice, 548-m-552. Trei grade de
generație, Naștere, Viață, Moarte; început, mijloc, sfârșit, 631-u. Trei grade esențiale
în Masonerie din cauza Triadei sacre, 631 m. Trei figuri în mod constant în
Masonerie; 548-m. Trei în Una de Ecossais Trinitarian, 575-l. Trei lumini la Altar au
reprezentat Soarele, Luna, Mercurul etc., 548 de metri. Trei înseamnă Tată, Fiul,
Duhul; triunghiul din pătrat, 629-l. Trei, sau triada, exprimată printr-un triunghi, 57-
l. Trei, specifice ucenicilor, de la cei trei regi ai lui Orion, 487-u. Trei, Pitagora pe
număr, 97 de metri. Trei reprezentate de Ființa Supremă, 209-u. Trei venerați de toate
antichitățile și consacrați în Mistere, 631 m. Trei, simbolismul numărului, 209. Trei
simbolizează Pământul; este o figură a corpurilor terestre, 632 m. Trei, numărul
triunghiului, măsoară baza, 861 m. De trei ori trei, într-un sens simbolic, 827-u. Trei
au fost numite armonie perfectă de către Pythagoreans, 632 m. Trei lumi ale filozofiei
lui Sephiroth, 99 m. Alianță triplă de zi și de noapte; imaginea luminoasă a dogmei,
848-u. Trei formează progresia triplă, Trecut, Prezent, Viitor, 631-u. Tronul și
Biserica se sprijină reciproc, 33-u. Tronul Franței va fi răsturnat la mormântul de
Molai, 824-u. Tronul lui Solomon, tauri pe arme, sprijinul leilor, simbolism, 410-
l. Tiara Romei, opusă templierilor de la originea lor, 817 de metri. Tiberius ca Împărat
pentru a fi opus de zidărie, 20 de l. Tiberius, referință la domnia lui, 47-l. Timaeus
explică simbolismul piramidei, 460-u. Timacus, din Locria, a scris despre doctrina
Pitagora, Sufletul Lumii, 667-u. Timac a considerat Universul ca o ființă inteligentă,
670-u. Timp; evoluția diviziunii antice a, 445-m. Timp; căutând o revelație de pe
dealul aglomerat, din 191-u. Timpul simbolizat de un inel de șarpe, 497-
l. Timp, deșeuri de, 115-m. Tipharet, Fiul sau eliberarea, Frumusețea sau Armonia, al
șaselea Sephiroth, 552 de metri. Tiphe, soția lui Re, îmbrăcată în albastru și aur, tipul
de Înțelepciune, de 254 de litri. Titanii l-au rupt pe Dionusos în bucăți, asistat de Heri,
585 de lire. Toaletă, o parte din instrumentalitatea spirituală este orice aplicație a lui,
243-l. Muntele este închinarea - cel mai nobil lucru sub Stele, 342 l. Îngrijirea
creierului, a mâinii sau a inimii singura bărbat adevărat, 344-u. Toil, religia lui, 212-
u. Tolerarea este o parte componentă a Carității, 166-l. Tocmai dușmanul acelui
fanatism care persecută din motive de opinie, 160 de ani. Tolerația susține că fiecare
om are același drept de credință ca și noi înșine, de 160 de metri. Tolerația, în
creștinismul timpuriu, au fost dovezi ale spiritului, 247-l. Tolerare, crez masonic și
vedere, de 167 m. Tolerarea a fost predată ca fiind una dintre îndatoririle principale
ale unui mason, 166 de ani. Mormântul este o parte din dotarea Misterelor lui Isis la
Sais, 405 m. Uneltele și uneltele de zidărie sunt simboluri, 330-l. Turnul, Templul lui
Bal la Babilon era de 234 m. Turnurile care depășesc pagodele, 234 de
metri. Turnurile simbolizează cele două cuptoare pentru foc, 783-u. Tracingboard-ul
afișează un triunghi luminos cu un Yod în centru, 782-l. Transformarea filosofiei
transcendentale pe baze relativ superficiale, 674-l. În filosofia transcendentală, cea a
unei zeități eminente și transcendente, 614 de metri. Transmigrarea sufletelor o
doctrină a religiei hinduse, 604 de metri. Transmigrarea sufletelor în conformitate cu
Pitagora și discipolii, 622-623. Transmigrarea sufletelor, explicarea doctrinei, 398-m-
399. Transmigrarea sufletelor ținute de druizi, 618-u. Transmigrarea sufletelor a
implicat un element nobil al adevărului, 622 de metri. Transmigrarea sufletelor
învățate de Pythagoras ca alegorie a fost acceptată literalmente, de 398 de
metri. Transmigrația sufletelor, primii creștini au susținut doctrina celor 399 de
litere. Transpunerea scrisorilor unui cuvânt comun printre talmudiști, 698 de
metri. Transpunerea a folosit pentru a ascunde sensuri secrete, 699-u. Arborele
cunoașterii a devenit Copacul morții, 844-u. Arborele vieții reprezentat de ramura
Acacia, 786-l. Arborele sub care Atys a murit a fost un pin și ia ținut sacru, 423
l. Triada include în sine proprietățile primelor două numere, 631-m. Triada Druidilor
inscriptionata pe un copac cruciform, 504-u. Triada lui Platon, explicație și simbolism
al lui, 87-l. Triada joacă un rol important în filosofia lui Platon; imaginea lui Deity,
631-m. Triada produsă de uniunea dintre Monad și Duad, 631 m. Triada semnifică
lumea formată dintr-un principiu creativ din materie, 631 m. Triada venerată de
masoni în simbolul triunghiului, 631 m. Triade, zeități egiptene aranjate în, 87-
m. Triade formate din vechii zei, numiți adesea o Treime, 548-549. Triade de religii
antice, 548-m-552. Triadele egiptenilor, din Teba. Philae, cataracta, 548 m. Încercările
candidaților în timpul inițiativelor au fost foarte severe, 385 de metri. Triunghiul
consacrat ale cărui laturi sunt embleme ale celor trei Regate sau ale lui Dumnezeu,
632-u. Triunghiul: Deitatea simbolizată de echilateral dublu, 634-l. Triunghiul,
descrierea și simbolismul Kabalistic, 104-m. Triunghiul, Divin, Trinitatea, numele
triliteral, compus din 323 de metri. Triunghi, echilateral, unul dintre simbolurile
misterelor chinezești, 429 de metri. Triunghi, echilateral, inversat, înscris în cerc
dublu, Kabalistic, 104 m. Triunghiurile figurează masonicului, judecă piramidele,
ferme și neclintite, 826-l. Triunghiul are pentru centrul său Iodul ebraic, principiul
generativ, 632-u. Triunghiul în legătură cu Compasul formează Steaua lui Solomon,
841-u. Triunghiul într-o căsuță indică -, 209-l. Triunghi, infinit, deasupra egalând ceea
ce este de mai jos, 34-l. Triunghi, mistic și intercalat, găsit în India, 292 m. Triunghiul
perfecțiunii: Unul este de trei și trei sunt unul în fiecare, 861-l. Triunghiul lui
Solomon explicat de Sf. Ioan, 792-u. Triunghiul grecilor inițial al cuvântului latin sau
francez pentru Dumnezeu, 631-l. Triunghiul ideii unite în Piața Formularului devine
Septenary, 321-l. Triunghiul reprezintă un singur Dumnezeu în trei persoane; Yod
inițial al ultimului cuvânt, 782-l. Triunghiul reprezintă veșnicul, pentru că este prima
figură perfectă, 631-l. Triunghiul surmontat de o cruce simbolizează perfecțiunea
Marii Lucruri, de 790 de litri. Triunghiul, simbolismul unui dreptunghi,
87-. Triunghiul simbolizează acțiunea și reacția și rezultatul, 861-u. Triunghiul,
simbolul principal din Masonerie, format din punctele Tetractys, 826 m. Triunghi, trei
cuvinte de cuvinte mari ale celor trei laturi ale Kabalistic, 104-m. Triunghiul tuturor
mucenilor simbolul Deității, 861-u. Triunghi pe un pătrat, într-un cerc, parte dintr-un
simbol hermetic, 850 m. Trianglu cu unghiuri drepte într-o diagramă și descris, 789-
m. Triunghiuri, Kabalistice și Divine, 738-u. Triunghiurile reprezentate în Stele, 487
de metri. Fețele triunghiulare au fost oferite pentru studiul discipolului, Fellow-Craft,
Master, 632-u. Laturile triunghiului reprezintă înțelepciunea, forța, frumusețea sau
armonia, 826 de metri. Plăci triunghiulare scufundate în cub; învățăturile din numele
Deity gravate pe un, 209-u. Triangularea, măsurată de către, 34-m. Triglav,
Dumnezeul cu trei capete al Sclavo-Vendes, 551 m. Triliterală A, U, M dă inițiativa
misterelor indiene, 428-m. Trilogia Iao a fost numele sacru al Zeului Suprem, 701-
u. Trimalcion ca legislativ care urmează să fie opus de zidărie, 20-l. Trimurti sau
Brahmin Trinity, Brahma, Vishnu, Siva, 550 m. Trinitarian, Scotian sau Prințul
Mercy, gradul 26, 524. Trinitățile religiilor antice, 576 de metri. Trinitățile
Kabaliștilor, originea Trinității creștine, 552 de metri. Trinity, articol în toate
crezurile, 57-l. Trinity a crezut în Iulian; de asemenea un singur Dumnezeu, 731-
l. Trinitatea atributelor divinității, justiției, înțelepciunii, milostivirii, al nouălea adevăr
al zidării, 537-u. Trinitatea atributelor lui Dumnezeu, înțelepciune, forță, armonie,
525-u. Trinitatea lui Dumnezeu " s atributele sunt perfecte și nu intra în conflict, 537-
u. Trinitatea atributelor lui Dumnezeu reprezentată de Triple Tau, 503-l. Trinitatea
puterii, înțelepciunii și armoniei, 209-l. Trinitatea oracolelor caldeene, Lumină, Foc,
Flacără, 740-l. Trinitatea creștinilor; originea lui, 552-m. Trinitatea Druizilor,
semnificația numelor lui, 103-l. Trinitatea Tatălui, Duhul, Cuvântul, 564 de
metri. Trinity, disertație filosofică la 99 de metri. Trinitatea reprezentată de cele trei
laturi ale Deltei, 531 m. Trinity, cele trei principii ale lui, 210-u. Diviziunea tripartită
a principiului Bine, o dogmă a hindușilor, 604 de metri. Progresia triplă a celor trei are
fundație în cele trei ere de natură, 631-u. Progresie triplă, trei; de trei ori trei; de trei
ori nouă; de trei ori douăzeci și șapte, 631-u. Triple Tau cruce în centrul unui cerc și
triunghi reprezinta numele sacru, 503-m. Triple Tau reprezintă puterea de a crea,
păstra, distruge, 503-m. Triple Tau reprezintă cele trei mari lumini ale Masoneriei, de
503 m. Triunghi triplă, emblema pitagoreană a sănătății, 634 de metri. Triunghi triplu,
un simbol al Legământului Triple și -, 533 m. Triunghi triplu între toate națiunile un
simbol al Deity, 826-l. Triunghi triplă și un cerc sunt Sephiroth, 769-l. Triunghi triplu
găsit în numărul descendenților Cerului și Pământului, 728-l. Trepiedul Preotului
Pythian a reprezentat un șarpe triplu-cap, 501-l. Triptolemus a dat inițiere lui Hercule,
586-u. Trismegistus a gravat pe piatră dogmele științei Magismului, 839 de
litere. Trismegistus, Hermes, trebuia să scrie "Minerva Mundi", 790 de metri. Zeul
triunghi reprezentat de cordonul inițiatului, cablul nostru de cablu, 361-u. Zeul tri-
simbolizat de cei trei ofițeri, lumini, bijuterii, stâlpi, 361-u. Triumful lui Dumnezeu al
chinezilor aluzat la simbolul Y, 429-m. Spulbera o emblemă a Gradei Printului
Ierusalimului, 242 de metri. Mistrie și Sabie emblema templierilor, 816 m. Mistreți ale
templierilor împuterniciți au construit morminte pentru persecutorii săi, 821-
u. Mizeria Templierilor este cvadruple, făcând pantacul Kabalist, 816 m. Adevărat
Dumnezeu, numai rechizitoriul religios este o viață virtuală și credință într-una, 164-
u. "True Mason" a numit douăzeci și trei sau a douăsprezecea a clasei a cincea, 782
l. Numele adevărat al lui Dumnezeu să fie dezvăluit la venirea lui Mesia, 621-
m. Adevărat Secretul Regal care face posibilă împărăția sfântă, 861-l. Adevărat,
frumosul, bunul, sunt doar revelații ale uneia și aceleași Ființe, 708-u. Lucrurile
adevărate se referă la o Unitate care este Adevărul Absolut, 702 de metri. Cuvântul
adevărat descoperit prin ajutorul lui Tetractys, 88 de metri. Cuvântul adevărat a găsit,
fără a numi, în Hu al Druizilor și Fo-Hi, 702-u. Cuvântul adevărat al unui mason
găsește un înțeles în numele inevitabil al divinității, 697 de metri. Cuvântul adevărat
al unui Mason Mason, 727-u. Cuvântul adevărat al unui mason Mason, 861-
l. Adevăratul Cuvânt a spus că este pierdut, deoarece sensul său a fost pierdut, 701-
l. Adevărul este un atribut divin, temelia virtuții, 184-l. Adevărul și inteligența sunt
atribute ale lui Dumnezeu, dar nu ale Sufletului individual, 607-l. Adevărul și
inteligența nu atributele eterne ale sufletului individual, 852-u. Adevărul și inteligența
atributele eterne ale lui Dumnezeu, nu ale sufletului individual, 852-u. Adevărul și
loialitatea erau necesare acum ca în zilele vechi, de 578 de metri. Adevărul și
moralitatea erau virtuți practicate de druizi, 619-u. Adevăr: ameliorarea și ameliorarea
prin difuzarea a 218 de metri. Adevărul ca bază a tuturor religiilor, 311-l. Adevărul de
la fondarea vechii Heathenism, 599-u. Adevăr, Hristos proclamă vechiul primitiv,
309-u. Adevărul vine la noi în culori și în culoarea prejudecăților noastre, 166 de
metri. Adevărul ascuns de profanul păstrat la cel ales prin simboluri, 810-u. Adevărul
depus într-un loc sacru pentru a fi căutat, 785-l. Adevărul, divin, dat primilor oameni
conservați de Masonerie, 136 de metri. Adevăr, Divin, simbolizat de Steaua care
strălucește în depărtare, 136 de metri. Adevărul ascuns sub simboluri și alegorii, 246-
l. Adevărul, incapacitatea de a înțelege, predominant, 77 de ani. Adevăr: indienii i-au
învățat pe Zoroaster, care la învățat pe Pythagoras Primitive, 617-l. Adevărul este un
atribut divin și temelia oricărei virtuți, 852-u. Adevărul este în Dumnezeu și este
Dumnezeu sub una din fazele Lui, 707 de ani. Adevăr, dreptate, drept, în principiu,
rezultatul echilibrului înțelepciunii și al puterii, 859-u. Adevărul cunoscut despre
natura zeității conținută în Cuvântul adevărat al unui mason. 697-m. Adevăr,
matematic și practic, medicina universală ermetică a minții, 773 de metri. Adevărul,
care nu este acceptabil pentru masa omenirii, este cel mai înalt, 37-u. Adevărul,
imposibil de realizat oriunde este perfect, 223-u. Adevărul unui tip mai puțin
metafizic și mai aplicabil a fost căutat, 682 de metri. Adevărul, datoria noastră de a
continua în căutare de, 223-u. Adevărul suprapus cu ficțiuni după ce Cuvântul Divin a
devenit ascuns, 599 de l. Adevărul pus în practică este Bunul, 725-u. Adevărul
reprezentat de simboluri și imagini ascunse, 436-u. Adevărul separabil în feluri, 148-
l. Adevărul ne ajunge uneori pe aripile împrumutate ale Eroarei, 224 de
metri. Adevărul căutat în opinia generală de Socrates, 693-u. Adevărul simbolizat de
Lumină, 148-l. Adevărul simbolizat de Soare, 776 de metri. Adevărul este obiectul de
închinare a unui cavaler masonic, 579 de metri. Adevărul, ieșirea legăturii dintre
Hakemah și Binah, 763-l. Adevărul este Soarele și Lumina Universului intelectual și
vizibil, 606-u. Adevărul față de filozof nu este adevărul față de țăran, 224 de
metri. Adevărul care creează viitorul anunțat de Steaua cunoașterii la nașterea sa, 843
de metri. Adevăruri, detalii astronomice și operații naturale în veacurile Misterelor, de
375 de metri. Adevăruri potrivite pentru a face pământul un rai dezvăluit omului, 227-
u. Adevărul a fost uitat uneori de erori de către opinia publică, 218 de
litere. Adevăruri ascunse prin simboluri și alelegeri ale vechilor fabule și superstiții,
508-l. Adevarul, Masoneria invata totul, 148 l. Adevărul trebuie să fie dedicat celor
puțini pentru a-și păstra puritatea, 624-l. Adevărurile de zidărie, 533-538. Adevărurile
de zidărie nu sunt inculcate, dar au sugerat, 218-u. Adevărul revelației primitive
cuprins de cunoașterea poporului, 624 de metri. Adevarul religiei inculcate de
Masonerie, 576-l. Adevărurile Perioadei la fel de bune ca și bărbații au fost capabili
de a primi, 37-u. Adevăr: marele primitiv fundamental, 609 de metri. Adevarul ascuns
nu se pierde; cele descoperite nu sunt noi, 842 de litri. Adevăruri care au fost și sunt
legea în orice epocă, 227 de metri. Țaboat, cu Alohayim; simbolism de, 104-
m. Tsadoc, nume evreiesc pentru Jupiter, semnificație și simbol al lui, 202-m. Tsadok,
Dumnezeul suprem al fenicienilor, Heptaktis, 728 de metri. Tsemsum termenul aplicat
la prima contracție, 746-u. Tsur, Tire, sărbătorirea festivalului din 25 decembrie, la 78
de ani. Tuscanul arhitectonic este emblematic al lui, 202-u. Clasa a
douăsprezecea; Grand Master Architect; îndatoririle lui, 189-u. Clasa a XII-a,
învățăturile lui, 202-l. Doisprezece șefi Eoni erau Genii constelațiilor, numită Olamin
566-u. Douăsprezece diviziuni adoptate de Platon, Lycurgus, Cecrops, Chun,
Romulus, 462-u. Douăsprezece colegi în căutare de corp și asasini; referință la Stele,
489. Doisprezece zei recunoscuți de cele mai vechi popoare, 460 de metri. Regula de
douăsprezece centimetri și șaibă comună, 1 m. Doisprezece este sărbătorită în
închinarea la Natura, 638-l. Doisprezece, număr de boi sub Marea Brazen; de pietre în
piept de HP, 61-u. Doisprezece reprezintă articolele de credință; doisprezece apostoli,
etc., 628-u. Doisprezece semne ale Zodiacului legate de legenda Maestrului, 488-
u. Douăsprezece semne ale Zodiacului reprezentate în Labirint, 459-l. Doisprezece
imaginea Zodiacului și a Soarelui, care îl conduce, 638-l. Doisprezece, numărul de
linii de lungime egală care formează un cub, 61-u. Cea de-a 20-a diplomă, Maestrul
Lojii Simbolice, datoria lui, 325-u. Gradul douăzeci și opt, Cavalerul Soarelui sau
Prințul Adept, 581. Cea de-a Doua Cinci, Cavalerul Șarpelui Brazen, învățături, 435
de metri. Clasa a XX-a, Cavalerul Noachit sau Prusac; lecții de la, 334-u. Douăzeci și
patru de grade, Prințul Tabernacolului, 371-u. Clasa a XX-a, Marele Scotish Knight of
St. Andrew, 801-u. Douăzeci și două de grade, Prințul de Liban, Cavaler al Axei
Regale, 340-u. Gradul douăzeci și șapte, comandantul Cavaler al Templului, 578-
u. Douăzeci și șase de grade, Prințul Mercy sau Trinitarianul scoțian, 524. Douăzeci și
trei de grade, Șef al Tabernacolului, 352-u. Două exprimă tulburare, principiul Bad,
630 de metri. Două persoane independente, zei ostili, potrivit Manicheans, 565-
l. Două este Cuvântul; Unul este Principiul, 772-u. Două principii, Bine și Rău,
recunoscute de filozofi, 660 de metri. Două principii, baza religiei magilor și a
Egiptului, 661-l. Două principii din care cerul și pământul sunt forme, 655-l. Două,
simbol al Antagonismului; Bun si rau; Lumina si intunericul, 57 l. Doi, cu chinezii, au
semnalat tulburare, duplicitate, 630 l. Typhon, o putere înființată ca un adversar al lui
Osiris pentru a răspunde Evilului, 588-u. Typhon: toate pasiunile furtunoase etc., care
agită materialul provenit de la om, 476 de metri. Typhon, născut de pe pământ,
comparabil cu Python, ucis de Apollo, 376-u. Typhon, fratele lui Osiris, la omorât și
ia tăiat trupul în bucăți, de 475 de litri. Typhon, comparativ cu ignoranța lui Plutarh,
521-l. Typhon derivat din Tupoul, care semnifică un copac producătoare de mere, de
376 m. Typhon, în morală, înseamnă Mândrie, Ignoranță, False, 376-l. Typhon este
personificarea Winter, deșertul, oceanul, 447 de l. Typhon la pus pe Osiris la moarte
în Misterele lui Isis la Sais, 405 m. Typhon, Scorpion, a condus genii rele din emisfera
iernii, 449-u. Tifonul înseamnă șarpe, viața care circulă prin toată natura, 376 de
metri. Typhon înseamnă pasiunile umane care expulzează înțelepciunea, 376 de
metri. Typhon la ucis pe Osiris când Soarele era în semn de Scorpion, la toamnă, 377
de l. Typhon, fratele lui Osiris, și-a aruncat corpul în Nil, 589 de metri. Tifonează
principiul și sursa întregului rău, confundat cu materia, 255-u. Typhon, principiul
corupției, întunericului, răului, 478-u. Typhon, principiul răului sau al întunericului,
de la unirea pământului și Tartarus, 659-l. Typhon, spre toamnă călcâiul femeii pare
să zdrobească capul, 376 m. Tyraniile de la Roma, 3-u. Tiranii folosesc forța
oamenilor pentru a enumera poporul, 3-l. Anvelopă: descrierea și simbolismul
mobilierului Templului la, 410-m. Anvelopa, locația Templului din Malkarth; forma
veche, Tsur, 9 m. Anvelopa, locul de sarbatoare a misteriilor feniciene, 363
m. Monedele tyrian au reprezentat șerpi în multe atitudini, 501-u. Tyrius, Maximus,
spune că Dumnezeu nu și-a cruțat fiul, Hercules, 592 de ani. Tyrius: Imagistica
simbolică a Deității apărate de Maximus, 515 m. spune că Dumnezeu nu și-a cruțat
fiul, Hercules, 592 de ani. Tyrius: Imagistica simbolică a Deității apărate de Maximus,
515 m. spune că Dumnezeu nu și-a cruțat fiul, Hercules, 592 de ani. Tyrius:
Imagistica simbolică a Deității apărate de Maximus, 515 m.
U
Spațiu liber pentru lumi format din recesiunea Luminii Primare, 747-750. Spațiul liber
format din contracția Divinității în Sine la Creație, 766-u. Spațiul liber, spațiul primar,
numit în Kabala Auira Kadmah, a fost pătrat, de 750 de metri. Valentinienii au distins
trei ordine de existență; descris, 560-l. Valentinienii venerau organele generative,
simbolurile fructuozității, 656 de metri. Valentinus la definit pe Dumnezeu ca fiind
înălțat mai presus de orice posibilitate de desemnare, 555-u. Valentinus a publicat
Materia Prima conținând un simbol hermetic, de 850 de metri. Valentinus, a crescut
un creștin la Alexandria, a ținut pe Dumnezeu a fost o abis, 559 de l. Valoarea
lucrurilor mici și a eforturilor umile, 230. Van Helmont afirmă că ființele spirituale
posedă o putere divină limitată, de 684 de litri. Varouna, "Toată Encompasser",
aproape la fel de extinsă ca Indra, de 602 de metri. Vasul de apă din Mistere pentru a
simboliza purificarea cu apă, 412 de metri. Vau și El înțelege toate lucrurile; toate
sunt un sistem, 800 m. Vau, în cuvântul triliteral, desemnează cei șase membri ai
microprosopului, 793-l. Vau este frumusețea și armonie, 798 de metri. Vau este numit
Microprosopos și este compus din cele șase părți care urmează Hakemah și Binah,
794-l. Vau este Tefart considerat ca Unitate, în care sunt cei șase membri; ea însăși
este una, 799-l. Vau este Yod mutat longitudinal, deoarece comunicarea este de sus în
jos, 792-l. Vau mutat lateral produce superfiche, care este Daleth, 792-l. Vafe,
subterane, reprezintă, 208-l. Vav a dat lumină lui Yod prin care a fost conferită o mare
energie Hakemahului, 756-u. Vav, în mijlocul celor trei Yoduri, denotă Hakemah,
763-m Vav este mascul și feminin, 763 m. Vav este Tephareth, 758-u. Vav al
Tetragrammatonului în Adam Kadmon ca Ruach, 757-u. Vav cu Yod și El
completează numele triliteral, 323 m. Veda a apostrofizat ca ființe vii obiectele fizice
de închinare, 602 m Veda conține cele mai vechi epuizări religioase, 602 m. Vedanta
și Myaya filosofia privitoare la Dumnezeu și la suflet, 607-u. Vedanta filozofie a
menținut unitatea divină, Vederi 673-u detaliază crearea lumii, 609-l. Vedas vocea
organismului universal numit Pooroosha, 673-u. Cartea Vedică, Antareya A'ran'ya,
oferă o relatare a creației, zeilor vedici 609, a originii și a semnificației lor, 602-
612. Spiritul vedic un monoteism panteist, 672-l. Legumă de legume simbolizată de
Schib; studiat de Fellow-Craft, 632-u. Voal; zgomote, fulgere, tunete au precedat
coborârea lui, 433-u. Veilul îndepărtat a dezvăluit imaginea zeiței misterelor, 433-
u. Viele de patru culori au reprezentat cele patru elemente, 409 de metri. Venus
inspiră sufletul cu dorințe în timp ce trece, 439 de metri. Venus reprezintă caritatea,
727 de lire. Venus, numele celei de-a doua poarta a scării; material, staniu, 414-
u. Veritate: există o metodă de a cunoaște incontestabil, 842-m. Equinoxul vernal a
adus vânturi și căldură moale, de 444 de metri. Vernal Equinox dezvoltă cel mai
complet energia creatoare sau demiurge, 473-u. Echinocțiul de primăvară; Principiul
Bunului învinge cel al Răului la 664 de metri. Echinocțiul de primăvară; Sun acum
4.500 de ani în Gemeni la, 401-l. Equinox de echilibru: acțiunea demiurgică și energia
cea mai activă la 664 m. Equinox vernal: israeliții au ieșit din robia egipteană la 466
m. Foarte divinitatea este tot ce ar putea fi, pe lângă tot ceea ce este, a fost, este de
819 m. Nave comparabile cu regii produs de Binah, 797-u. Navele conțin în ele
lumina sferei, de 755 m. Navele din Sephiroth de sub Binah au spart că ar putea fi
creată răul, 791-l. Navele oarecum opace și nu atât de splendide ca lumina, 755-
m. Navele erau partiții între Splendor mai mare și mai mică, de 755 de metri. Vestigul
Luminii Lui rămâne în spațiul liber format din contracția lui Deity, 766-u. Vestigul
strălucirii sublime există într-o formă sferică, numită splendoare, 751-u. Vestigiile
Luminii, 747-750. Vestigii ale celor șapte Numerări formate de lumina care curge din
Binah, 797-u. Vestigiile Marelui Preot și mobilier descrise, 409-u. Vice, condamnare
pentru o reputație nemeritat pentru, 131-l. Vice-răsplătit, în general, cu dispreț și
infamie, 705-l. Vice se degradează numai pe bărbații care sunt înnobilați prin virtute,
622 l. Vice-pedepsit în această viață, 101-u. Victorie: voia lui Dumnezeu nu este
înfrântă și nici înfrântă, și aceasta este Divinul, de 848 de ani. Victoria este una dintre
ultimele patru din Sephiroth din Kabalah, 848 de l. Victorie, unul din Sephiroth,
coloana Jachin, 267 l. Victorie asupra omului în om de către Divin adevăratul Sfânt
Imperiu, 855-u. Vingolf sau Gimli Cerul Islanderilor, 619 m. Virgil a enunțat doctrina
preexistenței sufletelor în focul veșnic, 399 de l. Virgil, în georgiicii, afirmă că viața
revine la viața universală, 666 de ani. Versul lui Virgil împrumutat de la ceremoniile
de inițiere, 381 m. Ideea mamei virgine în rândul anticilor, 104-u. Fecioara Zodiacului
a mușcat în călcâi de șarpe, 497 de lire. Virgin: Spica Virginis și Arcturus au anunțat
venirea Soarelui, 507-u. Virgin: marșul de timp, anotimpuri și epoci ale anului legate
de, 507-u. Fecioara și Booti la Equinoxul de toamnă introduc șarpele, 455-l. Fecioara
la Solstitiul de iarna a crescut cu Soarele in sânul ei, 455 l. Fecioara devine Isis cu
Horus în brațe, 455 de metri. Fecioară în domiciliul lui Mercur, dispozitivul lui
Napthali, 462-u. Fecioara: Mercurul era tovarășul și consilierul lui Isis sau al lui 507
de metri. Fecioară numită datorită Fecioarei Gleaning la Harvest, 446 m. Fecioară
reprezentată de Isis și Ceres la Equinoxul de Vernal, 506 de metri. Fecioara ia numele
Isis sau Luna și apare în toate fabulele, 507 de metri. Virtute și înțelepciune, numai,
apărați și omul perfect, 803-l. Virtute, după cum este necesar pentru fericire un
principiu fundamental al religiei hinduse, 604-m. Virtutea agresată câștigă forța din
ispitele rezistente, 194-l. Virtute, credit acordat pentru o reputație nemeritat pentru,
131-l. Virtutea înnobilă bărbații și viciul le degradează numai, 622 de l. Virtutea
există în percepția și gândirea unei minți, 201-l. Virtutea în om manifestată în respect
și dragoste față de ceilalți - dreptate, caritate, 703-u. Virtutea în această lume starea de
fericire într-o altă viață, 716-l. Virtutea este echilibru în Affections, 845-u. Virtutea
este cea mai adevărată libertate; cel mai bun exemplu, 181-l. Virtutea inseamna
manelismul in primul rand si include rezistenta pacientului, 803-l. Virtutea nu este
întotdeauna recompensată, nici nu este pedepsită, în această viață, 705 l. Virtutea
răsplătită în această viață, 101-u. Virtute: Sir Launcelot nu credea că există o cavalerie
egală cu aceea a 803-l. Virtute cel mai înalt bun și scopul și scopul vieții omului, 226-
l. Virtute premiul luptei sau rasei greu de luptat, 181 m. Virtutea cel mai sigur drum
spre fericire, 705 de l. Virtute, munca de geniu mai puțin nobil decât cea a lui, 349-
l. Virtutea, Adevarul, Onoarea si fidelitatea la juraminte dovedesc adevaratul Cavaler,
808-u. Virtutea, Adevărul este fundamentul, 184-l. Virtutea, nefericită, speră să fie
răsplătită într-o altă viață, 717-u. Virtutea fără fericire este o contradicție și o
tulburare, 724 de metri. Virtuți, prin muncă, omul va învăța continuu, 342 de
metri. Virtuțile omului sunt atributele lui Dumnezeu, 704-u. Virtuțile din zidărie,
patru cardinal, 21 de metri. Virtuțile s-au transformat în infracțiuni împotriva unei legi
forțate, nepractice, de 831 m. Vișnu, preserverul, manifestat prin avatarele sau
impersonările sale, 603. Vișnu, Puterea conservatoare a Trinității Hinduite, de 550 de
metri. Vișnu să judece lumea în ultima zi: noul Univers creat, 623 de metri. Vishnu,
cu Bramah și Seeva, manifestări ale Unității Divine, 205-u. " 3-u. Vitellius, ororii de
despotism sub, 27-u. Voidul nu există în Univers, nici spațiul gol, 845-m. Void în care
Soarele și Stelele au început să se așeze, 595 de metri. Volatile aplicate la tot ceea ce
se supune mai ușor legii mișcării, 778-l. Voltaire, de-a lungul veacurilor, va suna
cuvintele lui, 43-u. Votarea poporului exprimă energia activă a voinței prezentului,
860-u. Voturile și obligațiile trebuie să fie bine luate în considerare și păstrate, 111-
l. Voturi de ascultare, castitate, sărăcie, luate de spiritiști și templieri, 802-u. 3-
u. Vitellius, ororii de despotism sub, 27-u. Voidul nu există în Univers, nici spațiul
gol, 845-m. Void în care Soarele și Stelele au început să se așeze, 595 de
metri. Volatile aplicate la tot ceea ce se supune mai ușor legii mișcării, 778-l. Voltaire,
de-a lungul veacurilor, va suna cuvintele lui, 43-u. Votarea poporului exprimă energia
activă a voinței prezentului, 860-u. Voturile și obligațiile trebuie să fie bine luate în
considerare și păstrate, 111-l. Voturi de ascultare, castitate, sărăcie, luate de spiritiști
și templieri, 802-u. 43-u. Votarea poporului exprimă energia activă a voinței
prezentului, 860-u. Voturile și obligațiile trebuie să fie bine luate în considerare și
păstrate, 111-l. Voturi de ascultare, castitate, sărăcie, luate de spiritiști și templieri,
802-u. 43-u. Votarea poporului exprimă energia activă a voinței prezentului, 860-
u. Voturile și obligațiile trebuie să fie bine luate în considerare și păstrate, 111-
l. Voturi de ascultare, castitate, sărăcie, luate de spiritiști și templieri, 802-u.
W
Sfârșitul Proiectului Gutenberg EBook of Morals and Dogma al ritului scoțian antic și
acceptat al francmasoneriei, de Albert Pike
***** Acest fișier ar trebui să fie numit 19447-0.txt sau 19447-0.zip ***** Acest
fișier și toate fișierele asociate de diferite formate vor fi găsite la:
http://www.gutenberg.org/1 / 9/4/4/19447 /
Edițiile actualizate vor înlocui versiunea anterioară - edițiile vechi vor fi redenumite.
Crearea lucrărilor din ediții de publicații de domenii publice înseamnă că nimeni nu
deține drepturile de autor ale Statelor Unite în aceste lucrări, prin urmare Fundația (și
dvs.!) O puteți copia și distribui în Statele Unite fără permisiune și fără plata
drepturilor de autor. Normele speciale, enunțate în partea de licență a acestei licențe,
se aplică copierii și distribuției lucrărilor electronice Project Gutenberg-tm pentru a
proteja conceptul și marca comercială PROJECT GUTENBERG-tm. Proiectul
Gutenberg este o marcă înregistrată și nu poate fi utilizată dacă taxați pentru cărți
electronice, cu excepția cazului în care primiți permisiunea specifică. Dacă nu
încărcați nimic pentru copii ale acestei cărți electronice, respectarea regulilor este
foarte ușoară. Puteți utiliza această carte electronică pentru aproape orice scop, cum ar
fi crearea de lucrări derivate, rapoarte, performanțe și cercetare. Acestea pot fi
modificate și imprimate și date departe - puteți face practic NICIUNEA cu cărți
electronice de domeniu public. Redistribuirea este subiectul licenței de marcă, în
special redistribuirea comercială.
1.A. Prin citirea sau folosirea oricărei părți a lucrării electronice a proiectului
Gutenberg-tm, indicați că ați citit, ați înțeles, ați acceptat și ați acceptat toți termenii
acestui acord de licență și de proprietate intelectuală (marcă comercială / drepturi de
autor). Dacă nu sunteți de acord să respectați toți termenii acestui acord, trebuie să
înceteze utilizarea și să returnați sau să distrugeți toate copiile lucrărilor electronice
Project Gutenberg-tm aflate în posesia dvs. Dacă ați plătit o taxă pentru obținerea unei
copii sau accesul la o lucrare electronică Project Gutenberg-tm și nu sunteți de acord
să respectați termenii acestui acord, puteți obține o rambursare de la persoana sau
entitatea căreia i-ați plătit taxa prevăzută la punctul 1.E.8.
1.B. "Project Gutenberg" este o marcă înregistrată. Poate fi utilizată sau asociată în
orice fel cu o lucrare electronică de către persoane care sunt de acord să respecte
termenii acestui acord. Există câteva lucruri pe care le puteți face cu cele mai multe
lucrări electronice ale proiectului Gutenberg-tm, chiar dacă nu respectați condițiile
complete ale acestui acord. Vezi paragraful 1.C de mai jos. Există o mulțime de
lucruri pe care le puteți face cu lucrările electronice ale proiectului Gutenberg-tm dacă
respectați termenii acestui acord și ajutați la păstrarea accesului liber în viitor la
lucrările electronice Project Gutenberg-tm. Vezi paragraful 1.E de mai jos.
1.C. Fundația Arhiva Literară a Proiectului Gutenberg ("Fundația" sau PGLAF) deține
o copie a drepturilor de autor în colecția de lucrări electronice Project Gutenberg-
tm. Aproape toate lucrările individuale din colecție se află în domeniul public în
Statele Unite. Dacă o lucrare individuală se află în domeniul public în Statele Unite și
vă aflați în Statele Unite, nu vă pretindem dreptul de a vă împiedica să copiați,
distribuiți, efectuați, afișați sau creați lucrări derivate pe baza lucrărilor, atâta timp cât
toate referirile la proiectul Gutenberg sunt eliminate. Desigur, sperăm că veți sprijini
misiunea proiectului Gutenberg-tm de a promova accesul liber la operele electronice
prin împărtășirea liberă a lucrărilor proiectului Gutenberg-tm în conformitate cu
termenii acestui acord pentru păstrarea numelui proiectului Gutenberg-tm asociat cu
lucrarea. Puteți respecta cu ușurință termenii prezentului acord prin păstrarea acestei
lucrări în același format cu licența completă de proiect Gutenberg-tm atașată atunci
când o distribuiți fără taxă altora.
1.d. Legile drepturilor de autor ale locului în care vă aflați guvernează și ceea ce puteți
face cu această lucrare. Legile privind drepturile de autor din majoritatea țărilor se află
într-o stare constantă de schimbare. Dacă sunteți în afara Statelor Unite, verificați
legile țării dvs. în plus față de termenii acestui acord înainte de a descărca, copia,
afișa, efectua, distribui sau crea lucrări derivate bazate pe această lucrare sau pe orice
altă lucrare a proiectului Gutenberg-tm. Fundația nu face nicio declarație cu privire la
statutul drepturilor de autor pentru orice lucrare din orice țară din afara Statelor Unite.
1.E.1. Următoarea propoziție, cu legături active sau cu alte accesări imediate la licența
completă a proiectului Gutenberg-tm, trebuie să apară în mod vizibil ori de câte ori o
copie a unei lucrări de proiect Gutenberg-tm (orice lucrare pe care apare expresia
"Project Gutenberg" sau cu care este asociată expresia "Proiectul Gutenberg") este
accesată, afișată, executată, văzută, copiată sau distribuită:
Această carte electronică este folosită de oricine oriunde, fără costuri și cu aproape
nicio restricție. Puteți să o copiați, să o dați sau să o reutilizați în conformitate cu
termenii licenței Project Gutenberg incluse în această carte electronică sau online la
www.gutenberg.org
1.E.4. Nu deconectați sau detașați sau eliminați termenii licenței Project Gutenberg-tm
integral din această lucrare sau orice fișiere care conțin o parte a acestei lucrări sau
orice altă lucrare asociată cu Project Gutenberg-tm.
1.E.6. Puteți converti și distribui această lucrare în orice formă binară, comprimată,
marcată, neproprietară sau de proprietate, inclusiv orice prelucrare de text sau
formularul hipertext. Cu toate acestea, dacă furnizați acces la sau distribuiți copii ale
unei lucrări Project Gutenberg-tm într-un alt format decât "Plain Vanilla ASCII" sau
alt format utilizat în versiunea oficială postată pe site-ul Web oficial Gutenberg-tm
(www.gutenberg.com). org), trebuie să furnizați o copie, un mijloc de a exporta o
copie sau un mijloc de obținere a unei copii, la cerere, a taxei sau a costului pentru o
lucrare în originalul "Plain Vanilla ASCII" sau altă formă. Orice format alternativ
trebuie să includă întreaga licență Project Gutenberg-tm, așa cum se specifică la
punctul 1.E.1.
- Plătiți o taxă de redevență de 20% din profiturile brute pe care le obțineți din
utilizarea lucrărilor Project Gutenberg-tm calculate folosind metoda pe care o utilizați
deja pentru a calcula impozitele aplicabile. Taxa se datorează proprietarului mărcii
Proiect Gutenberg-tm, dar a fost de acord să doneze drepturi de autor în temeiul
acestui paragraf la Fundația Arhivă Literară de Proiect Gutenberg. Plățile pentru plăți
trebuie plătite în termen de 60 de zile de la data la care ați pregătit (sau aveți obligația
legală de a pregăti) declarațiile fiscale periodice. Plata plăților trebuie să fie marcată în
mod clar ca atare și trimisă la Fundația Arhivă Literară a Proiectului Gutenberg la
adresa specificată în secțiunea 4 "Informații despre donații pentru Fundația Arhivă
Literară de Proiect Gutenberg".
- Respectați toți ceilalți termeni ai acestui acord pentru distribuirea gratuită a lucrărilor
Project Gutenberg-tm.
1.F.5. Unele state nu permit renunțarea la anumite garanții implicite sau excluderea
sau limitarea anumitor tipuri de daune. Dacă orice renunțare sau limitare prevăzută în
prezentul acord încalcă legea statului aplicabilă prezentului acord, acordul va fi
interpretat astfel încât să facă o maximă excludere sau limitare permisă de legea
aplicabilă de stat. Invaliditatea sau inaplicabilitatea oricărei dispoziții din prezentul
acord nu anulează prevederile rămase.
Biroul principal al Fundației este situat la adresa 4557 Melan Dr. S. Fairbanks, AK,
99712., dar voluntarii și angajații săi sunt împrăștiați în numeroase locații. Biroul de
afaceri este situat la 809 North 1500 West, Salt Lake City, UT 84116, (801) 596-1887,
email business@pglaf.org. Adresele de contact ale poștei electronice și informațiile de
contact actualizate pot fi găsite pe site-ul web al Fundației și pe pagina oficială a site-
ului http://pglaf.org
Consultați paginile Web ale proiectului Gutenberg pentru metodele și adresele actuale
de donare. Donațiile sunt acceptate în mai multe moduri, inclusiv cecuri, plăți online
și donații de cărți de credit. Pentru a dona, vă rugăm să vizitați: http://pglaf.org/donate
Secțiunea 5. Informații generale despre proiectul electronic Gutenberg-tm.
Proiectele de cărți electronice Gutenberg-tm sunt adesea create din mai multe ediții
tipărite, toate fiind confirmate ca domeniu public în SUA, cu excepția cazului în care
este inclusă o notificare privind drepturile de autor. Astfel, nu ținem neapărat cărți
electronice în conformitate cu o ediție specială de hârtie.
Cei mai mulți oameni încep de la site-ul nostru web care are principala facilitate de
căutare PG:
http://www.gutenberg.org
Acest site web conține informații despre proiectul Gutenberg-tm, inclusiv cum să
faceți donații la Fundația Arhivă Literară a Proiectului Gutenberg, cum să contribuiți
la producerea noilor noastre cărți electronice și cum să vă abonați la newsletter-ul
nostru de e-mail pentru a afla despre noile cărți electronice.