Realizatori: - Gavril Alexandru

- Țiplea Alexandru
Ionuț
- Teodorescu Mădălin
Costel
- Mihăilă Anca
- Duluman Răzvan
 Introducere
 Asemenea tuturor poeților simboliști, George
Bacovia a fost atras de efectul magic al
corespondențelor. Într-un inverviu acordat de I.
Valerian, George Bacovia mărturisea acest lucru: ,,
În poezie m-a obsedat un subiect de culoare. Pictura
cuvintelor sau adiția colorată; cum vrei o iei, îmi
place mult vioara. Melodiile au avut pentru mine o
influență colorată, întâi am făcut muzică și după
strunele viorii am scris versuri [...]. Pictorul
întrebuințează în meșteșugul său culorile: alb, roșu,
violet. Le vezi cu ochii. Eu am căutat să le redau cu
inteligență prin cuvinte. Fiecărui sentiment îi
corespunde o culoare. “ .
 Rozul și verdele
 Culorii verde Bacovia îi dă un aer sugestibil .Prin
urmare, ne este indusă ideea crudității, fragilității, dar
și a lipsei de experiență. Rozul este de asemenea o
altă culoare utilizată în tabloul cromatic bacovian,
evocând de această dată tristețea. O poezie în care
putem întâlni ambele culori este : ,, Note de
primăvară". În cadrul acesteia, primăvara nu
reprezintă pentru eul liric bacovian un motiv de
bucurie, ci dimpotrivă, un anotimp al nevrozelor. Ea
aduce suferințe noi prin stridența culorilor roz și
verde. Spre deosebire de renașterea tipică specifică
primăverii, aici este vorba despre o renaștere
dureroasă: ,,Verde crud, verde crud / Mugur alb, și
roz și pur/Vis de-albastru și azur“.
 Violetul
 Prin culoarea violet, prezentă în poezia ,, Amurg Violet '',
este sugerată incertitudinea, halucinația, sfârșitul,
aspecte subliniate și prin sintagme precum : ,, amurg de
toamnă '', ,, orașul tot e violet '', ,, mulțimea toată pare
violetă '' , realizându-se o repetare obsesivă a
cromaticii. Violetul se-ntinde peste toți oamenii și peste
tot orașul, care merge spre declin: ,, Amurg de
toamnă violet ... / Pe drum e-o lume leneșă cochetă; ''.
Culoarea nu se extinde
numai spațial, ci și temporal, căci poetul vizualizează tre
cutul voievodal prin invazia acesteia: ,, Amurg de
toamna violet... / Din turn, pe câmp, văd voievozi cu
plete; / Străbunii trec în pâlcuri violete, / Orașul tot e
violet. ".
 Prin repetarea secvenței : ,, Amurg de toamna violet '' ,
se creează o atmosferă aproape statică , dominată de
un cromatism obsesiv ce se imprimă asupra întregului
 Negru și cenușiu
 Negrul, culoare prezentă în poezia cu același nume , ,,Negru"
,sugerează carbonizarea, trecerea în lumea anorganică. Negrul,
opus albului, se situează la limita culorilor reci și se asociază
tenebrelor primordiale și vidului existențial. Este simbolul: morții
definitive, anulării de sine, tăcerii eterne, prăbușirii materiei,
pasivității absolute, dezolantei resemnări. Cromatica fiind
dominantă, negrul are semnificații profunde în definirea stărilor
sufletești ale eului liric. Această culoare devine inadecvată
obiectelor,însă tocmai asfel va comunica mai multe posibilități de
interpretare.

Culoarea cenușiu, prezentă în poezia ,,Plumb'', reprezintă

un element cromatic dominant, acesta uniformizând elementele
unui decor aflat în încremenire. Această culoare sugerează
monotonia, cenușiul fiind singura nuanță, sugerată de culoarea
metalului. Culoarea pe care florile ar fi putut-o introduce în peisaj
este anulată de mineralizarea acestora, de intrarea lor în
uniformitatea de plumb a lumii.
 Roșul și galbenul
 Roșul este culoarea amurgului și țâșnește dintr-o
hemoragie universală. Această culoare apare în poezia
,, Tablou de iarnă'': Ninge grozav pe câmp la abator/ Și
sânge cald se scurge pe canal ;/ Plină-i zăpada de
sânge animal/ Și ninge mereu pe un trist patinor...'', dar
și în poezia: ,,În parc": Acum, stă parcul devastat, fatal,
/ Mâncat de cancer şi ftizie, / Pătat de roşu carne-vie -
/ Acum, se-nşiră scene de spital.". Această culoare
devine o emblemă a degradării continue a naturii
plasate într-un cadru autumnal dezolant.

 Galbenul este culoarea bolii care macină copii, a

deznădejdii și a maladivului: ,, Și noaptea se lasă/
Murdară și goală/ Și galbeni trec bolnavi/ copii de la
școală". George Bacovia susține că pentru el metalul
plumb are culoarea galben, nu gri: ,,În plumb văd
culoarea galbenă. Compușii lui dau precipitat galben.
Temperamentului meu îi convine această culoare.
Plumbul ars e galben. Sufletul ars e galben’’.
 Albul și albastrul
 Albul, culoare prezentă în poezia ,,Alb'', reprezintă o nonculoare
care, deşi în prezent este des asociată cu puritatea, inocenţa,
frumosul, la origini are conotaţii total opuse fiind considerată
culoarea morţii, a doliului, a vidului, a spectrelor din lumea de
dincolo. Prin această culoare este sugerat conceptul în jurul căruia
se construiesc toate semnificaţiile operei şi anume moartea:
,,Salonul alb visa cu roze albe -- / Un vals de voaluri albe ...
/ Spațiu, infinit, de o tristețe armonioasă“, iar în poezia
,,Decembre'', albul este intuit prin veșnica ninsoare, acel peisaj
monoton care îl îndreaptă pe eul liric în adâncul său univers
apocaliptic. Cromatica ninsorii este un semn al deznădejdii, cea
care acoperă totul, inclusiv speranțele acestuia, și le îngheață.

 Albastrul, ce apare în poezia ,, Ecou de romanță'', poate poate fi

considerată culoarea visătorului, a dornicului de cunoaștere, a
iubirii ascunse care s-a dus odată cu speranța întoarcerii iubitei,
așteptată ,,în lung suspin”, secvența: „S-a dus albastrul cer senin”
 Concluzie
 Așadar, în lirica bacoviană, culorile sunt
transpuse dintr-o zonă a senzorialului în
universul complex al afectivității. În privința
reflectării cromatice, în creația lui Bacovia,
culorile sunt concentrate devenind strigăte
de durere ale sufletului chinuit de multiple
poveri existențiale. În acest sens, Nicolae
Malonescu a reliefat preferința obsesivă a
lui Bacovia, pentru anumite culori
sugestive: ,, Violetul, negrul, albul, rozul
invadează lucrurile că niște prezente fizice,
erodează personajele sau le pătează.
Poetul pare a aplica vopselele pe pânză