Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful

 Viaţa. Dintre toţi apologeţii secolului al II-lea, Sf. Iustin

Martirul şi Filosoful este cel mai reprezentativ. Aceasta, datorită
faptului că a scris mult şi că cea mai mare parte a vieţii lui şi-a
consacrat-o pentru apărarea creştinismului, făcând cunoscute
credinţa şi tradiţia Bisericii.

 Viaţa lui o cunoaştem mai mult din cele spuse de el însuşi.

 Sf. Iustin Martirul şi Filosoful era fiul unor colonişti greci,

greci
păgâni, din vechiul Sichem din Palestina,
Palestina numit după colonizarea
romană din anul 70 Flavia Neapolis, şi s-a născut la începutul
secolului al II-lea (100-110).

 Crescut în păgânism, din tinereţe a fost atras spre filosofie.

filosofie
 Se duce mai întâi la o şcoală filosofică stoică.
stoică O părăseşte, însă,
după o vreme, din cauza doctrinei stoicilor, care susţineau că
despre Dumnezeu nu putem şi nici nu e necesar să ştim nimic.

 Plin de îndoială, se îndreaptă către un filosof aristotelic.

aristotelic Acesta,
însă, îl dezamăgeşte şi mai mult, fiindcă de la început i-a cerut
„didactru” (plata pentru lecţii); de aceea, îl va părăsi şi pe
acesta.

 Vrând să fie elev al unui pitagoreu,

pitagoreu acesta îi cere cunoştinţe
preliminare de matematică, muzică şi astronomie, ştiinţe pe
care se baza filosofia pitagoreică.

 rămâne în această şcoală, până ce, într-o zi, va îmbrățişa

creştinismul.
 Într-o zi petrecând în contemplaţie pe malul mării (la
Cezareea sau Efes), căutând să primească răspuns la
întrebarea care-l chinuia - „ Unde se poate găsi înţelepciunea
şi unde este sălaşul ei ? ” -, intră într-o conversaţie cu un
bătrân cu o înfăţişare frumoasă şi venerabilă, cu mers domol şi
demn. Aducând discuţia despre cunoaşterea lui Dumnezeu, în
care vedea şi Iustin centrul problemelor filosofiei, îi arată
acestuia că nici sistemul filosofic al lui Platon nu-i poate da
cunoştinţa completă şi sigură despre Dumnezeu, ci numai
scrierile inspirate de Duhul Sfânt ale profeţilor şi ale ucenicilor
lui Iisus Hristos.
 După această discuţie, bătrânul s-a făcut nevăzut.

 În acest moment s-a produs în sufletul lui o convertire religi

oasă.
 Timpul acestei convertiri l-am putea plasa în anii 130.
 Deşi primeşte Botezul, devenind creştin, el nu leapădă mantaua
de filosof, ci a înlocuit numai platonismul cu creştinismul.
 Nu a fost decât un simplu laic, dar a predicat cu zel religia
creştină. A fost un adevărat misionar (existau, după cum găsim
în „Didahie ”, învăţători călători, care-L vesteau pe lisus Hristos
din loc în loc).
 A doua parte a vieţii lui a petrecut-o la Roma. Aici deschide o
şcoală de doctrină creştină, iar printre elevii lui se numără
Miltiade şi Taţian.
 Despre moartea martirică a Sf. Iustin ne relatează o scriere de la
sfârşitul sec. al II-lea, „Actele Sfântului Iustin şi a celor împreună
cu el”. Sf. Iustin a fost dus, cu alţi şase creştini, în aula prefectului
Tulius Rusticus. La început, este invitat de prefect să se închine
la zei şi să asculte de împărat. El nu primeşte, spunând că este
creştin. Sunt întrebaţi, apoi, condamnaţi la moarte.
 Martirizarea Sf. Iustin are loc în vremea lui Marc Aureliu, între
anii 165-166.
165-166 Biserica Ortodoxă îi pomeneşte amintirea la 1 iunie.
iunie

Opera
Sf. Iustin Martirul şi Filosoful ne-a lăsat următoarele opere:
— două „Apologii”,
— „Dialogul cu iudeul Trifon”,
— „Sintagmă” împotriva tuturor ereziilor,
— câteva „Fragmente despre înviere”, aflate la Sf. Ioan
Damaschin în lucrarea „Sfintele paralele”.
 „Prima Apologie” este adresată lui Antonin Piui, lui Marc
Aureliu şi Lucius Verus, senatului şi întregului popor roman, şi
conţine 68 de capitole.
 în ea, Sf. Iustin arată că nu trebuie să fie condamnaţi creştinii,
deoarece sunt nevinovaţi de crimele ce li se impută, şi începe
să arate nevinovăţia lor.
 a fost scrisă între anii 150-155, iar locul redactării ei este Roma.

 „A doua Apologie ” este adresată împăraţilor Marc Aureliu şi

Lucius Verus şi senatului roman. Ceea ce îl determină să scrie
din nou este, pe lângă insuccesul „primei Apologii”, atmosfera
nou creată prin venirea la conducerea imperiului a lui Marc
Aureliu, repetând ideile din „prima Apologie”. Afirmă că de
aceea sunt persecutaţi creştinii, pentru că nu sunt cunoscuţi.
 „Dialogul cu iudeul Trifon”.
Acest dialog l-ar fi avut chiar Sf. Iustin la Efes, în anul 135,
135 în două
zile consecutive, şi conţine 142 de capitole.
capitole
în prima parte îşi aşterne biografia sa până la convertire,
convertire discutând
apoi problema legii mozaice.
mozaice
Vorbeşte despre Vechiul Testament şi învăţăturile lui, care au avut
un caracter temporar şi local până la primirea Noului Testament.
Vorbeşte, de asemenea, despre identitatea Logosului cu Dumnezeu,
Dumnezeu
Care, în Vechiul Testament, a vorbit particular şi profeţilor, iar acum
S-a întrupat din Fecioara Maria.
Arată că adorarea lui lisus Hristos nu contravine monoteismului,
monoteismului la
care toţi iudeii ţin atât de mult, şi citează texte din Vechiul
Testament în sprijinul mesianităţii Mântuitorului.
în partea finală, vorbeşte despre păgânii că au dreptul să intre în
împărăţia lui Dumnezeu, care este Biserica creştină.
creştină
 Doctrina
după convertire şi-a făcut din creştinism adevărata filosofie. Deşi
influenţat de filosofia păgână şi de platonism, el nu a preferat raţiunea
în locul credinţei şi relevaţiei, n-a ştirbit nimic din doctrina creştină
sub impulsul filosofiei platonice.
Sf. Iustin, în afară de Sf. Ioan Evanghelistul, este primul dintre
creştini care este preocupat de Logosul întrupat, Cuvântul lui
Dumnezeu. (După Sf. Iustin, Logosul este raţiunea divină. Toţi
oamenii participă la Logosul seminal, dar numai Hristos este Logosul
perfect, Care este Dumnezeu, deosebit de univers şi de Logosul din
care s-a produs lumea).
El vorbeşte despre Dumnezeu-Tatăl, Care a creat lumea din nimic.
Dumnezeu-Tatăl este transcendent şi nevăzut de nimeni. El este Tatăl
dreptăţii, al cumpătării şi al celorlalte virtuţi, Atotputernic.
 Sf. Iustin insistă mult asupra Fiului,
Fiului explicând întruparea şi
dumnezeirea Sa.
Sa Arată egalitatea Fiului cu Tatăl.
Tatăl Fiul este primul
născut al Tatălui, dar şi Unul-Născut. Cuvântul S-a întrupat
pentru a-i învăţa pe oameni şi a-i scăpa de sclavia diavolului.

 Sf. Iustin ne înfăţişează şi opera mântuitoare a Sf. Fecioare Maria.

Maria
El este primul care arată rolul ei în opera de mântuire.

 Vorbeşte şi despre Sf. Duh,

Duh numindu-L „Duh profetic”, Care a
insuflat Sfânta Scriptură şi Care se purta pe deasupra apelor la
creaţie, afirmând că îl adorăm în al treilea rând.

 Despre îngerii care sunt în cer şi-i păzesc pe oameni, susţine că

sunt liberi în acţiunile lor. Ei sunt consideraţi ca intermediari
între om şi Dumnezeu. îngerii au corporalitate aeriană şi se
hrănesc cu mană. Pe demoni îi numeşte îngeri infideli, având
corpuri aproape materiale.
 Când vorbeşte despre suflet,
suflet el susţine că are o oarecare cor
poralitate. Sufletul este creat şi, deci, muritor prin firea sa. Dar
Dumnezeu poate face sufletul nemuritor, pentru ca acesta să
primească recompensa sau pedeapsa eternă. Sufletul are viaţă nu
prin sine, ci prin participarea la izvorul vieţii, care este
Dumnezeu.
 Una din învăţăturile greşite ale Sf. Iustin este mărturisirea că
Domnul va domni cu cei drepţi o mie de ani.
ani Mărturisind astfel
împărăţia temporară a lui Iisus Hristos, Sf. Iustin este hiliast.
 Despre Biserică,
rică Sf. Iustin vorbeşte puţin, dar arată că este unitară.
unitară
 Dintre treptele ierarhiei bisericeşti,
bisericeşti aminteşte de proestos (preot)
şi de diaconi.
 Cu privire la cult,
cult are, de asemenea, pagini alese. El vorbeşte
despre săvârşirea Sf. Liturghii în ziua Duminicii,
Duminicii despre Botez,
despre Euharistie şi despre adunările duminicale.
duminicale