Sunteți pe pagina 1din 17

Transformarea genetică la tomate

• Introducere
• 1. Importanta economica, nutritiva si
academica
• 2. Tranformarea genetica
• 3. Aplicaţii în biotehnologie
• Îmbunătătirea calităţii fructelor
• Proteine utilizate în industria farmaceutică
• Concluzii
• Bibliografie
Introducere
• Într-o lume în care creşterea populaţiei este accelerată (se
estimează ca 2050 populaţia Globului va atinge 10 mld), iar
producţia agricolă creşte într-un ritm mai lent este necesară
găsirea unor soluţii moderne prin care agricultura să asigure
cantităţi suficiente de hrană, cu o calitate corespunzătoare.
• Specialiştii consideră că pe lângă îmbunătăţirea continuă a
practicii agricole, există două soluţii: găsirea unor surse
alternative de hrană (valorificarea resurselor marine) sau
ameliorarea plantelor prin metode biotehnologice (Altman, 1999)
• Utilizarea plantelor transgenice, limitată iniţial doar la loturi
experimentale, s-a extins în ultimii ani la suprafeţe semnificative
mai ales în SUA, Canada, Argentina, China.
• Ingineria genetică este o cale promitatoare de cercetare care
are potentialul de a rezolva cateva din problemele folosirii
chimicalelor si alterarea culturilor, de catre plantele inzestrate cu
caracteristici ca: rezistenta la boli, insecte si cresterea
termenului de valabilitate .
1. Importanta economică, nutritivă şi academică
 Originare din America de Sud, tomatele
au fost aduse in Europa de catre
spanioli in sec.al XVI-lea. Rosiile
salbatice sunt mici, verzi si cu un gust
neplacut dar secole de incrucisare si
selectare au dus la obtinerea a mii de
varietati cu caracteristici imbunatatite.
Tehnicile mediate de Agrobacterium
pentru modificare genetica au fost puse
la punct in anii 1980 si astfel a fost
posibil transferul de material genetic
 Tomatele sunt unele dintre cele mai
importante legume cultivate în intreaga
lume, cu o producţie anuala de peste
141.000.000 tone obţinute de pe
cultivarea a aproximativ 5.000.000 ha.
 Dintre producătorii de tomate, Italia
contribuie anual cu aproximativ 6 000
000 tone-117.000 ha atât în câmp, cât şi
în sere.
 Marea variabilitatea a soiurilor asigură
aprovizionarea pieţelor, sub formă Fig. 1. Soiuri de tomate
proaspătă, dar şi materia primă pentru (Sursa: http://smadshop.md/ro/cele-mai-bune-seminte-de-rosii-
produse procesate (pasta, suc, sos, pentru-gradina-sau-afacerea-ta.html )
bulion, decojite, întregi).
Tabel.1. Valoarea nutritiva a tomatelor
(Ensminger. 1995)
Tomate proaspete Tomate
(100g) conservate(100g)

Calorii (kcal) 22 82

 Consumul de tomate a
Proteine (g) 1 3.4

Lipide (g) 0.2 0.4

Carbohidrati (g) 4.7 18.6 crescut în ultimii ani, după


Fibre (g) 0.5 0.9 descoperirea beneficiilor
MINERALE (mg) Ca 13 27
aduse organismului uman în
protejarea faţă de unele boli
P 27 70

Na 3 790

Mg 17.7 20 (cancer, tulburări


K 244 888 cardiovasculare) prin
proprietăţile antioxidante.
Fe 0.5 3.5

Zn 0.2 0.8

Cu 0.01 0.59  Dintre substanţele conţinute


VITAMINE Vitamina A (UI) 900 3300
de tomate amintim: licopen,
Vitamina E (mg) 0.4 0

Vitamina C (mg) 23 49
α-caroten, vitamina C,
Tiamina (mg) 0.06 0.2 flavonoide.
Riboflavina (mg) 0.04 0.12

Niacina (mg) 0.7 3.1

Acid pantotemic 0.33 0.44


(mg)

Vitamina B6 0.1 0.38

Acid folic 39 0
• Rosiile cultivate (Solanum lycopersicum) aparţin
Fam.Solanaceae – include peste 3,000 specii, dintre care 12
specii sălbatice.
• Aceste specii prezintă o mare varietate de adaptare la diverse
habitate, varietate morfologica a plantei, a dimensiunii fructelor,
a culorii.
• Speciile sălbatice prezintă un rezervor de gene utile în
programe de reproducere.
• Aceasta legumă este una dintre cele mai investigate, valoarea
stiintifica a acestei plante a fost recunoscuta inca din 1917.
• Informaţia genetică este stocată în 24 de crosmosomi somatici
(2n=2x=24), un genom de dimensiuni mici (95pg ADN),
autofecundare, usor de înmulţit prin seminţe si pe cale
vegetativă, compatibilă cu multe specii sălbatice.
• Genomul Solanum lycopersicum a fost complet secvenţiat în
anul 2003 şi a oferit posibilitatea biotehnologiei de a dezvolta
noi tehnici de îmbunătăţirii a genomului.
Tomate
Tomate
Nutrient Valori normale nemodificate
transgenice
genetic
• Culturile de tomate au fost primul
Proteine 0.85 g 0.75-1.14 g 0.53-1.05 g succes in ingineria genetica. Au fost
numite tomatele FLAVR SAVR.
Vitamina A 192-1667 IU 330-1660 IU 420-2200 IU Comunitatea publica si cea stiintifica
si-au exprimat ingrijorarea cu privirea
Tiamina 16-80 mg 38-72 mg 39-64 mg
la siguranta culturilor transgenice.
Riboflavine 20-78 mg 24-36 mg 24-36 mg • Cercetatorii de la Corporatia Calgene
au inceput cercetarile in 1980 pe
Vitamina B6 50-150 m g 86-150 mg 10-140 mg
tomatele Flavr Savr.Pentru a crea
Vitamina C 8.4-59 mg 15.3-29.2 mg 12.3-29.2 mg
tomate transgenice, o gena de la
E.Coli numita kan si gena Flavr Savr
Niacina 0.3-0.85 mg 0.43-0.70 mg 0.43-0.76 mg din tomate au fost introduse intr-un
plasmid, cand gena kan s-a stabilit in
Calciu 4.0-21 mg 9-13 mg 10-12 mg
celule, aceasta a produs o substanta
Fosfor 7.7-53 mg 25-37 mg 29-38mg
numita APH(3’) II care a dat celulelor
rezistenta la antibiotice.
Sodiu 1.2-32.7 mg 2-5 mg 2-3 mg

Tabel.2. Comparatie intre cantitatea de nutrienti


din tomatele FLAVR SAVR fata de soiurile
nemodificate genetic (100g)
2. Transformarea genetică
• Tranformarea genetica a tomatelor in biotehnologie se face
pentru:
– Pastrarea prospetimii
– Cresterea rezistentei la boli, daunatori
– Cresterea calitatii fructelor si productivitate crescuta
– Producerea de substante utilizate in industria farmaceutica
• Protocoalele de transformare genetică mediată de
Agrobacterium la tomate au fost concepute începând cu anii ’80,
folosindu-se cotiledoane şi frunze, cu o eficienţă a transformării
de 10-41%.
• După descifrarea completă a genomului de la tomate, s-a putut
obţine roşia MicroTom- varietate de roşii cherry, cu ciclu de viata
scurt (70-90 zile), genom mic (950Mb) care diferă de cel al
roşiilor standard prin două gene ce conferă statura pitică. Studii
referitoare la transformarea mediata de Agrobacterium la soiul
MicroTom, au aratat o eficienţă a protocoalelor de 20-56%.
• O altă reuşită în transformarea genetică la tomate o reprezintă
dezvoltarea unui sistem pentru transgeneza stabila în plastide. În
comparaţie cu tranformarea nucleară convenţională, cea a plastidelor
prezintă o serie de avantaje:
– Nivel crescut de exprimare a proteinelor recombinante datorat
gradului crescut de ploidie în plastide
– Integrare transgenică eficientă
– Absenţa efectelor epigenetice (gene silencing)
– Absenţa dispersiei în mediu prin polen
– Posibilitatea de exprimare a multiple transgene de la operoni
procariotici
• genelor pentru licopen –β-ciclază provenind de la Erwinia herbicola şi
de la Narcissus pseudonarcissus au dus la creşterea biosintezei de
caroteni cu 50%.
• Studiile efectuate de Zhou et al. (2008) au arătat că plastidele
tomatelor pot exprima antigene HIV p24 si Nef.
• Alte studii au arătat că virusul TRV al tabacului poate induce eficient
inactivarea genelor la tomate.
3. Aplicaţii în biotehnologie – îmbunătăţirea
calităţii fructelor
• Calitatea fructelor se referă la cateva aspecte ce pot fi grupate
în două categorii: proprietăţi organoleptice (culoare, textura,
gust şi aromă) şi conţinut nutritiv (glucide, carotenoizi,
flavonoide, vit.C, acid folic etc).
• Obţinerea proprietăţilor organoleptice dorite se face prin
transformare genetică si mutageneză, selectând şi controlând
gena majoră implicată în reglarea fenotipului dorit.
• Strategiile din biotehnologie urmăresc:
– Imbunătăţirea unei proprietăţi;
– Scaderea expresiei unui caracter nedorit;
– Dezvoltarea unei noi caracteristici.
• Datorită beneficiilor pentru sănătate, se observă o creştere a
interesului pentru dezvoltarea culturilor cu nivel şi o compoziţie
de flavonoide prestabilit.
Tabel.3. Exemple de strategii eficiente de îmbunătăţire a
calitatilor organoleptice la tomate
Caracter Strategie Target Fenotipul
inserat fructului
Partenocarp Genă TF Arf8 Induce partenocarpia
ie unică IAA9
Fermit Genă unică PG Reduce fragezimea
ate biosintetica
PME Reduce termenul de
valabilitate
EXP1A Reduce fermitatea
Β- Creste femitatea
galactozidaz
a
Mărimea Dozări seriate fw2.2 Creşterea mărimii
ale unei
singure gene

Gust Genă unică taumatina Amplificarea gustului


Gust şi Genă unică GES Schimbă gustul si
aromă aroma
Genă unică LeAADC1A Aplifică/reduce 2-
biosintetica LeAADC2 fenilacetaldehida, 2-
feniletanol şi 1- nitro-2-
feniletan
Tabel.4. Exemple de strategii eficiente de îmbunătăţire a calitatilor
organoleptice la tomate

Caracter Strategie Target inserat Fenotipul


fructului
Continut de carotenoizi Unică genă biosintetica PSY-1 Crestere carotenoizi

CZC-B, LCZ-B Crestere licopen si β-


caroten
Gene ce vizează etape LCY-B, CHY-B Β-criptoxantină şi
ale biosintezei zeaxantină
Genă reglatoare unică CRY-2 Crestere carotenoizi

FIBRILLIN Crestere carotenoizi şi


subt.volatile
Continut de flavonoizi Genă unică biosintetică CHI Amplifică flavonoizi din
coaja fructului
Gene ce vizează etape CHS, CHI, F3H, FLS Cresterea cantităţii de
ale biosintezei flavonoizi
Single TF MYB12 Acumularea
flavonoizilor
Multiple gene TF Del, Ros1 Nivel crescut de
antociani
3. Aplicaţii în biotehnologie - Obţinerea de proteine utilizate
în industria farmaceutică

• În prezent, plantele modificate genetic sunt evaluate în vederea


utilizării lor pentru obţinerea de proteine şi antigene. Marile avantaje
ale medicamentelor produse de plante îl reprezintă costul de producţie
scăzut şi absenţa riscului de contaminare cu patogeni ai mamiferelor.
• Mai multe proteine antigene au fost produse la plante, exemple ar fi
vaccinuri împotriva variolei, HIV şi HPV. La acestea se adaugă faptul
că plantele transgenice pot fi o cale adecvată de administrare orală a
medicamentelor, lucru datorat protecţiei conferită antigenului
recombinant de către peretele celular al celulelor vegetale.
• Administrarea vaccinului pe suprafaţa mucoaselor face imunizarea
sigura şi uşor de acceptat, putând induce răspuns umoral si imun.
• Au fost efectuate mai multe studii având ca obiect obţinerea de
antigene viral de la tomate. Astfel, în 2008, Perea Aragano şi colegii
au obţinut în tomate transgenice un nivel înalt de exprimare a genei N
a virusului rabiei. Când şoarecii au fost imunizati, atât pe cale
intraperitoneală cât şi orală cu proteina N a tomatei, titrul anticorpilor a
fost de patru ori mai mari la soarecii imunizaţi intraperitoneal decat la
cei imunizaţi oral. Astfel, doar şoarecii imunizaţi intraperitoneal
prezintă protecţie în cazul unei potenţiale infectări.
• Tot în 2008, Pan si solab. au descris obţinerea proteinei P1-2A si a
proteazei 3C, provenind de la virusul febrei aftoase. Porcuşori de
Guinea au fost vaccinaţi i.m. cu extracte foliare de la materialul
transgenic şi au dezvoltat anticorpi impotriva virusului, fiind astfel
protejaţi de infecţie.
• În 2009, în vederea elaborării unui vaccin împotriva HPV, Paz de la
Rosa şi colab.au exprimat în tomate transgeniceparicule conţinând
secvenţe HPV 16 L1 legată de o serie de epitopi de tip T de la HPV
16 E6 şi proteine E7. după vaccinarea intraperitoneală, şoarecii au
prezentat anticorpi si activitate citotoxică a limfocitelor T.
• Numeroase studii au avut ca scop obţinerea unor vaccinuri orale
pentru HIV si HBV. La şoarecii cărora li l-a administrat pe cale orală,
s-a observat creşterea nivelului IgA şi IgG iar la cei ce cărora vaccinul
a fost administrat i.d.au prezentat atat răspuns umoral căt şi imun.
• În ceea ce priveşte obţinerea de antigene bacteriene, în 2006,
Alvarez şi colab.încercat producerea unui vaccin impotriva ciumei
bubonice produs în tomate transgenice, administrat soarecilor pe cale
s.c. Şi orală cu observarea creşterii nivelului de IgA şi IgG.
• În 2007, Jang si colab. a studiat exprimarea subunitaţii B a
toxinei holerei în tomate transgenice, în timp ce Sharma et.al.au
produs subunitatea A a toxinei de la Vibrio cholerae şi epitopii
P4 şi P6.
• Încă un motiv pentru care plantele sunt utilizate în industria
farmaceutică îl reprezintă faptul ca acestea sunt capabile să
execute modificări complexe post-traslaţionale, inclusiv
glicozilarea. Astfel s-a demonstrat exprimarea α-1-antitripsinei
umane la tomate transgenice. Administrarea orală la şoareci a
extractelor din fructe transgenice şi expunerea acestora la
Mycobacterium tuberculosis a aratat creşterea imunităţii
subiecţilor şi rezistenţa la infectare.
• O alternativă de obţinere a antigenelor din tomate transgenice o
reprezintă transformarea cloroplastelor. Astfel, s-a încercat
obţinerea de antigene HIV p24 şi Hef din genomul plastidial.
• Astfel, până în prezent s-a demonstrat adecvarea utilizării
plantelor transgenice pentru obţinerea de substante cu
importanţă pentru industria farmaceutică.
Concluzii
• Transformarea genetică este deosebit de
importantă pentru îmbunătăţirea calităţii
fructelor cât şi pentru producţia farmaceutică.
• În ciuda numeroaselor studii, politicienii
europeni încă dezbat problema utilizării
plantelor transgenice, ignorând potenţialele
beneficii.
• Luând în considerare acest lucru, pentru
îmbunătăţirea soiurilor de tomate, ar putea fi
analizată mai mult situaţia în care să se
selecteze indivizi ce prezintă mutatii şi apoi să
fie perpetuat caracterul modificat.
Bibliografie
• Antonio di Matteo, M. M. (2011). Genetic transformation in tomato:
Novel tools to improve fruit quality and phrmaceutical production. In
a. D. Matteo, Genetic Transformation (pp. 55-80). Intech.

• Cornea, C. P. (2005). Modificarea genetica a plantelor: Principii


generale de realizare. Aplicaţii şi controverse. In C. P. Cornea,
Bazele microbiologice ale biotehnologiilor (pp. 83-84). Bucureşti:
Printech.

• http://smadshop.md/ro/cele-mai-bune-seminte-de-rosii-pentru-
gradina-sau-afacerea-ta.html