Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Polifenolii sunt compuşi organici din clasa fenolilor, care conţin două sau mai multe
grupări hidroxil legate de un radical aromatic. Din aceasta categorie de substanţele fac parte:
pigmenţii (substanţe colorante) şi taninurile. La viţa de vie, substanţele colorante sunt
reprezentate de pigmenţii clorofilieni (când boabele se găsesc în faza de creştere erbacee) şi de
cei flavonici (galbeni) şi antocianici (roşii) în faza de maturare a strugurilor.
Cei mai importanti compusi fenolici ce pot fi extrasi din organele vitei de vie sunt:
1. Flavonoide:
Pag 1 din 8
II. 4. 1. Flavonoidele
Termenul de flavonoid a fost utilizat pentru prima dată de Geissman şi Heinreiner (1952)
pentru a desemna toţi compuşii a căror structura contine flavona (2-fenilcroman). Această
denumire este comună grupului extrem de mare de substanţe cu scheletul carbonic C6–C3–C6
(Baerle, Al., 2006).
Flavonoidele si polimerii lor alcătuiesc un grup mare de constituienţi alimentari, multe
dintre aceste substanţe participând la procesele metabolice şi având un impact pozitiv pentru
sănătate.
Flavonoidele sunt pigmenţi fenolici care conţin în molecula lor un heterociclu piranic sau
furanic condensat cu un inel benzenic. De heterociclu se cuplează un alt inel benzenic. Inelele au
grupări hidroxilice, ceea ce determină caracterul fenolic al acestor pigmenţi.
Sub aspect chimic pigmenţii flavonoidici sunt glicozide fenolice, solubile în apă. Se
găsesc în sucul vacuolar şi în cromoplaste.
Se cunosc 6 tipuri de flavonoide: flavani, antocianidine, flavone, flavanone, calcone şi
aurone. Aceste grupe se deosebesc între ele prin felul heterociclului şi prin numărul şi poziţia
grupărilor hidroxilice şi metoxilice, legate de inele benzenice (Goodwin, T. W., 1965).
Pag 2 din 8
1. FLAVANII (cromanii) sunt pigmenţi care derivă de la flavan (2-fenil-benzopiran,
croman). Ei au în moleculă un inel benzopiranic. La viţa de vie se găsesc atât sub formă de
monomeri (seminţe şi pieliţa boabelor) şi dimeri (în pulpa boabelor) cât şi sub formă de
oligomeri. Au tendinţă de polimerizare şi formează catechine care intră în constituţia taninurilor
catechinice.
Taninurile vegetale sunt substanţe bine cunoscute pentru multiplele lor aplicaţii practice,
în special în medicina tradiţională şi în industria tăbăcăritului. Literatura de specialitate aminteşte
de vechi triburi din America de Nord care foloseau decocturile şi cataplasmele preparate din
rădăcinile unor plante pentru a trata durerile de gât, leucoreea, răceala, rănile, durerile interne sau
alte infecţii ale pielii.
Din punct de vedere chimic taninurile sunt substanţe polifenolice (derivaţi ai 3-hidroxi-
flavanului sau poliesteri ai acidului galic) solubile în apă, cu gust astringent, care prezintă reacţii
Pag 3 din 8
caracteristice fenolilor şi care precipită cu alcaloizii şi cu proteinele, formând combinaţii
impermeabile şi imputrescibile.
Sunt substanţe astringente, utilizate ca antidiareice. După tipul de legătură dintre
polifenoli şi acizi fenolici se deosebesc : taninuri hidrolizabile şi taninuri nehidrolizabile sau
condensate.
Taninuri hidrolizabile. Prin hidroliză acidă sau în prezenţa tanazelor, pun în libertate o
oză, de obicei glucoză şi acid galic sau un derivat al acidului galic, ca acid m-digalic sau acid
elagic. Taninurile care conţin acid galic se numesc galotaninuri, iar cele care conţin acid elagic
se numesc elagotaninuri. Prin hidroliza elagotaninurilor rezultă acid elagic şi glucoză sau acid
elagic, acid galic şi glucoză. Prin încălzirea galotaninurilor la temperaturi ridicate se formează
pirogalol (Arsene, P., 1979).
Taninuri nehidrolizabile (condensate). Nu pot fi descompuse în părţile lor componente
decât prin topire alcalină. Ele nu conţin glucoză. Taninurile nehidrolizabile rezultă prin
condensarea derivaţilor catechinici şi au o structură necunoscută până în prezent. Prin încălzire
în prezenţă de hidroxizi alcalini eliberează pirocatechină (ortodifenol).
Taninurile catechinice sunt foarte răspândite în natură şi prezintă o mare importanţă
practică.
Spre deosebire de galotaninuri, taninurile catechinice precipită numai gelatina din piele şi
nu au proprietăţi de tăbăcire. Prin încălzire sau pe cale enzimatică, mai multe molecule de
catechine se condensează şi formează tanin condensat, cu proprietăţile taninului natural.
În organismul vegetal, taninurile joacă un rol biochimic important. Ele măresc rezistenţa
plantelor faţă de virusuri şi microorganisme. De asemenea dau gustul şi aroma unor produse
vegetale (ceai, cafea, vin etc.).
Taninurile au largi utilizări în medicină, în industria pielăriei, în medicina tradiţională. În
medicină pot fi administrate intern şi cu acţiune antidiareică, antimicotică şi antiseptică, ca
urmare a precipitării proteinelor bacteriene şi fungice. Administrarea internă se face mai ales sub
formă de decocturi, în tratamentul diareei, ulcerului, colitelor şi ca antidot în intoxicaţii cu
alcaloizi. Administrarea pe cale externă se face prin aplicări locale, pentru tratarea stomatitelor
(sub formă de caluton şi gargarisme), a arsurilor şi a hemoroizilor.
De asemenea, taninurile acţionează ca: inhibitori ai peroxidării lipidelor, captatori de
radicali liberi, inhibitori ai formării de ion superoxid. Au fost descrise efectele inhibitoare asupra
implicării virusurilor. Acestea se datorează denaturării proteinelor virale.
Taninurile au efect inhibitor enzimatic manifestat asupra: 5-lipoxigenazei, enzimei de
conversie a angiotensinei şi activează hialuronidaza, glucoziltransferazele microorganismelor
implicate în cariogeneză. Monomerii şi dimerii au proprietăţi de vitamină P (cresc rezistenţa şi
Pag 4 din 8
scad permeabilitatea capilarelor, cresc tonusul venos, stabilizează colagenul). Taninurile elagice
acţionează asupra mecanismelor imunitare (stimulează fagocitoza), efect evidenţiat şi pentru
galatul de epicatechol şi galatul de epigalocatechol.
Din punct de vedere fiziologic, taninurile sunt considerate factori de apărare ai plantelor
împotriva infecţiilor bacteriene şi virale, antioxidanţi, transportori de hidrogen. Unii autori
consideră taninurile substanţe de rezervă pentru organismele vegetale întrucât dispar din seminţe
în perioada încolţirii (Dumitru, I. F. , 2002).
2. ANTOCIANII
Pag 5 din 8
În plantele superioare predomină 6 agliconi de bază: cianidina, delfinidina,
pelargonidina, peonidina, malvidina şi petunidina, denumirile cărora provin de la speciile
vegetale, în care agliconii respectivi au fost determinaţi pentru prima dată.
La viţa de vie, antocianii se găsesc sub formă de pigmenţi roşii, în pieliţa strugurilor (în
puţine cazuri şi din miezul acestora), sub formă de heterozide colorate în roşu (la valori scăzute
ale pH-ului) sau albastru (la valori ridicate ale pH-ului) şi sunt reprezentaţi în cea mai mare parte
de malvidină, dar se observă şi prezenţa delfinidinei, peonidinei şi petunidinei.
În strugurii roşii şi negri, cantitatea de antocianidine este cuprinsă între 0,7-1,1mg/100g.
Cea mai mare cantitate de antociani poate fi observată toamna în frunze, în perioada dintre
culesul strugurilor şi căderea frunzelor. Conform studiilor realizate în Franţa se cunoaşte că
frunzele uscate ale soiurilor pentru vin roşu conţin cel puţin 4% din totalul polifenolilor şi 0,2%
din totalul antocianilor.
Consumul regulat de fructe, legume, vin, dulceaţă cu un conţinut ridicat de antociani este
asociat cu reducerea riscului de apariţie a unor boli cronice, cum ar fi cancerul, bolile
cardiovasculare, boala Alzheimer (Lardo, A., 2006).
II. 4. 2. Stilbenii
Stilbenii sunt substanţe chimice ce fac parte din grupa fenolilor neflavonoici.
Resveratrolul a fost izolat pentru prima dată în anul 1940, dar atenţia necesară din partea
cercetătorilor a venit abia după anul 1992 când prezenţa lui în vin a explicat calităţile cardio-
protective ale vinului (Lardo, A., 2006).
Resveratrolii (3,5,4 "-trihidroxistilbene) sunt fitoalexine polifenolice produse cu ajutorul
enzimei stilben-sintetaza, biosintetizati de viţa de vie pentru a se apara în infecţiile cu Botrytis
cinereae . Se prezintă sub forma a doi izomeri geometrici: cis şi trans ( Baerle, Al., 2006).
Pag 7 din 8
Fig. II. 10. Resveratrol
Resveratrol Resveratrol
Vin (mg/l) (mg/pahar)
Vin alb (Spania) 0,05-1,80 0,01-0,27
Vin rose (Spania) 0,43-3,52 0,06-0,53
Vin roşu (Spania) 1,92-12,59 0,29-1,89
Vin roşu (global) 1,98-7,13 0,30-1,07
Must de struguri roşii 1,14-8,69 0,17-1,30
Pag 8 din 8